Fostă judecătoare, care a făcut parte din CSM, o desființează pe Savonea: „Marele Inchizitor”
O fostă judecătoare, care a făcut parte din CSM, Andrea Chiș, o desființează pe Lia Savonea, președintele ICCJ: „Președintele ÎCCJ, marele inchizitor al colegei Milu, își dorește tăcere în interiorul sistemului judiciar, percepând orice sesizare a unei neregularități drept un atac”, a scris Chiș pe Facebook. Citește și: EXCLUSIV Cum a ajuns Claudiu Manda latifundiar milionar printr-o firmă fără angajați și cu profit minuscul. Rețeaua interlopilor, condamnaților și intermediarilor În postare, Chiș se referă la linșajul împotriva judecătoarei Grațiela Milu, atacată într-o ședință a secției de judecători a CSM de majoritatea colegilor ei, dar și de Savonea însăși. Fostă judecătoare, care a făcut parte din CSM, o desființează pe Savonea „După celebra conferință de la Curtea de Apel București, în ședința de ieri a Secției pentru judecători a CSM, am asistat la o altă punere în scenă, de data aceasta a unui interogatoriu, prestabilit se pare, de majoritatea absolută a judecătorilor din secție (9 din 10). Spun asta pentru că, în afara colegei noastre Grațiela Milu, subiect central al ședinței, restul membrilor secției nu au părut uimiți de propunerea președintelui CSM, ci i-au venit cu mare plăcere în întâmpinare. Cineva care vorbește despre probleme sistemice ale justiției este ETICHETAT de colegii din Secția pentru judecători spunându-se că vorbește despre jumătăți de adevăr. ADEVĂRUL este că sunt confundate intenționat problemele sistemice cu cele punctuale, acuzându-se că se vorbește despre ceva și nu se vorbește despre altceva, instrument tipic de manipulare. Manipulatorul îl acuză pe celălalt de manipulare. Cei care au atacat-o pe colega noastră sunt, în realitate, cei care spun jumătăți de adevăr, evidențiind situațiile de excepție în care delegarea se justifică, la instanțe mici, cu 1,2,3 judecători, unii fără vechime (dar și aici datorită transferurilor aprobate de Secție), și ignorând în totalitate adevăratele probleme, faptul că majoritatea delegărilor, mai ales la instanțe mari, unde poți alege din zeci, uneori chiar sute de judecători (cum ar fi TMB sau CAB), nu se justifică deloc sau nu se justifică așa cum au fost făcute (cu aducerea unor judecători detașați anterior în CSM sau a unor judecători de la alte instanțe), aceste instanțe nefiind în situațiile de excepție avute în vedere de legiuitor. S-a invocat CONTEXTUL, sugerându-se, deloc subtil, că doamna judecător Milu s-a făcut „vocea ecoului conjuncturii” de nemulțumire din societate. Se ignoră intenționat, din nou, cine a provocat acest context, cine este sursa nemulțumirilor din societate, soluțiile din dosarele (nu doar) penale care au provocat revoltă, mișcări nejustificate ale judecătorilor din completuri care au dus la aceste soluții. Niciun documentar, nicio ieșire publică nu ar fi provocat reacțiile de pe care le-am văzut din partea societății dacă cei care conduc justiția și-ar fi făcut treaba de a-i proteja independența în loc să o aservească din interior. Președintele ÎCCJ, marele inchizitor al colegei Milu, își dorește tăcere în interiorul sistemului judiciar, percepând orice sesizare a unei neregularități drept un atac. Președintele ÎCCJ poartă răspunderea pentru refuzul dialogului nu doar cu colega sa, ci și cu executivul privind pensiile judecătorilor, uitând sau ignorând că reprezentarea puterii judecătorești vine cu obligații de comunicare loială cu celelalte puteri. Președintele ÎCCJ poartă răspunderea pentru o expertiză controversată trimisă către CCR, care decredibilizează și mai mult puterea judecătorească, sistemul judiciar și instanța pe care o conduce”, a scris Chiș, citată de Clujust. Președintele ÎCCJ nu este salvatorul drepturilor judecătorilor, ci groparul unora, prin felul în care a contribuit și contribuie în continuare, inclusiv ca membru CSM, la modul de administrare a sistemului judiciar. CONTEXTUL de acum, creat de cei care conduc sistemul judiciar, fără să înțeleagă și să își asume limitele puterii lor, ci, dimpotrivă, depășindu-le, duce, spre tragedia majorității din Secția pentru judecători, la cea mai clară exprimare a ADEVĂRULUI, oricâte ETICHETE ar încerca domniile lor să folosească pentru a-l acoperi.”
