Un fost membru al CSM, Toni Neacșu, acum avocat, anunță, pe Facebook, că dosarele din Justiție vor rămâne în așteptare ani întregi, după ce CSM a adoptat o decizie de normare a numărului de dosare pe care un judecător le poate gestiona zilnic. Toate cererile care depășeșc aceast plafon zilnic intră într-o listă de așteptare, nu li se repartizează un judecător și deci nici termen de judecată, arată Neacșu.
Citește și: Manipulări în lanț la Antena 3: Bolojan „nu mai rezistă psihic”, suveraniștii ar lua 48% din Parlament
În 2015, Toni Neacșu a fost condamnat definitiv la un an de închisoare cu suspendare, în dosarul în care era acuzat că în perioada în care a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a încasat nejustificat salariu şi diurnă în valoare de aproape 67.000 de lei.
„Un dosar civil obișnuit va sta în moarte clinică în arhivă aproape 2 ani (23 de luni) doar pentru a i se desemna un judecător”, scrie fostul membru al CSM.
El acuză CSM că „se răzbună pentru subfinanțarea justiției exact pe cine nu are nici o vină: pe societate, pe justițiabili și în cele din urmă pe ideea de justiție însăși”.
„Mecanismul de normare a muncii adoptat de CSM îmbracă fardul tehnicist al standardelor CEPEJ pentru a livra, în realitate, o fază uriașă de egoism și cinism: protejarea confortului magistratului prin ascunderea surplusului de cereri ale oamenilor sub preșul arhivei. Nu asistăm la o reformă pentru mai multă eficiență ci la o oficializare a blocajului”, mai arată Toni Neacșu.
Neacșu: „CSM se răzbună pentru subfinanțarea justiției exact pe cine nu are nici o vină: pe societate, pe justițiabili”
„Sistemul judiciar, prin CSM, este pe punctul de a pierde complet contactul cu realitatea. Sunt printre puținii care înțeleg că între justiție și stat, înțeles ca fiind executivul și sistemul de control al legislației exercitat prin partide, se desfășoară un război existențial crud și fară reguli, de tipul care pe care. Am și un preferat în războiul ăsta, din postările mele e limpede cui țin partea.
Acum CSM se răzbună pentru subfinanțarea justiției exact pe cine nu are nici o vină: pe societate, pe justițiabili și în cele din urmă pe ideea de justiție însăși. CSM interzice, administrativ, accesul liber la justiție în România. Veți vedea ca nu sunt vorbe mari.
Este vorba despre o hotărâre prin care se normează activitatea judecătorilor, sub forma stabilirii unei norme fixe de dosare, atât la nivelul instanței cât si la nivelul fiecărui judecător, care pot primi îm fiecare zi termen de judecată (Hotărârea CSM nr. 1734/09.09.2026). Toate cererile care depășeșc aceast plafon zilnic intră într-o listă de așteptare, nu li se repartizează un judecător și deci nici termen de judecată.
Mecanismul de normare a muncii adoptat de CSM îmbracă fardul tehnicist al standardelor CEPEJ pentru a livra, în realitate, o fază uriașă de egoism și cinism: protejarea confortului magistratului prin ascunderea surplusului de cereri ale oamenilor sub preșul arhivei. Nu asistăm la o reformă pentru mai multă eficiență ci la o oficializare a blocajului.
Se pleacă de la o normă de referință de 288 de dosare pe an la judecătorii (192 la tribunale și 119 la curțile de apel), aplicată etapizat:
-până în septembrie 2027 se permite dublul normei (576 dosare/an/judecător),
-între 2027 și 2028 norma plus 50% (432 dosare/an/judecător), iar
- din septembrie 2028 norma plină.
În practică, ECRIS calculează o medie zilnică maximă pentru fiecare instanță, iar tot ce depășește această cifră nu mai ajunge pe masa judecătorilor, ci este aruncat într-un așa-zis „Registru de gestionare a fluxului de cauze” — adică un complet virtual unde dosarele rămân blocate în arhivă.
O să fac o simulare plecând de la datele reale ale unei instanțe pe care o cunosc bine, pentru că la un moment dat am și coordonat-o: Judecătoria Focșani. Este o instanță supraîncărcată, dar tocmai de aceea e potrivită pentru exemplul meu.
Dacă luăm datele de la Judecătoria Focșani și curățăm statistica de cele cca 8.000 de încuviințări de executare silită rămânem cu un volum real de 18.482 de dosare de fond nou intrate în 2025. Raportat la o schemă de 22 de judecători în activitate, matematica CSM se dovedește absurdă.
În prima etapă (până la 14 septembrie 2027), la un plafon maxim de repartizare de 34,7 dosare pe zi, instanța va putea prelua cca 12.600 de dosare pe an. Asta înseamnă că peste 5.800 de dosare de fond pe an (31,4% din tot ce intră) vor ajunge direct în Registrul de stocare, adunând un timp mediu de așteptare de 5,5 luni doar pentru a fi alocate unui complet.
În etapa a doua (2027–2028), când plafonul zilnic coboară la 26 de dosare, blocajul urcă la cca 9.000 de dosare pe an (48,6% din intrări, adică aproape jumătate din cauzele de fond ale cetățenilor vor zăcea în arhivă o perioadă medie de 11,3 luni.
Din septembrie 2028, în etapa a treia, când plafonul coboară la doar 17,3 dosare pe zi, blocajul devine structural: peste 12.000 de cauze de fond pe an (65,7% din cererile noi) rămân blocate. Practic, instanța va prelua doar o treime din dosare (34,3%), iar un dosar civil obișnuit va sta în moarte clinică în arhivă aproape 2 ani (23 de luni) doar pentru a i se desemna un judecător.
Marea problemă a acestei hotărâri este că inventează o ficțiune periculoasă: „dosarul fără judecător”. Prin crearea acestui Registru de stocare, CSM nu rezolvă lipsa de personal, ci creează o etapă de așteptare a dosarului care nu există în Codurile de procedură. Omul depune acțiunea, dar instanța nu este oficial învestită; termenul rezonabil nu curge pe hârtie, deși timpul omului se scurge din plin.
Consecințele practice vor fi un haos administrativ generalizat. Regula devansării dosarelor din registru pentru „prevenirea unor prejudicii grave” (art. 15) va deveni scăparea tuturor, iar președinții de instanțe și cei de secții vor fi îngropați în mii de cereri de urgentare, decizând subiectiv cine are voie să intre mai repede la judecată. În paralel, arhivele vor fi sufocate de mii de dosare care nu aparțin niciunui judecător, iar grefierii vor trebui să gestioneze cereri după reguli administrative complicate.
Plafonarea decisă de CSM este doar un alibi instituțional. Fără să aduci oameni noi în sistem, fără să comasezi instanțele mici și fără o debirocratizare reală, „normarea europeană” doar ascunde restanțele sub preș. Sunt conștient că CSM-ul face asta doar pentru a forța Guvernul să mărească schemele în instanțe, să organizeze concursuri și să finanțeze justiția la un nivel comparabil cu standardul UE.
Pentru că la noi guvernele sunt la fel de iresponsabile ca și cei care au propus asta, nota de plată pentru această iluzie va fi achitată însă de cetățeanul care își caută dreptatea în instanță. Acest dogmatism normativ va marca probabil și pierderea definitivă de către justiție a simpatiei și respectului din partea societății.
LE Pentru că mi s-a atras pe bună dreptate atenția că nu toate obiectele vor intra în lista de așteptare (de exemplu încuviințările executare silită) am refăcut calculele. Chiar și așa ele nu sunt la virgulă, nu am toate datele statistice necesare, dar și această aproximare dă o idee despre ce va însemna aplicarea hotărârii”, a scris avocatul.
