vineri 22 mai
Login Contact
DeFapt.ro

Autor: Ramona Emilian

7247 articole
Ramona Emilian

Internațional

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații. Într-un videoclip de acum o săptămână, Evgheni Prigojin l-a amenințat, voalat, pe Vladimir Putin cu retragerea trupelor sale din Bahmut. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Amenințările și acuzațiile lui Prigojin durează de câteva săptămâni. În timp ce susține că îi mor oamenii din cauza guvernului moscovit, îi îndeamnă pe cetățenii ruși să se înroleze în grupul Wagner, „cea mai puternică armată private din lume”, să-și „apere patria” și să „înfrunte cel de-al Treilea Război Mondial” ca niște „bărbați adevărați”. Apărarea de la Moscova trage cu cifre Atitudinea agresivă și criticile virulente ale lui Prigojin îi vizează în special pe ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu, şi pe șeful de stat major, Valeri Gherasimov, pe care i-a acuzat de „trădare” pentru că nu asigură suficientă muniţie grupului Wagner. „Prigojin a lansat o tiradă de acuze la adresa ministrului apărării și a șeful de stat major, susținând că încearcă să-și distrugă mercenarii Wagner, privându-i de muniție”, scria BBC, pe 22 februarie. Ministerul rus al Apărării a respins atunci toate acuzațiile. „Declarațiile făcute de unitățile de asalt cu privire la deficitul de obuze sunt absolut false. (...) Înarmarea grupurilor de mercenari este o prioritate”, se menționează în declarația oficială, enumerând arsenalul militar furnizat către acestea: 1.660 de rachete, 10.171 de cartușe de artilerie și mortiere și 980 de cartușe de tancuri. Mercenarul lui Putin își toacă recrutații La scurt timp, Prigojin a reacționat agresiv, comentând aceste declarații ca fiind un „scuipat” la adresa Wagner, susținând că n-a primit 80% din muniția solicitată, pentru a-și îndeplini misiunile de luptă, postând o poză din zona Bahmut, cu cadavrele a zeci de mercenari uciși în luptă „Aceștia sunt băieții care au murit ieri tocmai din cauza acestei «crize de obuze». Sunt de cinci ori mai mulți decât ar fi trebuit”, a susținut, făcând aluzie la „Shell shortage” – penuria de muniție din 1915, pe linia frontului din Primul Război Mondial, care a dus atunci la o criză politică în Regatul Unit. Totodată Prigojin a îndemnat cetățenii ruși să ceară public, însă fără a recurge la demonstrații, ca ministerul Apărării să dea muniție trupelor sale. „Prigojin a avut de ani de zile legături strânse cu președintele rus Vladimir Putin, dar războiul din Ucraina a provocat o rivalitate din ce în ce mai acerbă între mercenari și armata regulată, iar analiștii cred că președintele Putin nu-l mai are la inimă”, a comentat BBC. "Dacă Wagner se retrage, întregul front se va prăbuși" Potrivit Le Figaro, șeful miliției ruse a început să-și „arate mușchii” - cea mai recentă amenințare a lui Prigojin, cu iz de ultimatum, venind duminică, pe 5 martie: „Dacă Wagner se retrage, întregul front se va prăbuși”. Amenințarea a fost făcut, din nou, din cauza lipsei de muniție. „Au fost date comenzi pentru livrare încă din 23 februarie. Dar până în prezent, cea mai mare parte a muniției nu a fost trimisă”, a spus Prigojin. Care a invocat două posibile motive pentru întârziere: „Birocrație sau trădare”. Apoi a amenințat: „Dacă Wagner se retrage acum de la Bahmut, întregul front se va prăbuși și se va prăbuși până la granițele Rusiei, sau poate chiar mai departe. Oricum ar fi, situația nu va fi cea mai plăcută”. Miliția privată reprezintă un sfert din luptătorii ruși din Ucraina, potrivit estimărilor făcute de Casa Albă la mijlocul lunii decembrie. Și, cum Wagner are 50.000 de oameni înrolați (dintre care 40.000 recrutați din închisorile rusești), „este evident că Wagner este pe cale să devină o putere rivală armatei ruse oficiale”. Kempf: Prigojin e zgomotos, dar nu știm mai multe Cum ar trebui interpretate aceste tensiuni recurente, și din ce în ce mai agresive, dintre Prigojin și guvernul lui Putin? Începe o rivalitate reală în cadrul forțelor militare ruse de pe front? „Acordăm multă atenție jocului personal al lui Prigojin pentru că ne-ar plăcea să vedem disensiuni politice”, a comentat generalul Olivier Kempf, cercetător și doctor în științe politice. „Chiar dacă este evident că sunt lupte pentru influență la Kremlin, iar Prigojin este un actor activ, acesta a ales, spre deosebire de ceilalți, o strategie de comunicare care constă în a face mult zgomot, dar este greu de știut ce se ascunde cu adevărat în spatele acestui tam-tam.”, a adăugat generalul. Citește și: Apropiere fără precedent între Moldova și SUA după ce protestele violente puse la cale de pro-ruși la Chișinău au stârnit îngrijorare. Casa Albă: Rusia vrea slăbirea guvernului moldovean Potrivit lui Kempf, „E greu de crezut că grupul Wagner întâmpină dificultăți reale de aprovizionare, căci raportul atacurilor este în mod clar în avantajul rușilor”. Pe de altă parte, este evident că șeful miliției lui Wagner are un plan, de vreme ce a ales să se arate, să fie vocal, să apară în mod regulat în atenția publicului, alături de oamenii săi, pe care îi glorifică. „Au luptat cu curaj și au murit”, a arătat Prigojin într-un videoclip în care stă la căpătâiul sicrielor mercenarilor uciși. În alt videoclip, îi îndeamnă pe oameni să se alăture grupului Wagner: „Alătură-te celei mai puternice armate private din lume, apără-ți patria, înfruntă cel de-al Treilea Război Mondial ca un bărbat adevărat”. Pe Telegram apar în continuu informații despre birourile de recrutare pentru voluntari cu vârsta cuprinsă între 22 și 50 de ani, alături de tentația unui salariu de 240 de mii de ruble (aproximativ trei mii de euro), cu „bonusuri de performanță”. Economia Rusiei se clatină Dar „Rusia este amenințată cu o gaură bugetară mai mare decât se aștepta”, titrează recent Die Welt. Potrivit datelor ministerului rus de Finanțe, bugetul de stat arată deja aproape 90% din deficitul planificat pentru întregul an la sfârșitul lunii februarie, principala problemă fiind scăderea veniturilor din petrol și gaze. „Rusia este amenințată cu un deficit bugetar mai mare decât se aștepta. Bugetul de stat rus arată deja un deficit de 2,581 trilioane de ruble (32,3 miliarde de euro) după lunile ianuarie și februarie. Aceasta reprezintă deja aproape 90% din deficitul de 2,925 trilioane de ruble (36,6 miliarde de euro) planificat pentru întregul an. În aceeași perioadă a anului trecut, Rusia a obținut un excedent de 415 miliarde de ruble (5,2 miliarde de euro). (...) Potrivit calculelor preliminare ale ministerului, veniturile din petrol și gaze au scăzut cu aproape jumătate.”, scrie Die Welt. În acest context, disputa dintre Rusia și grupul de mercenari Wagner continuă să escaladeze. După ce fondatorul Wagner a avertizat Rusia, pe 5 martie, cu privire la un colaps al frontului în apropierea orașului Bahmut, dacă forțele sale de acolo nu vor primi în curând muniția promisă, pe 6 martie Prigojin a anunțat, pentru Telegram, că reprezentantului său i-a fost interzis accesul la sediul operațional rus din Ucraina. Pe fondul acuzelor îndreptate către guvernul Putin, Prigojin continuă să-și glorifice trupele, declarând că acestea sunt capabile să „zdrobească” armata ucraineană.

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații (sursa: rferl.org)
Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin (sursa: kremlin.ru)
Eveniment

Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin

Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin. Se întâmpla în 2010, în timpul unei gale, organizate în scopuri caritabile în Sankt Petersburg: președintele rus, Vladimir Putin, a urcat pe scenă și a cântat, în fața unei audiențe selecte, „Blueberry Hill”, hitul Fats Domino. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online A fost aplaudat și ovaționat de mari vedete de la Hollywood precum Kevin Costner, Goldie Hawn, Kurt Russell, Mickey Rourke, Gerard Depardieu, Sharon Stone - care și a fredonat versurile melodiei, alături de președintele Putin. Fondul Federației, doar o formă Evenimentul în sine ar fi trecut, probabil, neobservat, însă, la câteva luni s-a transformat într-un scandal „pe cât de mare, pe atât de ciudat”, după cum a scris The New Yorker, un an mai târziu, când multe detalii legate de acea gală au ajuns, din presa rusă, în cea internațională. La momentul galei, oragnizatorul, Fondul Federației (care clama a fi o organizație de caritate pentru copiii bolnavi de cancer), nu era o entitate înregistrată, devenind oficială abia după optsprezece zile, pe 28 decembrie. Legăturile organizației cu un anume Vladimir Vladimirovici Kiselev au ridicat semne de întrebare, căci s-a dovedit că acesta era un vechi prieten al lui Putin și avea legături cu lumea crimei organizate. Scandalul a survenit la câteva luni de la eveniment, când o femeie, pe nume Olga Kuznetsova, a trimis presei o scrisoare deschisă, în care denunța faptul că nici fiica ei bolnavă (care, de altfel, fusese și vizitată de Sharon Stone), nici spitalul unde era aceasta internată nu primiseră vreun ban din cei care teoretic fuseseră strânși la Gală. Șeful spitalului de atunci, Anatoly Ryvkin, a explicat că e o neînțelegere și că, de fapt, spitalul a primit echipamente în valoare de 4,5 milioane de dolari. Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin Totuși, a existat o confuzie în ceea ce privește momentul primirii acestor fonduri: când, exact, au ajuns acești bani acolo? Nici Ryvkin și nici Fondul nu au explicat dacă aceștia au venit înainte sau după scrisoarea lui Kuznețova. Nu a existat nici o dovadă a organizării unor licitații, iar în ceea ce privește banii strânși la eveniment Kiselev a susținut că nici nu s-au strâns prea mulți – deși, ca să stai lângă o celebritate dintre multele prezente, trebuia să plătești în jur de un milion de dolari. Nici una dintre celebritățile prezente la acel eveniment nu a reacționat când scandalul a ajuns în presa internațională. Mai mult, după câțiva ani, unii au continuat să-și declare în mod public admirația față de președintele Putin. În prezent, mai multe vedete internaționale au primit onoruri din partea statului rus, iar altele continuă să dedice ode președintelui Putin. Sharon Stone, cu sinapsele desfăcute pentru Putin În 2010, Sharon Stone îl aplauda entuziasmată pe Putin, în timp ce acesta cînta „Blueberry Hill”. Zece ani mai tîrziu, în 2020, actrița, despre care s-a tot scris că are un IQ ridicat, a declarat, la Festivalul de Film de la Zürich, că Putin este „un lider puternic al țării sale”, superior lui Donald Trump: „Dacă aș fi Putin, aș profita și de Trump”. Chiar dacă în trecut actrița s-a lansat în declarații politice, în prezent nu a comentat nimic în legătură cu războiul din Ucraina. În plus, acum câteva luni, în mai 2022, a fost aspru criticată pentru că a compromis un eveniment caritabil organizat la Cannes, în sprijinul Ucrainei. „A fost de neimaginat, n-am văzut așa ceva în viața mea”, a mărturisit pentru Nice Matin un organizator: „Sharon Stone a sosit târziu și a refuzat să vorbească cu licitatorul”. Potrivit unui alt martor, actrița - care ar fi fost plătită cu 25.000 de euro pentru participarea la eveniment - s-ar fi „ridicat și ar fi demarat ea însăși vânzarea, fără să întrebe pe nimeni, încălcând toate regulile”. „Un eveniment distrus”, a scris și Le Figaro, comentând comportamentul actriței care, deși îmbrăcată în albastru și galben, nu doar că a comis două nereguli, folosind ciocanul licitatorului și scoțând la vânzare obiecte personale nelistate, dar a și decis să plece în mijlocul unei vânzări, motivând că e „prea mult zgomot” și că „nu primește suficientă atenție”. Licitația a fost anulată imediat după plecarea vedetei. Steven Seagal arată America cu degetul Acum câteva zile, Vladimir Putin i-a acordat lui Steven Seagal o importantă distincție a statului rus, „Ordinul Prieteniei”. Potrivit decretului, medalia este o recunoaștere a implicației actorului, ca reprezentant special al Ministerului de Externe al Rusiei, în legăturile umanitare cu Statele Unite și Japonia, și a aportului acestuia la cultura internațională. Actorul, născut în SUA, este un vechi admirator al președintelui rus, prietenia lor datând din 2012 și având ca liant, după cum a declarat Seagal, pasiunea amândurora pentru artele marțiale. În 2014 actorul a declarat că anexarea regiunii Crimeei de către Rusia este un fapt „foarte rezonabil”. Doi ani mai târziu, în 2016, a primit cetățenie rusă. În 2021 s-a alăturat unui partid pro-Kremlin, ceea ce i-a adus interdicția de a intra în Ucraina, iar vara trecută a vizitat o parte controlată de ruși din estul Ucrainei, unde s-a întâlnit cu un lider separatist susținut de Rusia. Recent, Seagal a explicat, într-un interviu acordat postului Fox News, care ar fi motivele războiului: o putere străină a fost responsabilă de conflict, folosind mulți bani și propagandă pentru a întoarce cele două țări una împotriva celeilalte. Însă Seagal nu a precizat cine este această „putere străină”. Oh, mon Dieu, Depardieu! Având și el cetățenie rusă, când și-a făcut cont pe Instagram, în 16 februarie, 2022, prima postare a actorului francez a fost o fotografie cu el și Vladimir Putin, acompaniată de comentariul: „L'amitié” (prietenie - n.r.). Căci prietenia lui Depardieu cu Putin este una veche și are la bază disputa fiscală pe care actorul a avut-o în 2013 cu guvernul francez. În același an, a primit și a acceptat cetățenia rusă, declarând public că Rusia este „o mare democrație”. Un an mai târziu, în 2014, la un festival de film leton, Depardieu a plusat, susținând că Ucraina este „parte a Rusiei”. În prezent, Depardieu și-a revizuit, oarecum, poziția. A șters fotografia postată la începutul anului 2022, cu prietenul său Putin, însă fără a se delimita cu totul de aceasta. „Ucraina și Rusia au fost întotdeauna țări surori”, a declarat el pentru agenția de presă AFP. S-a declarat și împotriva acestui război, pe care l-a etichetat a fi unul „civil”, adăugând, împăciuitor: „Lăsați armele să se odihnească și negociați”. Snowden se simte bine în zăpada rusească În septembrie, 2022, și Edward Snowden a primit cetățenia rusă, acordată de Vladimir Putin. „După doi ani de așteptare și aproape zece ani de exil, un pic de stabilitate va conta pentru familia mea”, a declarat Snowden. Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Snowden a primit cetățenia rusă ca urmare a cererii depuse de acesta în 2020. Snowden a motivat că și-a dorit cetățenia rusă pentru ca familia sa să nu se destrame, având în vedere restricțiile de călătorie legate de pandemia de Covid-19. Însă, deși cetățean rus, nu e dispus să renunțe la cetățenia americană. „Eu și Lindsay (soția) vom rămâne americani, crescându-l pe fiul nostru cu toate valorile Americii pe care le iubim – inclusiv libertatea de a-și spune părerea. Și aștept cu nerăbdare ziua în care mă pot întoarce în Statele Unite, astfel încât întreaga familie să se poată reuni.”. În ceea ce privește autoritățile americane, potrivit purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price, Snowden, care a fost acuzat de multiple infracțiuni în instanța SUA, își poate păstra, fără probleme, cetățenia americană: „Singurul lucru care se poate întâmpla e că, acum, ca urmare a noii sale cetățenii ruse, el poate fi recrutat pentru a lupta în războiul nechibzuit din Ucraina.”. Is Oliver Stone stoned? Criticat, de mai multe ori pentru relațiile cordiale pe care le-a avut cu Vladimir Puțin, seria „The Putin Interviews”, din 2017, fiind catalogată mai degrabă ca o platformă oferită cadou lui Putin pentru a acuza SUA, Oliver Stone continuă să stârnească controverse în legătură cu atitudinea sa față de președintele rus. Cu un an înainte, Stone a fost și producătorul filmului „Ucraina în flăcări”, considerat de unii critici drept o reală propagandă rusă, „Un pseudo-documentar (...) în care Ucraina este doar un teren de joacă, mărginit de floarea-soarelui, pentru puterile mondiale. Ucrainenii sunt portretizați fie ca marionete americane, fie ca naționaliști radicalizați.”. Despre poziția sa actuală, în ceea ce-l privește pe președintele Putin, Oliver Stone a declarat pentru El Pais: „Acel Putin, pe care l-am cunoscut eu, era un om rațional, calm și acționa mereu în interesul poporului rus. (...) Au trecut trei ani de când l-am văzut ultima oară, dar omul pe care l-am întâlnit atunci n-avea nimic de-a face cu nebunul iresponsabil și ucigaș pe care mass-media îl consideră acum, comparându-l cu Hitler și Stalin”. Teoria tamponului neutru ucrainean Totuși, în același interviu, Stone a descris o Rusie „redusă și mutilată” în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, cu un număr mare de ruși care trăiesc în alte teritorii. SUA ar avea un plan pe termen lung de a plasa un guvern pro-occidental și anti-rus în Ucraina „când Ucraina a fost întotdeauna neutră, cu guverne alese democratic”. Scopul acestui plan, a spus Stone, este de a transforma Ucraina într-un pion antagonist Rusiei, cu ajutorul președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Regizorul a sugerat că scopul ultim ar fi destabilizarea Rusiei și schimbarea regimului de acolo: „Să-l scoatem pe Putin și să punem un alt [Boris] Elțîn”. Stone a adăugat că au existat ucraineni care au luptat pentru Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, de asemenea, a descris SUA drept „câine de atac” care nu se va opri în Rusia și ar putea ținti ulterior și China. El a deplâns modul în care Rusia este descrisă „ca tipul rău” și SUA ca „omul bun”. Roger Waters cântă pe partitura lui Putin „Roger Waters a fost criticat pentru declarațiile sale privind Ucraina și Israel. Concertele sale din Germania ar trebui anulate. Cum comentează el toate acestea?”, a titrat recent Berliner Zeitung un interviu acordat de Roger Waters publicației germane, în luna februarie a acestui an. În interviu, Waters comentează livrările de armă către Ucraina, declarându-se, în această privință, de partea lui Putin: „Potrivit părerilor independente pe care le ascult, Putin guvernează cu atenție, luând decizii pe baza unui consens în guvernul Federației Ruse. Citește și: Occidentul înființează un nou tribunal internațional pentru a putea trage Rusia la răspundere pentru crimele din Ucraina Există, de asemenea, intelectuali în Rusia care au argumentat împotriva imperialismului american încă din anii 1950. Și o temă centrală recurentă: Ucraina este o linie roșie. Și trebuie să rămână o țară tampon neutră, altfel nu știm cum vor escalada lucrurile. S-ar putea termina într-un al treilea război mondial.” Întrebat despre legitimitatea declarațiilor președintelui rus, în ceea ce privește existența „naziștilor” în Ucraina, Waters a răspuns: „Există o adolescentă ucraineană, Alina, cu care am corespondat și care mi-a scris: «Sunt 200% sigură că nu există naziști în Ucraina». I-am răspuns: «Îmi pare rău Alina, dar te înșeli în privința asta. Cum poți să trăiești în Ucraina și să nu știi asta?»”. "Dictatura represivă" din Germania, SUA Acuzând SUA de propagandă, Waters susține că, deși mulți sunt convinși că Rusia este adevăratul dușman și că Putin e noul Hitler, puțini înțeleg interesul Statelor Unite în acest război: „Le va fi mai ușor să fure de la săraci pentru a da celor bogați și, de asemenea, să provoace și mai multe războaie.(...) Poate părea o poziție politică extremă, însă istoria pe care am citit-o și știrile pe care le ascult sunt altele decât cele vehiculate de mass media. Nu poți să crezi tot ce vezi la televizor sau citești în ziare. (...) Oamenii trebuie să înțeleagă că frații și surorile noastre din Rusia nu trăiesc sub o dictatură represivă, ca aceea în care trăim noi, în Germania, la fel ca în SUA.”. În ceea ce privește faptul că ucrainenii luptă pentru a-și apăra țara, răspunsul lui Waters a fost: „Oh, știi, activiștii lobby-ului israelian precum Malca Goldstein-Wolf sunt cei care cer asta. Niște tâmpiți, care au încercat deja să-mi anuleze concertul din Köln în 2017 și chiar au făcut ca posturile de radio locale să se alăture.”. Artistul a adăugat că își susține comparația dintre statul Israel și Germania nazistă, făcută în 2013. Pe 6 februarie, în siajul acestui interviu, Polly Samson, soția lui David Gilmour și textier al celor mai recente două albume ale trupei, a comentat pe Twitter: „Din păcate, ești putred până în măduva oaselor tale de antisemit. Ești un idol al lui Putin, un mincinos, hoț, ipocrit, evazionist fiscal, bolnav de invidie. Ajunge cu prostiile tale!”. Pe 25 februarie, potrivit unui comunicat de presă, orașul Frankfurt și autoritățile landului Hesse au anulat concertul lui Roger Waters, planificat în Festhalle duminică, 28 mai.

Europa rămâne fără salate și crudități (sursa: Pexels/Min An)
Eveniment

Europa rămâne fără salate și crudități

Europa rămâne fără salate și crudități. Legumele și fructele au devenit o raritate pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie, ceea ce a trezit îngrijorări și în alte țări din Europa. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Mai ales că Brexitul nu e decât unul dintre motivele lipsei acestora din magazine, restul având de-a face cu scumpirea energiei (cauzată de războiul din Ucraina), condițiile meteo din țările exportatoare, dar și cu perturbările exporturilor din Turcia, cauzate de cutremur. Este posibil ca scenariul acestei penurii din Marea Britanie să se repete și în celelalte țări din Europa? Europa rămâne fără salate și crudități În prezent, oferta de legume și fructe proaspete este destul de limitată și în magazinele din Germania. Michael Koch, șeful departamentului de horticultură la Agrarmarkt Informations-Gesellschaft (AMI), a afirmat că principala cauză a limitării ofertei este importul redus – principalele țări exportatoare, Spania, Maroc și Italia fiind supuse unor valuri de frig care au distrus recoltele. În acest context există o veste bună, dar și una proastă pentru consumatorii germani, scrie Der Spiegel, care, analizând situația din Marea Britanie, a chestionat mai mulți retaileri cu privire la aprovizionarea magazinelor. Rafturile nu vor fi goale, au afirmat aceștia. Aldi, Rewe, Edeka – toți au susținut că nu au fost și că nu vor fi probleme: "Sunt suficiente roșii în magazine. Putem să vă asigurăm că piețele noastre sunt aprovizionate cu cantități suficiente.". Prețurile, răscoapte Însă vestea proastă se ascunde tocmai în această veste bună, căci prețurile fructelor și legumelor au crescut semnificativ. Potrivit reprezentantului companiei Behr, problema aprovizionării este rezolvată, de fapt, și de acest "amănunt": "Se cumpără mai puțin, astfel, raportul dintre aprovizionare și cerere s-a echilibrat.". Produsele congelate s-au scumpit și ele. Potrivit șefului companiei Frosta, Felix Ahlers, creșterea prețurilor este cauzată de recoltele slabe: "Ardeii, de exemplu, sunt foarte puțini și scumpi.". Dar și ceapa, cartofii sau morcovii, legume care provin din stoc din Germania, s-au scumpit (potrivit datelor AMI publicate de Der Spiegel, un kilogram de morcovi a ajuns, de la 85 de cenți, cât costa în ianuarie 2022, la 1,24 euro în ianuarie 2023 – o creștere de 46%). Potrivit datelor Oficiului Federal de Statistică, prețurile legumelor au crescut cu 31,5 la sută față de decembrie 2021, salata fiind deosebit de scumpă la peste 42%. Dispar zone agricole întregi din Spania Citat de TAZ, Andrés Góngora, purtătorul de cuvânt al sectorului legumelor în cadrul asociației fermierilor spanioli COAG, a declarat că "vremea o ia complet razna". Potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii spaniol, în 2022 exporturile au scăzut cu zece procente față de anul precedent, din cauza verii mult prea calde și mult prea uscate. "Schimbările climatice sunt o durere de cap pentru fermieri", a afirmat Góngora, care a adăugat: "Nu mai este vorba doar despre randamente fluctuante ale culturilor. Climatologii spanioli prevăd chiar că, în curând, unele zone de agricultură nu vor mai putea deloc să fie folosite.". Citește și: Lidl România, după amenzi de 7,3 milioane de lei și 38 de magazine închise: „Nu putem da curs solicitării” de a explica de ce. Lidl, cifră de afaceri de trei miliarde de euro și profit de 200 de milioane euro anual în România În ceea ce privește exporturile către Germania, Góngora a afirmat: "Clienții germani au contracte pe termen lung cu noi. Sunt mai loiali decât britanicii. Britanicii își schimbă furnizorii în funcție de situația pieței. Azi cumpără de la tine, mâine, nu.". În ultimii ani, lanțurile de comercianți din sectorul alimentar din Marea Britanie s-au orientat înspre țări din afara Uniunii Europene. "Se aprovizionează din ce în ce mai mult în Maroc", a spus Góngora. Însă și acolo recolta a scăzut, din cauza condițiilor meteorologice similare cu cele din sudul Spaniei. Dar asta nu este tot: "La începutul acestei luni, Marocul a interzis exportul anumitor fructe și legume, cum ar fi roșiile și castraveții, pentru a reduce creșterea prețurilor la alimente pe piața internă înainte de luna de post a Ramadanului.". Luxul roșiei în iarnă Nici în magazinele din Belgia nu mai este ușor să găsești toate produsele. "Să avem parte, în curând, și noi de o raționalizare a fructelor și legumelor în supermarketuri, precum în Marea Britanie?", se întreabă presa belgiană. "Ca și alte supermarketuri din Belgia, și noi ne confruntăm cu dificultăți de aprovizionare pentru anumite produse cultivate în sudul Spaniei și Africa de Nord", a declarat un purtător de cuvânt al lanțului de magazine Asda într-un comunicat transmis AFP. Potrivit distribuitorului de fructe și legume Vergo, "Comerțul nostru cu legume locale este aproape blocat. Dacă nu există aproape nici o ofertă de partea producătorilor belgieni, nu putem avea mai multă marfă, iar din cauza aceasta legumele s-au scumpit mai mult ca niciodată. (...) Legumele proaspete au ajuns să coste de până la trei ori mai mult decât în mod normal și nu avem de ales decât să le vindem la aceste prețuri mai mari clienților noștri.". Contactați de Nieuwsblad, reprezentanții Carrefour și Colruyt au confirmat că întâmpină dificultăți de aprovizionare, în special în ceea ce privește roșiile și ardeii. Totuși, cei de la Colruyt au transmis un mesaj liniștitor: "Putem continua să ne aprovizionăm, chiar dacă uneori este o provocare. Deci nu este nevoie să raționalizăm marfa. În plus, cultura locală belgiană se va relua în câteva săptămâni.". Serele belgiene, prea scump de încălzit Însă există probleme și în ceea ce privește producția locală de legume și fructe, pentru că fermierii belgieni au ajuns la concluzia că nu mai e rentabil să încălzească serele, sau să investească, din cauza prețurilor la energie. În plus, există și conflicte comerciale cu marii retalieri. "Mulți producători au ales să amâne producția serelor, ca să nu fie nevoiți să vândă în pierdere. Sunt vizate, în principal, culturile de roșii, castraveți, vinete, ardei și căpșuni. Consumatorul simte asta în portofel: când oferta scade, prețul crește", a explicat, pentru Nieuwsblad, Nele Kempeneers, de la asociația Boerenbond. Se îndreaptă Belgia către o penurie de fructe și legume? Într-un reportaj al RTFB, comercianții din piețe declară că au renunțat să achiziționeze anumite produse, precum roșiile sau conopida, din cauza prețurilor ridicate cerute de producători. "Rămânem cu ele pe tarabă", a declarat un vânzător din piață, spunând că preferă să aștepte ca piața să se regleze. Pe de altă parte, cumpărătorii intervievați au declarat că "se adaptează", cineva ajungând chiar la concluzia că, oricum, roșiile, pe timp de iarnă, sunt, de fapt, un lux, așa că își va lua "vitaminele" din alte legume, mai ieftine. Prețuri "delirante", acuză retailerii În supermarketurile din Franța nu s-a observat încă nici o diminuare a ofertei de legume și fructe, și, potrivit jurnalistului economic Olivier Dauvers, nu există, deocamdată, nici o temere în această direcție: "Franța este, într-adevăr, o țară care importă fructe și legume din Spania și Maroc, însă avem și o puternică producție internă, mult mai dezvoltată decât cea din Marea Britanie. Penuria de legume și fructe în Franța este un non subiect.". Pe de altă parte, puternica producția agricolă internă din Franța întâmpină în prezent mari probleme: chiar zilele astea au loc negocieri între agricultorii francezi și retaileri, la Salon International de l'Agriculture (eveniment care are loc la Paris între 25 februarie și 5 martie). Prezent la deschiderea evenimentului, președintele Emanuel Macron a cerut marilor retaileri să facă un efort pentru a menține prețurile produselor în magazine la un nivel accesibil: "Nu le putem cere agricultorilor să facă acest efort, având în vedere creșterea prețului energiei, și celelalte impedimente cu care se confruntă.". De cealaltă parte, reprezentanții supermarketurilor au denunțat lipsa de transparență în ceea ce privește prețurile cerute de producători, directorul Carrefour, Alexandre Bompard, calificând unele dintre acestea drept "delirante", după cum consemnează Le Point. "Martie roșu" plus inflație alimentară Potrivit presei franceze, nu sunt mari speranțe ca prețul la raft să mai scadă. Retailerii sunt liberi să fixeze acest preț, cu condiția de a respecta o marjă minimală de 10% prevăzută de lege și de a renegocia în fiecare an cu producătorii condițiile de comercializare. Interesul lor este să-și mențină acele prețuri la raft care să le permită să rămână competitivi, dar să le și aducă profit. Și, în special, anul acesta, retailerii nu pot face rabat, deoarece costurile de întreținere a magazinelor a crescut, facturile la energie explodând. De cealaltă parte, producătorii se confruntă cu aceeași problemă: costurile de producție, de la materii prime, până la ambalaje, au crescut și nu vor fi de acord să-și vândă marfa în pierdere. În acest context, marii retaileri din Franța vorbesc deja despre un "martie roșu", dacă va continua creșterea prețurilor de consum din ianuarie. O creștere care, conform datelor Institutului Național de Statistică din Franța, ar putea chiar să se accelereze în martie. Potrivit lui Dominique Schelcher, președintele System U, Franța se va confrunta cu mai mult decât un "martie roșu": "Va exista o inflație alimentară în prima jumătate a anului 2023.".

"Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei (sursa: palantir.com)
Internațional

"Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei

"Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei. La începutul războiului din Ucraina, armata rusă avea un avantaj net. Potrivit raportului „The Military Balance” al Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2021 Rusia investise în apărare 45,8 miliarde de dolari, față de cele 4,7 miliarde investite de Ucraina. Forțele armate ale Rusiei aveau aproape un milion de militari activi și două milioane în rezervă, Ucraina - doar 196.000 militari activi și 900.000 de rezerviști. În momentul invaziei, Rusia a trimis pe front 280.000 de mii de militari, față de cei 125.600, cât avea Ucraina. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Totuși, timp de un an, Ucraina a rezistat și, mai mult, a provocat armatei ruse o serie de înfrângeri surprinzătoare. La aceste victorii a contribuit, fără îndoială, ajutorul militar venit din afară, însă din ce în ce mai mulți experți militari și comentatori politici vorbesc despre ajutorul digital. Și în special despre programul de inteligență artificială MetaConstellation, al companiei Palantir, care a decis anul trecut, în iunie, să se alăture Ucrainei. Considerată a fi parte a elitei lumii IT, misiunea declarată a companiei este de a oferi asistență exclusiv democrațiilor occidentale și aliaților lor. Cum funcționează acest software și, mai ales, poate schimba soarta unui război? Armata analogică vs armata digitală „Rușii își folosesc artileria ca și cum ar fi Primul Război Mondial”, a afirmat un expert militar britanic, citat de Times, adăugând că, azi, războiul se duce la un alt nivel: armata analogică a Rusiei are de luptat cu armata digitală a Ucrainei. Acesta este „cel mai avansat război din punct de vedere tehnologic din istoria omenirii”, a declarat pentru Welt și Mykhailo Fedorov, viceprim-ministrul Ucrainei și ministru al transformării digitale: „Principalele arme ale războiului modern nu mai sunt tancurile și sistemele de artilerie din anii 1960, ci datele și tehnologia: drone, comunicații prin satelit, dispozitive mobile, senzori și inteligență artificială – acestea sunt instrumentele care schimbă cursul unui război”. Ministrul Fedorov l-a întâlnit pe Alex Karp, directorul executiv al Palantir, anul trecut, la Forumul Economic Mondial de la Davos, urmând ca pe 3 iunie, parteneriatul companiei cu Ucraina să devină public. "Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei Deși programele create de Palantir, considerate a fi printre cele mai sofisticate din lume, ajung să coste zeci de milioane de dolari (recent, Ministerul Apărării din Marea Britanie i-a comandat companiei un software în valoare de 75 de milioane de lire sterline), Ucrainei i s-a oferit, pro-bono, aplicația MetaConstellation. O aplicație care, utilizând algoritmi ai Inteligenței artificiale, funcționează într-un mod similar cu un software-ul de recunoaștere facială, putând detecta diferite ținte, fie că sunt înzăpezite sau camuflate. După fiecare utilizare, rezultatele sunt evaluate și, introduse în rețea, optimizând viitoarele modele de predicție. Potrivit Welt, unicitatea acestei aplicații constă în faptul că utilizează sisteme de analiză care colectează și evaluează date și informații din toate sursele imaginabile, rezumându-le mai apoi pe o singură platformă. Un joc pe calculator. Dar real Pentru exemplificare, un expert IT din cadrul forțelor militare germane, (care a dorit să rămână anonim, din motive de securitate) a explicat în ce constau avantajele armatei digitale ucrainene, față de armata analogică rusă. „Imaginați-vă că soldații dintr-o unitate ucraineană stau într-un adăpost subteran, să zicem lângă Herson; unul dintre ei își scoate tableta din rucsac și accesează un program. Îi apare un model digital al regiunii sau al câmpului de luptă în care se află el și tovarășii săi, bazat în mare parte pe imagini din satelit, afișat în trei sau patru straturi de claritate, fiecare reprezentând niveluri diferite de informații. Pe ecran, soldatul vede amplasările probabile ale tancurilor, trupelor sau pozițiile artileriei rusești și, de asemenea, multe puncte portocalii mici: navele din Marea Neagră (...). Cu un click poate vedea imaginile termice ale soldaților inamici, cu altul, fotografia clară a unui tanc ascuns în desiș (...). Apoi, încă două clicuri: primul, pentru a obține coordonatele țintei, al doilea pentru a selecta o armă sau o dronă pentru a ataca poziția, nava sau tancul.”. Astfel, conchide expertul, dacă acum 20 de ani, abia se puteau identifica 12 ținte pe zi, iar asta cu mult noroc, noul software permite armatei ucrainene să identifice și să atace zilnic 250 sau chiar 300 de ținte. În prezent, fiecare batalion ucrainean are, printre rândurile sale, cel puțin un specialist în informatică. "Ceața războiului" se risipește Citat de Washington Post, Alex Karp, directorul executiv al Palantir, a declarat: „Puterea sistemelor sofisticate de război algoritmic este acum de așa natură încât poate fi comparată cu puterea armelor nucleare tactice împotriva unui adversar care deține doar arme convenționale. Publicul larg tinde să subestimeze acest lucru. Nu și oponenții noștri.”. Potrivit lui Karp, azi vorbim despre un război digital, în care, folosind tehnologia inteligenței artificiale, militarii pot vedea prin acea „ceață a războiului” (termen inventat de generalul prusac Carl von Clausewitz, pentru a descrie lipsa de informații pe câmpul de luptă). În ceea ce privește Ucraina, analiza datelor este realizată în timp util de consilieri NATO din afara țării, care trimit rapid informații esențiale – ca de pildă poziția inamicului, natura țintelor identificate și ce tip de arme ar fi cel mai eficient de folosit împotriva acestora. O lecție pentru China Potrivit Washington Post, ceea ce se întâmplă azi în Ucraina a schimbat fundamental modul în care se vor duce bătăliile în viitor, „războiul algoritmic” permițând chiar și unei armate mici să învingă una covârșitoare, atât din punct de vedere al echipamentului militar, cât și al numărului de soldați. Exemplul cel mai bun este recucerirea Hersonului, care s-a datorat în mare parte MetaConstellation: căci militarii ucraineni au avut, datorită acestei aplicații, informații precise despre pozițiile rușilor și capacitatea de a lovi țintele cu precizie, de la mare distanță. Citește și: Grindeanu a postat pe Facebook trei bărci și spune că e gata să verifice canalul Bâstroe. Ucrainenii au spus că-l așteaptă din august Potrivit comentatorilor, înarmați cu acest tip de informații, ucrainenii ar putea prelua în viitor ofensiva — mișcându-se, comunicând și adaptându-se rapid la manevrele defensive și la atacurile armatei ruse. În plus, modul în care decurge războiul din Ucraina și succesul pe care îl înregisterază armata sa digitalizată au deja impact și asupra Chinei, singurul rival redutabil al SUA, în ceea ce privește domeniul IT. Demonstrarea puterii inteligenței artificiale și având în vedere cât de impredictibil poate fi deznodământul unui război datorită folosirii acesteia, liderul de la Beijing se va gândi mai atent asupra unei posibile invazii a Taiwanului.

Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană (sursa: imperial.nhs.uk)
Justiție

Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană

Știrea despre macabra afacere românească a refolosirii stimulatoarelor cardiace extrase din cadavre a făcut înconjurul lumii. Dar reșaparea ilegală a echipamentelor nu este o premieră. Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană. Subiectul, relatat în mass media internaționale În Marea Britanie, The Guardian amintește că, timp de treizeci de ani, în România s-a construit doar un spital, iar Standard UK observă că, în ciuda tuturor scandalurilor care se tot iscă în jurul sistemului de sănătate din România, țara noastră continuă să rămână lider în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de absolvenți ai facultăților de medicină. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În Franța, L’Independant scrie că sistemul medical din România este „Un risc pentru pacienți”, subliniind că suntem, la acest capitol, una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din Uniunea Europeană: "Sistemul de sănătate din România, unul dintre cele mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană, este afectat de corupție și de numeroase disfuncționalități. România este țara din UE al cărei stat cheltuiește cel mai puțin pentru sănătate. Zeci de mii de medici și asistente au emigrat.". Știrea a dat naștere în străinătate și la reacții din cele mai diverse. Unii și-au exprimat mefiența față de doctorii români care lucrează în Franța: "Sper că nu se recrutează medici români ca să se compenseze penuria noastră de doctori", "Toate aceste țări din est nu inspiră nici o încredere". Alții au interpretat știrea într-o cheie pozitivă – crezând că este vorba despre o "reciclare", în numele ecologiei: "Toate acestea au logică, deoarece stimulatorul cardiac nu este degradabil. O dată dezinfectat, revizuit, încărcat cu o baterie nouă, poate să fie folosit pentru a salva o nouă viață.". Pacemaker-ul, inventat în anii '50 Der Bild a preluat știrea, amintind totodată că și în Germania s-a petrecut un caz asemănător, în urmă cu aproape 50 de ani. Primele stimulatoare cardiace externe au fost proiectate în anii '50 de canadianul Wilfred Gordon Bigelow și de americanul Paul Maurice Zoll. În 1957, datorită lui Earl Bakken, fondatorul companiei Medtronic, acestea au devenit portabile – pacientul nemaifiind, astfel, obligat să stea în spital, legat de ele. În 1958, în Stockholm, medicul suedez Åke Senning a încorporat complet primul stimulator cardiac (inventat de Rune Elmqvist, inginer, cu studii medicale) în corpul uman. Aproape 20 de ani mai târziu, Germania avea să se confrunte cu un scandal de proporții legat de traficul de stimulatoare cardiace preluate de la pacienți decedați. În 1976, parchetele din Köln și Frankfurt au primit câteva sesizări anonime, conform cărora acestea ar fi fost scoase ilegal din cadavre, recondiționate și reutilizate pentru alți bolnavi de inimă, care nu fuseseră informați asupra provenienței aparatelor. Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană Investigația a vizat un număr impresionant de medici și asistenți din mai multe clinici, spitale locale și universitare, din instituțiile private și chiar din cele care aparțineau Crucii Roșii (printre ele numărându-se spitalul local din Wolfach, Spitalul Elisabeth din Kassel, clinica de la Școala de Medicină din Hanovra și Spitalul Trinity din Lippstadt). Acuzația principală s-a îndreptat înspre compania de tehnologie medicală Ernst-Günter Lehmann, care achiziționa de la medici stimulatoare cardiace ale pacienților decedați, în urma unui „comision” de până la 2.600 de mărci germane pentru fiecare aparat, revânzându-le la un preţ mai mare acelorași spitale. Cum au fost convinși medicii să intre în acest joc? Potrivit unui articol din Der Spiegel din 1977, "Compania Lehmann comercializa stimulatoare ale firmei olandeze Vitatron, ale cărei produse erau privite, inițial, cu neîncredere în Germania de Vest. Dar Lehmann le-a oferit doctorilor un stimulent. Pe lângă cutii cu băuturi răcoritoare, pixuri, calendare și brichete «pentru a promova contactul zilnic», reprezentanții de vânzări apăreau la cabinetele medicilor cu bonusuri în numerar, acordate sub formă de credit – de exemplu un medic a primit în jur de 3.000 de mărci pentru implantarea a 46 de stimulatoarelor cardiace Vitatron între 1 iulie 1976 și 31 decembrie 1976". Furtul de la cadavre, iertat din cauza unei lacune în lege Proveniența aparatelor a fost demonstrată prin numărul de serie – dovedindu-se că stimulatoarele au fost scoase din cadavre și implantate ulterior. Cu toate astea, nu au existat condamnări – inculpații scăpând doar cu amenzi cuprinse între 2.000 și 25.000 mărci, sumele adunate fiind mai apoi donate organizațiilor non-profit. Indulgența judecătorilor a fost justificată printr-o prevedere a Codului de procedură penală, care spune că "Parchetul poate, cu acordul instanței competente cu deschiderea acțiunii principale, să se abțină de la urmărirea penală a făptuitorului dacă vinovăția făptuitorului ar fi considerată minoră și dacă nu există un interes public în urmărire penală.". Citește și: Cazul dispozitivelor colectate de la morți nu este unic: Rise Project arăta că zeci de mii de operații cataractă s-au făcut cu materiale de unică folosință reutilizate Verdictul a fost dat după ce Parchetul a ajuns la concluzia că "dispozitivele recondiționate au fost folosite în mod corect", problema juridică a furtului (scoaterea aparatelor din cadavre, fără acordul aparținătorilor,) fiind și ea tranșată: s-a motivat o "lacună legislativă". Totuși, pe 11 februarie 1977, Asociația Medicilor din Germania și-a "sfătuit" în mod "categoric" membrii să nu primească bani de la companiile de tehnologie medicală pentru reutilizarea stimulatoarelor cardiace vechi, iar ulterior s-a interzis, prin lege, îndepărtarea unui stimulator cardiac fără acordul prealabil al defunctului sau al rudelor acestuia. În prezent, nici îndepărtarea stimulatoarelor din cadavre care urmează să fie incinerate – anterior cerută legal de Legea bateriei (din 2009) – nu mai este necesară, de vreme ce crematoriile s-au modernizat.

Rafila vrea medici din afara UE (sursa: Inquam Photos/Octav Ganea)
Eveniment

Rafila vrea medici din afara UE

Doar unul din zece medici rezidenți din România este dispus să lucreze în mediul rural iar 21% și-ar schimba cariera pentru una în domeniul IT. Acestea sunt două dintre concluziile unui studiu recent care confirmă realitatea cu care se confruntă, de ani buni, sistemul medical din România. Rafila vrea medici din afara UE. Pe de o parte, doleanțele rezidenților explică deficitul de medici în zonele rurale, pe de alta, atrag atenția asupra incapacității unui sistem de a insufla motivația necesară continuării carierei în domeniul ales inițial. O lipsă de motivație care stă și la baza exodului medicilor români primiți cu brațele deschise, în special în Germania, Franța și Marea Britanie, țări în care România a ajuns printre primele locuri la capitolul "țara care își exportă medicii". În același timp, ministrul sănătății, Alexandru Rafila, se gândește să "importe" medici din afara Uniunii Europene. Rotaru în România, Nussberger în Elveția Mădălina Rotaru (căsătorită Nussberger) este astăzi un medic reumatolog de succes în Elveția, țară unde a ajuns în urmă cu zece ani, imediat după ce și-a încheiat studiile de medicină în România. Deși a întâmpinat multe obstacole (amintind, printre altele, într-un recent interviu pentru Berner Zeitung și de faptul că mulți pacienți elvețieni nu înțelegeau germana literară pe care o vorbea), deși s-a gândit de multe ori să se întoarcă în țară, a preferat să treacă peste toate greutățile. Pentru că dorea să-și poată profesa meseria la standarde înalte. A lucrat în mai multe spitale din țara cantoanelor (printre care Aarau și St. Gallen), iar azi este unul dintre specialiștii în reumatologie din Elveția. Citește și: Medicul care refolosea stimulatoare cardiace de la cadavre, arestat. A pus ilegal câte un stimulator pe săptămână timp de cinci ani Chiar dacă teoria a învățat-o în România, practica a alungat-o, infrastructura fiind unul dintre motive. Nussberger a amintit de frustrarea pe care un medic o simte din cauza lipsei de echipamente de examinare și chirurgicale, disponibile doar în spitalele mari. Însă nu doar infrastructura alungă medicii tineri din țară, ci și nepotismul care există în sistem și salariile mici. Potrivit unui studiu privind migrația medicilor români în Franța, realizat de doi academicieni francezi, motivațiile economice sunt primul factor de plecare: "70% dintre medicii români stabiliți în Franța menționează remunerația drept motiv principal pentru plecarea lor. Diferențele de nivel de trai dintre cele două țări sunt semnificative: salariul minim în 2021 era de 458 de euro în România, față de 1.554 de euro în Franța. Iar decalajele sunt și mai mari pentru lucrătorii cu înaltă calificare, precum medicii. Un medic generalist debutant primea un salariu mediu de 470 de euro în România, în timp ce același profesionist dintr-un mediu spitalicesc francez primește 2.300 de euro la începutul carierei.". 500 de comune nu au nici un medic "Nu pot învinovăți pe nimeni că își caută un loc de muncă în Occident", a declarat, pentru Berner Zeitung, Cristina Vladu, specialist în politici de sănătate, continuând: "Dacă ar pleca în străinătate, ar dobândi experiență și s-ar întoarce, nu ar fi atât de tragic. Dar majoritatea aleg să rămân acolo, iar asta este devastator pentru sistemul de sănătate din România.". Infrastructura, salariile mici și exodul medicilor a provocat în România un decalaj din ce în ce mai mare în domeniul asistenței medicale, cei din mediul rural suferind enorm din cauza absenței medicilor. Potrivit Cristinei Vladu, "Unele regiuni sunt considerate adevărate «deșerturi medicale», aproximativ 500 de comunități neavând, în prezent, nici un serviciu medical de bază.". Formăm medici, dar nu-i păstrăm Potrivit unui studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, speranța de viață în România rămâne printre cele mai scăzute din UE, fiind cu șase ani sub media UE, iar rata mortalității evitabile prin prevenție fiind a treia cea mai ridicată din UE: "Deficiențele majore în ceea ce privește capacitatea sistemului de sănătate de a oferi populației un tratament adecvat și în timp util sunt demonstrate de ratele ridicate ale mortalității prin cauze tratabile, asociate bolilor cardiace ischemice (considerate deopotrivă evitabile și tratabile), accidentelor vasculare cerebrale, pneumoniei și cancerului colorectal.". Una dintre cauzele lacunelor în tratarea pacienților este și lipsa personalului medical. Potrivit raportului OECD, deși România formează un număr suficient de profesioniști în domeniul sănătății, mulți dintre ei aleg să migreze către alte țări: "Deși România oferă formare unei forțe de muncă numeroase din domeniul sănătății, în 2019, sistemul său de învățământ generând al cincilea cel mai mare număr de absolvenți în domeniul medical (4.967) și al treilea cel mai mare număr de absolvenți de asistență medicală (17.549) din UE (...) migrația personalului medical a avut ca rezultat numărul redus de profesioniști din domeniul sănătății care lucrează în România, ceea ce afectează accesul populației la asistența medicală.". Mai puține rețete, mai puțini doctori Dacă în România exodul de medici este justificat prin probleme care se nasc după terminarea studiilor, în alte țări, precum Franța, Germania sau Elveția, deficitul de medici și nevoia de a importa cadre medicale din alte țări provin în special din cauza examenului din timpul facultății cunoscut drept "numerus clausus": un sistem de limitare a numărului de studenți la medicină, introdus în 1971, în Franța, cu intenția de a limita numărul de absolvenți ai facultăților de medicină. "Am blocat atunci pregătirea medicilor din cauza unei idei care azi e de neconceput: «Cu cât vor fi mai puțini medici, cu atât vor fi mai puține rețete de rambursat»", a afirmat recent, pentru France Bleu, François Bayrou, secretar general al CNR (Conseil National de la Refondation). Adăugând că această idee de a-i departaja pe cei mai buni dintre cei buni a funcționat, în special, pentru bugetul de asigurări sociale. Totuși, examenul, extrem de dur, de reglementare a numărului de absolvenți de medicină (preluat și de Germania și Elveția), introdus în lege în urmă cu mai bine de 50 de ani, a fost luat în discuție în Franța abia în 2019. Atunci, guvernul a anunțat un plan de a creștere numărul de studenți admiși la studii medicale cu aproximativ 20% până în 2020 și de a desființa examenul "numerus clausus", permițând un respiro școlilor de medicină, care vor căpăta astfel mai multă flexibilitate. Cu toate acestea, potrivit previziunilor, stagnarea forței de muncă în acest domeniu va continua până în 2030. Un absolvent de Medicină din trei pleacă din România Până atunci, medicii din alte țări europene, în special din România, sunt întâmpinați cu brațele deschise. Potrivit unui studiu al OCDE din mai 2020, o treime dintre medicii formați în România lucrează în străinătate, țara noastră având cea mai mare rată de emigrare a medicilor din lume, urmată de Zimbabwe, Belize și Republica Dominicană. În Elveția, potrivit Berner Zeitung, trei din patru medici licențiați provin din străinătate, România aflându-se printre primele 4 țări, după Germania, Italia și Franța. Există și unele nemulțumiri la adresa medicilor români care profesează în Elveția, în special din cauza menținerii examenului numerus clausus (de exemplu, Martin Leschhorn, de la Medicus Mundi Elveția, spune că, „Din moment ce medicii germani sunt mai greu de obținut, Elveția îi folosește acum pe cei mai slabi."). Dar Philippe Luchsinger, președintele Medicilor Generaliști și Pediatrilor, susține că acest lucru echilibrează deficitul de medici în toate regiunile și disciplinele, observând un fenomen interesant: "Căutăm în primul rând furnizori de bază în zonele rurale. Cu toate acestea, medicii imigranți nu acoperă această nevoie, căci un număr peste medie dintre ei se îndreaptă spre disciplinele specializate din marile spitale, în timp ce 40% dintre elvețienii instruiți merg în îngrijirea de bază.". În Germania, potrivit Asociației Medicale, în 2022, numărul medicilor proveniți din România se ridica la 4.721, țara noastră situându-se pe locul doi la capitolul "export", foarte aproape de Siria (5.404). În Marea Britanie, conform celor mai recente date (iunie 2022), numărul medicilor români era de 5.519. În ceea ce privește Franța, care a fost și prima destinație a exodului, numărul medicilor români care au migrat crește de la an la an. În 2017, era estimat că peste 40% dintre medicii care veneau din afara Franței proveneau din România (de șapte ori mai mult decât în 2007). Rafila vrea medici din afara UE În vara anului trecut, Daniel Coriu, președintele Colegiului medicilor din România, declara pentru hotnews.ro că, de fapt, în România nu ne confruntăm cu un deficit de medici, ci mai degrabă cu o proastă distribuire zonală: "Practic, noi, în ansamblu, nu avem un deficit de medici. Poate că ar mai fi nevoie de câteva mii. Dar faptul că ei sunt concentrați doar în cateva județe, acest dezechilibru, repartiția medicilor este marea problemă. Nu avem un deficit foarte mare de medici, poate doar la nivelul medicilor de familie - de 1.400 și ceva. Dar în rest, nu avem un deficit foarte mare. Noi putem să îl compensăm cumva, dar acest dezechilibru este dramatic.". După câteva luni, la sfârșitul anului, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, avea să declare, într-un interviu pentru TVR, că una dintre soluții posibile pentru a redresa problema generată de lipsa de personal din sistemul de sănătate ar fi să aducem medici din afara Uniunii Europene. În acest scop, ministrul a anunțat că în luna martie va fi organizată o întâlnire la care vor participa reprezentanţi ai celor 53 de state membre ale regiunii europene OMS și reprezentanţi ai Comisiei Europene: "Trebuie să găsim pârghiile prin care şi eventualul flux de personal medical calificat din alte ţări decât din Uniunea Europeană să fie posibil, dar în nişte condiţii reglementate, care să poată să fie eventual aplicate, inclusiv proceduri de echivalare sau de completare a studiilor în ţările membre ale Uniunii Europene.".

Erdoğan și-a abandonat conaționalii după cutremur (sursa: cumhuriyet.com.tr)
Internațional

Erdoğan și-a abandonat conaționalii după cutremur

Erdoğan și-a abandonat conaționalii după cutremur. După teroare, șocul resimțit de supraviețuitorii devastatorului seism din Turcia se transformă în furie. În multe provincii, timp de câteva zile, nu a existat nici un ajutor, iar oamenii care au scăpat de cutremur au fost lăsați să moară de frig, foame și sete. În timp ce numărul morților crește neîncetat (potrivit ultimelor statistici oficiale, acesta a depășit 33.000), politicienii fac declarații aiuristice, iar televiziunile aservite cenzurează strigătele de revoltă ale oamenilor: „Unde este Erdoğan? Unde este Statul?”. Erdoğan și-a abandonat conaționalii după cutremur Recent, scriitorul Orhan Pamuk a publicat în Le Point un emoționant articol despre cutremurele care au lovit țara sa natală, observând că, după șocul tragediei, oamenii, lăsați de izbeliște de autorități, încep să se revolte. „Oamenii care și-au pierdut casele, familiile, pe cei dragi, tot ceea ce au avut vreodată, constată că nimeni nu face nimic pentru a lupta împotriva incendiilor care încep să izbucnească în orașele lor. Au ajuns să se pună de-a curmezișul oricărui vehicul oficial pe care îl zăresc – poliție sau funcționar guvernamental – și protestează. Nu mi-am văzut niciodată compatrioții atât de furioși”, notează scriitorul. Adăugând că, deși oamenii încep să se obișnuiască cu groaza grămezilor de moloz și beton rămase în urma prăbușirii clădirilor, mânia, amărăciunea, și sentimentul de disperare pe care încep să le aibă, înțelegând că sunt ignorați de autorități, se transformă în furie contra guvernului. „Mulți au filmat dezastrul cu telefoanele (...), postând mai apoi acele imagini insuportabil de grotești pe rețelele de socializare fără să adauge nici măcar un comentariu. Însă (...) procedând astfel, ei au transmis două mesaje. Primul este șocul lor: amploarea uluitoare a dezastrului. Al doilea, sentimentul de abandon și deznădejde, resimțit de întreaga țară, la fel de intens ca însuși cutremurul.”, scrie Pamuk. Provincii întregi, lăsate fără nici un ajutor "În ruinele lăsate de cutremur, crește furia orașului turc Adiyaman, uitat de operațiunile de salvare", titrează Le Temps un reportaj realizat la fața locului. „Deși întreaga Turcie se mobilizează pentru a ajuta miile de victime ale cutremurului (...) unele orașe, precum Adiyaman, au fost lăsate la periferia operațiunilor de salvare. (...) Dacă toate orașele s-au cufundat în doliu în Turcia, cei din Adiyaman își azi strigă furia: «E o rușine! Nu vă lăsați păcăliți de ceea ce vedeți în alte părți. Abia după trei zile de când așteptam ajutor au sosit pompierii și armata. Statul a uitat de Adiyaman!»”, a declarat un localnic jurnaliștilor elvețieni. În Adıyaman, orașul în care impactul cutremurului s-a simțit cel mai puternic, nici după două zile nu fusese trimis un număr suficient de echipe de căutare și salvare, iar președintele Fundației Adıyamanlılar Ankara, Hüseyin Duran, a declarat: „S-a stabilit că unele cadavre găsite în Adıyaman au fost ale oamenilor care au murit după cutremur, înghețați”. Au scăpat de cutremur, riscă să moară de lipsuri Însă Adiyaman nu este singurul oraș uitat de autorități. Potrivit unui tulburător reportaj realizat de ziarul turc Cumhuriyet, zece provincii afectate de dezastru se află în aceeași situație. În Kahramanmaraș, dezastrul, care continuă să facă victime printre supraviețuitorii uitați de autorități, dă naștere unei furii generale. Ajutoarele întârzie să apară, organizarea e la pământ, iar frigul, lipsa de medicamente și de hrană continuă să omoare oameni, scriu jurnaliștii turci. Citește și: ANALIZĂ Corupția endemică din construcții a agravat efectele cutremurelor din Turcia: publicații internaționale explică răspunderea regimului Erdoğan „Nu avem ce mânca, nimic de băut, nu avem nici măcar un cort în care să petrecem noaptea. Chiar dacă n-am murit din cauza cutremurului, vom muri de frig”, a declarat Bilal Demiroglu, un localnic. „În Kahramanmaraş sunt vieţi care aşteaptă să fie salvate, foame, frig, lacrimi şi durere. Aproape toate clădirile au fost distruse. Cetăţenii au început să se revolte în acest oraş, care seamănă cu un câmp de război. «Nu există nici un slujitor al lui Allah în acest guvern. Unde este Recep Tayyip Erdoğan? Unde este omul care a criticat cutremurul din '99? Au șters Marașul de pe lista lor? Nu există în guvernul ăsta nici un slujitor al lui Dumnezeu!»”, a spus un supraviețuitor. Cadavrele, în saci, întinse pe jos în spitale Fără ajutoare și fără medicamente, epidemiile abia așteaptă să izbucnească. Spitalul Universitar al Facultății de Medicină Kahramanmaraş Sütçü İmam a devenit un focar de infecții. „De îndată ce intri pe uşă, te întâmpină saci de cadavre, întinși pe jos, şi rudele în lacrimi. Alături de cei morți, pacienții stau întinși pe tărgi. În spitalul în care ambulanțele aduc tot timpul noi victime, medicii nu mai știu pe cine să preia mai rapid. De asemenea, sunt nevoiți să le spună «Vă rugăm să nu mai veniți» celor care au picioarele sau brațele rupte. Pentru că au cazuri mult mai grave.”, descriu jurnaliștii turci scenele îngrozitoare. Jafurile, tolerate de poliție În oraș nu există mâncare sau apă. Geamurile magazinelor au fost sparte, oamenii s-au îmbulzit să ia ce se mai găsea de mâncare, iar poliția nici nu mai intervine, limitându-se la atenționări de tipul „Luați doar cât aveți nevoie”. Interogați de jurnaliștii turci, polițiștii au declarat că oamenilor le este foame, iar ajutoarele întârzie: „Cum să poată supraviețui altfel?”. Un localnic, care a luat șosete și lenjerie intimă, le-a spus reporterilor că a pierdut totul în cutremur și că îi este foarte frig. „Când totul va reintra în normal, voi plăti pentru toate”, a declarat el, timid. Oficial, trebuie să fie bine Reprezentanții Guvernului care au mers în regiune după cutremur au reacționat prompt. Prin declarații. Astfel, fostul deputat al AKP Istanbul, Mehmet Metiner, a reacționat pe rețelele de socializare, când un supraviețuitor al cutremurului i-a spus: „Suntem distruși”, cu mesajul „Nu putem aduce morții înapoi. Dar avem un șef care va restaura orașul”. După reacțiile vehemente, Metiner a șters mesajul în cauză. Și ministrul Trezoreriei și Finanțelor, Nureddin Nebati, a făcut o declarație la Şanlıurfa, spunând că totul este sub control, singura problemă fiind fake news-urile: „Problema aici este fenomenul fake news, răspândit pe rețelele de socializare. Totul este sub control în Urfa”. Și, probabil, pentru a opri aceste „știri false”, televiziunea Habertürk, care transmitea în direct din districtul Iskenderun, a tăiat sonorul când un supraviețuitor al cutremurului l-a acuzat pe președintele Tayyip Erdoğan de minciuni. „Erdoğan a spus că AFAD a ajuns în cele din urmă, însă unde este?”. După ce sonorul a revenit, cetățeanul s-a încăpățânat: „Dar nu a intervenit nimeni, mint când spun că au făcut-o! Da, au venit, au făcut poze și au plecat”. Cățeii TV care îi ling mâna lui Erdoğan Pe aceeași linie de partid a televiziunii Habertürk a acționat și NTV, care a întrerupt difuzarea transmisiei, când un cetățean a început să critice guvernul, acuzând că nu a trimis ajutoare. E de amintit faptul că, în 2013, atât Habertürk, cât și NTV au ales să nu transmită informații legate de protestele de amploare, care se îndreptaseră împotriva politicii islamiste a lui Recep Tayyip Erdoğan, pe atunci premier, drept care au fost pichetate, la rândul lor, de protestatari. În ceea ce privește NTV, CEO-ul grupului Doğuş Media, Cem Aydın, a afirmat că televiziunea și-a „trădat publicul”, părăsind, la scurt timp, postul. În plus, NTV a refuzat să difuzeze o emisiune a BBC World News despre libertatea presei în Turcia, ceea ce a dus la încetarea acordului de parteneriat cu BBC. Se va cutremura tronul sultanului? Vor exista consecințe ale acestei revolte la viitoarele alegeri din Turcia? Yusuf Erim, analist politic la Ankara la TRT World, a amintit într-un articol pentru Foreing Policy, că în urma cutremurului din 1999, în care au murit peste 17.000 de oameni, reacția slabă a guvernului de la acea vreme i-a deschis, de fapt, drumul spre președinție lui Erdoğan care promisese că va reconstrui țara. Ceea ce a și făcut, însă beneficiul acelei reconstrucții a revenit în special oamenilor de afaceri apropiați de AKP: „Expansiunea rapidă din ultimele două decenii – poduri noi, mall-uri, moschei, zgârie-nori și (desigur) Housing Development Administration (TOKI) susținută de guvern – pare să fi avut acum un cost.”. Un cost care, potrivit lui Erim, a făcut ca toate sondajele electorale anterioare să devină irelevante – analistul adăugând că felul cum vor reacționa partidele în această perioadă va determina rezultatul alegerilor din mai. Totuși, susține Sinem Adar (cercetătoare la Centrul de Studii Aplicate a Turciei din Berlin) există posibilitatea ca acestea să nici nu aibă loc în mai – din cauza imposibilității de a le organiza. „Nu mai există nici adrese”, a comentat Adar, adăugând însă că amânarea lor ar favoriza de fapt guvernul, aflat azi sub un bombardament de critici. „Cutremurul în sine, asemănător cu criza economică, nu va fi în sine un sfârşit al regimului Erdogan, dar cu siguranţă ar putea slăbi legitimitatea alianţei existente la guvernare”, a declarat Adar.

Politicienii români au imitat plagiatori europeni (sursa: Facebook/European Commission)
Internațional

Politicienii români au imitat plagiatori europeni

Politicienii români au imitat plagiatori europeni. Nu doar la noi politicienii au plagiat. Germania, Austria, Italia, Spania, Luxemburg – sunt câteva dintre țările ale căror politicieni de top au fost acuzați și dovediți plagiatori. Ce s-a întâmplat cu aceștia după ce adevărul a ieșit la iveală? Cât de mult le-a fost știrbită reputația și cât le-a păsat? Au rămas în funcție, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, au continuat să-și vadă de viața politică, s-au reprofilat sau, pur și simplu, au dispărut de pe scena publică? Politicienii români au imitat plagiatori europeni Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul german al Apărării (28 octombrie 2009 – 1 martie 2011) a fost cu siguranță cel mai mediatizat caz de plagiat din Guvernul Merkel (zguduit, de altfel, de o suită de asemenea acuzații). Pe 16 februarie 2011, la fix un minut după miezul nopții, Süddeutsche Zeitung a aruncat bomba în spațiul public. „Se pare că Guttenberg și-a copiat teza de doctorat”, își intitulau jurnaliștii articolul care avea să declanșeze întregul scandal. „Există indicii că Guttenberg a preluat pasaje de text în disertația sa, uneori de peste o pagină, fără a indica sursa. Lucrarea de doctorat, depusă în 2006, a primit note maxime de la Universitatea din Bayreuth și a fost publicată în 2009 de editorii de specialitate Duncker & Humblot (...). Acum Universitatea va trebui să examineze acuzația de plagiat.”. Citește și: Scandaloasa mușamalizare a plagiatului ministrului de Interne austriac: Universitatea din Viena nu cercetează, cel care a sesizat plagiatul a fost dat afară dintr-un proiect public Karl-Theodor zu Guttenberg – pe atunci un politician de 39 de ani, aflat pe valul carierei sale - , a negat în primă instanță acuzațiile, acceptând totuși faptul că „poate” au existat erori în ceea ce privește notele de subsol. Pe 23 februarie, Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul de doctor, iar în aceeași zi Guttenberg și-a cerut scuze, în parlament, pentru acele erori, negând totodată că ele ar fi fost deliberate. O săptămână mai târziu, pe 1 martie 2011, Guttenberg a demisionat din toate funcțiile pe care le deținea, părăsind, inclusiv, funcția de ministru al Apărării. Altă țară, alt doctorat Două luni mai târziu, comisia Universității din Bayreuth, însărcinată cu investigarea disertației lui Guttenberg, a conchis și că plagiatul lui Guttenberg a fost o „înșelăciune intenționată”, încălcând standardele de bună practică academică – după cum consemna, la vremea respectivă, Der Spiegel. Pe 23 noiembrie, Tages Anzeiger titra: „Guttenberg își cumpără libertatea cu 20 de mii de euro”. Anunțând că, deși nu va exista o urmărire penală împotriva fostului ministru german al Apărării, acesta va trebuie să doneze 20.000 de euro unei asociații non-guvernamentale: „Fostul ministru al Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg nu va fi urmărit în instanță, din cauza tezei sale de doctorat pe care și-a anulat-o. Parchetul din Hof a întrerupt ancheta împotriva politicianului, în schimb, Guttenberg va trebui să plătească 20.000 de euro unei organizații de caritate împotriva cancerului pentru copii. Banii au fost deja transferați, după cum a anunțat procuratura”. La scurt timp, Guttenberg a părăsit țara, mutându-se cu familia în Statele Unite, anunțând public că se va retrage din viața politică. După șapte ani, acesta și-a luat doctoratul, pe bune, din câte se pare, de data aceasta, la British Southampton Business School. De la speranță de cancelar, la podcaster În 2017, revenit în Germania în timpul campaniei electorale, a ținut un discurs elogiator la adresa Angelei Merkel, gest interpretat ca o încercare de revenire pe scena politică. „Cel despre care se credea odată, înainte de brusca sa cădere în dizgrație, că va fi următorul cancelar al Germaniei, și-a refăcut apariția, de mult așteptată, în politica germană, cu un discurs în care a salutat-o pe Angela Merkel”, potrivit Reuters (30 august 2017). Totuși, Guttenberg n-a mai revenit în politică. Potrivit unui articol recent, ambițiile fostei speranțe politice germane s-au diminuat, azi cochetând mai degrabă cu o carieră de jurnalist de podcast. „Soții Guttenberg s-au întors în Germania de ceva vreme, încercând cu greu să-și restabilească reputația. Au fost considerați «familia Kennedy» germană și, prin urmare, un adevărat cuplu politic glamour, până când scandalul tezei de doctorat a spulberat toate astea. Dar acum cuplul e din nou foarte prezent în viața socială și la evenimente mondene. Karl-Theodor zu Guttenberg și-a găsit, de asemenea, o nouă pasiune: își încearcă mâna să fie prezentator TV, mărturisindu-i lui Thomas Gottschalk, în timpul unei emisiuni RTL din decembrie 2022, că își dorește o a doua carieră, cea de Podcaster”. După 32 de ani A avut ambiții pentru președiția Germaniei: în 2004, Annetta Schavan și-a depus candidatura pentru a fi luată în considerare din partea creștin-democraților pentru alegerile prezidențiale, însă a pierdut în fața contracandidatului Horst Köhler. A avut ambiții să devină ministru-președinte al Baden-Württemberg, în 2005, sperând să-i succeadă lui Erwin Teufel, însă a fost învinsă de Günther Oettinger la alegerile interne. Totuși, în 2005 Anette Schavan a fost numită ministru federal al Educației, unde a activat până în februarie 2013, când, în urma acuzațiilor de plagiat, dovedite a fi adevărate, a fost nevoită să demisioneze. Acuzele au apărut inițial în 2012, pe un blog, sub pseudonimul Robert Schmidt, un membru al rețelei de cercetare VroniPlag Wiki. În articol, se susținea că Schavan a plagiat în teza sa de doctorat, depusă la Facultatea de Filosofie a Universității din Düsseldorf în 1980: „Sunt în total 97 de pagini în textul principal al lucrării de la pagina 11 la 335, unde texte din 45 de surse nu sunt marcate sau sunt indicate insuficient.” Trimisă la Vatican, să se căiască Universitatea din Düsseldorf a efectuat o investigație, iar pe 6 februarie, Der Spiegel consemna declarația făcută de Bruno Bleckmann, profesor de istorie antică la Universitatea din Düsseldorf: „Consiliul facultății (...) a ajuns la decizia de a declara doctoratul ministrului german al Educației, Annette Schavan invalid, drept urmare i se revocă titlul de doctor. (...) În calitate de candidat la doctorat, pe parcursul întregii disertații, Schavan a prezentat în mod sistematic și deliberat opinii intelectuale care nu îi aparțineau. (...) Secțiuni mari ale lucrării au fost luate din alte părți, fără o atribuire adecvată. Ca atare, se face vinovată de «înșelăciune intenționată prin plagiat»”. După trei zile, pe 9 februarie 2013, cancelarul Angela Merkel a acceptat, cu tristețe, demisia Annettei Schavan, în timp ce aceasta continua să nege plagiatul. De altfel, a făcut și recurs, care i-a fost respins pe 20 martie 2014. Însă, în același an, în 2014, Universitatea din Lübeck i-a acordat lui Schavan un titlul de „doctor onorific” pentru „Servicii speciale aduse științei medicale”. Potrivit site-ului universității „Președintele Universității din Lübeck, Prof. Dr. Peter Dominiak, a rostit laudatio în aplauze publicului. În discursul de acceptare, dr. h.c. Annette Schavan a afirmat că «în această Universitate se poate respira în voie»”. Tot în 2014, Schavan a fost numită ambasadoare la Vatican, unde a rămas în funcție până în 2018. Din 2019 este președinta Consiliului de administrație a fundației „Remembrance, Responsibility and Future”. Freie Universität a picat de fraieră În luna februarie a anului 2019, acuzațiile de plagiat au determinat Freie Universität Berlin să revizuiască doctoratul acordat Franziskăi Giffey în 2010. Din 2018, Giffey era la conducerea Ministerului Familiei, din partea social-democraților. Acuzațiile au venit din partea site-ului „VroniPlag” – după cum relata, la vremea respectivă, tagesschau.de. „Potrivit acuzelor, 76 de pagini, din 205 au fost plagiate. (...). Giffey și-a luat doctoratul în științe politice la Institutul Otto Suhr din cadrul Freie Universität Berlin. (...) Ministrul Muncii a declarat că «Pentru mine, o platformă anonimă de internet nu e autoritatea care să ia decizia, acea autoritate e universitatea mea»”. Pe 10 mai 2021, Freie Universität Berlin revoca doctoratul Franziskai Giffey. Potrivit Der Spiegel, „Universitatea a declarat că acesta a fost dobândit prin «înșelăciune cu privire la autenticitatea realizărilor sale științifice»”. Comunicatul de presă, publicat pe site-ul universității, a precizat că decizia Comitetului Executiv a fost unanimă, iar plângerea depusă de Giffey, respinsă. Un șut în ministru, un primar înainte Pe 20 mai 2021, Giffey a demisionat din funcția de ministru. Însă, câteva luni mai târziu, pe 21 decembrie, 2021, a fost aleasă ca primar al Berilinului. Comentând, ironic, această întorsătură de situație, tagesschau.de nota într-un articol: „Acuzații de plagiat și demisie? Acesta nu trebuie să fie sfârșitul carierei tale politice. Franziska Giffey a demisionat din funcția de ministru pentru Afaceri Familiei din cauza plagiatului doctoratului, doar ca mai apoi să fie aleasă primar al Berlinului. Mulți berlinezi au fost surprinși că demisia nu înseamnă neapărat și retragerea din politică.”. Întrebat despre alegerea ei ca primar al Berlinului, Falko Liecke (CDU), consilier districtual Neukölln, a declarat pentru Welt că „Giffey are strategia de a vehicula subiectele populare, însă când vine vorba de munca grea, o lasă pe seama altora”. Carieră înclinată pentru plagiat la Pisa În Italia, pe 10 ianuarie 2020, Lucia Azzolina a fost numită ministru al Educației, în Guvernul Conte II. La o zi după numire, cotidianul La Repubblica publica un articol în care susținea că unele paragrafe ale lucrării pe care aceasta a prezentat-o pentru gradul de specializare în 2009, la Universitatea din Pisa, ar fi fost copiate din manuale de specialitate, care nu apar menționate ca sursă, nici în notele de subsol, nici marcate în bibliografie. După ce știrea a fost publicată, partidele de opoziție i-au cerut imediat demisia din funcție, însă Azzolina a răspuns acuzațiilor menționând că nu este vorba despre nici o lucrare academică, ci despre un simplu raport de final de curs, deci acuzele de plagiat nu se susțin. Totuși, Azzolina a demisionat un an mai târziu, (pe 12 februarie 2021) însă nu s-a retras din politică, încercând să candideze în 2022, la alegerile parlamentare, din partea formațiunii Impegno civico (Angajamentul Civic). Plagiat offline, victimizare online „Lucia Azzolina, refuzată la urne”, a titrat ulterior site-ul Today.it, scriind despre înfrângerea zdrobitoare suferită de fosta ministră, dar menționând și planurile ei de viitor: se va întoarce în orașul natal, ca manager la Universitatea Syracuse, și, în special, al Istituto Comprensivo Emanuele Giaracà. Angajările pentru aceste posturi fuseseră „înghețate”, potrivit Today.it, pentru că Lucia Azzolina spera totuși să obțină un loc de parlamentar. „Ce s-a întâmplat cu fostul ministru Azzolina?”, a fost întrebată de viața ei actuală într-un recent interviu. Azzolina a mărturisit tgcom.24 groaza ei de hărțuitorii online: „Îngrozitor este că majoritatea folosesc insulte sexiste, în special legate de femei. Și ideea bolnavă pe care o au unii dintre ei, cum că o femeie - în ciuda studiilor, diplomelor, experiențelor acumulate de-a lungul anilor - care este în politică sau care face alte meserii și care și-a construit singură cariera, a făcut-o, nu într-un mod cinstit, studiind, angajându-se, chiar făcând sacrificii, ci într-un mod cu totul diferit”. "Spălată" oficial ca să plece În Austria, mandatul de ministru al Muncii a durat pentru Christine Aschbacher doar un an – din ianurie 2020 până în ianuarie 2021, când Stefan Weber, un cunoscut vânător de plagiatori, a expus grave deficiențe de autenticitate și de calitate academică în lucrarea de masterat depusă de Aschbacher la Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt. „Greșeli de gramatică, plagiat - teza de master a ministrului Muncii Aschbacher subminează toate standardele academice”, scria Stefan Weber, citat de Kurier. Dezvăluirile lui Weber au produs un ecou atât de mare, inclusiv pe rețelele de socializare, încât Aschbacher a decis să demisioneze imediat, motivând că vrea să-și protejeze familia, subliniind totuși că nu vrea ca demisia ei să fie interpretată ca o recunoaștere a vinei. Chiar în acea lună, o investigație a fost inițiată de Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt, iar în urma anchetei, potrivit unui articol din Der Standard, comisia a conchis că Aschbacher poate păstra titlul de masterat, deoarece deficiențele semnalate de Weber erau „în limitele standardelor de bună practică științifică” și nu au fost făcute cu „nu intenția de a înșela”. Stefan Weber a criticat decizia, publicând o scrisoare deschisă în care a acuzat Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt de „corupție universitară” și „înșelăciune”. În urma scandalului, Christine Aschbacher s-a retras, atât din viața politică, cât și din cea publică. Duios, Bettel trecea Xavier Bettel, de profesie avocat, este din 2013 prim ministrul Luxemburgului. În 27 octombrie, 2021, o investigație a Reporter.lu a scos la iveală faptul că acesta a plagiat în așa măsură lucrarea de doctorat, susținută la Universitatea din Lorraine (Franța), încât doar două pagini erau contribuția personală. „Mentalitatea copy-and-paste străbate întreaga teză. Din câte se pare, Xavier Bettel nu s-a deranjat prea mult să evite evidența plagiatului. (...) a copiat 20 de pagini de pe site-ul web al Parlamentului European, care conținea în mod clar o notificare privind drepturile de autor – fără a cita sursa”, se specifică în investigație. În ziua dezvăluirilor, Bettel și-a recunoscut greșeala, acceptând acuzele de plagiat, spunând că „ar fi trebuit să procedeze în cu totul alt mod”, că, de fapt, atât l-a dus capul când a scris-o, cu mai bine de 20 de ani în urmă, și că a decis să se lasă pe mâna deciziei universității. În urma investigației demarate de conducerea Universității, lui Bettel i s-a oferit totuși ocazia de a-și revizui și de a retrimite teza, însă acesta a refuzat s-o facă, cerând, mai bine, să i se revoce tilul, prezentând, totodată, scuze publice. Astfel, spiritele s-au calmat. În prezent, Bettel își exercită în continuare funcția de prim ministru. Potrivit unui comunicat, pe 31 ianuarie, 2023, Bettel a inaugurat noul sediu al companiei Artec 3D din Senningerberg. Nimic nu se pierde, totul se câștigă În prezent, Carmen Montón Giménez, de profesie medic, este observator permanent al Ambasadei Spaniei la Organization of American States. A ajuns în această funcție în urma scandalului de plagiat care i-a întrerupt scurtul mandat de ministru al Sănătății în guvernul Spaniei (7 iunie - 12 septembrie 2018). Confruntată cu acuzele, Montón Giménez a negat vehement. Potrivit El Dario, aceasta a încercat să justifice plagiatul prin „regulile vremii” și „neregulile universități” – fiind vorba despre Universitatea Regele Juan Carlos, implicată în mai multe scandaluri de acordare de diplome false politicienilor: „Argumentele slabe ale lui Montón au crescut dezolarea în rândul liderilor socialiști care au văzut amenințat unul dintre principalele semne distinctive ale proiectului lor, botezat «Guvernul demnității»”. Cu toată susținerea pe care a avut-o din partea președintelui Pedro Sánchez, Montón Giménez a fost nevoită să demisioneze. Totuși, n-a rămas prea mult pe tușă: în martie 2020, guvernul a numit-o ca nou ambasador permanent, observator al Spaniei la Organizația Statelor Americane. „Este o onoare să reprezint Spania în calitate de ambasador permanent observator la Organizația Statelor Americane. Apreciez încrederea președintelui Guvernului și a ministrului Afacerilor Externe, Uniunii Europene și Cooperării”, a declarat aceasta pentru El Mundo. Masterat în parvenire publică Pe 23 octombrie 2022, o investigație a ABC Spania a scos la iveală dovezi potrivit căreia Montón Giménez are trei credite nedeclarate, în valoare de 600.000 de euro: „Montón a trebuit să demisioneze din funcția de ministru al Sănătății când au fost descoperite nereguli flagrante și jenante în obținerea unei diplome de master. Acest comportament nu l-a împiedicat pe Pedro Sánchez, să o instaleze în funcția de ambasador al Spaniei la Organizația Statelor Americane, cu sediul la Washington, în ciuda lipsei experienței diplomatice. Imediat, și soțul ei, despre care se știe că la vremea lui a încălcat reguli obligatorii pentru toți deputații, ascunzând informații despre bunuri foarte valoroase, a fost plasat în Ambasada Spaniei din capitala SUA.”. După o zi, Montón a anunțat deja acțiuni în justiție împotriva ABC, pentru a-și proteja „onoarea și bunul renume". Potrivit elplural.com, aceasta a negat toate acuzațiile jurnaliștilor de la ABC. În prezent, continuă să fie observator permanent al Ambasadei Spaniei la Organization of American States.

Scandaloasa mușamalizare a plagiatului ministrului Karner (sursa: kurier.at)
Internațional

Scandaloasa mușamalizare a plagiatului lui Karner

Mai mulți politicieni de top austrieci au fost acuzați, de-a lungul timpului, de plagiat, însă mai toți au scăpat cu față curată, căci, după aparente investigații, universitățile care le-au acordat diplomele i-au declarat nevinovați. Oprind, prin urmare, și anchetele. Nu și criticile asupra acestor decizii precum scandaloasa mușamalizare a plagiatului ministrului Karner. Scandaloasa mușamalizare a plagiatului ministrului Karner În ce privește cel mai recent caz, Gerhard Karner, ministrul de Interne al Austriei, acuzat la finele anului trecut de plagiat, încă nu există o declarație oficială din partea Universității din Viena (care i-a acordat titlul de doctor în 1995), în care să fie anunțată demararea vreunei investigații. Însă un prim efect al acestor acuzații a existat și s-a făcut resimțit la scurt timp: cercetătorul Stefan Weber, cel care a susținut că ministrul a copiat în teza de doctorat, a fost îndepărtat din cadrul proiectul pe care îl inițiase în cadrul ÖFG (Fundația Austriacă de Cercetare), proiect intitulat „Bună practică științifică în domeniul cercetării”. În plus, un studiu recent, comandat de ministerul Educației din Austria Institutului de Studii Avansate din Viena, privitor la plagiatul în universitățile austriece, a stârnit controverse. Nu doar modul în care a fost conceput (prin chestionare online), ci și ideile promovate: astfel, acuzele de plagiat „aduc prejudicii acuzaților, universităților și comunității științifice în general”, „moralizarea excesivă” este dăunătoare, iar plagiatele pot fi și „nevinovate”, dacă plagiatorul n-a avut intenții rele. Celebrul caz Hahn În luna mai, 2007, actualul comisar european Johannes Hahn, pe atunci ministrul Științei și Cercetării, a fost pentru prima oară acuzat de plagiat. Potrivit acuzațiilor, în lucrarea sa de doctorat în filosofie (titlu acordat de Universitatea din Viena în 1987) ar fi copiat mai multe pagini din alte lucrări, fără a indica sursa. A urmat o investigație, condusă de o comise a Universității din Zürich, care a conchis că nu e vorba despre nici un plagiat. Ceea ce a determinat Universitatea din Viena să nu dea curs unei investigații proprii. Motivele invocate atunci s-au bazat pe raportul comisiei din Zürich. O nouă acuzație de plagiat a fost emisă în 2011, când deputatul austriac Peter Pilz l-a însărcinat pe Stefan Weber să reevalueze teza de doctorat a lui Hahn (ceea ce i-a dat apă la moară lui Hahn să invoce o hărțuire pe motive politice). Chiar dacă, de data aceasta, Universitatea din Viena a intervenit, cerând Agenției Austriece pentru Integritatea Cercetării să analizeze lucrarea, concluzia a rămas neschimbată: Hahn nu ar fi plagiat. Totuși, o întrebare a rămas suspendată, planând ca o suspiciune asupra acestui verdict: de ce numele membrilor comisiei de investigație nu au fost niciodată făcute publice și de ce transparența în acest caz nu a funcționat? Alma Zadić, "spălată" după metoda Hahn „Universitatea din Viena a oprit procedurile de verificare a presupusului plagiat împotriva ministrului justiției. Zadić își poate păstra astfel doctoratul”, scria Heute despre decizia luată în cazul Almei Zadić, în data de 16 noiembrie, 2022. Cu câteva luni înainte, în februarie, Universitatea din Viena primise un raport de plagiat referitor la disertația ministrului Justiției, Alma Zadić. Pe 14 martie, Universitatea din Viena a lansat o investigație. Pe 16 noiembrie, după ce teza de doctorat a fost examinată de experți internaționali, rezultatul a fost unul clar: nu a fost plagiat, și nici intenție de a înșela pentru obținerea unei diplome academice. Însă, potrivit lui Stefan Weber, citat de presa austriacă, acest caz este similar cu cel din 2011, al comisarului UE Johannes Hahn, când procedurile privind investigația plagiatului au fost, de asemenea, întrerupte, deși au existat dovezi clare de înșelăciune: „Universitatea din Viena se face vinovată de corupție universitară. (...). Nu etichetează drept plagiat copierea ușor parafrazată a propozițiilor, fără a cita sursa. Ce perspectivă minunată pentru viitoarele cadre universitare!”. Potrivit legislației universitare, este considerat plagiat dacă în text apar idei preluate din altă parte, chiar dacă sunt adaptate, sau parafrazate, însă sunt trecute ca fiind contribuție proprie și nu e citată sursa. Karner: filonazist, antisemit, xenofob Încă din timpul mandatului de primar al orașului Texingtal, în 1995, actualul ministru de interne al Austriei, Gerhard Karner, a stârnit controverse. Pe atunci, a fost criticat pentru indecizia sa legată de muzeul dedicat lui Engelbert Dollfuss (susținător al fascismului italian și lider autoritar al Austriei între 1932 și 1934). Potrivit Der Standard, Karner n-a văzut nici un motiv să critice acest muzeu care e, până la urmă, un omagiu adus unui dictator. În 2007, în timpul campaniei electorale, politicianul a acuzat opoziția că lucrează "cu oameni din America și Israel împotriva țării" și a folosit clișee antisemite, potrivit cărora evreii „otrăveau fântânile”, iar cei cu influență „făceau rău străinilor”. Potrivit Der Spiegel, în 2021, după proaspăta sa numire în funcția de nou ministru de interne al Austriei, Gerhard Karner, s-a distanțat de acele declarații: „Regret declarațiile de la acea vreme și nu le-aș mai face astăzi.”. Weber despre doctoratul lui Karner: "Plagiat extins" Pe 4 octombrie 2022, Gerhard Karner a fost acuzat că a plagiat în lucrarea de doctorat, susținută în 1995, la Universitatea din Viena. „Karner a copiat pagini întregi, fără citate!”, a declarat presei expertul în plagiat Stefan Weber, acuzându-l pe Karner de „plagiat extins”, susținând că aproape întreaga parte teoretică este copiată dintr-o lucrare a lui Alfred Kuss. „Deși Kuss este menționat în bibliografie, blocuri întregi de text sunt preluate aproape ad litteram, fără ca acest lucru să fie precizat”, a afirmat cercetătorul pentru Der Standard, care publică de altfel și dovezile înaintate de Weber. Citește și: Ministrul Bode trebuie să plece, UBB a constatat că teza de doctorat a liberalului „este profund viciată” de plagiat Dovezile l-au lăsat însă rece pe ministru. „Întreaga lucrare a fost scrisă în conformitate cu bunele practici științifice, cu toată priceperea și buna credință”, a declarat acesta pentru Der Standard, adăugând că activitatea de cercetare a fost „intensă”, proiectarea și redactarea lucrării, „minuțioasă și a durat mult timp”, procedurile urmate au fost „conform standardelor științifice aplicabile și posibilităților tehnice ale vremii”. Drept urmare, a conchis Karner, va aștepta „cu mult calm” orice investigație ar exista. Există sau nu o investigație? Deocamdată, nu există nici o declarație oficială, nici din partea Universității din Viena, nici din partea Agenției Austriece pentru Integritate Științifică, care să confirme faptul că a început o investigație în urma acuzelor de plagiat. Există doar o notiță, într-un ziar local, care anunță, vag, că aceasta ar fi pe cale să se petreacă. Astfel, potrivit Noen.at, „Experții de la Universitatea de Economie și Afaceri din Viena se ocupă acum de acuzațiile împotriva ministrului de Interne Gerhard Karner. După ce vânătorul de plagiate Stefan Weber l-a acuzat pe Karner că și-a copiat părți din teza de diplomă în 1995, universitatea a contactat Agenția Austriacă pentru Integritate Științifică. Un expert extern urmează să revizuiască munca de 139 de pagini a ministrului. Karner este relaxat în legătură cu analiza. El subliniază că a scris lucrarea în conformitate cu bunele practici științifice și cu standardele vremii, având conștiința curată: «Pe lângă cercetarea intensivă, proiectarea și scrierea au fost nu numai meticuloase, ci au luat și mult timp.». Potrivit unei purtătoare de cuvânt la Universității din Viena, procesul e de așteptat să dureze luni.”. Proiectul public al lui Weber, anulat Totuși, au existat, cel puțin până acum, câteva urmări ale acelor acuze de plagiat. Însă nu în ceea ce-l privește pe ministrul Gerhard Karner, ci în primul rând au vizat proiectul de cercetare „Bună practică științifică în domeniul cercetării”, inițiat de Stefan Weber și Markus Haslinger, în cadrul Fundației Austriace de Cercetare (ÖFG). Potrivit lui Weber, proiectul a fost anulat, printr-un telefon, după cam o oră și jumătate după ce Der Standard publicase acuzele de plagiat. „Cazul de plagiat al ministrului de Interne Gerhard Karner a fost difuzat exclusiv online marți, 4 octombrie 2022, în , la ora 15:00. Aproximativ nouăzeci de minute mai târziu, telefonul a sunat la Universitatea Tehnică (TU) din Viena: noul obiectiv planificat de cercetare , programat pentru a fi implementat timp de șapte ani și finanțat de Ministerul Educației, fusese anulat. «O decizie politică», cum s-ar spune. Conceptul de bază al acestei cercetări, precum și părți mari ale propunerii sunt creația mea. A fost șansa de a ancora în sfârșit cercetarea în bunele practici științifice la o universitate din Austria.”, scria Stefan Weber pe blogul său. Într-un schimb de mesaje Whatsapp, Elmar Pichl, șeful secției de învățământ superior din Ministerul Educației, l-a acuzat pe Weber că nu și-a ținut promisiunea că nu se va mai lua de politicieni. Chestionat de Der Standard, Pichl a motivat astfel: „I-am spus doar lui Stefan Weber că unele activități media sunt contraproductive pentru construirea încrederii în comunitatea științifică”. Weber a descoperit plagiate în tot spectrul politic „«Dacă un aliat politic este atacat, un proiect de cercetare trebuie să moară», a declarat Weber povestind că, după ce a descoperit suspiciuni de plagiat împotriva ministrului Muncii de atunci Christine Aschbacher, a existat o scurtă fereastră de timp pentru a ancora «Buna practică științifică» ca domeniu de cercetare. În august 2021 a avut loc o întâlnire cu rectorul TU Viena, Sabine Seidler, care a anunțat luna noiembrie 2021 ca dată de începere a proiectului. La acel moment s-a convenit ca Weber, în calitate de angajat al Universității Tehnice din Viena, să nu mai poată scrie pe blog despre munca științifică a politicienilor din motive de conformitate. Cu toate acestea, Weber spune că începutul acestui proiect a tot fost amânat, până când a fost complet anulat. În trecut, cercetătorul a criticat lucrări academice sau alte lucrări ale politicienilor din aproape toate partidele, aducând acuze de plagiat inclusiv ministrului Științei de atunci (în prezent, comisar al UE) Johannes Hahn. Pe atunci, Elmar Pichl, actualul șef al secției de învățământ superior din Ministerul Educației, activa în cabinetul lui Hahn.”, mai arată Der Standard. Proiectul inițiat de Weber, fără Weber Ulterior, potrivit Der Standard, oficiali ai ministerului au arătat că proiectul ar trebui să „intre în faza de implementare” în lunile următoare. Și Universitatea a confirmat, adăugând însă că Stefan Weber nu mai face parte din echipa proiectului. „Răzbunarea lui Karner”, titra Kurier, pe 1 decembrie, 2022, deasupra unui articol potrivit căruia Stefan Weber a fost înlăturat din poziția de șef adjunct al grupului de lucru (ARGE - Arbeitsgemeinschaft) al proiectului GWP („Bună practică științifică în tranziție”) derulat în cadrul Fundației Austriace de Cercetare (ÖFG). „ARGE al GWP 2021 a fost înființat la inițiativa lui Weber și Markus Haslinger (avocat în domeniul tehnologiei la TU Vienna) - cu scopul de a însoți «dezvoltarea dinamică a standardelor de bună practică în Austria» până în 2028. Dar nu va ieși nimic acum. Stefan Weber, care, la fel ca Haslinger, a lucrat anterior în acest grup de lucru, pe bază de voluntariat, va fi eliminat de Fundația Austriacă de Cercetare afiliată la ÖVP.”, scria Kurier. În semn de solidaritate, colegul lui Weber, Markus Haslinger a părăsit grupul de lucru al proiectului, la începutul lunii decembrie, determinând ÖFG să caute un nou management științific al ARGE. Ceea ce a provocat revoltă în rândul celorlalți membri, o scrisoare deschisă fiind redactată în acest sens. Un studiu controversat Pe 16 ianuarie 2023, FAZ scria despre un recent studiu comandat de Ministerul Educației din Austria, Institutului de Studii Avansate din Viena, privitor la plagiatul în universitățile austriece - „Prevenirea și verificarea plagiatului la universitățile și colegiile din Austria”. Nota din prefață a studiului a atras atenția: „Acuzațiile de plagiat afectează comunitatea științifică în mai multe privințe: sunt afectați nu doar cei învinuiți și universitatea respectivă, dar și credibilitatea științei în ansamblu are de suferit”. Felix Hagenström, asociat la Science Ombudsman, a comentat pentru FAZ.: „Ar fi trebuit măcar să se precizeze că, pe lângă problemele pe care acuzele de plagiat le aduc științei, plagiatul în sine este o problemă a științei.”. Studiul, de 112 pagini, alcătuit dintr-un sondaj online la care au luat parte 68 din 73 de universități publice și private, colegii de formare a profesorilor și colegii tehnice, și din opt interviuri cu experți în domeniu, a fost aspru criticat. Potrivit FAZ, modul în care acesta a fost conceput este de-a dreptul „enervant”: datele au fost colectate doar prin chestionare online, trimise către universități, răspunsurile având mai degrabă valoarea unui sondaj de opinie, decât a unei cercetări serioase. „Cu excepția câtorva interviuri cu experți, nu a existat nici o cercetare în sensul propriu al cuvântului. Informațiile furnizate de universități nu au fost și nici nu pot fi verificate - deoarece datele brute rămân secrete – ceea ce e de neînțeles, mai ales la întrebări de genul: «În Universitatea dumneavoastră se folosește vreun software pentru determinarea plagiatului?»”. "Moralizare exagerată" În plus, este remarcat unul dintre interviurile incluse în studiu: potrivit șefului Institutului pentru Studii Științifice și Tehnologice, Ulrike Felt, plagiatele pot fi „vinovate”, dar și „nevinovate”, diferența constând în intenția plagiatorului. „Moralizarea exagerată este problematică deoarece tinde să estompeze distincția semnificativă dintre diferitele motive ale plagiatorilor și severitatea plagiatului”, afirmă Felt, referindu-se la folosirea greșită a unor date, fără rea intenție, sau la notele incomplete. Tot Felt afirmă în studiul respectiv că reglementarea stufoasă a regulilor de citare ar putea afecta studenții, la lucrările de licență sau masterat: „Regulile de citare între discipline, reviste și departamente universitare (...) sunt deosebit de copleșitoare pentru studenții fără experiență. Găsirea drumului prin multitudinea de ghiduri, materiale și domenii de aplicare necesită abilitatea de a reflecta critic asupra stilurilor de citare respective și de a le face gestionabile.”. De fapt, comentează Felix Hagenström, „Regulile de bază de citare, care se aplică la nivel mondial, sunt foarte simple și pot fi rezumate în câteva propoziții. Fiecare student ar trebui să fie deja familiarizat cu aceste reguli în primul semestru”. „Plagiatul nu pare a fi o problemă educațională, ci mai degrabă o problemă de imagine pentru universități”, conchide Stefan Weber, citat de FAZ: „Educația defectuoasă, imaturitatea și analfabetismul nu sunt o problemă. Nu există nici o îngrijorare pentru cei jefuiți de proprietatea intelectuală, ci mai ales pentru oamenii care își fac mai apoi o carieră bazată pe acest furt. În mod curios, avem mai multă grijă pentru binele acuzaților (!) și instituțiilor.”.

Regretele post-Brexit lovesc economia engleză (sursa: Pexels/Chris Schippers)
Internațional

Regretele post-Brexit lovesc economia engleză

Regretele post-Brexit lovesc economia engleză. Pe 31 ianuarie, 2020, Marea Britanie părăsea Uniunea Europeană. Acum, trei ani mai târziu, presa britanică, de la BBC, la cei vocali anti-Brexit (precum The Guardian) și cei odinioară vehemenți pro-Brexit (The Telegraph) aniversează Brexitul printr-o critică la unison. De ce Brexit a devenit azi un B(ritish) Regret? No Brexit, no cry Potrivit BBC, mulți dintre cei care au votat pentru Brexit, au făcut-o în numele suveranității, neluând în calcul efectele economice, care au lovit economia „în feluri neașteptate”. În primul rând, birocrația – ieșind de pe piața unică și uniunea vamală, companiile din Regatul Unit, care tranzacționează cu statele UE s-au trezit confruntate nu doar cu reguli și documente noi, ci și cu noi controale asupra anumitor mărfuri: "Ceea ce a stârnit temeri cu privire la ceea ce s-ar întâmpla cu comerțul de 550 de miliarde de lire sterline dintre Regatul Unit și cel mai apropiat partener comercial al său, drept care a existat o scădere a cantității de mărfuri exportate de Regatul Unit în UE. Chiar dacă, în timp, aceste probleme au fost rezolvate, iar cifrele de afaceri și-au revenit la nivelurile de dinainte de pandemie, comerțul ar fi crescut mai mult dacă nu ar fi existat Brexit.". Potrivit BBC, este posibil ca noua birocrație să fi afectat grav micii exportatori. Speranța în Commonwealth În ceea ce privește criza economică, provocată de pandemie, aceasta a fost ca o bomboană pe colivă: "Pandemia a afectat majoritatea națiunilor, însă, de atunci, restul țărilor din G7 au înregistrat o revenire economică, ceea ce nu s-a întâmplat în Regatul Unit. Dacă ne referim la comerțul Regatului Unit cu restul lumii, precum și comerțul cu UE, în general, acesta a scăzut în raport cu dimensiunea economiei Regatului Unit. Comerțul nu a revenit după pandemie la fel de repede precum s-a întâmplat în alte țări. «Global Britain» a devenit astfel mai puțin globală.". Citește și: Ucraina ar trebui să intre în NATO imediat ce se termină războiul, spune noul președinte al Cehiei Există speranțe în noile acorduri comerciale, în special cele semnate cu Australia și Noua Zeelandă - însă efectele pozitive ale acestora nu se vor simți decât abia peste câțiva ani. În prezent, aceste acorduri nu provoacă decât nemulțumire la nivel social, în rândul fermierilor din Marea Britanie. Regretele post-Brexit lovesc economia engleză În ceea ce privește investițiile, acestea au stagnat după referendum, "deoarece mulți investitori rămân precauți cu privire la perspectivele economiei. Investițiile nu au fost grozave nici înainte de 2016, însă, dacă și-ar fi continuat tendința de dinainte de referendum, potrivit analizei think-tank-ului UK in Changing Europe, acestea ar fi putut fi cu aproximativ 25% mai multe decât sunt acum.". Ieșirea din UE a avut, de asemenea, impact și asupra forței de muncă - modificările regulilor privind libera circulație a forței de muncă și introducerea unui sistem de imigrare bazat pe puncte au provocat un efect de domino: "Un studiu al think-tank-urilor Center for European Reform și UK in a Changing Europe sugerează că există cu 330.000 de lucrători mai puțini în Regatul Unit ca urmare a Brexit-ului. (...) Drept urmare, sectoare precum transportul, ospitalitatea și comerțul cu amănuntul au fost deosebit de puternic afectate. Lipsa lucrătorilor a dus la lipsuri și a crescut facturile pentru clienți.". Când Brexit devine Bregret În The Guardian, editorialul semnat de Polly Toynbee blamează jocurile politice care au dus la un haos, atât social, cât și politic și economic: "Aniversarea Brexitului de astăzi marchează trei ani de haos politic și calamitate economică. De asemenea, se împlinesc 50 de ani de când Marea Britanie a aderat la Comunitatea Europeană Economică. În urmă cu zece ani, în această lună, David Cameron a ținut discursul său nerușinat de la Bloomberg, promițând un referendum pentru a-și liniști partidul și pe Ukippers (Partidul pentru Independența Regatului Unit), pe care anterior îi numise «zăpăciți», «lunatici» și «rașiști deghizați».". Simțire fără rațiune Toynbee acuză liderii Brexit de promisiuni fără acoperire, făcute doar în virtutea propriilor interese de partid, manipulând false idealuri și contând pe simțirea votanților, nu pe rațiunea lor: "Covârșitoarea durere a acestui act național de auto-vătămare ne-a ancorat în suferința unui adânc geamăt pentru pierderea unui ideal și de asemenea pentru declinul economic. Suferință simțim și pentru încălcarea vechilor alianțe ale laburiștilor, și pentru învrăjbirea dintre comunități, dintre tineri și vârstnici, dintre valoarea și non-valoare. Suferință împletită cu furie contra cinicilor lideri ai Brexitului, care au vândut fantasme pe post de realitate.". Potrivit lui Toynbee, "Trei ani de Brexit au lăsat votanților un gust amar de Bregret.". "Marea Britanie, pe marginea prăpastiei" The Telegraph, care a fost, acum trei ani, susținător al Brexitului, azi și-a pierdut înflăcărarea. În editorialul său, Jeremy Warner critică recentul discurs al ministrului de finanțe, Jeremy Hunt, prin care acesta a susținut că "Brexitul a făcut posibilă creșterea economică a Marii Britanii". Warner numește declarațiile și atitudinea lui Hunt "optimism Pollyana", făcând trimitere la Sindromul Pollyana, numit astfel după personajul inventat în 1913 de scriitoarea Eleanor H. Porter – o fată care voia să fie mereu fericită, încercând să găsească motive de bucurie, chiar dacă acestea nu existau. "Acest tip de optimism Pollyana de care dă dovadă Jeremy Hunt încearcă să ascundă o realitate evidentă: Marea Britanie e pe marginea prăpastiei. (...) Cineva ar putea crede că trăim în lumi paralele. În lumea lui Jeremy Hunt, așa cum a descris-o în discursul ținut săptămâna trecută, e foarte puțin adevăr în perspectiva declinului despre care citim, auzim sau vedem zilnic în presă. Ca o superputere în invovație și creativitate, Marea Britanie are în față cele mai bune vremuri, insistă ministrul, căci e liderul global în toate industriile de ultimă oră ale viitorului, de la științele naturale la inteligența artificială. (...). Însă uită că Marea Britanie este ultima țară din G7, a cărei economie abia își revine din perioada de pandemie. (...) Linia care separă optimismul Pollyana de halucinație este una extrem de fină, și n-aș vrea să spun că Hunt a depășit-o. Însă realitatea dură ne arată că țara noastră se află pe marginea prăpastiei.", conchide Warner.

Mercenarii Wagner știu cât valorează: nimic. Iar lui Prigojin îi place să se pozeze în cimitire (sursa: welt.de)
Eveniment

Mercenarii Wagner știu cât valorează: nimic

Mercenarii Wagner știu cât valorează: nimic. Înainte de începerea războiului rus împotriva Ucrainei, Grupul Wagner era văzut ca o forță de elită. Totuși, pe măsură ce starea armatei ruse s-a înrăutățit iar mobilizările anunțate de președintele Putin în rândul populației au creat valuri de revoltă, Wagner a intrat puternic pe scena războiului. Însă fără proverbialii săi profesioniști, ci recrutând "carne de tun" din închisori – mercenarii fiind azi ucigași, hoți, traficanți de droguri, toți momiți cu promisiunea eliberării. Mercenarii invizibili legal E și povestea lui Oleg, un bărbat de 30 de ani, condamnat în Rusia pentru trafic de droguri, sedus de "oamenii de la Wagner", antrenat în grabă pentru război și trimis imediat direct în prima linie a frontului. După doar două zile a fost capturat de armata ucraineană. La început, ideea i s-a părut bună. "Ne-au vorbit despre amnistiere", a povestit Oleg, pentru Die Welt, care este trocul care li se oferă deținuților: dacă rezistă șase luni pe front, sunt mai apoi liberi. "Oleg a luptat pentru grupul de mercenari ruși Wagner care, din punct de vedere legal, e un no man’s land: Convenția de la Geneva se aplică doar soldaților din armatele oficiale, nu și mercenarilor. Însă Oleg nu a știut asta până când a fost capturat și adus în tabăra pentru prizonieri din vestul Ucrainei unde așteptă un schimb de prizonieri. (...) Căci autoritățile ucrainene îi tratează și pe luptătorii Wagner drept prizonieri de război. Potrivit unui purtător de cuvânt, nu se face nici o diferență.", arată Die Welt. "Cetățenii inutili", trimiși în luptă Însă, în Rusia, se face diferența – Die Welt amintind și de Margarita Simonian, vocea propagandei ruse la televiziunea de stat, care ar fi sugerat, înainte de începerea recrutării mercenarilor din închisori, că "ar fi mai bine ca Rusia să trimită în luptă cetățenii inutili, nu tineri educați". În plus, de vreme ce Wagner este o armată privată, pierderile de vieți omenești nu sunt incluse în statisticile oficiale. "Wagner există pentru că cineva are nevoie de Wagner", spune Oleg. Însă nu mai adaugă nimic atunci când este întrebat cine este acel "cineva". Ridică din umeri și tace. Citește și: Ezitările Occidentului în a furniza tancuri grele Ucrainei îl ajută pe Putin: Moscova se grăbește să atace masiv în primăvară, cât timp Kievul este vulnerabil la o ofensivă terestră extinsă Frica s-a instaurat, potrivit Die Welt, "pentru că, pe cât de exclusivist este acest grup, pe atât de puternic este proprietarul grupului: oligarhul Evgheni Prigojin. Un infractor mărunt în anii '80, care a făcut închisoare nouă ani pentru jaf armat, însă a devenit un proeminent antreprenor în anii '90, în Sankt Petersburg, câștigându-și, mai târziu, porecla de «bucătarul lui Putin». Prigojin este un furnizor de servicii complete pentru regimul rus: pe lângă Wagner, companiile de trolli pe internet fac și ele parte din imperiul său.". Mercenarii Wagner știu cât valorează: nimic Oleg a mărturisit în interviu că, pe front, nu a văzut decât luptători Wagner: "De la antrenamentul în Luhanskul ocupat de ruși, în estul Ucrainei, până la desfășurarea sa pe front. Nu existau soldați obișnuiți. De la logistică, la prima linie – totul este Wagner. Pentru că (...) Wagner este acolo pentru a netezi calea pentru armata rusă obișnuită.". Cînd a intrat în această ruletă rusească, își dorea doar să scape de închisoare: "Știam că suntem carne de tun, am fost de acord cu asta.". Ideologia, adaugă, nu a jucat nici un rol, doar amnistia. Totuși, mai tîrziu, s-a lăsat sedus de propagandă, și chiar a vrut să "ajute", crezând cu adevărat ce se spune la televiziunea rusă – că Ucraina e ocupată de puteri occidentale care ucid civili. Mai apoi, și-a dat seama că lucrurile stăteau altfel: "Viața noastră nu are nici un preț, putem fi uciși fără probleme.". A adăugat că, din grupul său de 50 de bărbați, probabil doar el mai este în viață. "Se pare că, până în prezent, Grupul Wagner a recrutat proximativ 30.000 de bărbați din închisorile rusești. Potrivit estimărilor ucrainene, 80% dintre ei au fost deja uciși, răniți sau capturați în Ucraina. Câmpurile din afara orașului Bahmut, din estul ucrainean, sunt pline de trupurile lor.", contextualizează Die Welt. Barosul lui Putin Chiar dacă a crezut că știe în ce se bagă, trocul nu a fost de fapt "luptă și vei fi liber", ci mai degrabă "luptă și vedem noi pe urmă". "Fuga, predarea, retragerea – nici una dintre acestea nu este opțiune. Există numeroase rapoarte despre luptători Wagner care au fost împușcați de propriii oameni dacă au refuzat să se confrunte cu o moarte sigură.”, comentează publicația germană. O dovadă înfiorătoare este execuția lui Evgheni Nujin, un fost mercenar rus care a trecut de partea Ucrainei, însă a fost prins de foștii colegi de arme. În octombrie 2022, a fost omorât în bătaie, cu lovituri de baros, totul fiind filmat. Șeful grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a afirmat atunci că "un câine a avut o moarte de câine". Iar Margarita Simonian, șefa presei de stat de la Moscov, a lăudat execuția, declarând că "barosul ar trebui să fie folosit pentru a corecta greșelile celor care îl mint pe președintele rus și pe comandanții săi cu privire la eșecurile din război". În prezent, Oleg se află într-un lagăr pentru prizonieri de război din vestul Ucrainei. Își ascultă noii gardieni, împletește obiecte de mobilier din răchită, așteaptă să i se hotărască soarta. Vrea să meargă acasă, deși știe că acolo poate fi eliminat. Dar încă speră că rușii vor onora trocul – contractul cu Wagner terminându-se în două luni.

Cioran, supereroul parizian de bandă desenată (sursa: bnf.fr)
Eveniment

Cioran, supereroul parizian de bandă desenată

Cioran, supereroul parizian de bandă desenată. O veste bună, poate singura din 2023 – astfel salută scriitorul Patrick Besson, laureat al Premiului Academiei Franceze pentru literatură, recenta apariție în librăriile din Franța a celui de-al doilea volum de bandă desenată, al cărui erou este nimeni altul decât filosoful român Emil Cioran, "Un homme heureux" (apărută pe 21 ianuarie la editura Payot & Rivages). Autorul, Patrice Reytier, profesor de matematică și desenator, a decis să continue periplul început în 2021, datorită succesului pe care l-a avut primul volum, "On ne peut vivre qu'a Paris" (Ed. Payot & Rivages). Cioran, supereroul parizian de bandă desenată Cum i-a venit, ideea de a-l transforma pe filosoful român, acest fundamentalist al scepticismului, într-un erou de bandă desenată? Intervievat de Grégory Rateau, ilustratorul povestește că, de-a lungul timpului, a publicat mai multe serii de bandă desenată atât în reviste din Franța, cât și din Belgia, Spania sau Quebec, menite a răspândi ideile filosofului: "La un moment dat, s-a strâns suficient material pentru a lua în considerare realizarea unei cărți. Cu toate acestea, editurile de bandă desenată nu erau deschise la un concept axat pe filosofie, ca să nu mai spun că acum era vorba și despre filosofia lui Cioran. Pe de altă parte, editurile care publicau cărți de filosofie nu vedeau cu ochi buni conceptul de bandă desenată. Părea, așadar, un proiect imposibil de realizat. Am apelat, în ultimă instanță, la Lidia Breda, pe care o cunoscusem cu câțiva ani în urmă, pentru a vorbi în special despre Cioran, pe care ea îl cunoscuse îndeaproape.". Citește și: Editorial dur al lui Boris Johnson, în sprijinul Ucrainei: „Ce dracu’ așteaptă Vestul?”. Fostul premier spune că nu crede o secundă în amenițarea lui Putin că va folosi arma nucleară Lidia Breda, editoare la Payot & Rivages, nu s-a limitat în a-l sfătui pe ilustrator în ce direcție să se îndrepte, ci i-a spus că este ea însăși interesată de acest proiect, drept urmare, cu susținerea ei, în 2021 a apărut primul volum de bandă desenată, care îl avea ca erou pe filosoful român. Despre titlu, "On ne peut vivre qu'à Paris", ilustratorul povestește că a fost ideea Lidiei Breda, care, fiind o apropiată a lui Cioran, și-a adus aminte că acesta repeta adesea: "Nu poți trăi decât la Paris, locul ideal în care să-ți ratezi viața.". "Un om fericit" Urmând ideea primului volum, "Un homme heureux" este și el construit pe marginea ideilor filosofice ale lui Cioran – unele, chiar în premieră, de vreme ce ilustratorul a avut acces la arhivele personale ale filosofului, descoperind notițe care nu au fost niciodată publicate. Iar aceste idei le putem descoperi în paginile volumului, urmând plimbările filosofului prin Paris, începând cu Grădina Luxemburg, în timpul cărora Cioran întâlnește un filosof mai profund decât el - căci nu vorbește decât cu animalele. Însoțindu-l prin muzee, vom putea afla despre reflecțiile sale asupra artei, o bună coechipieră filosofiei, despre nostalgiile și regretele filosofului legate de pictorul Nicolas de Staël, a cărui prietenie a ignorat-o din neatenție. Rătăcim mai apoi, alături de eroul Cioran, prin vechiul Antibes, orașul unde Graham Green și-a scris "cele mai proaste romane" ("Dr Fischer of Geneva" și "Monsignor Quixote"). Și încheiem acest periplu în cartierul Odeon, acel cartier unde filosoful și-a terminat "bizarul parcurs terestru, pe 20 iunie, 1995", după cum scrie Patrick Besson, în editorialul său de săptămâna aceasta, din Le Point - o cronică entuziasmată, prin care salută recenta lansare a cărții. Câtă disperare, atâta fericire „Ultima întrebare pe care românul o pune propriei cenuși: «Cine va scrie Odiseea modernă, această epopee a exilului lăuntric?» Cât de bine se potrivește această gândire violentă și sumbră eleganței desenului lui Reytier și culorilor vii imaginate de Piot! Filosofia în acțiune – filosoful devine un călător care avansează. Întorci cu bucurie paginile acestei epopei, modeste și unice: o viață dedicată gândirii. În această aventură spirituală, lui Cioran nu-i mai lipsește decât un cal, căci e un soi de Lucky Luke metafizic. Și e incitant să-l descoperi sub această formă: a eroului de bandă desenată. Prin imagini, redevenim copii. Și e trist că, o dată ce devenim adulți, ne privăm de această bucurie. Toate cărțile ar trebui să fie ilustrate, cum erau, pe vremuri, în secolul al XIX-lea, romanele lui Dickens și ale lui Balzac. Prin imagini, vedem mai clar intriga și chiar construcția psihologică a personajului. Și, ca să nu uit, trebuie să subliniez ironia titlului care esențializează întreaga filosofie a lui Cioran: fără disperare, e imposibil să fii fericit.", conchide Besson.

Voluntarii germani, terifiați de uciderea câinilor (sursa: RTL)
Mediu

Voluntarii germani, terifiați de uciderea câinilor

Voluntarii germani, terifiați de uciderea câinilor. Cazul Anei Oroș Daraban n-a trecut neobservat de presa din străinătate, relansând dezbaterea asupra situației animalelor fără stăpân din România. Astfel, cotidiene importante din Germania, precum Der Spiegel, sau Die Welt, dar și televiziuni, RTL News sau ZDF, au preluat știrea, atrăgând atenția asupra acestei probleme sociale din România, care trenează de prea mulți ani, amintind de cazul lui Ionuț Anghel, care a dus la adoptarea normelor privind eutanasierea animalelor din adăposturi, nerevendicate în timp de 14 zile, și readucând pe tapet drepturile animalelor. Der Spiegel: Câinii își apără teritoriile "Haitele de cîini vagabonzi din România își apară teritoriile. De zeci de ani, câinii fără stăpân sunt o problemă în orașele românești", arată cotidianul german Der Spiegel, afirmând că, pe străzile orașelor din România, mii de animale trăiesc în haite care "își apără agresiv teritoriile". Prin urmare, există în continuu cazuri de oameni mușcați. "Câinii vagabonzi au atacat și au omorât o femeie, în timp ce aceasta făcea jogging într-o zonă de agrement de la marginea Bucureștiului. Biologul și inginerul în vârstă de 43 de ani fusese atacat anterior de câinii străzii și rănit grav în aprilie trecut în aceeași zonă, la lacul de acumulare Morii din sectorul 6 al Bucureștiului. (...) Necrologurile au descris-o pe femeie ca fiind iubitoare de natură și de animale și sportivă (...), alpinist activ și implicată în diverse inițiative de conservare a mediului și a naturii. (...) Potrivit informațiilor, ea lasă în urmă un copil.", scrie Der Spiegel. Publicația citată amintește și de cazul lui Ionuț Anghel, copilul omorât de câini în 2013, care a dus la adoptarea de către Guven a normelor privind eutanasierea animalelor fără stăpân, capturate și nerevendicate în termen de 14 zile: "Organizațiile internaționale de protecție a animalelor s-au pronunțat împotriva capturării câinilor, fiind de părere că pentru rezolvarea problemei este suficientă castrarea animalelor, pentru a le reduce agresivitatea. Pe această temă s-a pronunțat și Brigitte Bardot, legendă a filmului francez și activistă vehementă pentru drepturile animalelor, care sprijină planurile de sterilizare a animalelor.". Die Welt și ZDF menționează ineficiența "Autoritățile României au luptat până acum cu problema, însă fără prea mult succes", scrie și Die Welt, comentând faptul că nici una dintre măsurile luate până acum, precum campaniile de sterilizare, masarea în adăposturi, care sunt supraaglomerate, sau eutanasierea ocazională a animalelor fără stăpân, nu au reușit să îmbunătățească situația în mod semnificativ. Potrivit televiziunii germane ZDF, România nu ține sub control problema câinilor de pe străzi. "Caz tragic din România: câinii vagabonzi au atacat și au omorât o femeie de 43 de ani, în timp ce aceasta făcea jogging la marginea Bucureștiului", a arătat ZDF, readucînd totodată în atenția publicului german un reportaj din 2021, făcut la adăpostul pentru câini din Pitești, Smeura. Intervievați, voluntarii germani care activează în cadrul adăpostului, s-au declarat revoltați și de lipsa de coerență a autorităților în a rezolva problema, dar și de legea care prevede eutanasierea câinilor fără stăpân, dacă în termen de 14 zile aceștia nu sunt revendicați. Voluntarii germani, terifiați de uciderea câinilor Matthias Schmidt, activist pentru drepturile animalelor, președintele organizației Tierhilfe Hoffnung, și voluntar la adăpostul Smeura, a declarat pentru ZDF: "Pot să admit că această situație nu are o rezolvare ușoară. Însă autoritățile decid că e mai la îndemână să captureze și să omoare aceste animale, în loc să le sterilizeze.". Cuplul de germani Anette și Norbert Müller, și ei voluntari la adăpostul Smeura, strâng donații pentru a susține adăpostul de la Pitești, făcând totodată cunoscută în Germania situația acestor animale, ajutând la adopția lor. Anette Müller povestește că a aflat despre adăpostul Smeura, dintr-un fluturaș găsit în cabinetul medicului veterinar și că imediat s-au hotărât să ajute. S-a declarat șocată de ceea ce a găsit în alte adăposturi pentru animale: "Este îngrozitor când mergi la un adăpost și vezi cum, o dată la câteva zile, câini sunt scoși de cuștile în care stau, ca să fie omorâți. Privindu-i, vezi în ochii lor că toți vor să fie salvați, însă oamenii ridică din umeri spunând că asta e situația.". RTL: Câinii nu sunt liberi, sunt în pericol "Groază în București", titrează și televiziunea RTL News știrea morții Anei Daraban. "Câinii străzii au atacat o femeie în timp ce aceasta făcea jogging într-o zonă turistică de la marginea Bucureștiului. Tragicul incident petrecut sâmbătă a șocat publicul din România.", a arătat RTL. În articol se face trimitere și la un reportaj, realizat în 2020, despre starea mizerabilă a adăposturile de animale din România - "Suferința câinilor fără stăpân din România: bătuți, otrăviți, uciși: maidanezii trăiesc în pericol constant". "În Occident, mulți oameni cred că pe străzile din Europa de Est câinii vagabonzi trăiesc în «libertate». În realitate, ei trăiesc în pericol constant. Sunt torturați, bătuți și otrăviți. Animalele capturate ajung adesea în adăposturii, unde mor, în condiții îngrozitoare.", potrivit reportajului menționat. Uciderea patrupedelor nu rezolvă problema Conform organizației de protecție a animalelor "Four Paws", în urma campaniei de amploare derulate în România între 2013 și 2015, sute de mii de câini au fost prinși și uciși de autoritățile române. "Pentru scurt timp a existat o diminuare a prezenței pe străzi a animalelor fără stăpân, însă problema nu a fost abordată structural. Doar uciderea câinilor nu rezolvă problema pe termen lung", a declarat pentru RTL Manuela Rowlings de la "Four Paws" din Europa". "Vedem că animalele sunt în continuare abandonate. Vedem că, și dacă sunt duse în adăposturi, în mod constant apar altele pe stradă, iar în România, numărul de câini vagabonzi s-a redus doar foarte puțin.", a mai spus aceasta. Citește și: EXCLUSIV Dosarul penal deschis în urma atacului câinilor de la Lacul Morii asupra Anei Oros Daraban în aprilie 2022, încă în faza urmăririi in rem (se investighează fapte, nu persoane) Soluții ar exista, potrivit Manuelei Rowlings - sterilizarea, dar și multiplicarea campaniilor de adopție și conștientizarea importanței acesteia: "Multe animale fără stăpân care provin din Europa de Est sunt adoptate în Occident, dar e important și ca această cultura a adopției să fie consolidată pe plan intern.".

"Venus din Piatra Neamț", paleodiva aventurieră (sursa: lepoint.fr)
Eveniment

"Venus din Piatra Neamț", paleodiva aventurieră

"Venus din Piatra Neamț", paleodiva aventurieră. "Rocambolesca descoperire a unei Venus românești, veche de 17.000 de ani", își intitulează Le Point articolul entuziasmat scris după publicarea raportului "Une nouvelle figurine féminine paléolithique de Piatra Neamt, Roumanie", în cel mai recent număr al revistei "L'Anthropologie". "Cochilia" de după ploaie Descoperirea a fost făcută în 2019, de o echipă de arheologi români, condusă de Elena-Cristina Nițu și profesorul Marin Cârciumaru și este considerată a fi cea mai importantă din ultima vreme, fiind vorba despre cea mai veche statuetă de piatră, intactă, descoperită vreodată pe teritoriul României. Totuși, în țară, anunțul acestei descoperiri, făcut la finele anului 2019, n-a fost însoțit de aplauze, ci de acuzații de falsificare. Cauza e relatată pentru Le Point de către Jules Masson Mourey, profesor de preistorie la Universitatea din Aix-Marseille: "Pe 20 iunie 2019, se împlineau trei săptămâni de când o echipă de paleoantropologi români săpa în această râpă, situată într-o vale din Carpați. Brusc, torente de apă au lovit pământul. Munca nu putea continua. Situl trebuia părăsit în grabă. Cei doi conducători de lucrări, Elena-Cristina Nițu și Marin Cârciumaru, s-au întors acasă. Însă, înainte de a pleca, au rugat doi voluntari locali să meargă la fața locului, de îndată ce ploaia înceta. Ceea ce aceștia au și făcut, pe 21 iunie. Citește și: Putin, într-o dimensiune paralelă: Victoria noastră în Ucraina este inevitabilă, garantată. Producem de trei ori mai multe rachete decât SUA Unul dintre ei a văzut atunci, în pământ, o piatră «asemănătoare cu cochilia unui melc mare». Fiind instruit să nu atingă nimic, au făcut câteva fotografii, pe care le-au trimis imediat Elenei-Cristina Nițu. Emoționată, arheologul a sărit în mașină. Ajunsă la fața locului, a constat că acea cochilie s-a dovedit a fi, de fapt, capul unei figurine antropomorfe de zece centimetri lungime. Îndepărtând pământul, a scos la iveală o statuetă magnifică. O înscenare "stângace" Ce să facă? S-o lase la locul ei, până a doua zi dimineață, pentru constatările oficiale? Sau s-o ia, pentru a nu risca s-o vadă distrusă de ploaie?" Jules Masson Mourey a explicat astfel de ce a decis Nițu s-o ia la hotel ca, mai apoi, a doua zi, să facă o reconstituire, "redezgropând statueta în fața unui cameraman care să filmeze descoperirea". Însă această punere în scenă, pe care Mourey o etichetează drept "stângace", a fost descoperită de presă, jurnaliștii de la Libertatea publicând, la foc automat, o serie de articole, cu titluri incendiare, care au aruncat o umbră de îndoială asupra autenticității statuetei și au dus, în cele din urmă, la excluderea Elenei Cristina-Nițu din Registrul Arheologilor pentru o perioadă de un an. "Înscenarea lui Venus! Cum s-a regizat în 2019 cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României", "Venus de la Piatra Neamț trebuie considerată un fals, până la certificarea de către specialiști independenți!", "O nouă reacție în cazul Venus de Piatra Neamț. Sorin Nemeti, cercetător clujean: Este un fals grosolan și asta poate demonstra orice arheolog" - erau titlurile din cotidianul citat. "Venus din Piatra Neamț", paleodiva aventurieră Din fericire, drumul statuetei nu s-a oprit aici, căci a fost examinată nu de orice arheolog, ci de un reputat expert american, Randall White, profesor de antropologie la Universitatea din New York, unul dintre cei mai mari specialiști din lume în studiul artei paleolitice. White a confirmat, dincolo de orice dubiu, atât autenticitatea ei, cât și originea sa paleolitică, expertiza sa fiind, de altfel, inclusă în capitolele cercetării publicate în decembrie, anul trecut, în "L'Anthropologie". Iar astăzi, după un lung și controversat drum, Venus din Piatra Neamț, expusă la Muzeul Evoluției Umane și Tehnologiei Paleolitice din Târgoviște, este salutată de o întreagă comunitate științifică internațională.

Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică (sursa: Facebook/Karl Nehammer)
Internațional

Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică

Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică. Veto-ul pe care România și Bulgaria l-au primit din partea Austriei și a Țărilor de Jos este un subiect încă tratat pe larg în presa internațională. Pe de o parte, cu precauție, prin consemnarea declarațiilor, a justificărilor și a reacțiilor politice. Pe de alta, vehement, prin poziții ferme, care condamnă pe față decizia, prin analize care explică de ce s-a ajuns aici, și chiar prin reportaje, la firul ierbii, despre impactul pe care acest veto îl are asupra românilor care locuiesc în Austria. Bătrâni austrieci, asistente românce "Veto Schengen: asistenții medicali români dezamăgiți", intitulează ORF, televiziunea națională din Austria, un reportaj despre impactul pe care votul contra aderării României la spațiul Schengen îl are asupra românilor care lucrează în Austria, comentând faptul că acesta nu are doar implicații la nivel politic, ci și efecte la nivel social. "Sincer să fiu, sunt foarte dezamăgită. Nu sunt singura, mulți asistenți medicali români care lucrează în Austria sunt dezamăgiți de această discuție despre Schengen", spune Ewa Orminischan (Eva Ormenișan), asistentă full time, de cinci ani, pentru o femeie de 83 de ani din Neufeld (districtul Eisenstadt), povestind că soțul ei, care vine dintr-un sat din România, face, precum mulți alții, naveta cu autobuzul. "Timpul de așteptare la graniță este de până la șase ore. O dată cu aderarea României la spațiul Schengen, acesta s-ar reduce semnificativ.", adaugă femeia. 18.000 de români în sistem Și nu este doar un disconfort fizic, ci și o povară financiară, căci din cauza timpului de așteptare la graniță, prețurile pentru autobuze sunt adesea mai scumpe. În plus, potrivit agențiilor de plasament, deja este greu să găsești personal medical, iar situația s-ar putea înrăutăți, dacă mulți români vor decide să plece din Austria. Din cei 18.000 de români care lucrează ca asistenți medicali full time în Austria, mulți se gândesc acum să plece în altă țară. "Pe de o parte, ei știu că lucrurile nu s-au înrăutățit pentru ei acum, însă își dau seama că nici nu se vor îmbunătăți, așa cum speraseră. În plus, vorbim și despre un sentiment de mândrie rănită. Mulți se gândesc: ne implicăm aici, lucrăm în Austria, ne lăsăm familiile pentru austrieci. Înțelegerea lor față de acest veto nu este atât de mare acum", a declarat pentru ORF, Robert Hanreich de la agenția de îngrijire "Confidence". Austria și Germania, nepăsare Într-un recent articol, publicat pe site-ul cotidianului austriac Kurier, Gottfried Schellmann, consilier fiscal și expert în impozitarea corporativă internațională, apreciază decizia ministrului de Interne de a nu aproba aderarea României și Bulgariei la Acordul Schengen drept una discutabilă "din multe puncte de vedere". Potrivit lui Schellmann, se dorește o forțare a schimbării sistemului de azil în UE, "pentru că majoritatea migranților reținuți, chiar ilegali, 75.000 la număr, nu au fost înregistrați în nici o țară din UE prin care au trecut anterior. Acestea sunt și obligațiile statelor în cadrul sistemului Schengen. Cei care trebuia să asigure o frontieră externă nu prea au fost sprijiniți de țările bogate din interiorul spațiului Schengen, precum Austria sau Germania.". Citește și: Vești proaste pentru aderarea la Schengen: Bulgaria, principală poartă a migrației din Balcanii de Vest, scrie Frankfurter Allgemeine, analizând datele Frontex În același timp, observă Schellmann, agenția Frontex este mai mult un mecanism de observare, supus controlului special al ONG-urilor: "Respingerea forțată a persoanelor care intră în spațiul Schengen este interzisă. Cadrul legal le permite imigranților ilegali să rămână aici cu ușurință, o dată intrați în spațiul Schengen. Această obligație derivă din legislația europeană a azilului de a procesa fiecare cerere de azil și de a accepta un drept provizoriu de ședere. Chiar și după ce procedura de azil a fost finalizată cu un rezultat negativ, majoritatea oamenilor rămân în spațiul Schengen. Deportările se fac rar. (...) Numai în Germania sunt 300.000 de persoane care ar trebui să părăsească țara.". Presa austriacă: Viena, ipocrită și cinică În plus, afirmă Schellmann, Curtea Europeană de Justiție a "spulberat" sistemul intra-european de responsabilitate pentru procedurile de azil (Dublin II, III) prin decizia sa din 2012: "În acest context, declarațiile făcute de unii politicieni despre cum și ce ar face ei în mod diferit nu pot decât să stârnească zâmbete. (...) Rămâne o prăpastie de netrecut între progresiştii din UE şi tradiţionaliştii care încă mai cred în ceva de genul suveranităţii teritoriale controlabile. Poți părăsi UE, dacă nu-ți convine situația actuală. Orice altceva este ipocrit. (...) Românii au meritat cel mai puțin acest joc de culise. Au permis companiilor austriece să preia cele mai importante domenii, de la industrie la bănci. De la aderarea României, profituri de opt miliarde de euro, realizate din aceste investiții, au fost distribuite, în mare parte, Austriei. Acest lucru a fost posibil doar printr-o reducere radicală a personalului de acolo. Da, România este chiar un contribuitor net al Austriei din cauza sistemului fiscal strâmb al UE și nu invers, așa cum spun mereu cei neinformați.". Manevră de campanie electorală "Mulți observatori văd refuzul extinderii Schengen ca pe o manevră în campania electorală din landul Austria Inferioară", a comentat SRF, atrăgând atenția asupra faptului că, în prezent, Austria se confruntă cu o mare problemă: peste 100.000 de cereri de azil depuse de la începutul anului, iar ministrul conservator de Externe, Schallenberg, și ministrul conservator de Interne, Karner, vor să dea impresia că rezolvă această problemă spunând "nu" apartenenței României la Schengen. "Însă, marea majoritate a solicitanților de azil care ajung în Austria nu vin prin România sau prin Bulgaria, ci din vestul Balcanilor, mulți călătorind cu avionul luat din Serbia.", adaugă publicația citată. SRF mai atrage atrage atenția și asupra faptului că, potrivit experților în migrație, numărul mare de solicitanți de azil din Austria ar trebui să fie legat mai de grabă de Ungaria, care doar aduce înspre Austria acești solicitanți, însă ea însăși nu acceptă nici un solicitant de azil. De asemenea, acest veto poate fi interpretat și ca o manevră în campania electorală: "De ce miniștrii conservatori, inclusiv cancelarul Karl Nehammer, încă se opun? Un lucru este cert: la sfârșitul lunii ianuarie va vota populația landului Austriei Inferioare, iar mulți observatori văd refuzul conservatorilor extinderii Schengen ca pe o manevră în această campanie electorală.". Vacanță la Adriatica Karl Peter Schwarz, istoric și analist politic, a comentat pentru site-ul Die Presse faptul că, pentru România, Schengen nu este important neapărat din privința accesului pe piața muncii din țările bogate din UE, căci are acest drept incontestabil ca membru al UE, ci pentru că acest veto poartă o nuanță de discriminare. "România este pregătită pentru aderare de unsprezece ani, căci a îndeplinit deja cerințele tehnice în 2011. Un sistem actualizat de supraveghere a frontierei înseamnă că acum e mai dificil să intri ilegal la frontierele externe ale UE decât a fost să fugi din România sub Ceauşescu. Desigur, asta nu înseamnă că această graniță este de nepătruns. Dar nu știm câți sunt cei care acceptă ocolul prin Bulgaria prin România către Ungaria. Vorbim, probabil, de o cifră mult mai mică decât susține guvernul austriac și mult mai mult decât admit Frontex și guvernul român. Însă e de necontestat că majoritatea migranților se deplasează spre nord, prin Balcanii de Vest. În orice caz, un veto împotriva admiterii Croației ar fi fost mai potrivit. Dar mai mulți austrieci pleacă în vacanță la Marea Adriatică decât la Marea Neagră.". UE nu vrea extinderea Schengen Jurnalistul Bruno Daroux a comentat, pentru France24, eșecul aderării la spațiul Schengen al României și Bulgariei, pe diferite paliere, susținînd că, în special, Bulgaria a fost cea care a atras atenția și cele mai multe critici. "Veto-ul Austriei a fost mai ales îndreptat contra Bulgariei, care are încă probleme în ceea ce privește drepturile omului și corupția. În ceea ce privește România, putem vorbi și despre un efect al procedurilor – cele două dosare fiind examinate împreună. (...) După pandemia de Covid, Uniunea Europeană se află din nou supusă presiunii migrației, avem de-a face și cu migrarea multor afgani, de vreme ce talibanii au ajuns la putere. Din luna ianuarie, aproape 250 de mii au intrat pe teritoriul european, dintre care 140 de mii pe ruta Balcanilor, care trece prin Bulgaria și România. (...) UE ezită, așadar, această extindere a spațiului Schengen, (...) iar în prezent, nu știe să facă altceva decât să întărească restricțiile – și să nu uităm invocarea tratamentelor la care sunt supuși emigranții, mai ales în Grecia și Bulgaria, unde există încă centre neoficiale, care oferă condiții proaste emigranților, fără să menționăm tratamentele la care uneori sunt supuși, și din care mai apoi sunt expulzați, în câteva zile, sau chiar ore, înspre teritoriul european, pe principiul: «n-am văzut, nu cunosc», uneori chiar cu complicitatea agenției Frontex.". Lipsă de consecvență în UE După ce face o trecere în revistă a luărilor de poziție în ceea ce privește veto-ul primit de România și Bulgaria, un editorial din Le Point atrage atenția asupra faptului că, de prea multe ori, se trece cu vederea rolul dăunător pe care Zagrebul îl joacă în istoria Bosniei, prin sprijinirea etno-naționaliștilor croați care fac imposibil orice progres în această țară. "Privându-se de această pârghie, Consiliul a ratat o oportunitate de a promova normalizarea și pacificarea Balcanilor de Vest pe drumul către aderarea la UE. La două zile după summit-ul de la Tirana, este șocant să vedem că UE nu are consecvență în managementul strategic al vecinătății sale. Nu este ușor să menții un curs drept, atunci când mâna dreaptă nu știe ce face mâna stângă.", scrie publicația citată.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră