Zeci de specii de primate au comportamente homosexuale, arată un studiu extins
Un studiu de amploare publicat luni în revista Nature Ecology & Evolution analizează comportamentele sexuale între indivizi de același sex întâlnite la primatele non-umane, arătând că acestea au rădăcini evolutive vechi și sunt influențate de factori multipli de mediu și de organizare socială.
Diversitatea comportamentelor sexuale, frecventă în natură
Potrivit autorului principal al studiului, biologul evoluționist Vincent Savolainen, diversitatea comportamentelor sexuale este larg răspândită în lumea animală și reprezintă un element la fel de important pentru supraviețuire precum îngrijirea puilor, apărarea împotriva prădătorilor sau căutarea hranei.
Comportamentele sexuale între indivizi de același sex, precum monta sau stimularea organelor genitale, au fost documentate până în prezent la peste 1.500 de specii de animale.
De la „paradox darwinian” la avantaj evolutiv
Mult timp, aceste comportamente au fost tratate ca observații izolate și considerate un „paradox darwinian”, întrucât teoria evoluției se bazează pe transmiterea genelor prin reproducere.
Cercetări mai recente au arătat însă că aceste comportamente pot avea o componentă ereditară și pot fi asociate cu avantaje evolutive indirecte.
Un exemplu este cel al macacilor rhesus din Puerto Rico, studiați de Savolainen timp de opt ani.
Masculii care întrețin relații sexuale între ei pot forma ulterior alianțe sociale, ceea ce le poate oferi acces la mai multe femele și, implicit, la un succes reproductiv mai mare.
Analiza comparativă a 491 de specii de primate
Pentru noul studiu, cercetătorii au analizat literatura științifică existentă privind 491 de specii de primate non-umane.
Comportamentele sexuale între indivizi de același sex au fost identificate la 59 dintre acestea, incluzând lemurieni, maimuțe din Americi, Africa și Asia, precum și maimuțe antropoide.
Autorii concluzionează că această distribuție indică o „rădăcină evolutivă profundă” a acestor comportamente.
Influența mediului și a structurii sociale
Rezultatele arată că aceste comportamente sunt mai frecvente la speciile care trăiesc în medii dificile, cu resurse alimentare limitate, sau în contexte cu un risc ridicat de prădători.
În astfel de situații, comportamentele sexuale între indivizi de același sex pot contribui la reducerea tensiunilor și la menținerea coeziunii grupului.
De asemenea, ele sunt mai comune în speciile cu un dimorfism sexual accentuat, unde există diferențe mari de talie între masculi și femele.
Aceste specii tind să trăiască în grupuri sociale complexe, cu ierarhii stricte și competiție intensă.
O „strategie socială flexibilă” în evoluția primatelor
Potrivit cercetătorilor, factorii de mediu, trăsăturile biologice și organizarea socială interacționează între ele, influențând frecvența acestor comportamente.
Ele pot funcționa ca o strategie socială flexibilă, menită să consolideze legături, să gestioneze conflicte sau să faciliteze alianțe în funcție de presiunile ecologice și sociale.
Posibile implicații pentru evoluția umană
Autorii studiului sugerează că factori similari ar fi putut influența și comportamentele hominizilor ancestrali, precum și ale oamenilor moderni.
Totuși, Vincent Savolainen subliniază că orientarea sexuală umană implică o complexitate specifică, care depășește cadrul analizei realizate în acest studiu.
Reacții din comunitatea științifică
Într-un comentariu publicat alături de studiu, antropologul Isabelle Winder a descris drept „entuziasmante” metodele comparative utilizate de cercetători.
Potrivit acesteia, abordarea ar putea contribui la o mai bună înțelegere a unor comportamente considerate „aproape umane”, precum utilizarea uneltelor, limbajul simbolic sau relațiile cu moartea.
