Putin îngroapă economia Rusiei în industria de război căreia Europa nu-i poate face față dacă Ucraina cade
Potrivit unui amplu raport realizat de Institutul Francez pentru Relații Internaționale (Ifri), Europa dispune de potențialul economic și militar necesar pentru a contracara Moscova până în 2030, cu o condiție: ca Ucraina să reziste și NATO să rămână unită. Studiul oferă o analiză fără menajamente a unei Rusii aflate într-o spirală economică descendentă, dar tot mai agresivă din punct de vedere militar. O economie blocată între stagnare și inflație Raportul „Europe–Russia: Balance of Power Review”, publicat în noiembrie de Ifri, descrie o Rusie prinsă în capcana unui blocaj economic inflaționist, o combinație între creștere economică nulă și inflație ridicată. Citește și: DNA a intrat la 4 dimineața peste primăria lui Boc: „Suntem în faza de strângere de probe” Deși Moscova pretinde că a rezistat sancțiunilor occidentale, realitatea economică arată contrariul. Marc-Antoine Eyl-Mazzega, directorul Centrului Energie & Climat al Ifri, avertizează că „elanul economic al Rusiei a culminat la finalul anului 2024, iar țara alunecă acum spre un blocaj economic inflaționist”. Rata dobânzii de referință a Băncii Centrale a ajuns la 21%, iar fondul suveran, principalul rezervor financiar al regimului, s-a redus la 31,5 miliarde de dolari. Deficitul bugetar ar putea depăși 2,6% din PIB în 2025, în timp ce inflația se apropie de 10%. După o scurtă perioadă de stabilitate aparentă, între 2022 și 2024, economia rusă începe să arate semnele unei crize profunde. Gazprom, simbolul declinului economic Lovitura cea mai grea vine din sectorul energetic. Pierderea pieței europene afectează grav gigantul Gazprom, care ar urma să înregistreze o pierdere de peste 160 de miliarde de euro între 2025 și 2030. Raportul compară economia Rusiei cu cea a Iranului – o structură rigidă, dependentă de exporturile energetice și de China, fără modernizare reală. Guvernatoarea băncii centrale, Elvira Nabiullina, avertiza deja în 2024 că „rezervele de producție și de forță de muncă sunt aproape epuizate”. În plus, creșterea aparentă este alimentată de industria militară, care consumă resurse uriașe fără beneficii economice durabile. Cu alte cuvinte, Rusia produce pentru război, nu pentru dezvoltare. Avantaj militar prin „masă”, nu prin calitate Pe plan militar, analiza Ifri, semnată de Élie Tenenbaum și Dimitri Minic, subliniază că Rusia păstrează un „avantaj decisiv” în forțele terestre. În timp ce statele europene mizează pe profesionalism și tehnologie, Moscova compensează prin volum, putere de foc și o toleranță ridicată la pierderi. În 2025, douăzeci dintre cele treizeci de state membre NATO sau UE dispun de armate de sub 15.000 de soldați profesioniști, în timp ce Rusia a intensificat producția de rachete balistice și de croazieră – Iskander și Kh-101 –, folosite pentru a lovi infrastructura ucraineană. Industria europeană de apărare, în contratimp În fața reînarmării ruse, industria de apărare europeană nu ține pasul. Fabricile produc doar câteva sute de rachete ofensive și câteva mii de sisteme de apărare aeriană pe an – mult sub necesarul unui eventual conflict. Europa își păstrează superioritatea în aer, pe mare, în spațiu și în domeniul cibernetic, dar numai dacă reușește să exploateze aceste avantaje. Lipsa stocurilor, absența unei apărări antirachetă integrate și dependența de sprijinul american rămân vulnerabilități majore. Escaladarea nucleară – instrumentul de presiune al Kremlinului Dimensiunea nucleară continuă să fie „miezul strategiei de escaladare a Moscovei”. După eșecurile militare din Ucraina, Rusia a amplasat arme nucleare tactice în Belarus și a coborât pragul de utilizare, vizând inclusiv conflictele convenționale. Raportul Ifri avertizează că, fără o disuasiune nucleară credibilă din partea SUA, Europa s-ar confrunta cu un dezechilibru strategic periculos. În contextul incertitudinii privind politica externă americană, această perspectivă devine tot mai alarmantă. Ucraina și unitatea NATO, scutul Europei Studiul subliniază că doar două elemente împiedică Rusia să atace direct spațiul euro-atlantic: coeziunea NATO, garantată în special de Washington, și rezistența Ucrainei. Dacă oricare dintre acești doi piloni ar ceda, riscul unei confruntări armate între Rusia și Europa ar crește exponențial. Strategia Moscovei urmărește, de altfel, să paralizeze reacția Occidentului prin frica de escaladare. O influență globală construită pe alianțe fragile Pe scena internațională, Rusia promovează un discurs „post-occidental” care rezonează în Africa, Orientul Mijlociu și Asia, profitând de resentimentele față de fostele puteri coloniale. Totuși, influența sa rămâne superficială și bazată pe interese tranzacționale. Principalii aliați ai Moscovei sunt regimuri izolate sau ostile Occidentului, Iran, Coreea de Nord și, într-o măsură mai mare, China. Deși unele țări europene, precum Ungaria și Slovacia, manifestă simpatie față de Kremlin, impactul global al Rusiei este limitat. Prin comparație, Uniunea Europeană rămâne cel mai mare donator global, oferind peste 95 de miliarde de euro anual în ajutor pentru dezvoltare, față de doar 1,2 miliarde acordate de Rusia. Europa se reorganizează: „coalițiile de voluntari” Ironia istoriei: încercarea lui Vladimir Putin de a diviza Europa a avut efectul invers. Uniunea s-a coagulat în jurul valorilor democratice, în ciuda costurilor economice. Raportul subliniază apariția unor formate flexibile de cooperare, precum grupul E5 (Franța, Germania, Italia, Polonia și Marea Britanie) sau noul „Triunghi de la Weimar”. Aceste „coaliții de voluntari” oferă o capacitate de reacție rapidă, esențială în contextul geopolitic actual. Cinci ani decisivi pentru Europa Concluzia raportului, formulată de Thomas Gomart, directorul Ifri, este clară: „Europa are potențialul de a face față Rusiei până în 2030 – dar totul depinde de voința politică.” Cei cinci ani următori coincid cu următoarele alegeri prezidențiale din Rusia și reprezintă o fereastră critică pentru consolidarea apărării europene. Rezistența Ucrainei oferă continentului un răgaz prețios, dar limitat. „Rusia este în război. Țările europene nu sunt”, avertizează Gomart. „Această diferență fundamentală, între sacrificiul rus și potențialul european, este posibilă datorită curajului ucrainenilor.” Raportul Ifri încheie cu un avertisment: cursa contra cronometru a început, iar întrebarea-cheie nu este dacă Europa are resursele, ci dacă are voința de a le folosi.
