Trump și momentul rupturii cu Iranul: de ce a funcționat dialogul cu Putin, dar nu și cu Teheranul

Președintele american Donald Trump a sperat, potrivit unor oficiali din administrația sa, că va putea obține un nou acord nuclear cu Iranul. Însă după săptămâni de negocieri tensionate, marcate de neînțelegeri și suspiciuni reciproce, liderul de la Casa Albă a decis să treacă la acțiune militară. Diferența majoră față de dialogul purtat cu Rusia ar fi fost, susțin surse din interior, absența unui partener real de negociere la Teheran. Strategie dublă: diplomație și presiune militară Timp de mai multe săptămâni, administrația Trump a urmat o strategie în două direcții: negocieri diplomatice și consolidare militară în Orientul Mijlociu. Citește și: ANALIZĂ Ce obiective au atins Israelul și SUA după 36 de ore de bombardamente asupra Iranului Emisarii speciali, Steve Witkoff și Jared Kushner, au fost trimiși la Geneva pentru a discuta cu oficialii iranieni despre programul nuclear al Teheranului, în timp ce SUA organizau cea mai amplă mobilizare militară în regiune de la invazia Irakului din 2003. Momentul decisiv a fost sosirea portavionului USS Gerald R. Ford în Marea Mediterană, în jurul datei de 20 februarie. Potrivit unor foști membri ai Consiliului Național de Securitate, prezența navei i-a oferit lui Trump toate opțiunile militare necesare pentru a lua o decizie finală. La finalul săptămânii respective, după ce a concluzionat că regimul islamic nu este dispus să renunțe clar și ireversibil la ambițiile nucleare, Trump a autorizat atacuri coordonate împreună cu Israelul. Astfel s-a încheiat o perioadă de luni de zile de tensiuni și blocaj diplomatic. Negocieri la Geneva: „Nu a existat un partener real” În februarie, Steve Witkoff și Jared Kushner s-au întâlnit de două ori cu oficiali iranieni la Geneva, cu medierea Omanului. Demersul a fost considerat „sincer”, dar lipsit de rezultate concrete. Potrivit unui oficial implicat în diplomația din Orientul Mijlociu, Trump și-ar fi dorit un acord, însă a considerat că, spre deosebire de discuțiile cu președintele rus Vladimir Putin, în cazul Iranului nu exista un interlocutor dispus să negocieze în mod autentic. Iranul ar fi oferit concesii limitate, inclusiv suspendarea temporară a îmbogățirii uraniului, dar a refuzat să renunțe definitiv la capacitatea de îmbogățire. Washingtonul a propus soluții alternative, inclusiv furnizarea gratuită și nelimitată de combustibil nuclear pentru un program civil, însă acestea au fost respinse. Linia roșie a SUA: angajament public împotriva armelor nucleare Punctul central al impasului a fost cerința lui Trump ca Iranul să declare public și fără echivoc că nu va dezvolta niciodată arme nucleare. Reiterările anterioare ale Teheranului nu au fost considerate suficiente. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a semnalat în repetate rânduri activități suspecte legate de programul nuclear iranian. Deși Teheranul neagă intenția de a construi arme atomice și susține că îmbogățirea uraniului are scopuri pașnice, stocurile acumulate au ridicat semne de întrebare în comunitatea internațională. În iunie, trei dintre cele mai importante situri nucleare iraniene au fost lovite în atacuri coordonate americano-israeliene, iar potrivit unor oficiali, o parte din materialul îmbogățit ar fi fost îngropat sub dărâmături. Presiuni regionale și temeri în administrație Ultima tentativă diplomatică a avut și rolul de a liniști aliații arabi ai Washingtonului, care au avertizat asupra riscurilor unui atac. Totuși, mai mulți diplomați arabi au plecat din discuțiile de la Casa Albă cu impresia că decizia fusese deja luată. În paralel, oficiali americani au lucrat discret la planuri care vizau inclusiv lideri militari și religioși iranieni, colectând informații despre posibile ținte și despre eventuali colaboratori în cazul prăbușirii regimului. În Congres, liderii grupului „Gang of Eight” au fost informați despre opțiunea militară. În interiorul Pentagonului au existat rezerve legate de impactul unei operațiuni prelungite asupra stocurilor de armament și sistemelor de apărare antiaeriană. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, și șeful Statului Major, generalul Dan Caine, ar fi exprimat îngrijorări, însă fără a se opune ferm unei intervenții. Decizia finală: „Nu putem continua la nesfârșit” Cu doar câteva ore înainte de începerea atacurilor, Trump a reiterat public condiția sa: „Trebuie să spună clar: nu vom avea arme nucleare.” Aflat la un miting în Corpus Christi, Texas, președintele a adoptat un ton dur, evocând decenii de tensiuni dintre SUA și Iran. Ulterior, s-a retras la reședința sa din Mar-a-Lago, unde a coordonat operațiunea alături de oficiali din domeniul apărării și informațiilor. Vicepreședintele JD Vance și alți membri ai cabinetului au urmărit desfășurarea evenimentelor din Situation Room. Într-un mesaj adresat direct populației iraniene, Trump a transmis: „Acum aveți un președinte care vă oferă ceea ce ați cerut. Să vedem cum reacționați.” De ce a eșuat diplomația dintre SUA și Iran Eșecul negocierilor dintre SUA și Iran s-a bazat pe trei elemente esențiale: refuzul Iranului de a renunța complet la îmbogățirea uraniului; lipsa unui angajament public și explicit împotriva dezvoltării armelor nucleare; neîncrederea profundă acumulată în decenii de conflict indirect. Spre deosebire de relația cu Moscova, unde Washingtonul consideră că există un cadru de dialog, în cazul Teheranului Casa Albă a concluzionat că diplomația nu mai produce rezultate. Astfel, răbdarea s-a transformat în ofensivă, iar criza iraniană a intrat într-o nouă etapă, cu implicații majore pentru stabilitatea Orientului Mijlociu și pentru echilibrul geopolitic global.