Trump, comparat cu Iisus și Mandela. „Trump, președinte în 2024”, „Salvează America!”, „Termină de construit zidul, Trump!” – se putea citi, pe 4 martie, pe pancartele susținătorilor lui Donald Trump adunați în fața tribunalului din New York unde fostul președinte a fost adus pentru a i se citi capetele de acuzare.
Trump, comparat cu Iisus și Mandela
O zi în care a plouat cu comentarii. Republicana Marjorie Taylor Greene l-a comparat pe Trump cu Nelson Mandela și cu Isus: „Președintele Trump se alătură celor mai incredibili oameni care au fost arestați în istorie. Nelson Mandela a fost închis.
Isus a fost arestat și ucis de guvernul roman. Sunt mulți oameni care au fost persecutați de guverne radicale și corupte. Și începe astăzi, la New York. Și nu-mi vine să cred, dar îl voi sprijini mereu, nu a greșit cu nimic.”.
Jack Posobiec, creatorul teoriei Pizzagate (conform căreia democrații depozitau copii într-o pizzerie din Washington pentru a-i mânca), a anunțat moartea SUA: „Vă spun de ce suntem astăzi aici. Joe Biden, democrații și mass-media sunt îngroziți de oamenii mari ai acestei țări, le e frică de o Americă liberă. Și de aceea vor să-l bage pe președintele Donald Trump la închisoare. Această procesiune de mașini pe care ați văzut-o ieri este cortegiul funerar al republicii noastre.”.
Un milion de voturi din închisoare
Stefanie Lindquist, profesoară de drept și științe politice la Universitatea de Stat din Arizona, explică de ce rechizitoriul, arestarea și posibila pedeapsă cu închisoarea nu-l vor putea împiedica pe Donald Trump să candideze la președinția SUA, și chiar să fie ales, amintind de cazul din 1920, când un candidat la președinție, Eugene Debs, aflat în închisoare, a strâns aproape un milion de voturi:
„În SUA, o persoană pusă sub acuzare sau aflată în închisoare poate candida la funcție și poate fi aleasă chiar președinte, de vreme ce Constituția nu prevede acestea ca fiind impedimente pentru un viitor președinte.”.
Faptul că exercitarea funcției de președinte ar fi dificilă în timpul acuzării (sau după o condamnare) a fost pusă pe tapet într-un memorandum din 2000 al Departamentului de Justiție, bazat pe o notă din 1973 a Biroului consilierului juridic, din timpul Watergate.
Trump ar putea fi președinte din închisoare
Potrivit acestora, exercitarea funcției de către un președinte aflat sub acuzare sau chiar condamnat nu ar putea fi posibilă, enumerându-se toate îndatoririle pe care acesta ar trebui să le îndeplinească.
Însă nu există nici o referință la un președinte inculpat sau condamnat înainte de a prelua funcția, așa cum ar putea fi cazul lui Donald Trump.
Potrivit lui Lindquist, dacă Trump ar fi condamnat și încarcerat, dar în același timp reales ca președinte, o posibilă soluție ar fi al 25-lea amendament, care permite Cabinetului președintelui să-l declare „incapabil să își îndeplinească atribuțiile funcției”.
Însă și aici intervine o problemă, de vreme ce al 25-lea amendament nu menționează încarcerarea ca motiv pentru incapacitatea de a-și îndeplini atribuțiile: „Dacă poporul alege un președinte aflat sub sancțiuni penale, aceasta este și o formă de autodeterminare, pentru care Constituția nu are o soluție pregătită.”.
„Cu Trump nu te plictisești niciodată”
Gérard Araud, fost ambasador al Franței în SUA, comentează consecințele arestării lui Trump în contextul viitoarelor alegeri, susținând că, deși teoretic, rivalul său, Ron DeSantis, ar putea profita de necazurile legale ale fostului președinte, pentru a-i răpi nominalizarea republicană, nimic nu este mai puțin sigur că asta se va și întâmpla:
„Cu Trump nu te plictisești niciodată (…) O aventură care ar marca eșecul oricărui alt candidat nu reprezintă sub nici o formă sfârșitul ambițiilor sale prezidențiale.”.
Potrivit fostului ambasador, DeSantis știe că poate conta pe sprijinul conservatorilor ostili fostului președinte, dar trebuie să atragă și alegătorii lui Trump fără de care o victorie este inaccesibilă. „Dacă ar fi francez, ar trebuie să pună în aceeași oală «Manif pour tous» (asociațiile care se opun căsătoriei persoanelor de același sex – n.r), «Gilets jaunes», evangheliștii și victimele globalizării. (…)
Misiunea lui DeSantis, foarte grea
Chiar dacă se prezintă deja drept campionul tuturor cauzelor identitare conservatoare, de la cenzura programelor școlare (interzicând orice tentativă referitoare la identitatea sexuală sau la lupta împotriva rasismului), până la purificarea bibliotecilor școlare de cărți care ar putea jigni cititorii, (…) în viitorul apropiat, va trebui să-și dovedească abilitățile de a merge pe frânghie prin reacția sa la acuzarea lui Trump.
Fără îndoială, trumpiștii vor vedea în această reacție o nouă fază a războiului pe care elitele l-ar duce împotriva idolului lor și vor fi cu atât mai convinse că acesta este lovit pentru că duce lupta dreaptă, lupta lor. Guvernatorul Floridei va trebui să țină cont de acest lucru și să-l cruțe pe păcătos fără să-l ierte pe păcat… să-i flateze pe fanii lui Trump și, în același timp, să-i convingă pe acei republicani, care nu mai suportă nebuniile lui Trump, că el este diferit.”.
Și alți președinți au avut probleme penale
Potrivit lui Rieke Havertz, jurnalistă germană, specializată în studii americane, acuzarea lui Donald Trump este una istorică, dar nu din motivele vehiculate în mass media:
„Richard Nixon a demisionat în august 1974. Și a fost grațiat o lună mai târziu de succesorul său, Gerald Ford. Bill Clinton nu a demisionat când aventura sa cu Monica Lewinsky a devenit publică la începutul anului 1998. Și-a încheiat al doilea mandat la Casa Albă și a încheiat o înțelegere cu procurorii în ultima sa zi ca președinte.
Această privire în urmă ne ajută să înțelegem că ceea ce acum e descris peste tot ca fiind ceva istoric nu este, de fapt, decât o exagerare menită să atragă atenția, pentru că este vorba din nou despre Donald Trump.”.
Despre acuzarea fostului președinte, care „a depășit atâtea linii în politica internă și externă și și-a împins țara la limita imaginabilului”, Havertz susține că este una istorică pentru că „va schimba ceva în felul în care cetățenii Statelor Unite se raportează la țara lor”.
Victoria justiției?
Iar procurorul Alvin Bragg, susține jurnalista, este actorul pricipal pentru această schimbare: „Alvin Bragg nu s-a lăsat copleșit de presiunea politică. Nici de Donald Trump, care aproape că a vrut să se folosească de propria arestare pentru campanie. Nici de cei care au spus că este mai bine să nu depună acuzații într-un proces unde perspectiva unei condamnări este departe de a fi garantată și unde Trump ar putea înclina balanța.
O dată cu convocarea marelui juriu la începutul acestui an, Bragg a pus în mișcare un proces pe care acum îl finalizează cu succes. Pentru că justiția nu s-a lăsat exploatată de populismul lui Trump. De când a intrat în politică, în 2016, acesta a încercat totul pentru a submina principiile democratice și pentru a le reinterpreta ca un atac împotriva lui și a susținătorilor săi.”.
Acuzarea lui Donald Trump este istorică, în viziunea lui Havertz, pentru că „acea democrație, pe care el a tot propovăduit-o, nu-l salvează. Nici pe el și nici ideologia sa.”.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
Ultima oră
[…] Citește și: Comparat cu Iisus și Nelson Mandela de fanii săi, Trump nu este împiedicat de lege să candideze … […]