vineri 11 aprilie
Login Abonează-te
DeFapt.ro

Etichetă: sri

67 articole
Eveniment

Hellvig, contracandidatul lui Geoană la prezidențiale

Hellvig, contracandidatul lui Geoană la prezidențiale. Eduard Hellvig a anunţat, luni, că renunţă la funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, susţinând că a discutat "deschis" pe această temă cu preşedintele Klaus Iohannis în ultimele săptămâni. Hellvig, contracandidatul lui Geoană la prezidențiale "Finalizarea proceselor de actualizare operaţională a SRI mă obligă, în egală măsură, şi la analiză cu privire la viitor. Vorbesc despre viitor în raport cu valorile care mă definesc, cu lucrurile în care cred şi sub auspiciile sistemului democratic pe care am ales să-l slujesc. Este momentul să constat că obiectivele profesionale pe care mi le-am propus la preluarea mandatului de director al SRI au fost îndeplinite. Prin urmare, pot să închei etapa de viaţă pe care am parcurs-o în fruntea SRI. Încheierea mandatului meu este o decizie pe care am discutat-o deschis în ultimele săptămâni cu preşedintele României, căruia îi mulţumesc cu acest prilej pentru susţinerea constantă arătată de-a lungul acestor ani la conducerea Serviciului. Citește și: Șansa lui Halep în cazul unei suspendări pentru dopaj și de ce un precedent în materie o ajută. O eventuală suspendare poate fi redusă masiv în instanță L-am informat şi pe preşedintele Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. Este o decizie ale cărei raţiuni au fost înţelese pe deplin şi pe care vi le împărtăşesc şi dumneavoastră", a spus Eduard Hellvig într-o declaraţie de presă (textul complet, aici) la sediul SRI.

Hellvig, contracandidatul lui Geoană la prezidențiale (sursa: Inquam Photos/Octav Ganea)
AUR și UDMR, în consens Foto: Inquam/ George Călin
Politică

AUR și UDMR, în consens

AUR și UDMR, în consens: SRI trebuie împiedicat să furnizeze informații în anchete de corupție. Liderii AUR și UDMR au folosit aproape același limbaj, criticând această prevedere legală. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online AUR și UDMR, în consens „Știți mulți dintre voi că n-ar trebui să reintroducem SRI-ul în anchetele penale. În mod normal va cădea la Curtea Constituțională. Acum tot ce vă rog e să nu vă temeți”, a spus liderul AUR, în plenul Parlamentului. „Probele obținute pe mandat de siguranță națională pot fi folosite pentru faptele penale legate de securitatea națională, legate de crima organizată (terorism, trafic de arme, de muniție, trafic de persoane) plus acele fapte legate de siguranța omului. Pentru alte fapte penale, probele obținute pe mandat de securitate națională nu pot fi folosite. Corupția este o altă discuție, aceasta a fost introdusă în legea care vorbea de vulnerabilitatea la adresa securității naționale, este interpretabilă. Aici era vorba de a aduce o corecție conform CCR. Au fost mai multe decizii, eu zic că nu au ce căuta SRI în procesul penal, în cercetare penală”, a spus Kelemen Hunor, la Euronews. Citește și: Primul președinte al SUA arestat n-a fost Trump: în 1872, Ulysses S. Grant a fost reținut fiindcă gonea cu teleguța prin Washington DC El a criticat Executivul din care face parte, spunând că proiectul de modiifcare a Codului penal, adoptat azi de Camera Deputaților în forma primită de la Palatul Victoria „din punctul meu de vedere, nu este una corectă și nu e în concordanță cu CCR”.

SRI va controla tot în online (sursa: Facebook/SRI)
Eveniment

SRI va controla tot în online

SRI va controla tot în online. Proiectul de lege care extinde atribuțiile Serviciului Român de Informații va merge la promulgare la președintele Klaus Iohannis după ce Curtea Constituțională a respins sesizarea făcută de USR și Forța Dreptei pe legea securității cibernetice. SRI va controla tot în online Proiectul de lege privind securitatea și apărarea cibernetică este unul contestat atât de opoziție cât și de Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI). Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Aceasta din urmă a avertizat că ar transforma furnizorii de servicii de securitate cibernetică în delatori profesioniști și ar permite acces sporit și discreționar către SRI ori MApN la problemele de securitate și la datele persoanelor private, arată Hotnews. Citește și: EXCLUSIV Secretarul de stat MAI responsabil de integrarea în Schengen, un tânăr politruc PNL fără nici o calificare în domeniu. CV-ul arată că a fost șomer, agent de vânzări de medicamente, numit politic în CA-uri în energie, consilier județean ApTI atenționa că s-a lărgit și mai tare spectrul celor care trebuie să se supună obligațiilor de securitate, iar „atribuțiile SRI au fost extinse și la campaniile de propagandă sau dezinformare inclusiv derulate de o entitate non-statala. Deci acum chiar are un motiv să ne urmărească pe toți”, semnala Bogdan Manolea, președintele APTI.

Profesorul Ivan, îndrumător pentru Pîrlog, Moșneagu (sursa: Inquam Photos/Adel Al-Haddad)
Eveniment

Profesorul Ivan, îndrumător pentru Pîrlog, Moșneagu

Profesorul Ivan, îndrumător pentru Pîrlog, Moșneagu. Procurorul militar Bogdan Pîrlog și comisarul șef Cătălin Moșneagu, fostul șef al Direcției Control Intern a Poliției Române, ambii doctoranzi la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj, l-au avut în comisia de îndrumare pe profesorul Adrian Ivan, rectorul Academiei SRI. Pe lista doctoranzilor îndrumați și coordonați de profesorul Adrian Ivan sunt mai mulți polițiști, profesori și o șefă de la Banca Națională a României. Cel mai cunoscut doctorand al lui Adrian Iovan este actualul ministru de Interne Lucian Bode, secretarul general al PNL, a cărui lucrare de doctorat a fost considerată ca fiind plagiată de Universitatea "Babeș-Bolyai". Chiar și președintele României, Klaus Iohannis, a recunoscut public că sunt probleme de plagiat în lucrarea de doctorat a liberalului Lucian Bode. Ivan s-a retras pe divan Profesorul Adrian Ivan este unul din fondatorii Școlii de studii de securitate de la Universitatea "Babeș-Bolyai" (UBB) din Cluj și coordonatorul lucrării de doctorat a ministrului Lucian Bode. În urma deciziei Comisiei de Etică a UBB, care a constatat că lucrarea de doctorat a liberalului Lucian Bode este profund viciată și se confirmă suspiciunile de plagiat, profesorul Adrian Ivan a fost nevoit să facă un pas în spate. Adică, în următorii doi ani, profesorul Adrian Ivan nu va mai coordona lucrări de doctorat la UBB. În urma verdictului UBB, opoziția a depus o moțiune de cenzură împotriva ministrului Lucian Bode. Dar acesta din urmă a fost salvat de coaliția de guvernământ PNL – PSD – UDMR. A urmat o intervenție publică a președintelui Klaus Iohannis care a recunoscut că sunt „probleme” de plagiat în lucrarea liberalului. Iohannis a cerut capul lui Bode "Aceste probleme trebuie luate, după părerea mea, foarte în serios și eu am încredere că în PNL, și domnul Bode personal, vor analiza aceste chestiuni și impactul politic. Eu personal, sincer, mă aștept ca cel târziu până la rocadă sau rotația guvernamentală, să se ia o decizie clară în acest sens", a precizat președintele Klaus Iohannis. Citește și: Mai poate fi ministrul de Interne de la București un partener credibil la Bruxelles pentru ai săi omologi din UE când vine vorba de Schengen? Plagiatul lui Bode, vulnerabilitate națională Șeful liberalilor, premierul Nicolae Ciucă, a ascultat sfatul președintelui Iohannis și a menționat că situația ministrului Lucian Bode va fi clarificată în interiorul PNL. "La nivelul PNL urmează să avem o clarificare și în funcție de aceasta să putem să luăm decizii până la rocadă. Este un mesaj pe care domnul președinte l-a mai dat. Așa cum a spus și dumnealui analizăm până la rocadă ca să putem lua decizii", a declarat Nicolae Ciucă. Cu toate acestea, ministrul Lucian Bode se simte vânat de opoziție, dar îndreptățit să dețină titlul de doctor. Profesorul Ivan, îndrumător pentru Pîrlog, Moșneagu După ce s-a retras temporar de la UBB, profesorul Adrian Ivan a lăsat în urmă zeci de doctoranzi cărora le îndruma cariera academică. În anul 2016, procurorul militar Bogdan Ciprian Pîrlog era doctorand în anul 2 la Relații Internaționale și Studii Europene și îl avea ca conducător de doctorat pe profesorul Mihai Alexandru Croitor. Din Comisia de Îndrumare, însă, făceau parte profesorul Adrian Ivan, Lucian Năstasă Kovacs și Marcela Sălăgean. Tot în anul 2 de doctorat se afla și comisarul șef Cătălin Marius Moșneagu. Conducătorul de doctorat era același profesor Mihai Alexandru Croitor. Iar în Comisia de Îndrumare îi avea pe aceiași trei profesori, în frunte cu Adrian Ivan. Comisarul șef Cătălin Marius Moșneagu, fostul șef al Direcției Control Intern, a fost obligat să se pensioneze la vârsta de 39 de ani după ce controversata Direcție Generală de Protecție Internă i-a retras accesul la documente Strict Secret de Importanță Deosebită. Decizia a fost atacată în instanță. Procurorul Bogdan Ciprian Pîrlog și comisarul șef Cătălin Moșneagu au o relație apropiată. Amândoi au lucrat la dosarul penal "10 august". Șefă din BNR, coordonată de Ivan Ioana Rada este șefa filialei Bihor a Băncii Naționale a României. Ea figura ca doctorand la Relații Internaționale și Studii Europene și îl avea ca conducător de doctorat pe profesorul Adrian Ivan. Pe lista doctoranzilor lui Adrian Ivan s-a aflat și George Marius Șinca, agent șef adjunct de Poliție și asistent universitar la UBB și Universitatea Agora, conform CV-ului său din 2016. Un alt doctorand a fost Raluca Codruța Luțai, care a absolvit un masterat la Academia Națională de Informații "Mihai Viteazu". În prezent este asistent la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul UBB, specializată pe terorism și globalizare, studii de intelligence și științe politice.

Reținutul Țuțu, expert SRI în cybersecurity (sursa: romarm.ro)
Eveniment

Reținutul Țuțu, expert SRI în cybersecurity

Reținutul Țuțu, expert SRI în cybersecurity. Gabriel Țuțu, șeful Romarm și protejatul ministrului liberal Virgil Popescu, a fost reținut de procurorii anticorupție pentru că a vândut măști neconforme Ministerului Apărării Naționale. În același dosar de corupție a fost reținut și Victor Pițurcă, fostul selecționer al echipei de fotbal a României, pentru că o parte dintre produsele neconforme au fost achiziționate prin intermediul unei societăți deținute de fiul său. Numele lui Gabriel Țuțu apare în mai multe afaceri controversate, inclusiv în achiziția de rachete ruginite din Bulgaria pe care le-a revândut în Ucraina. În această operațiune a fost implicată direct compania Romarm, deținută de Ministerul Economiei. Reținutul Țuțu, expert SRI în cybersecurity Gabriel Țuțu și-a început cariera în 1995 ca agent de poliție în Galați. A rezistat doar trei ani. Nu se știe ce a făcut în perioada 1998-2001. Dar în 2001 îl regăsim ca angajat al companiei de pază Securent SA, societate care l-a pus șef de securitate la Arcelor Mittal Steel Galați. De acolo, a fost recuperat de Serviciul Român de Informații, care i-a dat pe mână coordonarea unei echipe de identificare, prevenire și combatere a amenințărilor din spațiul cibernetic care pun în pericol securitatea națională a României. Se întâmpla în aprilie 2003, în timp ce Țuțu urma cursurile unui master la Academia Națională de Informații. Pe această funcție, Țuțu a rezistat până în august 2011, potrivit propriului CV, deși nu avea specializări în securitatea cibernetică. Studiile superioare ale lui Țuțu sunt de drept, la Universitatea "Danubius" din Galați. Dezastrul Țuțu De la SRI, Gabriel Țuțu a ajuns șef al departamentului juridic la Ministerul Comunicațiilor. Ulterior, a trecut prin Consiliul de Administrație al Loteriei Române. Într-un final, a ajuns detectiv particular. A fost salvat în decembrie 2019 de ministrul Economiei, liberalul Virgil Popescu, care l-a plantat la șefia companiei de stat Romarm, principalul producător și exportator de produse militare din România. Sub ministrul Virgil Popescu, Gabriel Țuțu a fost implicat într-o serie de achiziții controversate în plină pandemie. De exemplu, a cumpărat instalații chinezești pentru a produce măști medicale la Uzina Mecanică Plopeni. La scurt timp după ce au fost puse în funcțiune, echipamentele chinezești s-au stricat. În toamna anului 2020, Gabriel Țuțu l-a însoțit pe ministrul Virgil Popescu l-a Mehedinți, în timpul campaniei electorale. Citește și: EXCLUSIV Cum a ajuns Romarm să joace electoral pentru ministrul Virgil Popescu: investiție de zece milioane de lei într-o comună. Fiica primarului, consiliera ministrului Acolo a promis că va construi fabrica de arme Beretta, dar proiectul a fost abandonat, iar Romarm a rămas cu obligația de offset. Filiera Belarus - Bulgaria - Romarm - Ucraina În vara anului 2022, la aproape șase luni de la declanșarea războiului din Ucraina, o ancheta jurnalistică a unei publicații bulgare a dezvăluit că Romarm, sub conducerea lui Gabriel Țuțu, a cumpărat rachete ruginite din Bulgaria, produse în Belarus, pentru a fi vândute în Ucraina. Militarii ucraineni au refuzat muniția livrată de Romarm pentru că aceasta era deformată și ruginită. În urma acestei controversate afaceri cu armament, actualul ministru al Economiei, Florin Spătaru, a promis declanșarea unei anchete interne. Rezultatele nu au mai fost făcute publice.

Mihai Tudose se laudă că a predat la academia SRI Foto: Inquam/ Octav Ganea
Politică

Mihai Tudose se laudă că a predat la academia SRI

Fostul premier PSD Mihai Tudose se laudă, în CV-ul de pe site-ul Parlamentului European, că are doctorat și a predat la academia SRI. Însă, în 2017, el a fost acuzat că și-a plagiat doctoratul și, pentru a scăpa de acuzații, a depus cerere să renunțe la acest titlu universitar. În plus, Tudose a reafirmat, recent, că nu a predat la academia SRI. Mihai Tudose se laudă că a predat la academia SRI În CV-ul de pe site-ul Parlamentului European, scris în engleză, fostul premier PSD menționează că, în 2010, a obținut un doctorat în științe militare și intelligence la „Mihai Viteazul National Intelligence Academy, Romanian Intelligence Service”. În 2011, el susține că ar fi fost lector în protecția infrastructurilor critice, tot la academia SRI. În 2013, Tudose scrie că a fost profesor asociat la academia SRI, specializat fiind tot în protecția infrastructurilor critice. Dar, în 2021, premierul desemnat de Dragnea în vara lui 2017, spunea că nu a predat niciodată. „Lucrurile s-au întâmplat așa. Am dat examen de lector, aveam timp, îmi plăcea ceea ce învățasem și ce făceam. Ghiciți ce s-a întâmplat după ce am dat examenul de lector! M-am dus în Guvern în 2015. Niciodată nu amestec lucrurile. Nu poți să trimiți un asistent să țină cursurile. Și când eram la Ministerul Economiei și când am fost prim-ministru, ziua mea de muncă avea cam de la 14 la 16 ore. Adică să mai și predai... nu. S-au închis lucrurile aici. Apoi, iar am intrat în opoziție, nu aveam ce face și am dat examen de conferențiar și mi-am luat cursul, în semestrul doi. Ghici ce s-a întâmplat în semestrul doi! Eram prim-ministru, iar am lăsat-o baltă. Sunt lucruri pe care le-am câștigat prin muncă, am dat niște examene, sunt în CV. Dacă nu le puneam în CV, începea, Nu am nimic de ascuns", a declarat Mihai Tudose, în 2021, la emisiunea lui Denise Rifai. Dar datele invocate de premier nu se potrivesc cu cele din CV: el scrie că a predat în 2011 și 2013, când era fie în opoziție, fie parlamentar. Tudose a ajuns ministru al economiei în decembrie 2014. Fostul premier nu știe cum să scape de doctorat Comisia de Etică a Academiei SRI a dat verdict de plagiat pentru teza lui Mihai Tudose și a propus retragerea titlului de doctor. Hotărârea Comisiei de Etică a fost însă revocată în 2017 de Senatul Academiei SRI, care a invocat un alt verdict, de data asta de neplagiat – pronunțat, după câteva luni, de o comisie de „specialiști externi”. Pentru a evita un verdict de plagiat, Tudose a depus două solicitări la Ministerul Educației de a renunța la titlul de doctor. Prima cerere de renunțarea la titlul de doctor a fost făcută de fostul premier în data de 3 martie 2016, iar a doua, pe 13 noiembrie 2018. Fostul premier nu a așteptat 30 de zile pentru a vedea dacă primește un eventual răspuns din partea Ministerului Educației – termen prevăzut de legislația în domeniul petiționării – iar pe data de 19 noiembrie a înregistrat la Curtea de Apel București acțiunea de chemare în judecată, a explicat pressone. Citește și: Închisoare pentru o palmă peste posteriorul unei femei pe stradă. Decizie fără precedent în România În primăvara lui 2020 însă, Mihai Tudose a pierdut, în primă instanță, procesul intentat Ministerului Educației. Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată acțiunea lui Tudose în data de 5 martie.

1989: SRI a declasificat documentele Securității (sursa: RFI)
Eveniment

1989: SRI a declasificat documentele Securității

1989: SRI a declasificat documentele Securității. Serviciul Român de Informaţii (SRI) a declasificat dosarul aferent implicării cadrelor Departamentului Securităţii Statului (DSS) în evenimentele din 1989. 1989: SRI a declasificat documentele Securității Potrivit unui comunicat al SRI transmis joi, dosarul declasificat a făcut parte din investigaţiile Comisiei "Decembrie 1989", instituită în anul 1991 la nivelul Senatului cu scopul de a cerceta evenimentele din Bucureşti şi din ţară din perioada 1 - 31 decembrie 1989. "Această declasificare face parte din proiectul anunţat anterior de conducerea SRI de a aduce la lumină întregul set de documente cu privire la evenimentele din 1989, în spiritul unei depline transparenţe, cu scopul de a oferi cercetătorilor şi istoricilor instrumente de cunoaştere asupra perioadei în cauză", arată sursa citată. Directorul SRI, Eduard Hellvig, a subliniat că "sute de familii încă aşteaptă răspunsuri, sute de victime încă îşi aşteaptă liniştea, iar milioane de români încă aşteaptă acest adevăr pentru a închide o dată pentru totdeauna unul din capitolele cele mai criminale ale comunismului românesc". Conform acestuia, SRI "face încă un pas pentru a sprijini sau pentru a impulsiona acest demers naţional", iar în acest moment sunt desecretizate şi publicate pe site-ul Serviciului toate documentele pe care instituţia le mai avea în păstrare cu privire la Revoluţia din 1989. Securitatea și PCR Hellvig a adăugat că acesta este "un semn că statul român trebuie să se scuture şi să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul". Citește și: Ce a lăsat Blue Air statului român: datorii la ANAF de circa 400 de milioane de lei. Sechestru asigurator pe doar șase aeronave și 84 de milioane de lei "Şi nu doar comunismul, pentru că şi fosta Securitate a avut o contribuţie importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanţilor anticomunişti din Decembrie 1989. Acel aparat represiv al statului român de atunci este condamnabil pentru că avea ca prioritate apărarea Partidului Comunist şi a conducătorilor săi, nu era un serviciu de informaţii dedicat apărării cetăţenilor. Eroii pe care îi comemorăm astăzi, 22 decembrie, merită adevărul. Pentru că ei nu au luptat pentru idei abstracte sau pentru diferitele linii politice", a completat şeful SRI. 13 volume Dosarul declasificat conţine treisprezece volume şi a fost creat în urma corespondenţei cu Comisia "Decembrie 1989" a Senatului în 1991 şi 1992. Acesta cuprinde, printre altele, copii după documente elaborate de unităţile judeţene din decembrie 1989, corespondenţă cu Procuratura României şi Comisia "Decembrie 1989", corespondenţă cu Comisia "Decembrie 1989" privind comunicările către Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 şi în zilele următoare transmise de unităţile fostului DSS. Acestora li se adaugă documente referitoare la casete video, audio şi material fotografic realizate de fostele unităţi DSS, documente referitoare la datele pe care le deţinea fosta unitate speciala "R" (comunicaţii şi interceptări radio), documente întocmite de SRI referitoare la activitatea cadrelor fostului DSS care în perioada 15 - 22 decembrie 1989 au efectuat misiuni, situaţii numerice ale cadrelor din unităţile centrale şi teritoriale ale fostului DSS, situaţii privind cadrele militare din fostul DSS decedate sau rănite în timpul Revoluţiei, precum şi copii după documente întocmite în decembrie 1989, copii după documente întocmite de unităţile fostului DSS.

Luptătorul antitero SRI bătăuș, frate condamnat (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Eveniment

Luptătorul antitero SRI bătăuș, frate condamnat

Luptătorul antitero SRI bătăuș, frate condamnat. O familie ieșeană pare să fie blestemată. Luptătorul antitero SRI bătăuș, frate condamnat Cei doi fii ai acesteia au intrat în conflict cu legea în urma unor incidente stupide. Unul din tineri a ajuns în închisoare, după un conflict fizic cu un deznodământ tragic. Citește și: VIDEO Luptătorul antitero al SRI care a făcut KO un străin într-o sală de forță are dosar penal. La mijloc ar fi fost o ceartă de la o femeie Celălalt este cercetat de polițiști pentru lovire sau alte violențe, ceea ce l-ar putea costa postul în cadrul SRI. Continuarea, în Ziarul de Iași.

Luptătorul antitero SRI bătăuș, dosar penal (sursa: Facebook/Bursuc Adrian)
Eveniment

Luptătorul antitero SRI bătăuș, dosar penal

Luptătorul antitero SRI bătăuș, dosar penal. Între cei doi se pare că mai existaseră certuri, însă nu se ajunsese la bătaie. Luptătorul antitero SRI bătăuș, dosar penal ”Cei doi se știau de mai mult timp, s-au mai certat. Cel de la SRI îl mai lua peste picior pe celălalt. De asemenea, un lucru sigur îl știau toți cei de la sală, că ambii luau steroizi pentru a arăta bine”, crede un tânăr, care susţine că ştie situația de aproape. De altfel, în timpul bătăii care a avut loc în urmă cu patru zile, doi polițiști au fost cei care au intervenit pentru a-i despărți pe cei doi, pe lângă angajații sălii de forță. Până la urmă însă, cei doi s-au încleștat din nou, iar angajatul SRI i-a dat o lovitură KO adversarului, un tânăr arab. În urma bătăii, acesta din urmă s-a aşezat pe o bancă și a primit îngrijiri de la fata cu care venise la antrenament. Bătaia a avut loc în sala de forță a Body Line din Alexandru, iar drept urmare protagoniștii nu mai au voie în interior. În imagini se poate vedea că tânărul în maiou roșu, de naționalitate arabă lovește primul, apoi cei doi se încaieră. Celălalt tânăr implicat în altercație este Andrei Tapoveț, angajatul Serviciul Român de Informații, potrivit Ziarului de Iași. Citește și: Efectele atacului terorist rusesc asupra rețelelor electrice din Ucraina: Kievul a rămas fără apă, toate centralele nucleare, dezafectate. În Moldova, întuneric, haos și oameni blocați Conform aceleiași surse, polițiștii au deschis un dosar penal. "În după-amiaza zilei de 19 noiembrie, la o sală de sport (Fitness) din municipiul Iași a fost sesizată o altercație între 2 clienți. Polițiștii Secției 1 Poliție Iași deplasați la fața locului au stabilit că, în urma unui conflict spontan, cei doi s-au lovit reciproc. Ambele persoane au depus plângere. În cauză se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, fiind întocmite dosare penale", au precizat reprezentanții Poliției Iași.

Luptător antitero SRI, bătaie pentru femeie (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Eveniment

Luptător antitero SRI, bătaie pentru femeie

Luptător antitero SRI, bătaie pentru femeie. În ultimile două zile, pe reţelele sociale s-a viralizat un clip în care doi tineri își impart pumni într-o sală de forță din Iași. Luptător antitero SRI, bătaie pentru femeie Au existat informaţii cum că unul dintre bătăuși ar lucra la Serviciului Român de Informații Iași. https://www.youtube.com/watch?v=qrfV86P2UuY Am întrebat în mai multe săli de profil despre persoana în cauză, iar mulți dintre cei chestionaţi au spus că ştiu cine este tânărul român. Citește și: Prim-vicele PNL Iulian Dumitrescu conduce o instituție care dă contracte de zeci de milioane de euro unei firme judecate pentru evaziune fiscală, ex-sponsor al baronului PSD Cosma Andrei Tapoveț va avea de dat explicaţii conducerii Serviciului Român de Informații, este membru al trupelor de elită ale serviciului de spionaj, mai precis în echipele de intervenții antitero. Continuarea, în Ziarul de Iași.

Consiliera lui Kelemen, Armată și SRI (sursa: Facebook/RMDSZ Kolozs Megye)
Investigații

Consiliera lui Kelemen, Armată și SRI

Consiliera lui Kelemen, Armată și SRI. Mihaela Ioana Kaitor, secretar de stat la cabinetul vicepremierului Kelemen Hunor, s-a școlit la Colegiul Național de Informații al SRI. Celălalt vicepremier al României și ministru al Transporturilor, pesedistul Sorin Grindeanu, l-a recrutat pe soțul ei, Sorin Radu Păun, și l-a pus în funcția de director general al Companiei Naționale Aeroporturi București. Defapt.ro a dezvăluit că Sorin Radu Păun a fost managerul și administratorul unei firme controlate de grupul austriac Strabag, la care oligarhul rus Oleg Deripaska este unul din marii acționari. Numele acestuia apare pe lista de sancțiuni a Uniunii Europene, după ce Rusia a invadat Ucraina. Consiliera lui Kelemen, Armată și SRI Mihaela Ioana Kaitor s-a aflat în ultimii 12 ani în anturajul lui Kelemen Hunor, președintele Uniunii Democrate Maghiare din România. Ea și-a început cariera în admnistrația publică în 2004, an în care a fost angajată pe funcția de consilier la Ministerul Integrării Europene. Apoi, după trei ani, a ajuns consilier pentru afaceri europene în cadrul Cancelariei Primului Ministru. De acolo, a fost promovată în funcția de șef serviciu afaceri europene la Departamentul de Control al Guvernului. În paralel, a urmat un curs postuniversitar la Colegiul Național de Apărare pe „securitate și apărare națională”. De la Guvern, a ajuns inspector la Direcția de Control a Ministerului Sănătății, apoi în Corpul de Control al ANAF. Kelemen Hunor, binefăcătorul În aprilie 2010 a fost numită secretar general adjunct la Ministerul Culturii, în mandatul de ministru al lui Kelemen Hunor. Ulterior, după șapte luni, a fost unsă pe funcția de secretar general la Ministerul Culturii. La scurt timp după ce a preluat funcția-cheie de la Cultură, Mihaela Ioana Kaitor a urmat un curs postuniversitar la Colegiu Național de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazu" a Serviciului Român de Informații. Am încercat să obținem un punct de vedere de la Mihaela Ioana Kaitor, dar aceasta nu a răspuns la telefon. Soțul, omul lui Deripaska Din declarațiile de avere depuse de Mihaela Ioana Kaitor aflăm că este căsătorită cu Sorin Radu Păun, managerul și administratorul companiei SAT Reabilitare – Reciclare SRL. Firmă deținută de austriecii de la Strabag, la care Oleg Deripaska este unul din marii acționari. Citește și: EXCLUSIV Administratorul intereselor de afaceri ale oligarhului rus Deripaska, numit șef al aeroporturilor Otopeni și Băneasa. Deripaska, pe lista de sancțiuni a UE De aici, Păun a fost luat de vicepremierul și ministrul Trasporturilor Sorin Grindeanu pentru a fi numit la conducerea Companiei Naționale Aeroporturi București. Sorin Radu Păun figurează și ca administrator al firmei Korati Invest Consult, deținută în mod egal de soția sa, Mihaela Ioana Kaitor, și Mihai Kaitor. Firma înființată în 2013 are ca obiect principal de activitate consultanță pentru afaceri și management.

Guvernul mai face un spital pentru beneficiarii pensiilor speciale Foto: Facebook
Politică

Guvernul face spital pentru beneficiarii pensiilor speciale

Guvernul mai face un spital pentru beneficiarii pensiilor speciale: două miliarde de lei va costa noul spital al Internelor. Azi, Executivul a aprobat indicatorii tehnico-economici pentru construirea unui sediu nou pentru Spitalul de Urgenţă ”Prof. Dr. Dimitrie Gerota” Bucureşti al Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Valoarea totală a investiţiei este de 2,04 miliarde lei (circa 400 de milioane de euro), cu TVA, iar durata de execuţie a obiectivului de 3 ani. În octombrie 2021, guvernul Cîțu a aprobat construirea unui spital de 569 de milioane de lei pentru SRI. Guvernul face spital pentru beneficiarii pensiilor speciale Potrivit notei de fundamentare, „construirea noului sediu pentru Spitalul de Urgență al MAI Prof. Dr. Dimitrie Gerota se poate încadra în Pilonul V, Componenta V.1. – Sănătate, Investiția nr. 2 – Investiții în infrastructura spitalicească publică din Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR), având ca obiectiv consolidarea rezilienței sistemului de sănătate din România prin creșterea nivelului de acces, siguranță, calitate și funcționalitate a serviciilor medicale și a infrastructurii sanitare”. Nu este clar însă cum poate fi finanțat din PNRR, dat fiind că ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a anunțat că ministerul a stabilit ca proiectele propuse să nu depășească o investiție de 206 milioane euro, iar acest spital va costa peste 400 de milioane de euro. Rafila ar finanța prin PNRR doar spitale mai mici „Şi atunci noi am făcut o propunere, nu este nimic aprobat, există un set de criterii, unele dintre ele eliminatorii, am propus o sumă limită care să fie de 3 ori mai mare decât valoarea medie a unuia dintre obiective, vă spuneam că 1,7 miliarde dacă împărţim la 25 o să obţinem o sumă de 68 de milioane de euro, am înmulţit această sumă cu 3, şi am spus că suma, în jur de 206 milioane de euro, să fie limita de finanţare. Dar asta este o propunere pe care am pus-o în dezbatere publică, noi făcând diverse calcule şi înţelegând că doar în acest fel am putea să ne încadrăm în limita de buget şi în numărul minim de unităţi medicale nou construite sau complet reabilitate, adică de 25”, a explicat Rafila, la 26 iulie. Citește și: Olena Zelenska, pe coperta Vogue, sub titlul „Portrait of Bravery”. Celebra fotografă Annie Leibovitz, la Kiev, la 72 de ani, pentru acest reportaj Viitorul spital al ministerului de Interne va avea un total de 400 paturi pentru spitalizarea continuă a pacienților, 40 paturi în regim de spitalizare de zi și 50 paturi pentru anestezie și terapie intensivă. El va beneficia și de o unitate pentru primirea urgențelor (UPU). Spitalul SRI, mai mic, dar bine păzit În octombrie, guvernul Cîțu a aprobat indicatorii tehnici pentru un spital SRI în valoare de 579 de milioane de lei. SRI va achita doar 2,2 milioane de lei din acest buget. Unitatea va avea bariere de protecție și sistem de supraveghere video, cu camere speed dome. Spitalul ar urma să fie gata în 40 de luni. CNI a început din 2018 să finanțeze studiul de fezabilitate la acest spital al SRI.

Înregistrările SRI, nou scandal în DNA (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Eveniment

Înregistrările SRI, nou scandal în DNA

Înregistrările SRI, nou scandal în DNA. Procurorii anticorupţie ieşeni au un şef cu acte în regulă. Înregistrările SRI, nou scandal în DNA Secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a discutat miercuri propunerea de numire în funcţia de procuror şef al Serviciului Teritorial Iaşi al DNA a Cristinei Chiriac. Aceasta fusese numită provizoriu în funcţie la începutul acestui an, delegarea urmând să-i expire pe 10 iulie. Citește și: Va accepta Putin ca ONU să supervizeze o operațiune de deblocare a portului Odesa pentru a permite exportul cerealelor din Ucraina? Marele risc: un atac rusesc de pe mare Chiriac a susţinut miercuri interviul pentru definitivarea pe post, membrii CSM aprobând în unanimitate ca aceasta să conducă DNA Iaşi timp de trei ani. Continuarea, în Ziarul de Iași.

Dorin Dobrincu
Opinii

Noua direcție a adevărului: distrugerea memoriei istorice românești

Arhivele românești au fost în postcomunism, în mai multe rânduri, în centrul unor dezbateri aprinse privind în special situația documentelor pe care le dețineau și accesul la acestea. S-a discutat mai ales despre arhivele recente, fie că era vorba de cele ale Partidului Comunist, ale Securității și ale unor ministere. După ce s-a părut că lucrurile au intrat pe un făgaș al normalității, considerat ireversibil, ultimul an ne-a arătat că în spatele zidurilor oficiale se petreceau lucruri îngrijorătoare. În 2021 și la începutul anului 2022, în structurile centrale și teritoriale ale Arhivelor Naționale, ofițerii Direcţiei Generale de Protecţie Internă (DGIPI), structura informativă a Ministerului Afacerilor Interne, au întreprins controale repetate, după sesizarea unor așa-numite „riscuri” sau „incidente” de securitate în privința documentelor din fondurile documentar-istorice. Nu era vorba de documente produse în ultimele două-trei decenii, care sunt în arhiva instituției, ci de documente din fondurile produse înainte de 1989, unele chiar înainte de Al Doilea Război Mondial. Arhiviștilor li s-a cerut să facă liste cu fondurile, dosarele și actele care conțineau documente clasificate. Iar apoi li s-a spus că toate acestea, indiferent că erau din 1930, 1950 sau 1980, indiferent că proveneau de la instituții care aveau continuatori sau nu, trebuiau să se supună prevederilor privind gestionarea informațiilor clasificate. Relația dintre arhiviști și ofițerii DGIPI s-a tensionat în multe locuri, cei din urmă uzând de statutul lor în ierarhia instituțională a MAI. Ofițerii amintiți nu au competențe legale și profesionale în gestionarea documentelor aflate în fondurile predate Arhivelor Naționale. Unii dintre ei au făcut o impresie deplorabilă în timpul discuțiilor cu arhiviștii, dovedind că pur și simplu nu înțeleg ce înseamnă o arhivă istorică, care este rostul documentelor istorice. S-a ajuns până acolo încât li s-a sugerat arhiviștilor că și volumele de documente, publicate de-a lungul anilor de istorici sau arhiviști, care conțineau asemenea piese, ar fi trebuit zăvorâte în fișetele metalice. În pofida limitelor evidente de înțelegere, oamenii în uniformă lasă impresia că ei sunt apărătorii ultimi ai intereselor statului, ceea ce deschide ușa presiunilor și abuzurilor față de arhiviști. Serviciile secrete și distrugerea documentelor clasificate La 7 iunie 2021, mai mulți arhiviști din serviciile județene Cluj, Iași și Maramureș ale Arhivelor Naționale ale României – Flora Agnes, Livia Ardelean, Ana-Maria Buciuman, Cătălin Botoșineanu, Ina Chirilă, Klara Guseth, Paula Ivan, Mihai Mîrza, Diana Mureșan, Florin Mureșan, Amalia Racolța și Marius Uglea – semnau un memoriu adresat directorului instituției. Memoriul a devenit public, fiind redat în „Revista Arhivei Maramureșene”, nr. 14/2021, p. 86-90. Arhiviștii atrăgeau atenția asupra modului în care erau gestionate documentele clasificate de instituții din subordinea MAI, controlate de DGIPI, și de instituții civile, controlate de Serviciul Român de Informații (SRI). Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) a procedat identic asupra documentelor din fosta industrie care privea domeniul militar. Prin deciziile luate de aceste structuri, documentele clasificate erau distruse în mod arbitrar. Unele documente aveau termen de păstrare permanent, adică trebuiau preluate în depozitele Arhivelor Naționale ale României (ANR). Aceasta însemna încălcarea Legii 16/1996 a Arhivelor Naționale, care chiar în art. 1 prevede că documentele create în timp de instituțiile de stat, de organizațiile publice sau private, economice, sociale, culturale, militare și religioase etc. constituite Fondul Arhivistic Național al României (FAN). Documentele care intră în FAN beneficiază de o protecție specială în condițiile Legii Arhivelor. În pofida existenței acestei prevederi legale, structurile de informații amintite aveau tendința de a-i transforma pe profesioniștii din serviciile județene ale ANR în certificatori ai distrugerii documentelor clasificate. Și aceasta se făcea pe baza unui simplu proces verbal de distrugere. Serviciile secrete se ascundeau în spatele unor articole din HG 585/2002, care încălcau tocmai Legea 16/1996, atât în literă, cât și în spirit. Distrugerea documentelor clasificate a luat proporții în postcomunism. Spre exemplu, în primării, inclusiv în reședințele de județ, documentele clasificate existente în birourile de documente secrete au fost distruse sub coordonarea SRI. În structurile din subordinea MAI nu mai există documente din primul deceniu de după căderea regimului comunist, potrivit celor constatate de arhiviști. Ierarhia normelor juridice este clară în România: pe primul loc se situează Constituția și legile constituționale, urmate de legile organice, apoi de legile ordinare, pe penultima poziție situându-se ordonanțele de urgență, iar pe ultima, hotărârile de guvern. Cu toate acestea, prin ignorarea legii sau din pură ignoranță, structurile de informații au încălcat ierarhia actelor juridice și au ajuns să considere că o hotărâre de guvern (585/2002) este deasupra unei legi organice (16/1996). HG 585/2002 constituie normele de aplicare a unei legi, 182/2002. Din păcate, prevederile democratice ale legii au fost încălcate prin această hotărâre de guvern, ceea ce deschide un capitol aparte asupra precarității juridice a actelor organice emise de statul român, șubrezite chiar de normele lor de aplicare. În cazul de față, consecințele sunt catastrofale pentru memoria istorică a României. În memoriul lor, arhiviștii atrăgeau atenția asupra faptului că distrugerea, pierderea sau sustragerea documentelor de arhivă care conțineau secrete de stat se pedepseau prin prevederi cuprinse în Codul Penal. Aplicarea legislației în chestiuni privind arhivele este de competența Arhivelor Naționale, potrivit Legii 16/1996. Operațiunea de selecționare – pe înțelesul tuturor, este vorba de stabilirea valorii documentar-istorice a dosarelor, dacă acestea intră în FAN sau dacă sunt eliminate – este o operațiune care presupune întocmirea de către creator a unei lucrări de selecționare, avizarea putând fi făcută doar de structurile centrale sau teritoriale ale ANR. Ce intră sau nu în FAN decid doar Arhivele Naționale, conform Legii Arhivelor. În afară de acest memoriu colectiv, au existat și poziții publice individuale ale unora dintre semnatari. Mă limitez la a le menționa pe cele ale lui Cătălin Botoșineanu, arhivist cu o experiență de aproape un deceniu și jumătate la Arhivele Naționale Iași. Amintesc aici două texte ale domnului Botoșineanu, legate de problematica în discuție, publicate în registru savant, pentru corpul profesional: Între nevoia de memorie a comunităților locale și buna administrație a instituțiilor publice. Folosirea documentelor și rolul Arhivelor Naționale ale României, în „Archiva Moldaviae”, vol. XII/2020, p. 321-339; O himeră și un abuz legislativ. Documente clasificate în cadrul Fondului Arhivistic Național, în „Archiva Moldaviae”, vol. XIII/2021, p. 239-254. Problema documentelor distruse sau în pericol de a fi distruse prin eludarea Legii Arhivelor și suprainterpretarea unei hotărâri de guvern a fost prezentată publicului de dl Botoșineanu în media, în forme accesibile și prescurtate. Unele ziare sau platforme online au acordat atenția cuvenită subiectului, realizând interviuri cu arhivistul ieșean sau preluând și amplificând informația. Domnul Botoșineanu a reluat și sistematizat problemele În căutarea unui trecut, dar nu a celui oficial. Documentele clasificate și memoria recentă în România post-decembristă, articol publicat pe platforma Contributors, 16 mai 2022. Textul a fost primit cu mare interes, dovadă că situația arhivelor și accesul la trecutul recent au un public mai extins decât restrânsele și specializatele comunități profesionale ale arhiviștilor și istoricilor. Reacțiile față de problemele ridicate în special în acest text nu au întârziat să apară, venind și dinspre arhiviști, și dinspre cei în general interesați de studiile istorice. Au existat și reacții din partea unora dintre serviciile secrete amintite fie în memoriul comun, fie în textele de autor. Ca întotdeauna când activitatea le este pusă sub lupa publică, SRI și DGIPI au respins acuzațiile arhiviștilor ca „nefondate”. Alții pot greși, serviciile secrete, niciodată. Reîntoarcerea în timp: limitarea accesului la unele documente deținute de ANR Instituția Arhivelor Naționale nu a reacționat public față de niciunul din textele amintite. Ministerul Afacerilor Interne a căutat să se informeze, discutând cu unii arhiviști, dar se pare că efectele raportului de control al DGIPI nu pot fi oprite prin simple convocări ministeriale. DGIPI impune ministrului punctul său de vedere și ignoră orice dialog cu ANR, intermediat ministerial sau nu. Ministrul Lucian Bode rămâne în cele din urmă doar un om informat. Deciziile se iau ignorându-l. Joi, 26 mai 2022, Arhivele Naționale ale României au afișat pe site-ul propriu o înștiințare pentru public. S-a invocat „necesitatea verificării prealabile a conținutului unităților arhivistice solicitate la sala de studiu, în vederea asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate”, cercetătorii fiind avertizați asupra posibilității apariției unor întârzieri în onorarea comenzilor sau chiar ca unele dosare să nu poate fi date în cercetare. Totodată, s-a amintit că se are în vedere „realizarea unei evidențe care să permită cunoașterea anticipată a cuprinsului” dosarelor. Putem înțelelege orice din această formulare. Și nu este dificil să ne imaginăm că în spatele acestei decizii stă o dispoziție de la DGIPI, făcută fie în scris, fie verbal, eventual camuflată într-o „dispoziție superioară”. În orice caz, este un fel de victorie a serviciilor secrete militarizate asupra unei instituții civile, care în timpul stalinismului, pe model explicit sovietic, a fost plasată sub tutela Ministerului de Interne. Și unde Arhivele Naționale au rămas până astăzi, deși au existat încercări de autonomizare în peisajul instituțional al României. Reținem că Arhivele Naționale pregătesc o operațiune de verificare a dosarelor care se pot da la cercetare și a celor care rămân ferecate în depozite. Aceasta nu poate decât să provoace nedumerirea, îngrijorarea și iritarea cercetătorilor, în special a celor care se ocupă de istoria ultimului secol. Însă mai ales trebuie să înțelegem că multe documente care anterior puteau fi consultate fără restricții în sălile de studiu ale Arhivelor Naționale, de la Baia Mare la București și de la Timișoara la Iași, cel mai probabil nu vor mai putea fi cercetate de acum încolo. Eventual aceasta se va întâmpla după ce creatorii care au predat aceste documente către ANR le vor declasifica. Rămâne un mister, spre exemplu, cine va declasifica documentele create de Partidul Comunist, devenit istorie în decembrie 1989. Poate face asta unul dintre partidele care descinde din fosta formațiune politică totalitără. Lupta pentru deschiderea arhivelor din România Influența serviciilor secrete în privința gestionării arhivelor istorice a fost întotdeauna disproporționată. În timpul comunismului mai nimic nu putea fi cercetat la Arhivele Statului fără acceptul Securității, adesea cu binecuvântarea acestei instituții. Cine spune altceva minte sau în cel mai bun caz nu a priceput cum funcționa statul totalitar. De-a lungul anilor 1990-2000, o adevărată luptă pentru accesul la arhive a fost purtată între aripile reformatoare ale unor partide și societatea civilă pe de o parte, unde s-au regăsit inclusiv unii istorici, și ramurile ultraconservatoare ale partidelor descinse din PCR și instituțiile deținătoare ale documentelor produse pe teritoriul României în diferite perioade istorice, de cealaltă parte. Interese pentru a bloca accesul la documentele trecutului recent aveau diverse structuri – ministere, servicii secrete, armată, justiție etc. –, care de regulă erau urmașii instituționali ai creatorilor. Că deschiderea arhivelor românești a fost un proces lung și extrem de dificil o știu mulți dintre contemporani. A fost cazul cu Arhivele Statului, care și-au schimbat titulatura în 1996, devenind Arhivele Naționale, dar și-au schimbat extrem de greu procedurile și cultura instituțională. A fost cazul cu Arhivele Securității, preluate de Serviciul Român de Informații și de Serviciul de Informații Externe, care le-au predat cu dificultate – și nici până astăzi integral – la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. (CNSAS) A fost vorba de Arhivele Militare Române, care funcționează ca o unitate militară în structura Ministerului Apărării Naționale, cu toate implicațiile care decurg de aici. Pași importanți în direcția deschiderii arhivelor au fost înființarea unor instituții menite a gestiona imensa cantitate de documente produse de poliția politică în timpul comunismului (cazul CNSAS) sau pentru investigarea trecutului totalitar (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, astăzi IICCMER), precum și constituirea comisiilor prezidențiale pentru cercetarea unor perioade traumatice din istoria țării (Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România/CISHR sau Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România/CPADCR). Accesul extins, așa cum îl știe generația tânără de istorici și de arhiviști, datează de doar 15 ani. Deschiderea reală a Arhivelor Naționale, accesul liber la documente, eliminarea discriminării între cercetători au fost posibile în special în urma constituirii IICCR și a activității CPADCR. Schimbarea a fost pusă în practică, nu fără piedici vizibile sau ascunse, uneori extrem de dure, venite dinspre cercuri politice și instituționale. Am fost direct și la vârf implicat în aceste schimbări, în anii 2007-2012. Fără ocolișuri, afirm că a fost vorba de un act de voință, fundamentat pe valori liberale și democratice, în pofida unui ethos instituțional mai degrabă indiferent sau chiar ostil. După cum știu prea bine oamenii liberi, ai atât de multă libertate câtă vrei să-ți iei și ești dispus să aperi. Înainte de 2007, legea 16/1996 era deseori invocată instituțional pentru interzicerea accesului la anumite fonduri arhivistice istorice, pentru șicanarea unor cercetători, în spate fiind considerente extralegale, legate îndeosebi de cetățenie, etnie, apartenență instituțională, teme de cercetare etc. Aceasta în timp ce în paralel funcționa o „cooperativă” a privilegiaților, formată din istorici sau publiciști apropiați de fostele administrații ale Arhivelor Naționale și/sau de serviciile secrete. Începând din 2007, legea 16 nu a mai fost un obstacol în calea accesului. Iar tratamentul egal al cercetătorilor a devenit o regulă. România devenise parte a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, astfel încât apelul la practicile europene a putut fi invocat pentru susținerea deschiderii arhivelor. Recomandarea nr. R (2000) 13 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre ale UE prevede în mod cât se poate de clar, iar asta știu – sau ar trebui să știe – arhiviștii, că documentele care au fost date în cercetare unei persoane nu pot fi refuzate altora. Această recomandare a fost des invocată în 2007 și în anii următori, când Arhivele Naționale se deschideau în pofida atitudinii ostile de la suprafață și din subterană. Deriva autoritară și restrângerea liberului acces la documente Ce s-a schimbat între timp? Ce e diferit în 2022 față de 2007? În primul rând, nu pare să mai existe o voință puternică și capabilă să se opună asaltului declanșat de serviciile secrete pentru limitarea accesului la documentele istorice, chiar cu prețul unei confruntări cu structuri abuzive și cu evidente reminiscențe autoritare. În al doilea rând, ofensiva dinspre subterană profită de noul context politic intern și geopolitic. Politicieni mediocri, cu educație precară, cu valori fluide, interesați de propria ascensiune și de păstrarea puterii, acceptă orice le spun birocrații camuflați, care ocolesc legea și nu răspund în fața nimănui. Pretenția serviciilor secrete de a controla administrarea documentelor istorice este ilegală, antidemocratică și absurdă. Faptul că angajați ai DGIPI le dictează arhiviștilor, fără nicio reținere, cum să administreze documentele istorice, ce să dea în cercetare și ce nu, ei bine, toate acestea au consecințe distructive asupra funcționării unei instituții unice, Arhivele Naționale ale României, și asupra corpului profesional al arhiviștilor. Poate următorul pas va fi ca aceiași angajați fără chip public să dispună istoricilor ce pot să cerceteze și ce nu, eventual cum să scrie despre trecut. Chiar dacă se ascund în spatele unor acte normative, serviciile secrete nu au dreptul legal de a dispune în privința modului în care sunt gestionate documentele istorice aflate în depozitele ANR sau în depozitele altor instituții creatoare sau deținătoare, indiferent că au fost produse în 1939 sau 1989. Dispunerea unor măsuri restrictive de acces, ignorând și legea, și autoritatea dată de lege arhiviștilor, la fel ca distrugerea documentelor clasificate, în condiții de clandestinitate, înseamnă demantelarea unei părți a memoriei istorice românești. Este periculos că reprezentanții unor instituții românești se comportă de parcă ne-am fi reîntors în timp. Pentru cine a uitat, suntem în 2022, nu în 1955. Iar România este stat membru al Uniunii Europene și al NATO, nu mai este nici în „lagărul comunist”, nici în Tratatul de la Varșovia. Atotputernicia structurilor de forță este o realitate în Rusia lui Putin sau în Belarusul lui Lukașenko. În aceste regimuri iliberale s-a decis, de-a lungul ultimelor decenii, ca accesul la arhive să fie restricționat, ca istoria să fie scrisă potrivit dispozițiilor oficiale, prin ucaz, conform „adevărului” unic care iese din palatele și din buncărele puterii. Aceștia au fost pași esențiali pentru reimpunerea unui control al structurilor ieșite din fosta poliție politică sovietică asupra societății. Noua direcție a produs efecte devastatoare. Oare să fie acesta un model și pentru unii angajați din instituțiile statului român? Deriva autoritaristă devine îngrijorătoare și în România. Militarizarea instituțiilor, pe față sau camuflat, sub pretextul apărării în fața unor pericole reale sau imaginare, este cea mai proastă decizie pentru o societate, în speță pentru cea românească. Distrugerea unor tipuri de documente sau limitarea accesului istoricilor la altele este o expresie a acestei derive. Cedarea către serviciile secrete a dreptului de a dispune corpului profesional al arhiviștilor, de a le indica acestora ce și cum să facă reprezintă o dovadă a „statului eșuat”, ca să apelez la o formulă a președintelui Klaus Iohannis. Retragerea din cercetare a unor documente istorice, cu marcaje de clasificare, care până acum câteva zile puteau fi consultate liber în sălile de studiu ale ANR, reprezintă o dovadă a „statului eșuat”. Societatea democratică și dreptul la memoria istorică Cui îi este frică de trecut? Cui folosește resecretizarea documentelor care au fost în circuitul public în ultimii 15 ani? Accesul liber la arhive este esențial pentru o societate democratică. Și nu trebuie afectat de interese și jocuri politice sau birocratice. Fără acces liber la urmele trecutului, la arhive, la documentele istorice, fundamentele unei societăți democratice se fragilizează. Vrem să punem iarăși sub lacăt documentele care privesc dictaturile României? Vrem reînființarea Biroului Documente Secrete, așa cum a existat în Arhivele Statului și în alte instituții până la începutul anilor 1990? Vrem să nu se știe ce s-a întâmplat cu această țară sub Carol al II-lea, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Nicolae Ceaușescu? Vrem să nu se știe ce au făcut liderii autoritari, indiferent că a fost vobra de capete încoronate, generali sau mareșali, șefi ai partidelor extremiste, de la Legiunea Arhanghelul Mihail la Partidul Comunist Român? Vrem ca instituțiile statului român – în întrupările sale represive, criminale chiar – să nu mai fie cunoscute? Vrem să limităm accesul la documentele privind masacrele de la Iași sau Odesa, din 1941? Sau represiunea împotriva țăranilor care se opuneau colectivizării forțate, în 1949-1962? Sau aruncarea în închisori, fără proces, și execuțiile sumare ale „dușmanilor poporului”? Sau politicile de natalitate forțată din anii 1966-1989? Sau cele privind distrugerea centrelor unor orașe sau a unor sate? Sau dosarele nomenclaturii comuniste? Vrem să se piardă sau să devină inaccesibile documentele care privesc ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989? Vrem să albim – prin uitare – fascismul și comunismul românesc? Ne dorim o societate fără memorie? Ne dorim o țară în care serviciile secrete să ne spună cum să cercetăm trecutul, cum să scriem, ce putem spune și ce nu? Istoria o fac oamenii și o scriu tot ei. Iar documentele – alături de alte surse – sunt esențiale pentru cunoașterea trecutului, pentru reconstituirea veridică a acestuia. Dacă unele documente importante sunt distruse din ignoranță sau cu rea intenție, dacă accesul la altele este interzis, deși ieri a fost permis, atunci cercetarea istorică va fi grav afectată. Cetățenii au dreptul la memoria comunitară, fie că este vorba de cea a microcomunităților sau de cea a corpului politic, a statului, care se impune prin dezbatere, prin dialog, prin confruntarea unor puncte de vedere diferite, concurențiale. Și prin acces liber la documentele istorice. Privarea comunităților de propria memorie istorică, a bazelor scrise ale acesteia, reprezintă o măsură antidemocratică. O societate în care cuvântul ultim în materie de arhive istorice îl au serviciile secrete, indiferent de motivele invocate, este într-un evident derapaj. Abuzurile puterii politice, ale serviciilor secrete și ale instituțiilor care ar trebui să apere interesul public sunt inacceptabile într-o societate democratică. _____________________________________ Dorin Dobrincu este invitat al rubricii de opinii. Dorin Dobrincu este istoric și fost director al Arhivelor Naționale. Textul de mai sus a fost postat inițial pe contul de Facebook al autorului.

Documente arhivate, distruse de serviciile secrete (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Eveniment

Documente arhivate, distruse de serviciile secrete

Documente arhivate, distruse de serviciile secrete. Acuzaţi de presiuni asupra sistemului, cei de la DGPI au explicat că, din punctul lor de vedere, acuzaţiile sunt complet nefondate. Documente arhivate, distruse de serviciile secrete Reprezentanţii DGPI au punctat că rolul lor este ca, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, să asigure o coordonare şi un control al activităţilor pentru a proteja informaţiile clasificate naţionale, ale NATO şi UE. Sub acest auspiciu s-a desfăşurat întreaga activitatea, susţine DGPI, nu pentru a pune vreun fel de presiune sau pentru a instiga la distrugerea de documente clasificate. Citește și: Primele patru luni din 2022: zero sume absorbite din PNRR și scădere puternică a investițiilor, față de 2021. Au explodat cheltuielile cu dobânzile și asistența socială "În realizarea atribuţiilor conferite de lege, DGPI se asigură de implementarea la nivelul MAI a normelor de aplicare a standardelor de protecţie a informaţiilor clasificate, precum şi de respectarea acestora de către personalul MAI", au transmis aceştia într-un răspuns oficial. Continuarea, în Ziarul de Iași.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
Ultima oră