Dosarele OZN ale Pentagonului: de la mărturii din Germania nazistă la înregistrări cu senzori militari în 2026
Timp de aproape opt decenii, armata americană, FBI și NASA au adunat rapoarte despre obiecte zburătoare neidentificate, fenomene inexplicabile și observații pe care nici astăzi nu le pot clarifica pe deplin.
De la mărturii despre aparate misterioase observate în Germania nazistă, la transcrieri ale unor misiuni spațiale și imagini surprinse recent de senzori militari în Orientul Mijlociu, noile dosare desecretizate de Pentagon conturează o cronologie care traversează Războiul Rece, cursa spațială și conflictele contemporane.
Documente din anii ‘40
Unul dintre cele mai vechi documente datează din decembrie 1947 și conține rapoarte referitoare la ceea ce, în epocă, era numit fenomenul „discurilor zburătoare”.
Citește și: EXCLUSIV Ciucu spune, la podcastul „Cum e, de fapt?”, în ce condiții ar vota PNL un guvern Grindeanu
Într-un pasaj, autorii notează că „rapoartele continue și recente ale unor observatori calificați” făceau ca subiectul să rămână o preocupare pentru Cartierul General al Comandamentului Materialelor Aeriene.
Un alt raport al serviciilor de informații ale Forțelor Aeriene, marcat „strict secret” și redactat în noiembrie 1948, menționează observații privind „aeronave neidentificate” și „farfurii zburătoare”.
„De ceva timp suntem îngrijorați de rapoartele recurente despre farfuriile zburătoare”, se arată în document.
Între 1947 și 1968, dosarul FBI 62-HQ-83894 a adunat mai multe mărturii și rapoarte publice despre obiecte zburătoare neidentificate.
Printre materialele incluse se află relatări despre incidente cunoscute, dovezi fotografice din locuri precum Oak Ridge, Tennessee, dar și propuneri tehnice privind posibile sisteme de propulsie.
OZN-uri în Germania nazistă
În 1957, FBI a intervievat un un fost prizonier de război polonez, Vladislav Krasuski, care a susținut că a fost martor la apariția unui aparat zburător misterios în Germania nazistă în 1944.
Krasuski, originar din Polonia, fusese dus în Germania ca prizonier de război în 1942 și a fost ținut la Gut Alt Golssen, situat la est de Berlin, până la sfârșitul războiului.
În timp ce era trasportat, alături de alți prizonieri, la un șantier agricol, a observat un incident ciudat.
Conform transcrierii FBI, tractorul care transporta grupul de prizonieri, s-a oprit brusc într-o zonă mlăștinoasă, în ciuda faptului că nu exista niciun obstacol vizibil.
Krasuski își amintește că a auzit un „țiuit ascuțit” care semăna cu un generator electric puternic.
După câteva minute, sunetul s-a oprit, iar tractorul a repornit.
Câteva ore mai târziu, Krasuski a susținut că a observat un vehicul mare, ridicându-se vertical din interiorul unei incinte restricționate,
Obiectul avea o formă circulară, cu un diametru cuprins între 75 și 100 de metri și o înălțime de aproximativ 4,5 metri.
Krasuski a descris nava ca având secțiuni superioare și inferioare gri închis, în timp ce porțiunea din mijloc părea să se rotească la o viteză extrem de mare, creând ceea ce el a numit un efect de neclaritate în jurul vehiculului.
Potrivit relatărilor, obiectul a emis un sunet scrâșnitor, de frecvență joasă în timp ce se ridica, înainte de a se mișca orizontal, dispărând din vedere.
Agentul FBI care l-a intervievat pe Krasuski a consemnat că în timpul interogatoriului nu au existat „indicii de comportament irațional sau anormal” sau semne de instabilitate mintală.
1965: un „bogey” observat în timpul unei misiuni spațiale
Printre documentele publicate se află și transcrierea comunicațiilor din misiunea Gemini 7, cel de-al zecelea zbor spațial american cu echipaj uman.
Dialogul are loc între astronauții James „Jim” Lovell și Frank Borman și Centrul pentru Zboruri cu Echipaj Uman din Houston, cunoscut astăzi drept Centrul Spațial Johnson.
Transcrierea începe cu raportarea de către Frank Borman a unui „bogey”, termen folosit la acea vreme pentru desemnarea unei aeronave sau a unui obiect necunoscut.
Astronautul menționează și un câmp de resturi, pe care îl descrie ca fiind format din „foarte, foarte multe […] sute de particule mici”.
Borman a estimat că particulele se aflau la aproximativ patru mile de navă, în timp ce Lovell a descris observarea „unui corp strălucitor în lumina soarelui, pe un fundal negru, cu trilioane de particule pe el”.
Apollo 12, 1969: particule și lumini observate în spațiu
Declasificări ale documentelor din misiunea Apollo 12 evidențiază două intervale în care astronauții au raportat fenomene neidentificate: o perioadă de aproximativ o oră în a cincea zi a misiunii și una de două minute în a șasea zi.
În primul caz, astronautul Alan L. Bean, pilotul Modulului Lunar, a descris particule și flash-uri de lumină „plutind prin spațiu”, observate prin Telescopul Optic de Aliniere.
Bean a spus că acestea păreau să „evadeze de pe Lună”.
În al doilea interval, comandantul misiunii, Charles „Pete” Conrad, a observat resturi plutitoare în exteriorul modulului lunar, iluminate de lumina de urmărire a modulului.
Ulterior, Conrad a apreciat că lumina de urmărire se arsese, deoarece nu mai putea vedea acele resturi.
Kazahstan, 1994: lumină intensă observată de la bordul unui Boeing 747
Un alt caz consemnat în documente datează din ianuarie 1994.
Un pilot tadjik și trei cetățeni americani au raportat întâlnirea cu un UAP în timp ce se aflau la bordul unui Boeing 747, la 41.000 de picioare deasupra Kazahstanului.
Obiectul a fost descris ca o lumină de intensitate foarte mare, apărută la orizont dinspre est, deplasându-se cu viteză ridicată și la o altitudine mult mai mare decât avionul.
Potrivit relatării, au fost realizate mai multe fotografii ale obiectului, care ar fi executat viraje de 90 de grade, mișcări în spirală și manevre circulare la viteze mari.
Obiectul a fost comparat cu un glonț aflat în zbor.
Mexic, 2003: audieri parlamentare și controverse
În septembrie 2003, Congresul Mexicului a audiat mărturii despre UAP (Unidentified Anomalous Phenomena/Fenomene Anomale Neidentificate), în contextul dezbaterii privind o lege de protecție a spațiului aerian.
Experții prezenți au cerut recunoașterea fenomenului UAP, garantarea securității spațiului aerian și posibilitatea studierii acestor observații.
În cadrul audierilor au fost prezentate presupuse corpuri extraterestre și înregistrări video cu întâlniri ale unor piloți mexicani cu obiecte zburătoare rapide.
Siria, 2016: un obiect urmărit de un avion P-8A
În noiembrie 2016, un pilot militar american aflat la bordul unui avion P-8A a raportat observarea unui obiect prin senzorul electro-optic/infraroșu al aeronavei.
Obiectul a fost descris ca deplasându-se în „mod sea skim”, la aproximativ 500 de noduri, pe direcția sud-est.
Contactul vizual a fost pierdut după aproximativ două minute.
2020: mai multe observații în Orientul Mijlociu
Începând cu 2020, documentele includ mai multe rapoarte provenite din zone precum Orientul Mijlociu, Golful Arabic, Strâmtoarea Hormuz, Golful Aden și Iran.
În mai 2020, un operator militar american a raportat observarea unui „obiect alb solid” care a traversat câmpul vizual, descris ca având mișcări neregulate deasupra apei.
În Golful Arabic, un alt UAP a fost raportat ca deplasându-se cu o viteză estimată la 321 de noduri, aproximativ 369 mph.
Observatorul a precizat că obiectul și-a mărit viteza și și-a schimbat direcția către est.
În august 2020, un raport din aceeași regiune descrie un UAP aflat „în tranzit”, fără impact asupra misiunii.
Documentul menționează și că norii denși au afectat intermitent colectarea imaginilor video.
În septembrie 2020, în Strâmtoarea Hormuz, un operator militar a raportat observarea unui UAP la o altitudine estimată de 1.800 de picioare.
O lună mai târziu, în Golful Aden, un operator american a descris un „obiect rotund și rece”, observat printr-un senzor infraroșu, care se deplasa spre nord-vest cu aproximativ 20 mph.
Raportul notează și „schimbări bruște de direcție” în timpul incidentului.
În noiembrie 2020, în Iran, au fost raportate două UAP-uri în aceeași zi.
Prima observație a avut loc la o altitudine necunoscută, iar al doilea obiect a fost descris ca deplasându-se spre nord-vest.
2022: rapoarte video transmise către AARO
În 2022, Comandamentul Central al Statelor Unite a transmis către All-domain Anomaly Resolution Office, cunoscut sub acronimul AARO, mai multe rapoarte privind fenomene anomale neidentificate.
Unele dintre acestea includ scurte înregistrări video realizate de senzori infraroșu aflați la bordul unor platforme militare americane.
În mai 2022, un raport descria o observație drept „posibilă rachetă” care traversa câmpul vizual al senzorului.
Alte patru obiecte, care nu apar în videoclip, au fost descrise ca „posibile păsări”.
În iulie 2022, în Siria, un alt raport consemna un UAP care se deplasa „de la nord la sud”, surprins într-o înregistrare de 14 secunde realizată cu senzori infraroșu și electro-optici.
Tot în Siria, un operator militar a raportat observarea unui UAP care s-a deplasat de la nord la sud timp de mai puțin de un minut.
În Irak, în mai 2022, un operator american a raportat un UAP care zbura dinspre nord spre nord-est.
Observatorul a precizat că l-a urmărit cât a fost posibil, dar nu a reușit să îl identifice.
În decembrie 2022, tot în Irak, un raport transmis către AARO includea o înregistrare de zece secunde cu un UAP descris ca zburând de la vest la est.
În imagini, zona de contrast se deplasează din colțul inferior stâng către colțul superior drept al câmpului vizual, ieșind apoi din cadru.
2023: posibile baloane și obiecte luminoase
În februarie 2023, în Siria, un operator militar american a raportat observarea unui „posibil balon” la aproximativ 2.100 de picioare.
În Irak, același an, un alt raport menționează „mai multe obiecte luminoase” care manevrau rapid dinspre vest către est-nord-est.
Operatorul a reușit să urmărească fenomenul aproximativ 20 de secunde cu ajutorul unui pod de țintire, după care obiectul s-a estompat și a dispărut de pe sistemul de urmărire.
În octombrie 2023, în Emiratele Arabe Unite, un UAP a fost observat la o altitudine estimată de aproximativ 24.000 de picioare și cu o viteză de circa 163 de noduri, echivalentul a 187 mph.
2024: observații în Golful Aden, Irak și Siria
În iulie 2024, în Golful Aden, un operator militar american a raportat observarea unui UAP care ar fi menținut „o traiectorie dreaptă de zbor la aceeași altitudine”.
Raportul notează că viteza obiectului era „mai mare decât viteza de zbor”, iar operatorul l-a evaluat drept „benign”.
Obiectul a fost urmărit până când distanța a devenit prea mare.
În septembrie 2024, în Irak, operatori militari americani au raportat o reflexie luminoasă observată prin senzori infraroșu, după lansarea unei rachete aer-sol AGM-176 Griffin în timpul unui test de calibrare a armamentului.
Sursa reflexiei a fost descrisă ca un UAP care traversa câmpul vizual al senzorului cu viteză ridicată.
Raportorul a apreciat că fenomenul era asociat cu „o sursă semnificativă de căldură”.
În octombrie 2024, în Siria, un operator militar a descris „o sferă deformată și neregulată de lumină albă”, precum și mai multe reflexii sau lumini provenind dintr-o „origine necunoscută”.
Fenomenul a fost caracterizat ca un „efect halo de lumină/reflexie” în partea superioară a fluxului video.
2025: observații în Djibouti și Africa
În 2025, în Djibouti, un operator militar american a raportat observarea a două UAP-uri „alb-incandescent”, cu o viteză estimată la aproximativ 240 de mile marine pe oră, adică 276 mph.
Tot în 2025, Comandamentul Statelor Unite pentru Africa a transmis către AARO un raport privind un fenomen anomal neidentificat surprins într-o înregistrare de doar două secunde.
Raportorul nu a oferit o descriere orală sau scrisă a observației.
În descrierea video, obiectul apare ca o zonă mică, abia perceptibilă, de contrast, care se deplasează din stânga spre dreapta și iese din cadru prin partea inferioară dreaptă a ecranului.
2026: o înregistrare transmisă de Departamentul Armatei
Cel mai recent document menționat provine din 2026, când Departamentul Armatei a transmis către AARO un raport privind un fenomen bizar.
Materialul constă într-o înregistrare de un minut și 49 de secunde realizată cu un senzor infraroșu aflat la bordul unei platforme militare americane.
Raportorul nu a oferit o descriere orală sau scrisă a observației. Potrivit descrierii video, senzorul urmărește inițial o zonă de interes, apoi se deplasează pentru a urmări două zone de contrast.
Imaginea este mărită și micșorată succesiv, iar câmpul vizual alternează rapid între mai multe niveluri de zoom, făcând ca zonele urmărite să pară că își modifică dimensiunea.
