Croitoru, consilier al lui Isărescu, desființează taxa de solidaritate și pe autorul ei, Grindeanu
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, desființează taxa de solidaritate și pe autorul ei, Sorin Grindeanu: „Impozitul progresiv în țările dezvoltate nu a fost introdus pentru acoperirea unor comportamente fiscale iresponsabile”, a scris Croitoru pe Facebook. El îl critică pe Sorin Grindeanu pentru enunțul: „Lăsăm în pace veniturile mici şi mijlocii, facem ce face aproape toată Europa şi lumea asta civilizată şi impozităm în plus veniturile mari şi foarte mari din România şi astfel nu suntem nevoiţi să creştem TVA-ul”. În postare, Croitoru insistă că Grindeanu este semnatarul, în calitate de premier, al controversatei ordonanțe de urgență 13/2017, care a scos sute de mii de oameni în stradă. Citește și: Șefimea PSD, inițiatoarea „taxei de solidaritate”, Mercedesuri peste Mercedesuri, pitite la neveste sau neamuri Croitoru desființează taxa de solidaritate și pe autorul ei „De la Ordonanața 13 la impozitarea progresivă «Lăsăm în pace veniturile mici şi mijlocii, facem ce face aproape toată Europa şi lumea asta civilizată şi impozităm în plus veniturile mari şi foarte mari din România şi astfel nu suntem nevoiţi să creştem TVA-ul». Autorul acestei fraze este prim-ministrul ce a susținut și introdus pe ordinea de zi a guvernului Ordonanța 13. Să vă explic ce spune, cu alte cuvinte, fraza aceasta. Aparent, spune că dacă introducem impozitarea progresivă facem ce face toată „lumea bună”, asemănare care nu este legitimă în acest caz, ci doar confiscată în favoarea celor care fac propunerea. Exact acestă asemănare nu există în sensul în care dorește autorul afirmației să fie. Cel care a făcut afirmația nu este economist, dar și-a însușit-o, probabil, de la consilierii economici pe care îi ascultă. De ce îl dezinformează aceștia nu e treaba mea. Impozitul progresiv în țările dezvoltate nu a fost introdus pentru acoperirea unor comportamente fiscale iresponsabile, cum a fost cazul la noi cu creșterea cheltuielilor bugetare cu salariile și pensiile peste nivelurile sustenabile. Dacă noi introducem impozitarea progresivă asta am face, am acoperi comportamentele greșite (unii le spun iresponsabile) ale unor politicieni. La noi, au fost crescute deliberat cheltuielile cu salariile în sectorul public după filozofia wage-led growth. La fel și pensiile. Aceste politici au fost, în majoritatea timpului prociclice, adică au fost făcute când economia creștea peste potențial. În țările dezvoltate nu se practică astfel de comportamente, deși am putea identifica și unele excepții. Apoi a apărut un efect de demonstrație și creșterile de salarii în sectorul privat au urmat traiectoria celor din sectorul public, deși productivitatea nu susținea o astfel de evoluție. Rezultatul este că toate salariile au crescut nesustenabil. Acum vine partea cu o morală și mai discutabilă: facem comparație între salarii și decretăm arbitrar că salariul de 12000 de lei este „mare”. Punem impozit progresiv sau utilizam inepta și imorala taxă de solidaritate utilizând acest prag și luăm înapoi toate creșterile de salarii, inclusiv din sectorul privat sau din instituții care nu sunt parte a sectorului bugetar. Desigur aceasta se va aplica și pensiilor „mari”, indiferent dacă sunt obținute prin contributivitate sau nu. În concluzie, nu e deloc adevărat că «facem ce face aproape toată Europa şi lumea asta civilizată». Acesta este un comportament pe care nu-l putem accepta. În țările dezvoltate nu se practică așa ceva. În acest fel se obține: (i) o egalizare distrugătoare pentru productivitate a veniturilor, arătând disprețul celor ce susțin această măsură față de muncă în general și față de cea înalt calificată. Introducerea impozitării progresive după toată succesiunea de politici eronate la care m-am referit ar arăta că politicienii au o cu totul altă înțelegere a noțiunii de „just” și „justiție”, diferită de a noastră a celorlalți, ceea ce ar fi distrugător pentru motivația de a face ceva sau de a mai vota politicienii „sistemului”; (ii) un avantaj pentru un anumit partid, având în vedere că egalizarea se face în favoarea celor mai puțin educați, votanți ai partidelor ce susțin această măsură. Este un atac lipsit de fair-play la forțele politice de centru-dreapta. Este o pregătire pentru alegerile din 2028, dar care va da, ca și în 2024, rezultate contrare așteptărilor „sistemului”. La alegerile din 2024, chiar și beneficiarii direcți ai acelor creșteri nesustenabile de cheltuieli au observat caracterul injust și imoral al comportamentului practicat în acel an, dar și anterior, și l-au sancționat, votând „anti-sistem”; (iii) se încurajează creșterea cheltuielilor guvernamentale conduse pe principiul „guvernul cheltuie pe banii celor mai muncitori, mai educați și mai bine plătiți prin și pentru munca lor în favoarea celor mai mai puțin muncitori, mai puțin educați și mai puțin plătiți”. Chiar dacă dorința de a introduce impozitarea progresivă nu ar fi fost precedată de practici care o fac, moral vorbind, de nediscutat, tot nu ar avea dreptate nici cei care spun că dacă așa fac țările dezvoltate așa trebuie să facem și noi. Nu putem să facem același lucru din trei motive, pe care le spun în ordinea descrescătoare a importanței: (a) Nu suntem tehnic și administrativ pregătiți; (b) Impozitul progresiv în țările dezvoltate nu a contribuit la reducerea inegalităților, ci la adâncirea lor, prin mecanisme pe care le-am descris în altă parte și nu revin asupra lor; (c) Impozitarea progresivă este în sine un mecanism care stimulează creșterea cheltuielilor publica ca procent din PIB. Din acest motiv s-a ajuns ca unele țări să aibă ponderi ale veniturilor bugetare în PIB spre 45 la sută: ca să acopere cheltuielelie. Când a devenit indecentă creșterea ratelor de impozitare, s-a trecut la creșterea datoriilor publice. Acestea din urmă sunt doar impozite amânate; (d) Principalul mecanism prin care se întreține creșterea cheltuielilor publice într-un ritm nesustenabil este chiar impozitarea progresivă, care nu este nimic altceva decât o cheltuială a unora pe banii altora; (e) Nu înseamă că dacă marea majoritate a țărilor dezvoltate au impozit progresiv aceasta este practica justă. Votul nu este criteriu de adevăr. În fine, vreau să subliniez că eu de acum câțiva ani am spus în repetate rânduri că practica de a crește iresponsabil cheltuielile va duce în mod inevitabil la creșterea TVA. Treptat, tot mai mulți au ajuns la această concluzie. Dan Manolescu și Gabriel Biriș, care înțeleg foarte bine mecanismul fiscal au spus-o și ei. TVA este un impozit aplicabil consumatorilor. Am ajuns în punctul de la care există o singură soluție de reducere a defictului bugetar astfel încât să lăsăm cele mai bune perspective pentru continuarea creșterii economice, pentru reducerea inflației și a dobânzilor: creșterea TVA. Această creștere ar trebui făcută cu cap. După ce va fi crescută, trebuie făcut loc pentru reducerea ei cât mai curând. Aceasta înseamnă începerea reformei cheltuielilor publice, eliminarea risipei. Pe măsură ce eliminăm risipa, reducem TVA. Această strategie, dacă este comunicată și asumată public va pune presiune pentru urmarea ei, căci publicul va întreba în fiecare an unde este spațiul fiscal creat pentru a reduce TVA. Ordonanța 13 dorea să îi salveze pe unii politicieni de consecințele anumitor acțiuni ilegale ale lor. Impozitarea progresivă, prezentată ca expresie a grijii față de cei cu venituri mici, pare să fie, în fapt, pentru a-i compensa pe cei cu venituri mici pentru efectele dăunătoare ale unor politici, chiar dacă nu ilegale, ci doar populiste, promovate chiar de cei ce susțin acest impozit. În general, așa cum am menționat, impozitul progresiv înseamnă ca unii să cheltuie pe banii altora. În mod particular, în cazul discutat aici, așa cum oricine își poate da seama, propunerea de introducere a impozitului progresiv înseamnă ca cei cu venituri mai mari, care nu au nicio vină, să plătească pentru greșelile politicienilor”
