Internațional
Cum au intervenit SUA în politica altor țări: lovituri de stat, operațiuni CIA și invazii militare
De-a lungul secolului al XX-lea și începutul secolului XXI, Statele Unite au fost implicate în numeroase operațiuni menite să influențeze sau să schimbe regimurile politice din alte țări.
Fie au fost operațiuni clandestine ale serviciilor de informații, fie presiuni politice, sprijin pentru grupuri locale sau intervenții militare directe.
În special în perioada Războiului Rece, schimbarea regimurilor percepute drept ostile sau apropiate de blocul sovietic a devenit un instrument central al politicii externe americane.
Logica geopolitică a acestor intervenții a fost alimentată de teama extinderii comunismului și de dorința Washingtonului de a menține guverne favorabile Occidentului.
Războiul Rece și strategia schimbării regimurilor
Un studiu realizat de politologul Lindsey A. O’Rourke arată că, între 1947 și 1989, Statele Unite au încercat de 72 de ori să influențeze sau să schimbe guvernele altor state.
Citește și: Cea mai mare problemă a lui Trump: prețul petrolului. De unde poate veni salvarea (parțială)
Majoritatea acestor acțiuni au fost operațiuni secrete, coordonate în special de CIA.
Aproximativ 66 dintre ele au fost clandestine, iar doar câteva au fost intervenții deschise.
Rata de succes a acestor operațiuni a fost estimată la aproximativ 40%, ceea ce arată că multe dintre încercări au eșuat sau au produs rezultate imprevizibile.
Motivațiile erau în principal geopolitice.
Washingtonul încerca să limiteze extinderea influenței sovietice și să mențină guverne aliniate cu blocul occidental.
În multe cazuri, intervențiile au fost justificate prin teoria „domino-ului”, potrivit căreia căderea unui stat în sfera comunistă putea determina prăbușirea altor guverne din aceeași regiune.
Iran (1953)
Un exemplu emblematic este Iranul, în 1953, când CIA și serviciul britanic MI6 au orchestrat operațiunea secretă cunoscută sub numele de Operation Ajax.
Ținta intervenției a fost premierul ales democratic Mohammad Mossadegh, care naționalizase industria petrolieră dominată până atunci de interese britanice.
După lovitura de stat, șahul Mohammad Reza Pahlavi și-a consolidat puterea și a devenit unul dintre principalii aliați ai Statelor Unite în Orientul Mijlociu.
Regimul său autoritar a generat însă o opoziție tot mai puternică, iar nemulțumirile sociale au culminat cu Revoluția Islamică din 1979, care a instaurat regimul teocratic aflat până astăzi în conflict cu Washingtonul.
Guatemala (1954)
Un an mai târziu, în Guatemala, CIA a sprijinit răsturnarea președintelui Jacobo Árbenz.
Guvernul său inițiase reforme agrare care afectau interesele companiei americane United Fruit Company, iar Washingtonul se temea de apropierea țării de blocul sovietic.
Operațiunea, cunoscută sub numele de PBSUCCESS, a dus la instalarea unui regim militar.
Lovitura de stat a inaugurat o perioadă lungă de instabilitate politică și conflicte interne, care aveau să culmineze cu un război civil devastator.
Cuba (1961)
Una dintre cele mai cunoscute încercări eșuate de schimbare de regim a fost invazia din Golful Porcilor, în Cuba, în 1961.
După venirea la putere a lui Fidel Castro și apropierea acestuia de Uniunea Sovietică, administrația americană a sprijinit o forță de exilați cubanezi antrenați de CIA.
Planul prevedea declanșarea unei revolte interne împotriva regimului comunist.
Operațiunea s-a transformat însă într-un dezastru: invazia a fost rapid înfrântă de armata cubaneză, iar episodul a consolidat poziția lui Castro și apropierea strategică de Moscova.
Republica Dominicană (1965)
În 1965, Republica Dominicană se afla într-o situație extrem de instabilă după mai multe lovituri de stat și revolte.
Țara era în pragul unui război civil, iar Washingtonul se temea de apariția unui guvern de stânga similar celui din Cuba.
Statele Unite au intervenit militar în aprilie 1965, inițial unilateral, trimițând zeci de mii de soldați sub pretextul protejării cetățenilor americani aflați în țară.
Ulterior, Organizația Statelor Americane a creat o forță multinațională care a preluat operațiunea și a încercat să stabilizeze situația politică.
Intervenția a contribuit la instalarea unui guvern favorabil Statelor Unite și la stabilizarea temporară a situației interne.
Chile (1973)
Un alt episod controversat este lovitura de stat din Chile, în 1973, care l-a răsturnat pe președintele socialist Salvador Allende.
Documente declasificate arată că Statele Unite au finanțat opoziția politică și au sprijinit eforturi de destabilizare economică a guvernului.
Lovitura de stat a fost condusă de generalul Augusto Pinochet, iar Chile a intrat într-o perioadă de dictatură militară marcată de represiuni severe și încălcări grave ale drepturilor omului.
Grenada (1983)
În 1983, Statele Unite au intervenit militar în Grenada, un mic stat din Caraibe care își apropiase politica externă de Cuba și de Uniunea Sovietică.
După asasinarea premierului Maurice Bishop în urma unei lovituri de stat interne, administrația președintelui Ronald Reagan a lansat operațiunea „Urgent Fury”.
Invazia a fost susținută de mai multe state din regiune, dar a provocat critici internaționale și opoziția guvernului britanic, deoarece Grenada era membră a Commonwealth-ului.
După intervenție, a fost instituită o administrație temporară, iar în 1984 au fost organizate alegeri.
Panama (1989)
La sfârșitul anilor 1980, relațiile dintre Washington și liderul panamez Manuel Noriega s-au deteriorat rapid.
Deși Noriega colaborase anterior cu CIA, el a devenit un inconvenient pentru Statele Unite, fiind acuzat de trafic de droguri și manipularea procesului electoral.
În decembrie 1989, președintele George H. W. Bush a ordonat operațiunea militară „Just Cause”, menită să îl înlăture pe Noriega de la putere.
Armata americană a invadat Panama, iar politicianul opoziției Guillermo Endara a depus jurământul ca președinte.
Noriega s-a predat câteva săptămâni mai târziu și a fost judecat în Statele Unite.
Afganistan (2001)
După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, administrația președintelui George W. Bush a lansat operațiunea „Enduring Freedom” în Afganistan.
Scopul principal era distrugerea rețelei Al-Qaeda și răsturnarea regimului taliban, care oferea adăpost organizației.
Talibanii au fost îndepărtați rapid de la putere, iar un nou guvern susținut de Occident a fost instalat la Kabul.
Stabilitatea politică s-a dovedit însă fragilă.
După două decenii de conflict și retragerea trupelor occidentale în 2021, talibanii au revenit la putere, ceea ce a pus sub semnul întrebării eficiența pe termen lung a intervenției.
Irak (2003)
Invazia Irakului din 2003 a fost una dintre cele mai controversate intervenții americane.
Administrația Bush a justificat războiul prin presupusa existență a armelor de distrugere în masă și prin dorința de a înlătura dictatura lui Saddam Hussein.
După căderea regimului, Washingtonul a promis o tranziție rapidă spre democrație.
Totuși, destrămarea instituțiilor statului irakian a creat un vid de putere care a alimentat violențe sectare și a permis ascensiunea grupării teroriste Statul Islamic.
Mai mulți istorici au observat ulterior că decidenții americani au pornit de la presupunerea că democrația liberală se va instala relativ ușor după răsturnarea regimului, ipoteză care s-a dovedit eronată.
Libia (2011)
În contextul revoltelor din Primăvara Arabă, Statele Unite, Franța și Marea Britanie au sprijinit opoziția împotriva liderului libian Muammar Gaddafi.
Sub umbrela operațiunii NATO „Unified Protector”, forțele occidentale au lansat atacuri aeriene împotriva regimului.
În octombrie 2011, convoiul lui Gaddafi a fost atacat de aviația NATO, iar liderul libian a fost capturat și ucis de rebeli.
Deși intervenția a dus la căderea regimului, Libia rămâne până astăzi fragmentată politic și marcată de instabilitate.
Venezuela (2026)
Unul dintre cele mai recente episoade controversate de intervenție americană a avut loc în Venezuela, în ianuarie 2026.
Forțele speciale ale Statelor Unite l-au capturat pe președintele Nicolás Maduro într-o operațiune desfășurată la Caracas, justificată de Washington prin acuzații de narcoterorism și trafic de droguri.
Maduro a fost transportat în Statele Unite pentru a fi judecat, iar vicepreședinta Delcy Rodríguez a preluat conducerea țării.
În paralel, Washingtonul a reluat negocierile cu autoritățile venezuelene privind exploatarea rezervelor petroliere ale țării.
Criticii au calificat operațiunea drept o încălcare a suveranității Venezuelei, în timp ce administrația americană a prezentat intervenția ca pe un pas spre o eventuală tranziție democratică.
