duminică 23 august
Login Contact
DeFapt.ro

Ramona Emilian

7549 articole
Ramona Emilian

Eveniment

Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026

Pensionarii cu venituri reduse pot beneficia în 2026 de mai multe forme de sprijin acordate de stat, însă fiecare program are propriile condiții de eligibilitate și propriul mecanism de plată. Unele ajutoare sunt acordate automat, odată cu pensia, în timp ce pentru altele este necesară depunerea unei cereri. În plus, nu toate programele anunțate pentru perioada 2025-2027 au în acest moment tranșe stabilite explicit pentru anul 2026. Până la 1.000 de lei în plus pentru pensionarii mici Cea mai importantă măsură nouă pentru pensionarii cu venituri mici este ajutorul financiar reglementat prin OUG nr. 23/2026. Citește și: Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026 În anul 2026, sprijinul se acordă pensionarilor din sistemul public de pensii și pensionarilor din sistemul pensiilor militare de stat care au domiciliul în România și ale căror venituri lunare cumulate nu depășesc 3.000 de lei. Valoarea totală a ajutorului depinde de nivelul veniturilor: 1.000 de lei pentru venituri lunare de până la 1.500 de lei inclusiv; 800 de lei pentru venituri între 1.501 și 2.000 de lei inclusiv; 600 de lei pentru venituri între 2.001 și 3.000 de lei inclusiv. Ajutorul este plătit în două tranșe egale, în mai și decembrie 2026. Astfel, un pensionar din prima categorie primește câte 500 de lei la fiecare tranșă, unul din categoria a doua câte 400 de lei, iar un pensionar cu venituri între 2.001 și 3.000 de lei primește câte 300 de lei. Pentru ajutorul financiar nu trebuie depusă cerere Un avantaj important este că pensionarii eligibili nu trebuie să depună o cerere pentru această plată. Citește și: Medicamente compensate pentru pensionari în 2026: cine primește și ce înseamnă, de fapt, reducerea de 90% Casele de pensii stabilesc beneficiarii pe baza informațiilor disponibile, iar ajutorul se achită odată cu drepturile de pensie, prin modalitatea obișnuită prin care beneficiarul își primește pensia. Prin urmare, pensionarul nu trebuie să meargă la ghișeu pentru a solicita banii. Trebuie însă urmărită o nuanță importantă: plafonul nu privește întotdeauna numai cuantumul pensiei propriu-zise, ci veniturile lunare cumulate luate în calcul potrivit ordonanței. De aceea, în cazul persoanelor care au și alte venituri dintre cele prevăzute de actul normativ, eligibilitatea trebuie verificată în funcție de venitul total relevant. Tichetul pentru energie continuă până la sfârșitul anului 2026 Un alt ajutor important este tichetul electronic pentru plata energiei electrice. Citește și: Indemnizația de însoțitor a crescut în 2026 pentru o categorie de pensionari: cine primește banii și când poate fi suspendată plata Mecanismul introdus prin OUG nr. 35/2025 a fost prelungit, prin OUG nr. 89/2025, până la 31 decembrie 2026. Sprijinul este de 50 de lei pe lună și poate fi folosit pentru plata facturilor de energie electrică. Pot beneficia: - persoanele singure cu un venit net lunar de maximum 1.940 de lei; - familiile cu un venit net lunar de maximum 1.784 de lei pentru fiecare membru. Programul nu este destinat exclusiv pensionarilor. Un pensionar poate primi acest ajutor dacă îndeplinește criteriile de venit și celelalte condiții prevăzute de lege. Tichetul de energie nu vine automat Spre deosebire de ajutorul financiar acordat pensionarilor cu venituri de până la 3.000 de lei, tichetul de energie presupune depunerea unei solicitări. Cererea poate fi înregistrată prin aplicația electronică EPIDS. Pentru persoanele care nu folosesc internetul, legislația permite sprijin pentru completarea și transmiterea solicitării prin structurile desemnate, inclusiv prin intermediul Poștei Române și al autorităților locale. După validarea dreptului, tichetul electronic atestă existența sprijinului și suma disponibilă pentru locul de consum respectiv. Banii nu pot fi retrași în numerar și nu pot fi folosiți pentru alte cumpărături, ci numai în scopul prevăzut de program: plata energiei electrice. Ce se întâmplă cu voucherele pentru alimente în 2026 Situația cardurilor sociale pentru alimente este mai puțin simplă și trebuie diferențiată de celelalte două ajutoare. OUG nr. 115/2023 a prevăzut continuarea programului pentru perioada 2025-2027 și a stabilit o valoare nominală de 125 de lei pentru tichetul social destinat produselor alimentare și meselor calde. Ulterior, OUG nr. 45/2025 a reglementat concret acordarea sprijinului în două tranșe până la 31 decembrie 2025 și a adus modificări mecanismului de finanțare și distribuire. De aceea, afirmația potrivit căreia pensionarii primesc automat în 2026 două tranșe de câte 125 de lei, de exemplu în septembrie și decembrie, trebuie tratată cu prudență. Cadrul legislativ permite continuarea programului în intervalul 2025-2027, însă calendarul concret al încărcărilor și condițiile efective pentru anul 2026 trebuie urmărite în actele normative și anunțurile oficiale emise pentru acest an. Cine poate intra în programul cardurilor sociale În anii anteriori, programul a inclus mai multe categorii vulnerabile, printre care și pensionari cu venituri reduse, dar și alte persoane aflate în situații sociale dificile. Tocmai de aceea, cardul pentru alimente nu trebuie prezentat drept un beneficiu destinat exclusiv pensionarilor. Pentru 2026, pensionarii interesați trebuie să urmărească atât plafonul de venit stabilit pentru tranșele efectiv acordate, cât și eventualele modificări ale categoriilor de beneficiari. Trei ajutoare, trei reguli diferite Pentru un pensionar cu venituri mici, diferența dintre programe este importantă. Ajutorul financiar de până la 1.000 de lei, prevăzut de OUG nr. 23/2026, se acordă pensionarilor eligibili fără o cerere individuală și este plătit în mai și decembrie. Tichetul pentru energie, în valoare de 50 de lei pe lună, continuă până la sfârșitul anului 2026, dar presupune îndeplinirea unor criterii de venit și depunerea unei solicitări. În cazul cardurilor sociale pentru alimente, programul are un cadru legislativ care se întinde până în 2027, însă pensionarii nu ar trebui să pornească de la premisa că există automat în 2026 același număr de tranșe și același calendar ca în anii precedenți. Ce trebuie să verifice pensionarii în 2026 Cel mai important este ca beneficiarii să nu confunde plafoanele și procedurile. Un pensionar poate fi eligibil pentru ajutorul financiar acordat celor cu venituri de până la 3.000 de lei, dar să nu se încadreze în plafonul mai mic necesar pentru tichetul de energie. Invers, unele programe pot lua în calcul veniturile individuale, iar altele veniturile gospodăriei. În plus, unele drepturi se stabilesc automat, în timp ce altele se acordă numai după solicitarea beneficiarului. Pentru pensionarii cu venituri reduse, anul 2026 aduce astfel mai multe forme de sprijin, dar și o regulă esențială: nu toate „voucherele” funcționează la fel, iar existența unui program multianual nu înseamnă automat că valoarea și calendarul plăților sunt identice în fiecare an.

Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026
De la mașina de cusut cumpărată din bursă, la muza lui Thierry Mugler: succesul româncei pasionate de croitorie
Eveniment

De la mașina de cusut cumpărată din bursă, la muza lui Thierry Mugler: succesul româncei pasionate de croitorie

Un atelier din Iași, cu doar patru femei, a devenit un brand cunoscut și peste granițe. Laura Galic și-a început afacerea cu o mașină de cusut cumpărată din bursă și o masă de croitorie redusă la 50 de lei, iar astăzi creează inclusiv pentru Nina de Lianin, muza lui Thierry Mugler. De la bursă la comenzi internaționale Potrivit Ziarul de Iași, pasiunea Laurei pentru cusut a început în copilărie, când bunica a învățat-o să folosească o mașină de cusut cu manivelă. Citește și: Lia Savonea îi sugerează Siminei Tănăsescu, șefa CCR, să-și dea demisia, după întâlnirea cu Bolojan „Spera că o să mă plictisesc”, povestește creatoarea. Primul produs a fost sacoul Dalia, realizat și astăzi. La început, 90% dintre comenzi veneau din străinătate. Acum, aproximativ 80% sunt din România. Un business construit fără investitori Atelierul a crescut organic, fără finanțatori, iar cifra de afaceri variază între 150.000 și 300.000 de euro, în funcție de capacitatea de producție. Laura spune că refuză să urmărească tendințele și preferă piesele atemporale. Într-o industrie locală tot mai dificilă pentru atelierele mici, brandul ieșean continuă să crească prin calitate, autenticitate și o clientelă fidelă.

Costel Alexe și consilierul său pleacă la Beijing cu biletele plătite din bani publici: invocă posibile investiții
Eveniment

Costel Alexe și consilierul său pleacă la Beijing cu biletele plătite din bani publici: invocă posibile investiții

Președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, va merge în China, între 4 și 11 septembrie, împreună cu Alexandru Bogdan Calance, consilier județean și consilier personal al șefului CJ. Deplasarea are ca miză discuții privind o posibilă investiție într-un parc industrial la Iași. Biletele de avion, plătite de CJ Potrivit Ziarul de Iași, pentru zborurile București-Beijing și retur, Consiliul Județean a alocat 12.000 de lei. Citește și: Lia Savonea îi sugerează Siminei Tănăsescu, șefa CCR, să-și dea demisia, după întâlnirea cu Bolojan Restul cheltuielilor ar urma să fie suportate de partea chineză. Vizita nu a figurat pe ordinea de zi a ședințelor CJ din ultimele luni, unde astfel de deplasări sunt de regulă aprobate. Investitori chinezi interesați de Iași Costel Alexe a precizat că delegația a fost invitată de Liviu Țăranu, directorul Institutului Cultural Român din Beijing, la inițiativa Grupului Zhong Ming Lian. Reprezentanții companiei chineze și-ar fi exprimat interesul pentru dezvoltarea unui parc industrial în județul Iași. Agenda vizitei urmează să fie transmisă delegației în zilele următoare. În 2025, conducerea CJ a participat și la Expo Osaka, deplasare care a costat bugetul județului aproximativ 42.000 de lei.

Ucigaș condamnat, nemulțumit de condițiile din închisoare: cere daune morale din cauza ploșnițelor
Eveniment

Ucigaș condamnat, nemulțumit de condițiile din închisoare: cere daune morale din cauza ploșnițelor

Un ieșean condamnat la 26 de ani de închisoare pentru participarea la uciderea a doi frați a cerut 30.000 de lei daune morale, reclamând condițiile din penitenciarele Iași și Bacău, potrivit Ziarul de Iași. Judecătorii i-au respins însă plângerea. Celule aglomerate, ploșnițe și gândaci Mihai Iureș a susținut că a fost cazat în celule supraaglomerate, cu mai puțin de 2 mp disponibili pentru fiecare deținut, sub standardul de 4 mp. Citește și: Lia Savonea îi sugerează Siminei Tănăsescu, șefa CCR, să-și dea demisia, după întâlnirea cu Bolojan Un martor a reclamat și prezența ploșnițelor și gândacilor, lipsa luminii naturale și calitatea slabă a hranei. Iureș a invocat jurisprudența CEDO privind condițiile de detenție și respectarea demnității persoanelor încarcerate. Judecătorii: problemele îi afectează pe toți deținuții Magistrații Judecătoriei Iași au apreciat că supraaglomerarea și celelalte probleme reclamate sunt de natură generală și nu demonstrează că deținutul ar fi fost persecutat sau supus intenționat unui tratament degradant. Plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Sentința nu este definitivă, iar deținutul a formulat apel. Iureș fusese condamnat definitiv în 2013, după ce, alături de un complice, a ucis doi frați din Scobinți în timpul unei tentative de furt.

Drepturile mamelor la revenirea la serviciu: mitul celor 6 luni de protecție împotriva concedierii
Eveniment

Drepturile mamelor la revenirea la serviciu: mitul celor 6 luni de protecție împotriva concedierii

Revenirea la serviciu după nașterea unui copil este însoțită de mai multe drepturi pe care angajatorul trebuie să le respecte. Mama nu poate fi dezavantajată profesional pentru că a lipsit, poate beneficia de pauze sau de reducerea programului dacă alăptează și, în anumite situații, legea îi oferă o protecție suplimentară împotriva concedierii. Există însă și câteva confuzii frecvente. Protecția de șase luni după întoarcerea la serviciu nu trebuie confundată cu protecția acordată pe durata concediului de maternitate, iar legea nu spune că angajatorul trebuie să păstreze în orice împrejurare „exact același post”. Regula este mai nuanțată. Concediul de maternitate și concediul pentru creșterea copilului În limbajul curent, expresia „revenire din maternitate” este folosită deseori pentru orice întoarcere la serviciu după nașterea copilului. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Juridic însă trebuie separate două perioade. Concediul de maternitate este concediul medical de sarcină și lăuzie. După acesta, părintele poate intra, dacă îndeplinește condițiile legale, în concediul pentru creșterea copilului, reglementat separat prin OUG nr. 111/2010. Distincția contează inclusiv atunci când se discută despre protecția împotriva concedierii, deoarece legea stabilește reguli diferite pentru diferitele tipuri de concediu. Dreptul de a revenit pe fostul post sau pe unul echivalent Una dintre cele mai importante garanții este prevăzută de Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Citește și: Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă La încetarea concediului de maternitate sau a concediului pentru creșterea copilului, salariata are dreptul să se întoarcă la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, cu condiții de muncă echivalente. În plus, trebuie să beneficieze de îmbunătățirile condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi lipsit. Așadar, formularea potrivit căreia firma este obligată să îi păstreze „exact același post” este prea categorică. Dacă postul există în continuare, regula firească este revenirea la acesta. Dacă însă au existat modificări reale în organizarea companiei, legea permite revenirea pe un post echivalent, dar nu pe unul inferior doar pentru că salariata a fost în concediu. În practică, echivalența trebuie analizată prin raportare la elemente precum nivelul profesional, natura muncii, responsabilitățile și condițiile de muncă. O retrogradare mascată, o diminuare nejustificată a responsabilităților sau alte măsuri luate tocmai pentru că salariata a lipsit pentru maternitate ori creșterea copilului pot ridica probleme de discriminare. Legea interzice discriminarea inclusiv în ceea ce privește modificarea raportului de muncă, atribuțiile, remunerația, evaluarea și promovarea. Salariata trebuie să primească și avantajele apărute în perioada absenței Mama nu revine la serviciu într-o „fotografie” a contractului făcută înainte de concediu. Legea prevede expres că, la revenire, salariata trebuie să beneficieze și de îmbunătățirile condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în perioada în care a lipsit. De exemplu, dacă între timp au avut loc modificări generale care îi privesc și pe ceilalți salariați aflați într-o situație comparabilă, simplul fapt că mama s-a aflat în concediu nu justifică excluderea sa. În plus, la revenirea la locul de muncă, Legea nr. 202/2002 prevede și dreptul la un program de reintegrare profesională, cu o durată stabilită prin regulamentul intern, dar care nu poate fi mai mică de cinci zile lucrătoare. Protecția după revenire: mitul celor șase luni vs. realitatea stimulentului Una dintre cele mai răspândite afirmații este că „o mamă nu poate fi concediată șase luni după revenirea la serviciu”. În realitate, legislația actuală din România (OUG nr. 111/2010) oferă o protecție mult mai puternică, dar condiționată diferit. Protecția la concediere după întoarcerea din concediul de creștere a copilului (CCC) este strâns legată de stimulentul de inserție. Dacă mama își reia activitatea și solicită acest stimulent, legea interzice angajatorului să o concedieze pe întreaga perioadă în care ea încasează acest drept (adică până când copilul împlinește 3 ani, sau 4 ani în cazul copilului cu dizabilități). Prin urmare, regula nu este o perioadă fixă de „șase luni” acordată automat oricărei mame, ci o umbrelă de protecție care poate dura și 1-2 ani, atât timp cât salariata se află în plata stimulentului de inserție. Dacă mama revine la muncă abia când copilul împlinește 2 ani (la finalul natural al CCC) și nu mai beneficiază de stimulent, protecția specifică împotriva concedierii încetează în acel moment, aplicându-se regulile generale din Codul Muncii. Protecția nu înseamnă că raportul de muncă nu poate înceta niciodată Nici protecția maternității, nici cea acordată în legătură cu concediul pentru creșterea copilului nu trebuie interpretate ca o imunitate absolută în orice împrejurare. Legislația prevede excepții, în special în situații precum reorganizarea judiciară, falimentul sau, după caz, dizolvarea angajatorului. În același timp, concedierea sau retrogradarea unei salariate tocmai pentru că a fost gravidă, a născut, a intrat în concediu ori și-a exercitat drepturile legale poate constitui o încălcare a legislației privind egalitatea de tratament. Mama care alăptează poate lucra cu două ore mai puțin pe zi Un drept foarte concret, dar mai puțin cunoscut, este cel acordat salariatelor care alăptează. Potrivit OUG nr. 96/2003, angajatorul este obligat să acorde, în timpul programului, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până când copilul împlinește vârsta de un an. În acest interval este inclus și timpul necesar deplasării către și de la locul unde se află copilul. La cererea mamei, cele două pauze pot fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu două ore pe zi. Este important că aceste două ore nu sunt concediu fără plată și nu trebuie recuperate. Pauzele sau reducerea programului sunt incluse în timpul de muncă, nu diminuează veniturile salariale, iar costul este suportat de angajator. Reducerea programului pentru alăptare Legislația mai prevede un drept distinct pentru salariata gravidă care, din motive de sănătate proprii sau ale fătului, nu poate efectua programul normal de lucru. Pe baza recomandării medicului de familie, durata normală a muncii poate fi redusă cu o pătrime, cu menținerea veniturilor salariale. Această regulă privește sarcina și este diferită de reducerea cu două ore acordată după naștere pentru alăptare. Angajatorul nu poate folosi maternitatea ca motiv pentru „retrogradare” La întoarcerea la serviciu pot apărea situații în care salariatei i se comunică faptul că postul ei „nu mai există”, că atribuțiile au fost preluate de altcineva sau că poate reveni numai pe un post inferior. O asemenea schimbare nu este automat ilegală: companiile își pot reorganiza activitatea. Dar reorganizarea trebuie să fie una reală și să respecte toate garanțiile prevăzute de legislația muncii. Ceea ce nu poate face angajatorul este să transforme absența pentru maternitate sau creșterea copilului într-un dezavantaj profesional. Legea interzice discriminarea în ceea ce privește inclusiv modificarea contractului, atribuțiile, remunerația, evaluarea, promovarea și încetarea raportului de muncă. Ce poate face salariata dacă drepturile îi sunt încălcate Primul pas util este păstrarea documentelor: contractul individual de muncă, fișa postului de dinainte de concediu, actele adiționale, notificările privind revenirea, corespondența cu angajatorul și orice document prin care i se propune schimbarea postului, salariului sau atribuțiilor. Dacă apar probleme privind respectarea normelor de muncă, salariata se poate adresa inspectoratului teritorial de muncă, iar dacă există o măsură precum concedierea, modificarea nelegală a contractului sau discriminarea, situația poate ajunge și în instanță. În cazurile de discriminare poate deveni relevantă și legislația specială privind egalitatea de șanse. Este important ca salariata să nu semneze în grabă un act adițional prin care acceptă un post inferior sau un salariu mai mic dacă nu este de acord cu modificarea.

Lifturi plătite de stat pentru blocurile vechi: cine va beneficia de programul „Lift pentru viață” din 19 august 2026
Eveniment

Lifturi plătite de stat pentru blocurile vechi: cine va beneficia de programul „Lift pentru viață” din 19 august 2026

Românii care locuiesc în blocuri vechi construite fără ascensor vor putea beneficia de finanțare pentru instalarea unui lift sau a unor soluții alternative de accesibilizare. Legea nr. 153/2026, care instituie Programul Național de Accesibilizare a Locuințelor – „Lift pentru viață”, intră în vigoare la 19 august 2026. Programul se adresează în special blocurilor în care locuiesc la etaj persoane vârstnice, persoane cu mobilitate redusă sau cu dizabilități, dar și familii cu copii mici. Important însă: 19 august este data la care intră în vigoare legea, nu data la care proprietarii vor putea primi imediat finanțarea. Pentru ca programul să devină efectiv operațional trebuie aprobate normele de aplicare și mecanismul de finanțare, iar ulterior vor fi lansate procedurile prin care autoritățile locale vor putea solicita banii. Ce este programul „Lift pentru viață” Programul a fost creat prin Legea nr. 153 din 20 iulie 2026 și urmărește accesibilizarea blocurilor de locuințe care nu au fost prevăzute cu lift din proiectul inițial. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Legea a fost promulgată la 20 iulie și publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din aceeași zi. Nu este vorba numai despre ascensoare clasice. În funcție de caracteristicile clădirii și de soluția tehnică posibilă, finanțarea poate acoperi și platforme elevatoare, rampe de acces sau alte instalații destinate persoanelor cu dificultăți de deplasare. Scopul legii este, în primul rând, să permită persoanelor care au dificultăți de mobilitate să poată intra și ieși din propriile locuințe fără să depindă de ajutorul altor persoane. Ce blocuri pot beneficia de finanțare Legea se referă la condominiile cu trei sau mai multe niveluri supraterane, care nu au fost prevăzute cu lift în proiectul inițial. Citește și: Lia Savonea îi sugerează Siminei Tănăsescu, șefa CCR, să-și dea demisia, după întâlnirea cu Bolojan Prin urmare, simplul fapt că un bloc nu are ascensor nu este suficient: clădirea trebuie să se încadreze în condițiile tehnice stabilite de program. Există și clădiri care nu pot intra în procedura obișnuită de finanțare. Sunt exceptate, între altele, imobilele clasate sau aflate în curs de clasare ca monumente istorice și blocurile expertizate tehnic și încadrate în clasele de risc seismic RsI sau RsII. Pentru acestea din urmă, lucrările de accesibilizare pot fi corelate, în anumite situații, cu programele de consolidare seismică. Cine are prioritate la instalarea liftului Programul nu funcționează după regula „primul venit, primul servit”. Legea stabilește criterii sociale de prioritizare. La selectarea blocurilor contează dacă, la un alt nivel decât parterul, locuiește cel puțin o persoană vârstnică; o persoană cu mobilitate redusă; o persoană cu dizabilități locomotorii, o familie cu un copil antepreșcolar sau preșcolar. Prin urmare, existența într-o scară de bloc a unei persoane care nu poate utiliza ușor scările poate crește prioritatea acelei clădiri la finanțare. Proprietarul nu depune singur cererea la minister Un aspect important este că proprietarul unui apartament nu poate solicita individual Ministerului Dezvoltării instalarea unui lift. Procedura pornește de la asociația de proprietari, iar investiția este derulată prin autoritatea publică locală. Asociația trebuie să adopte o hotărâre privind înscrierea blocului sau a scării în program și să mandateze primăria pentru realizarea demersurilor necesare. În lipsa unei asociații de proprietari, legea permite derularea procedurii în baza acordului unei majorități calificate a proprietarilor, în condițiile prevăzute de actul normativ. Ce documente trebuie să pregătească asociația de proprietari Pentru înscriere, asociația va trebui să depună la autoritatea locală o solicitare însoțită, între altele, de: - contractul de mandat încheiat cu primăria; - hotărârea adunării generale privind înscrierea în program; - tabelul nominal din care rezultă acordul scris al proprietarilor; - lista proprietarilor din scara condominiului vizată de intervenție. Autoritatea locală va trebui apoi să pregătească documentația tehnică necesară și să stabilească ce soluție poate fi aplicată clădirii respective: lift exterior, platformă elevatoare, rampă sau alt sistem de accesibilizare. Cine plătește instalarea liftului Investiția poate fi finanțată din fonduri europene, bugetul de stat, prin Ministerul Dezvoltării, bugetele locale și alte surse legal constituite. Sumele acordate de la bugetul de stat în cadrul programului au caracter nerambursabil. În practică, aceasta înseamnă că asociația de proprietari nu trebuie să strângă singură întreaga sumă necesară pentru achiziționarea și instalarea liftului, cost care poate ajunge la zeci de mii de euro pentru o scară de bloc. Autoritățile locale pot însă suporta din propriile bugete anumite cheltuieli care nu sunt eligibile sau care sunt necesare pentru finalizarea investiției. Prima etapă va cuprinde cel mult 100 de blocuri Programul nu va putea acoperi din prima toate blocurile fără lift din țară. Legea prevede inițial un proiect-pilot pentru maximum 100 de condominii, care urmează să se desfășoare în primele 18 luni de aplicare. După această etapă, programul ar urma să fie extins, în funcție de finanțările disponibile. Așadar, existența unei cereri și îndeplinirea condițiilor nu garantează automat că blocul va primi un lift în prima etapă. Numărul imobilelor care vor putea fi finanțate inițial este limitat. Primăriile trebuie să inventarieze blocurile fără lift Legea pune obligații și în sarcina administrațiilor locale. Primăriile care au pe raza lor blocuri eligibile trebuie să realizeze un inventar al condominiilor cu trei sau mai multe niveluri supraterane construite fără lift. Inventarul trebuie să conțină informații precum regimul de înălțime, perioada construirii și caracteristicile constructive ale clădirilor. Termenul prevăzut este de șase luni de la intrarea în vigoare a legii. Aceste date vor fi folosite ulterior pentru dimensionarea programului și pentru stabilirea necesarului de finanțare. Liftul este finanțat, dar întreținerea nu va fi gratuită Una dintre cele mai importante precizări pentru proprietari este că finanțarea instalării unui lift nu înseamnă că acesta va rămâne fără costuri pentru locatari. După finalizarea lucrărilor, cheltuielile de exploatare, întreținere și revizie a liftului sau a instalației alternative vor fi suportate de asociația de proprietari și repartizate proprietarilor potrivit regulilor aplicabile condominiilor. Așadar, programul poate elimina sau reduce substanțial costul inițial foarte mare al instalării ascensorului, dar nu elimină cheltuielile lunare și periodice generate de funcționarea acestuia. Cine va fi proprietarul liftului În principiu, după instalare, liftul devine parte a proprietății comune a condominiului și aparține proprietarilor în cotă-parte indiviză. Există însă o situație particulară: dacă instalația trebuie construită pe un teren exterior care aparține autorității locale, proprietatea asupra instalației poate reveni unității administrativ-teritoriale, iar asociația de proprietari primește dreptul de utilizare. Ce se întâmplă din 19 august 2026 Intrarea în vigoare a legii nu înseamnă că, începând din 19 august, asociațiile pot merge la primărie și pot cere imediat montarea liftului. Mai întâi trebuie adoptate normele metodologice și mecanismul de finanțare al proiectului-pilot. Legea prevede un termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare pentru această etapă. Ulterior trebuie lansate efectiv finanțările și deschise procedurile prin care autoritățile locale pot depune proiectele. Prin urmare, proprietarii interesați pot folosi perioada următoare pentru a discuta în cadrul asociației, pentru a verifica dacă blocul îndeplinește condițiile și pentru a urmări anunțurile primăriei. Ce poate face acum un proprietar care locuiește într-un bloc fără lift Primul pas este să aducă problema în discuția asociației de proprietari. Dacă în scară locuiesc persoane vârstnice, persoane cu dizabilități sau cu mobilitate redusă ori familii cu copii mici la etaj, acest lucru va fi relevant pentru prioritizarea cererii. Asociația poate apoi solicita informații primăriei privind pregătirea proiectului-pilot și poate începe procedurile interne pentru adoptarea hotărârii de înscriere. Este însă important ca proprietarii să nu confunde noua lege cu o promisiune că fiecare bloc vechi va primi imediat un ascensor gratuit. Legea creează pentru prima dată un mecanism național de finanțare și pornește cu numai 100 de condominii. Pentru mii de blocuri fără lift, accesul efectiv la bani va depinde de extinderea programului, de bugetele disponibile și de proiectele depuse de autoritățile locale.

Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație
Eveniment

Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație

Renovarea unui apartament nu înseamnă automat drumuri la primărie și autorizație de construire. Zugrăvirea pereților, schimbarea parchetului sau înlocuirea ușilor interioare sunt cu totul altceva decât intervenția asupra structurii blocului, mutarea unor instalații comune ori modificarea fațadei. În august 2026 apare însă o schimbare importantă. Până la 24 august inclusiv se aplică actualele reguli din Legea nr. 50/1991. Din 25 august 2026 intră însă în vigoare noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, adoptat prin Legea nr. 169/2026. Noul Cod abrogă Legea nr. 50/1991 și introduce, pentru anumite lucrări cu impact redus, o procedură simplificată bazată pe notificarea autorității locale. Dar simplificarea nu înseamnă că, de la 25 august, proprietarul poate lua barosul și poate modifica orice perete din apartament. Regula cea mai sigură rămâne aceeași: înainte să demolezi un perete trebuie să știi ce rol are acesta în clădire și în ce categorie juridică se încadrează lucrarea. Ce poți renova fără autorizație Lucrările obișnuite de întreținere și renovare care nu afectează structura de rezistență ori aspectul arhitectural al clădirii nu necesită, în principiu, autorizație de construire. Citește și: Șefii tribunalelor și Curților de Apel, atac în grup la Bolojan: cer explicații despre discuția cu șefa CCR, Simina Tănăsescu. Procurorul CSM Sandu spune că discuția este o „non știre” În această categorie intră, de regulă: zugrăvelile, vopsitoriile și alte finisaje interioare; schimbarea parchetului, gresiei sau a altor pardoseli; reparațiile și înlocuirea tâmplăriei interioare; anumite reparații ale instalațiilor interioare; înlocuirea tâmplăriei exterioare în condițiile stabilite de lege, dacă nu sunt modificate golurile și aspectul clădirii. Până la intrarea noului Cod în vigoare, asemenea excepții sunt prevăzute de Legea nr. 50/1991. Cu alte cuvinte, pentru o renovare pur cosmetică nu trebuie, de regulă, să ceri autorizație. Lucrurile se schimbă când „renovarea” începe să transforme configurația apartamentului. Poți dărâma un perete fără autorizație? Nu orice perete care nu pare „de rezistență” poate fi demolat după bunul plac. Citește și: FOTO Călin Georgescu și soția, la biserică, înconjurați de vreo 12 gealați, în rol de bodyguarzi. Nicușor Dan și familia, cu 3-4 gărzi, în Făgăraș Trebuie făcută mai întâi diferența dintre elementele structurale și compartimentările nestructurale. Pereții sau elementele structurale contribuie la rezistența și stabilitatea clădirii. Intervenția asupra lor trebuie analizată și proiectată de specialiști și nu intră în categoria lucrărilor care pot fi făcute pur și simplu prin notificarea primăriei. Dar există și o capcană: „nestructural” nu înseamnă automat „fără nicio formalitate”. Din 25 august 2026, noul Cod introduce procedura simplificată pentru anumite modificări de compartimentare interioară nestructurală, demontabilă, realizată din materiale ușoare, dacă nu sunt afectate căile de evacuare, instalațiile cu rol în securitatea la incendiu ori cerințele privind rezistența și stabilitatea la foc a construcției. Aici poate intra, de exemplu, o compartimentare ușoară din gips-carton. Așadar, întrebarea corectă nu este numai „este sau nu perete de rezistență?”, ci și „ce fel de perete este, ce modificare fac și ce procedură cere legea pentru această intervenție?” Din 25 august: când notificarea poate înlocui autorizația Una dintre noutățile noului Cod este apariția unei proceduri simplificate pentru anumite lucrări cu impact redus. În locul procedurii clasice de autorizare, pentru lucrările expres prevăzute de Cod proprietarul poate utiliza notificarea autorității administrației publice competente, în condițiile și cu documentația stabilite de lege. Este important însă de înțeles ce NU înseamnă această schimbare. „Fără autorizație” nu înseamnă automat fără proiect, fără specialiști, fără documente, fără respectarea normelor de securitate sau fără respectarea regulilor condominiului. Noul Cod nu transformă renovarea într-o activitate complet liberă, ci creează o procedură administrativă mai simplă pentru anumite intervenții bine delimitate. Înainte de baros, întreabă un specialist Una dintre cele mai periculoase presupuneri este că proprietarul poate recunoaște singur un perete structural după grosime. Nu este suficient. Sistemul structural diferă de la o clădire la alta. Un bloc cu cadre din beton armat nu se comportă identic cu o construcție realizată cu pereți structurali, iar simpla aparență a unui zid nu spune întotdeauna ce funcție are acesta. În plus, pereții și ghenele pot ascunde instalații, coloane sau alte elemente comune ale condominiului. De aceea, înainte de o demolare sau de o recompartimentare importantă, proprietarul ar trebui să consulte documentația tehnică și un arhitect, inginer structurist ori alt specialist competent. Costul unei asemenea verificări este incomparabil mai mic decât costul remedierii unei intervenții greșite. Blocurile vechi: problema nu este doar ce vrei să faci tu În cazul blocurilor construite cu zeci de ani în urmă apare o dificultate suplimentară: proprietarul nu știe întotdeauna ce intervenții au fost făcute înainte. În apartamentul cumpărat pot exista goluri executate ulterior, pereți eliminați, instalații mutate sau recompartimentări care nu mai corespund proiectului inițial. La fel de important, pot exista intervenții în alte apartamente ale clădirii. De aceea, la renovările ample ale unui bloc vechi, evaluarea tehnică nu ar trebui să pornească exclusiv de la releveul apartamentului, ci de la situația reală a construcției. Pentru imobilele vulnerabile seismic, monumentele istorice și clădirile aflate în zone protejate pot exista condiții suplimentare, astfel încât proprietarul nu trebuie să presupună că procedura simplificată este disponibilă în orice situație. Nici blocul nou nu înseamnă că poți muta pereții după bunul plac O clădire construită recent nu este automat mai „liberă” la recompartimentare. Și într-un bloc nou trebuie verificat sistemul structural și proiectul clădirii. Pereții pot avea funcții diferite, iar prin apartament pot trece instalații care nu aparțin exclusiv proprietarului. Legea nr. 196/2018 stabilește că proprietarul poate face modificări în proprietatea individuală numai fără a pune în pericol integritatea structurală a condominiului, rezistența mecanică, stabilitatea și siguranța clădirii și fără a afecta buna funcționare a instalațiilor. Aceeași lege spune că structura de rezistență, fațadele și numeroase instalații care deservesc condominiul fac parte din proprietatea comună. Prin urmare, „este în apartamentul meu” nu înseamnă neapărat „este exclusiv al meu”. Zidul dintre două apartamente este o situație diferită O atenție specială trebuie acordată pereților care despart două proprietăți. Potrivit Legii nr. 196/2018, zidurile care separă proprietățile individuale și/sau părțile comune sunt proprietate comună. Legea stabilește reguli speciale chiar și atunci când zidul dintre două apartamente nu face parte din structura de rezistență: reamplasarea sa presupune acordul proprietarilor respectivi și respectarea procedurilor tehnice și administrative prevăzute de lege. Pentru zidurile dintre proprietatea individuală și proprietatea comună, condițiile sunt și mai stricte. Așadar, procedura simplificată introdusă de noul Cod pentru anumite compartimentări ușoare nu trebuie confundată cu libertatea de a muta peretele comun cu vecinul sau cu casa scării. Poți muta bucătăria sau baia? Aici problema este mai complicată decât mutarea unui perete. Schimbarea poziției unei bucătării sau băi poate presupune intervenții în: - instalația de apă; - canalizare; - gaze; - ventilație; - încălzire; - instalațiile electrice. O parte dintre aceste instalații poate aparține proprietății comune sau poate deservi mai multe apartamente. Legea nr. 196/2018 prevede reguli speciale pentru modificarea instalațiilor comune și, în anumite situații, solicită documentație tehnică, intervenția furnizorilor și aprobările asociației sau ale proprietarilor afectați. De aceea, mutarea bucătăriei sau băii trebuie analizată după lucrările efective pe care le presupune. Simplul fapt că toate modificările se produc „în interiorul apartamentului” nu înseamnă că sunt automat exceptate de la reguli. Închiderea balconului: o schimbare majoră din 25 august Balconul este unul dintre exemplele în care noul Cod schimbă semnificativ procedura. În regimul Legii nr. 50/1991, închiderea balcoanelor sau logiilor este legată de autorizarea lucrării. Din 25 august 2026, noul Cod include, în anumite condiții, închiderea unitară a logiilor și balcoanelor la locuințele colective între intervențiile ce pot intra în procedura simplificată. Cuvântul important este însă „unitară”. Proprietarul nu primește dreptul de a transforma după bunul plac aspectul exterior al apartamentului. Fațada blocului nu este proprietatea exclusivă a locatarului Legea nr. 196/2018 este foarte clară în această privință. La imobilele colective multietajate, modificarea aspectului fațadei se face numai în mod unitar pe întreg condominiul, pe baza unei documentații tehnice elaborate în condițiile legii. Înaintea modificării aspectului fațadei, președintele asociației trebuie să solicite autorității locale informațiile și restricțiile referitoare la culoare, aspect, materiale și celelalte condiții stabilite prin reglementările urbanistice locale. Fațadele sunt, de altfel, enumerate de Legea nr. 196/2018 printre părțile comune ale condominiului. Prin urmare, faptul că noul Cod simplifică procedura administrativă pentru anumite închideri de balcoane nu elimină regulile condominiului și cerința privind aspectul unitar al clădirii. Schimbarea ferestrelor: când nu ai nevoie de autorizație Înlocuirea tâmplăriei exterioare poate intra în categoria lucrărilor care nu necesită autorizație atunci când sunt respectate condițiile legale. Situația este însă cu totul alta dacă proprietarul lărgește golul unei ferestre, transformă fereastra într-o ușă, intervine asupra structurii sau schimbă semnificativ configurația fațadei. Mai mult, pentru monumente istorice, clădiri cu regim special sau imobile aflate în zone protejate pot exista restricții și avize suplimentare. Așadar, schimbarea ferestrei și modificarea golului ferestrei sunt două lucrări juridic diferite. Acordul asociației nu ține locul actelor cerute de primărie Există o confuzie frecventă la bloc: proprietarul îi spune președintelui ce vrea să facă, primește o semnătură sau acordul vecinilor și consideră că lucrarea este legală. Nu funcționează așa. Dacă legislația în construcții cere autorizație, notificare, proiect sau alte documente, acordul asociației nu le poate înlocui. Dar regula funcționează și invers. Faptul că proprietarul a îndeplinit procedura administrativă cerută de Cod nu îi permite să ignore drepturile celorlalți coproprietari sau regimul proprietății comune. Legea nr. 196/2018 stabilește separat condițiile în care pot fi modificate elemente comune ale condominiului, instalațiile comune, zidurile dintre proprietăți sau alte elemente ale clădirii. Primăria și asociația nu se substituie una alteia. Ce riști dacă începi lucrarea fără actele necesare Ideea că proprietarul poate face mai întâi lucrarea și „rezolvă actele după” este una dintre cele mai riscante. Executarea fără respectarea procedurii legale poate duce, în funcție de situație, la sancțiuni, oprirea lucrărilor și obligația de a remedia ori desființa intervenția. Noul Cod introduce și o procedură de regularizare pentru anumite construcții sau lucrări realizate fără actele necesare, dar regularizarea nu trebuie confundată cu un drept automat de a păstra orice lucrare executată ilegal. Este necesară îndeplinirea condițiilor tehnice și urbanistice stabilite de lege. Cu alte cuvinte, plata unei amenzi nu transformă automat o lucrare nelegală într-una legală. Cea mai ieftină procedură de „intrare în legalitate” rămâne, de fapt, respectarea regulilor înainte de începerea șantierului. Renovarea ilegală poate crea probleme la vânzarea apartamentului O recompartimentare făcută fără documentele necesare poate deveni o problemă la mult timp după terminarea renovării. Dacă situația reală a apartamentului nu mai corespunde documentației cadastrale, proprietarul poate avea nevoie de actualizarea actelor. Neconcordanțele pot conta și în cazul unei vânzări sau al unei finanțări bancare, mai ales dacă evaluatorul ori cumpărătorul constată că apartamentul are o configurație diferită față de documentația disponibilă. Nu orice modificare conduce automat la blocarea tranzacției, dar o intervenție nelegală poate presupune documentații suplimentare, costuri și necesitatea regularizării sau chiar a readucerii spațiului la situația permisă de lege. Legea nr. 196/2018 obligă, de asemenea, proprietarii să comunice anumite modificări de suprafață și să introducă schimbările relevante în documentația tehnică a construcției. Două regimuri în august 2026: verifică data înainte să începi lucrările Pentru proprietarii care renovează chiar în această perioadă există o particularitate importantă. Până la 24 august 2026 inclusiv, se aplică actualul sistem bazat pe Legea nr. 50/1991. Din 25 august 2026, intră în vigoare Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor adoptat prin Legea nr. 169/2026, care abrogă Legea nr. 50/1991 și introduce procedura de notificare pentru anumite lucrări. De aceea, proprietarul care începe o recompartimentare în august trebuie să verifice nu numai natura lucrării, ci și regimul juridic aplicabil procedurii sale. Regula de aur: înainte să dărâmi, află în ce categorie se află lucrarea După 25 august 2026, renovările unui apartament pot fi privite practic în trei categorii. Lucrările obișnuite de întreținere și finisaj pot fi efectuate, în condițiile prevăzute de lege, fără autorizație. Anumite intervenții cu impact redus, inclusiv unele compartimentări interioare nestructurale, demontabile și realizate din materiale ușoare, pot intra în noua procedură simplificată de notificare. Intervențiile structurale, lucrările care afectează elemente comune și cele care nu îndeplinesc condițiile procedurii simplificate rămân supuse cerințelor tehnice și administrative corespunzătoare. Iar în cazul unui apartament la bloc există permanent o a doua limită: dreptul proprietarului asupra locuinței se oprește acolo unde începe siguranța clădirii, proprietatea comună și dreptul vecinilor. De aceea, înainte să întrebi cât costă să dărâmi un perete, întrebarea decisivă este alta: „Am voie să îl dărâm și ce trebuie să fac înainte?” Răspunsul obținut înainte de începerea șantierului poate salva proprietarul nu numai de amenzi și cheltuieli suplimentare, ci și de riscul unei intervenții care afectează siguranța întregului bloc.

Carnetul de muncă pierdut nu înseamnă vechime pierdută la pensie: ce acte îl pot înlocui în 2026
Eveniment

Carnetul de muncă pierdut nu înseamnă vechime pierdută la pensie: ce acte îl pot înlocui în 2026

Pierderea carnetului de muncă poate provoca îngrijorare mai ales persoanelor care se apropie de pensionare sau pensionarilor care descoperă că anumite perioade lucrate nu au fost luate în calcul. Documentul a reprezentat, timp de decenii, principala dovadă a vechimii în muncă. Totuși, în 2026, dispariția carnetului nu înseamnă că anii lucrați sunt automat pierduți. Legea permite dovedirea vechimii și prin alte documente. Procedura diferă însă foarte mult în funcție de un reper esențial: 1 aprilie 2001. De ce este importantă data de 1 aprilie 2001 Pentru perioadele lucrate până la 1 aprilie 2001, dovada vechimii în muncă se face în principal cu carnetul de muncă. Citește și: Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026 Dacă acesta s-a pierdut, perioadele respective trebuie demonstrate prin alte acte acceptate de lege. După 1 aprilie 2001, situația este mai simplă. Stagiile de cotizare se regăsesc, în principiu, în baza de date a sistemului public de pensii, pe baza declarațiilor nominale transmise de angajatori. Casa teritorială de pensii poate confirma la cererea persoanei stagiul realizat după această dată. Prin urmare, pensionarul care și-a pierdut carnetul nu trebuie să încerce neapărat să refacă întreaga sa carieră profesională din acte. În primul rând trebuie verificat ce perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001 trebuie dovedite. Primul pas: pierderea carnetului trebuie declarată În cazul în care carnetul de muncă a fost pierdut, CNPP precizează că folosirea adeverințelor pentru dovedirea vechimii realizate înainte de 1 aprilie 2001 este condiționată de publicarea pierderii carnetului de muncă în Monitorul Oficial. Citește și: Talonul de pensie în 2026, explicat rând cu rând: ce reprezintă fiecare sumă și reținere Această formalitate nu dovedește în sine că persoana a lucrat într-un anumit loc și nici ce salariu a avut. Ea atestă doar faptul că documentul original a fost pierdut. După îndeplinirea acestei proceduri pot fi strânse documentele care înlocuiesc carnetul. Dacă fostul angajator încă există, se cere o adeverință Cea mai simplă situație este aceea în care societatea, instituția sau unitatea la care persoana a lucrat înainte de aprilie 2001 există și în prezent. Citește și: Pensionarii pot primi îngrijiri medicale acasă, decontate de CAS: cine are dreptul și ce costuri rămân familiei Fostul salariat poate solicita o adeverință de vechime, întocmită pe baza documentelor existente în arhiva angajatorului. În lipsa carnetului de muncă, CNPP acceptă pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 adeverințe eliberate, după caz, de: - foștii angajatori; - deținătorii legali ai arhivelor acestora; - operatorii economici autorizați de Arhivele Naționale. Important este ca documentele să fie întocmite pe baza actelor verificabile existente în arhivă. Ce trebuie să conțină adeverința O simplă hârtie pe care fostul angajator afirmă că persoana a lucrat într-o anumită perioadă poate să nu fie suficientă. CNPP indică printre informațiile care trebuie să apară în document: denumirea angajatorului, datele de identificare ale fostului salariat, data începerii și încetării raportului de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată și, după caz, informațiile privind veniturile și sporurile pentru care se solicită valorificarea la pensie. Documentul trebuie să fie înregistrat și semnat de persoana competentă din cadrul entității emitente. Dacă se solicită și recunoașterea unor grupe de muncă, sporuri sau venituri care pot influența pensia, adeverința trebuie să respecte și condițiile speciale prevăzute pentru aceste elemente. Firma s-a desființat. Unde poate fi găsită arhiva? Aceasta este una dintre cele mai frecvente dificultăți pentru persoanele care au lucrat în întreprinderi desființate după 1990. Dispariția firmei nu înseamnă însă automat că au dispărut și documentele sale. Arhiva poate fi păstrată de: - societatea care a preluat fostul angajator; - un lichidator sau un alt deținător legal al arhivei; - o instituție care a preluat documentele; - un operator economic autorizat pentru servicii arhivistice. Persoana trebuie să identifice cine deține în prezent arhiva fostei unități, iar adeverința va fi cerută acelui deținător. Legea și CNPP recunosc expres documentele emise de deținătorii legali de arhive și de operatorii economici autorizați de Arhivele Naționale. De aceea, un răspuns de tipul „firma nu mai există” nu trebuie privit ca sfârșitul demersurilor. Întrebarea importantă este: unde a ajuns arhiva firmei? Dacă nu mai există nici angajatorul, nici arhiva Există și situații mult mai dificile: întreprinderea a fost desființată, iar arhiva nu mai poate fi identificată sau documentele necesare nu mai există. Legea nr. 360/2023 reglementează și astfel de cazuri. Atunci când pierderea carnetului de muncă a fost declarată în condițiile legii, angajatorul și-a încetat activitatea și/sau arhiva nu mai poate fi identificată, anumite perioade de vechime pot fi valorificate în condițiile speciale prevăzute de lege, pe baza informațiilor și documentelor care mai pot fi obținute. Normele de aplicare ale noii legi a pensiilor prevăd între documentele care pot fundamenta stabilirea stagiilor și hotărârile judecătorești prin care sunt reconstituite elementele necesare stabilirii drepturilor de pensie. Instanța reprezintă însă, în practică, soluția de ultim resort, atunci când vechimea nu poate fi demonstrată prin documentele obișnuite. Fotocopia carnetului ajută, dar nu înlocuiește automat originalul Dacă pensionarul mai are acasă o fotocopie a carnetului pierdut, aceasta merită păstrată. Poate conține informații extrem de utile pentru identificarea foștilor angajatori, a perioadelor lucrate, a funcțiilor și chiar a seriei carnetului. Totuși, o copie păstrată de titular nu trebuie confundată cu documentul original sau cu o adeverință emisă legal pe baza arhivei. CNPP arată că stabilirea drepturilor de pensie se face pe baza documentelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Pentru carnetele care există, instituția recomandă păstrarea originalului, indiferent dacă documentul a fost sau nu scanat în trecut. Ce se întâmplă cu anii lucrați după 1 aprilie 2001 Pentru aceste perioade, pierderea carnetului de muncă este mult mai puțin importantă. Stagiul de cotizare de după 1 aprilie 2001 se află în baza de date a CNPP, în măsura în care angajatorii au transmis declarațiile nominale prevăzute de lege. La cerere, casa teritorială de pensii poate elibera o adeverință privind stagiul de cotizare existent în sistem. Așadar, cine a lucrat exclusiv după această dată nu are, în mod normal, nevoie de vechiul carnet de muncă pentru a dovedi fiecare an lucrat. Dacă apar însă perioade lipsă sau erori în baza de date, acestea trebuie clarificate separat, prin documentele și declarațiile corespunzătoare. Pensionarul poate aduce actele și după stabilirea pensiei O veste importantă pentru cei care sunt deja pensionari este că descoperirea unei adeverințe vechi nu vine neapărat „prea târziu”. Legea nr. 360/2023 permite recalcularea pensiei la cerere prin adăugarea veniturilor, stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate și a altor documente care nu au fost valorificate la stabilirea inițială a pensiei. Prin urmare, dacă un pensionar dovedește ulterior o perioadă de muncă ce lipsea din dosar, poate cere casei teritoriale de pensii să o valorifice. Cererea de recalculare trebuie soluționată, potrivit legii, în 45 de zile, termen care poate fi prelungit cu încă 30 de zile dacă sunt necesare documente sau operațiuni suplimentare. În cazul recalculării solicitate de pensionar, noile drepturi se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea. Un demers care merită început înainte de depunerea dosarului Pentru persoanele care se apropie de pensionare și știu că nu mai au carnetul de muncă, cea mai prudentă soluție este să nu aștepte momentul depunerii dosarului. Identificarea unei arhive vechi poate dura. Unele întreprinderi au fost reorganizate de mai multe ori, privatizate, lichidate sau absorbite, iar documentele au trecut de la un deținător la altul. De aceea, este utilă verificarea din timp a perioadelor existente în evidența CNPP și începerea căutării documentelor pentru anii anteriori datei de 1 aprilie 2001. Carnetul pierdut nu șterge vechimea realizată. Problema este dovada ei. Iar în 2026 legea permite folosirea adeverințelor emise de angajatori și deținătorii arhivelor și, în cazurile în care documentele nu mai pot fi recuperate pe cale obișnuită, există și alte mecanisme legale de reconstituire a perioadelor lucrate.

Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă
Eveniment

Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă

Există câteva zile libere prevăzute de Codul muncii despre care mulți salariați fie nu știu, fie le confundă cu concediul medical sau cu zilele lor de concediu de odihnă. Sunt drepturi relativ noi, introduse pentru situațiile în care problema medicală nu îl privește direct pe angajat, ci pe cineva apropiat. În 2026, două dintre aceste mecanisme sunt deosebit de importante: concediul de îngrijitor, de minimum 5 zile lucrătoare pe an, și dreptul de a lipsi de la serviciu până la 10 zile lucrătoare pe an în cazul unor urgențe familiale neprevăzute. Cele două nu trebuie confundate: au condiții, documente și reguli de plată diferite. Concediul de îngrijitor Concediul de îngrijitor este reglementat de articolul 152¹ din Codul muncii și a fost introdus în legislația românească în 2022. Citește și: Concedierea în timpul concediului medical: ce drepturi au salariații în 2026 și cum se pot apăra de abuzurile angajatorilor Angajatorul este obligat să îl acorde salariatului care trebuie să ofere îngrijire sau sprijin personal unei rude ori unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie și care suferă de o problemă medicală gravă. Durata prevăzută de lege este de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic, acordate la solicitarea scrisă a salariatului. Prin contractul colectiv de muncă poate fi prevăzut un număr mai mare de zile. Cele cinci zile nu sunt scăzute din concediul de odihnă. Pentru cine poate fi cerut concediul Codul muncii folosește o definiție mai restrânsă a „rudei” decât sensul obișnuit al cuvântului. Pentru acest tip de concediu, sunt considerate rude: - fiul sau fiica; - mama sau tatăl; - soțul sau soția. Există însă o a doua posibilitate importantă. Persoana bolnavă nu trebuie neapărat să fie rudă, dacă locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul. Prin urmare, în anumite condiții, concediul poate fi solicitat și pentru îngrijirea unei persoane cu care angajatul locuiește, chiar dacă între cei doi nu există o relație de rudenie. Nu orice răceală intră în categoria „problemă medicală gravă” Concediul de îngrijitor nu se acordă pentru orice problemă de sănătate. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Afecțiunea trebuie să se încadreze în categoria problemelor medicale grave, stabilită prin Ordinul comun nr. 2.172/3.829/2022 al Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății. Lista este însă destul de amplă și include afecțiuni din numeroase specialități medicale – printre acestea, boli respiratorii, neurologice, cardiovasculare, oncologice, psihiatrice, nefrologice, endocrinologice, diabet și boli metabolice, afecțiuni ORL sau oftalmologice, în condițiile prevăzute de ordin. Nu salariatul trebuie, așadar, să demonstreze angajatorului cât de „gravă” i se pare situația, ci existența problemei medicale se dovedește prin documentele prevăzute de lege. Ce acte trebuie prezentate angajatorului Procedura are un avantaj important pentru situațiile în care problema apare brusc: actele justificative nu trebuie neapărat adunate înainte de solicitarea zilelor. Citește și: Contractul pe perioadă determinată în 2026: de câte ori poate fi prelungit și când trebuie să devină nedeterminat Salariatul înaintează o cerere scrisă, iar în cel mult 30 de zile lucrătoare de la solicitare trebuie să prezinte documentele justificative. Pentru dovedirea relației de rudenie pot fi folosite, după caz, actul de identitate, certificatul de naștere sau certificatul de căsătorie. Dacă persoana îngrijită nu este rudă, dar locuiește cu angajatul, situația poate fi dovedită prin acte din care rezultă același domiciliu sau aceeași reședință, prin documentul de luare în spațiu, o adeverință de la asociația de proprietari ori chiar prin declarația pe propria răspundere a salariatului, în condițiile prevăzute de ordin. Problema medicală gravă se dovedește prin biletul de externare din spital sau, după caz, printr-o adeverință eliberată de medicul curant ori medicul de familie al persoanei bolnave. Cele 5 zile sunt plătite și nu consumă concediul de odihnă Un detaliu esențial este că acest concediu nu funcționează precum concediul fără plată. În forma actuală a Codului muncii, zilele de concediu de îngrijitor sunt zile libere plătite de angajator, nu se includ în durata concediului anual de odihnă și constituie vechime în muncă și în specialitate. În plus, perioada este luată în calcul ca perioadă de activitate atunci când se stabilește dreptul la concediul anual de odihnă. Cu alte cuvinte, un angajat nu pierde zile din concediul său anual pentru că a folosit concediul de îngrijitor. Este una dintre diferențele majore față de concediul medical obișnuit: salariatul nu este el însuși în incapacitate temporară de muncă, ci lipsește pentru a îngriji sau sprijini o altă persoană. Angajatorul poate refuza cele 5 zile? Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, concediul de îngrijitor este un drept al salariatului, nu o facilitate acordată după bunul plac al angajatorului. Codul muncii spune că angajatorul are obligația să îl acorde. Neacordarea concediului de îngrijitor salariaților care îndeplinesc condițiile legale este contravenție și poate fi sancționată cu amendă între 4.000 și 8.000 de lei. Urgențele familiale neprevăzute Separat de concediul de îngrijitor, Codul muncii prevede un alt drept, la articolul 152². Salariatul poate absenta de la locul de muncă atunci când apare o situație neprevăzută, determinată de o urgență familială cauzată de boală sau accident, iar prezența imediată a angajatului este indispensabilă. Aici vorbim, de exemplu, despre acel tip de situație în care angajatul este la serviciu și află că un membru al familiei a suferit un accident ori a apărut brusc o problemă medicală care necesită prezența sa imediată. Limita legală este de maximum 10 zile lucrătoare într-un an calendaristic. Este importantă corectarea unei confuzii frecvente: nu sunt 5 zile pentru urgențe familiale, ci maximum 10 zile pe an. Limita de 5 zile aparține concediului de îngrijitor. Nu trebuie să ceri „voie” în sensul unui concediu obișnuit Natura acestei absențe este diferită tocmai pentru că legea vorbește despre o situație neprevăzută. Codul muncii prevede că salariatul trebuie să își informeze în prealabil angajatorul, dar situația nu funcționează asemenea unei cereri de concediu de odihnă programate cu mult timp înainte. Condiția fundamentală este ca urgența să fie familială, să fie provocată de boală sau accident și să facă indispensabilă prezența imediată a salariatului. Marea diferență: aceste zile trebuie recuperate Cele 10 zile pentru urgențe familiale nu sunt zece zile suplimentare de concediu plătit. Perioada absentată trebuie recuperată integral, iar angajatorul și salariatul stabilesc de comun acord modalitatea în care se face recuperarea. Aceasta este diferența-cheie față de concediul de îngrijitor. În cazul concediului de îngrijitor, salariatul beneficiază de zile libere plătite și nu trebuie să vină ulterior la serviciu pentru a recupera orele respective. În cazul urgenței familiale, salariatul poate lipsi imediat când situația o cere, dar timpul de muncă trebuie recuperat ulterior. Absențe care nu reduc concediul de odihnă Și perioada în care angajatul absentează în condițiile articolului 152² este considerată perioadă de activitate în ceea ce privește stabilirea duratei concediului de odihnă anual. Prin urmare, angajatorul nu poate spune, de exemplu: „Ai lipsit trei zile pentru urgența din familie, deci îți scad trei zile din concediul de odihnă.” Sunt drepturi distincte. Salariatul este protejat și împotriva concedierii Codul muncii oferă și o protecție suplimentară angajaților care folosesc aceste drepturi. Concedierea nu poate fi dispusă pe durata concediului de îngrijitor și nici pe durata absentării de la serviciu în condițiile prevăzute pentru urgențele familiale de articolul 152², cu excepțiile prevăzute de lege. Mai mult, drepturile pe care salariatul le avea înainte de folosirea acestor forme de concediu sau absență se mențin pe durata lor. Concediu medical, concediu de îngrijitor sau urgență familială? Cele trei situații sunt ușor de confundat, dar răspund unor probleme diferite. Concediul medical clasic intervine, în principiu, atunci când salariatul se află el însuși într-o situație medicală pentru care legea recunoaște dreptul la concediu și indemnizație, pe baza certificatului medical. Concediul de îngrijitor este destinat angajatului sănătos care trebuie să ofere îngrijire sau sprijin unei rude ori unei persoane din aceeași gospodărie care are o problemă medicală gravă. Are cel puțin 5 zile lucrătoare pe an și este plătit. Absența pentru urgență familială intervine atunci când apare brusc o boală sau un accident în familie și prezența imediată a salariatului devine indispensabilă. Poate ajunge la 10 zile lucrătoare pe an, însă timpul absentat trebuie recuperat. Un drept pe care angajații trebuie să știe să îl numească În practică, problema acestor zile „invizibile” este tocmai faptul că un salariat care nu le cunoaște poate ajunge să solicite o zi de concediu de odihnă sau chiar concediu fără plată pentru o situație pentru care Codul muncii îi oferă deja un mecanism distinct. Dacă un părinte grav bolnav are nevoie de îngrijire, poate exista dreptul la concediu de îngrijitor. Dacă un membru al familiei suferă brusc un accident și salariatul trebuie să plece imediat de la serviciu, există mecanismul absenței pentru urgență familială. În 2026, aceste drepturi sunt deja parte a Codului muncii. Nu înlocuiesc concediul medical și nici concediul de odihnă, ci acoperă tocmai zona dificilă dintre ele: momentele în care angajatul poate munci, dar familia lui are nevoie urgentă de el.

Contractul pe perioadă determinată în 2026: de câte ori poate fi prelungit și când trebuie să devină nedeterminat
Eveniment

Contractul pe perioadă determinată în 2026: de câte ori poate fi prelungit și când trebuie să devină nedeterminat

Contractele de muncă pe perioadă determinată sunt frecvente în cazul proiectelor temporare, al activităților sezoniere sau atunci când un angajat îl înlocuiește pentru o vreme pe altul. Ele nu pot fi însă folosite fără limite pentru a menține ani la rând un salariat într-o situație provizorie. Codul muncii stabilește atât situațiile în care un asemenea contract poate fi încheiat, cât și durata și numărul contractelor succesive permise. În 2026, regula de bază rămâne aceea că un contract individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Contractul pe durată determinată reprezintă o excepție și poate fi utilizat numai în cazurile prevăzute de lege. Când poate angajatorul să ofere un contract pe perioadă determinată Angajatorul nu poate alege această formă de contract doar pentru că îi este mai convenabilă. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Potrivit Codului muncii, contractul pe durată determinată poate fi încheiat, printre altele, pentru: înlocuirea unui salariat al cărui contract este suspendat; creșterea sau modificarea temporară a activității angajatorului; activități sezoniere; angajarea anumitor categorii de persoane în baza unor măsuri legale speciale; angajarea unei persoane care, în termen de cinci ani, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă; ocuparea unei funcții eligibile într-o organizație sindicală, patronală sau neguvernamentală, pe durata mandatului; angajarea pensionarilor care pot cumula pensia cu salariul; desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe ori în alte situații prevăzute de legi speciale. Contractul trebuie să fie încheiat în scris și să precizeze expres durata pentru care este valabil. Un singur contract poate dura cel mult 36 de luni Codul muncii stabilește că un contract individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat, ca regulă, pentru mai mult de 36 de luni. Citește și: Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii Așadar, un angajator poate încheia, de exemplu, un contract pentru șase luni, un an, doi ani sau trei ani, atât timp cât există unul dintre motivele legale care justifică durata determinată. Există o situație particulară atunci când salariatul este angajat pentru a înlocui un alt angajat al cărui contract este suspendat. În această situație, contractul persoanei care îl înlocuiește încetează atunci când dispar motivele suspendării contractului titularului. De câte ori poate fi prelungit același contract Aici apare una dintre confuziile cele mai frecvente. Codul muncii permite încheierea succesivă a cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată între aceleași părți. Această limită privește contractele distincte încheiate succesiv, nu actele adiționale prin care este prelungit același contract. Prelungirea contractului pe durată determinată se poate face, cu acordul scris al părților, în condițiile prevăzute de lege, cu respectarea duratei maxime aplicabile. Cel mult trei contracte succesive între aceleași părți Pentru contractele succesive, regula este foarte clară: între același angajator și același salariat pot fi încheiate succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată. Un contract este considerat „succesiv” atunci când este încheiat în termen de trei luni de la încetarea contractului precedent pe durată determinată. În plus, aceste contracte succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare. Inspecția Muncii confirmă expres în informațiile REGES-Online regula celor maximum trei contracte succesive și termenul de trei luni care le leagă între ele. De exemplu, dacă un angajat are un contract pe perioadă determinată care expiră la 31 decembrie, iar pe 15 ianuarie angajatorul îi face un nou contract determinat, acesta intră în categoria contractelor succesive. După al treilea contract devine automat nedeterminat? Nu automat. Aceasta este probabil cea mai importantă precizare pentru salariați. Codul muncii actual nu prevede că, în ziua următoare expirării celui de-al treilea contract succesiv, acesta se transformă de la sine într-un contract pe durată nedeterminată. Contractul pe durată determinată încetează de drept la data înscrisă în el. Angajatorul trebuie să constate această încetare în scris, potrivit regulilor generale din Codul muncii. Însă, dacă angajatorul dorește ca aceeași persoană să lucreze în continuare, nu poate pur și simplu să încheie la nesfârșit noi contracte succesive pe perioadă determinată. Codul permite numai trei. Într-o asemenea situație, dacă postul și nevoia de muncă au devenit în realitate permanente, soluția firească și conformă regulii generale a Codului muncii este contractul pe durată nedeterminată. Pauza de trei luni „resetează” automat regula? Nu trebuie înțeles nici că angajatorul poate evita legea foarte simplu, lăsând să treacă trei luni și reluând apoi la nesfârșit contractele determinate. Este adevărat că, în sensul strict al art. 82 din Codul muncii, contractele încheiate la mai mult de trei luni distanță nu mai sunt considerate „contracte succesive” după definiția respectivă. Dar rămâne aplicabilă o altă condiție esențială: orice contract pe perioadă determinată trebuie să se încadreze într-unul dintre cazurile prevăzute de lege. Dacă salariatul ocupă în realitate, an după an, același post permanent, iar caracterul temporar al muncii nu poate fi justificat, simpla introducere a unor pauze între contracte nu schimbă regula potrivit căreia durata determinată este o excepție. Ce se întâmplă dacă angajatul continuă să lucreze după data expirării Un salariat nu ar trebui să considere că simplul fapt că a venit la serviciu și după data înscrisă în contract înseamnă automat că a dobândit un contract pe perioadă nedeterminată. Contractul pe durată determinată încetează de drept la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. Pentru continuarea legală a raportului de muncă trebuie să existe documentele corespunzătoare și situația să fie înregistrată conform legislației muncii. Salariatul poate verifica în REGES-Online ce contract figurează în evidența angajatorului și care este durata înregistrată. Contractul determinat nu înseamnă mai puține drepturi Un angajat cu contract pe perioadă determinată nu poate fi tratat mai puțin favorabil decât un salariat permanent comparabil doar pentru că are un contract limitat în timp. Salariul, concediul de odihnă, repausul, protecția în materia securității și sănătății în muncă și celelalte drepturi prevăzute de legislația muncii se aplică și salariaților cu contracte determinate, în condițiile legii. Codul muncii obligă, de asemenea, angajatorul să îi informeze pe acești salariați despre posturile vacante sau care urmează să devină vacante și care corespund pregătirii lor profesionale, astfel încât să poată avea acces la ele în condiții egale cu angajații permanenți. Perioada de probă este mai scurtă Pentru salariații angajați pe perioadă determinată, durata maximă a perioadei de probă depinde de durata contractului: 5 zile lucrătoare pentru contractele mai scurte de trei luni; 15 zile lucrătoare pentru contractele cu durata între trei și șase luni; 30 de zile lucrătoare pentru contractele mai lungi de șase luni; 45 de zile lucrătoare pentru funcțiile de conducere, dacă respectivul contract depășește șase luni. Ce ar trebui să verifice salariatul Un angajat care primește succesiv contracte pe perioadă determinată ar trebui să urmărească trei lucruri: data începerii și data expirării fiecărui contract, intervalele dintre contracte și motivul pentru care angajatorul folosește în continuare durata determinată. Dacă între aceleași părți au existat deja trei contracte succesive, iar angajatorul propune un al patrulea contract determinat la mai puțin de trei luni de la încetarea celui precedent, situația nu mai respectă limita prevăzută de Codul muncii. Salariatul poate cere explicații și documente angajatorului, poate verifica informațiile în REGES-Online și, dacă apreciază că regulile privind durata determinată sunt folosite abuziv, poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă sau poate solicita, după caz, verificarea situației de către instanța competentă. Regula care trebuie reținută Pentru 2026, schema este relativ simplă: contractul pe perioadă nedeterminată este regula, iar cel pe perioadă determinată este excepția. Un contract determinat poate avea, în principiu, maximum 36 de luni, iar între aceleași părți pot exista cel mult trei contracte determinate succesive. După cel de-al treilea contract, salariatul nu dobândește automat statutul de angajat pe perioadă nedeterminată. Dar angajatorul nu poate continua seria printr-un al patrulea contract succesiv determinat. Dacă raportul de muncă trebuie să continue și nevoia de personal este una permanentă, contractul pe durată nedeterminată este forma normală de angajare prevăzută de Codul muncii.

Pensionarii pot primi îngrijiri medicale acasă, decontate de CAS: cine are dreptul și ce costuri rămân familiei
Eveniment

Pensionarii pot primi îngrijiri medicale acasă, decontate de CAS: cine are dreptul și ce costuri rămân familiei

Pentru un pensionar care se deplasează greu, este imobilizat la pat sau are nevoie de tratamente repetate după externarea din spital, o parte dintre serviciile medicale pot fi acordate chiar acasă și decontate prin sistemul public de asigurări de sănătate. Nu este însă suficient ca pacientul să fie în vârstă sau să aibă o boală cronică: sunt necesare o recomandare medicală, îndeplinirea criteriilor prevăzute de CNAS și alegerea unui furnizor aflat în contract cu casa de asigurări. Prima regulă importantă În 2026, îngrijirile medicale la domiciliu fac parte din pachetul de bază acordat persoanelor asigurate. Citește și: Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026 Pentru pensionari, regula importantă este că serviciul nu se acordă în funcție de vârstă sau de valoarea pensiei, ci de starea pacientului și de necesitatea medicală. Pensionarii cu venituri de peste 3.000 de lei plătesc, din august 2025, CASS pentru partea de pensie care depășește acest prag, însă își păstrează calitatea de asigurat. Cine poate primi îngrijiri medicale la domiciliu Potrivit regulilor CNAS, îngrijirile medicale la domiciliu se acordă asiguraților care au un status de performanță ECOG 3 sau ECOG 4. Este, practic, un criteriu prin care medicul apreciază cât de mult este limitată autonomia pacientului. ECOG 3 înseamnă că persoana este incapabilă să desfășoare activitățile casnice obișnuite, este imobilizată în fotoliu sau la pat mai mult de jumătate din timpul zilei și are nevoie de ajutor pentru activități de bază, precum igiena, alimentația sau mobilizarea. ECOG 4 desemnează pacientul complet imobilizat la pat și dependent total de altă persoană pentru îngrijirile de bază. Prin urmare, simplul diagnostic de hipertensiune, diabet, artroză sau o altă afecțiune cronică nu oferă automat dreptul la îngrijiri la domiciliu. Medicul trebuie să constate și gradul de dependență funcțională. Cine poate da recomandarea Recomandarea poate fi emisă de medicul de familie, de un medic specialist din ambulatoriu sau de medicul specialist din spital, la externarea pacientului. Citește și: Ajutoare de stat pentru pensionari în 2026: ce bani vin automat și când trebuie depusă o cerere Medicul trebuie să se afle în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate. Recomandarea trebuie să precizeze diagnosticul, statusul ECOG, serviciile necesare și ritmul în care acestea trebuie efectuate. Este important un detaliu: medicul nu trebuie să scrie pe recomandare numele firmei sau al furnizorului care va acorda serviciile. Casa de asigurări nu decontează serviciile efectuate pe baza unei recomandări în care furnizorul a fost nominalizat. Pacientul are dreptul să aleagă singur dintre furnizorii aflați în contract. Recomandarea trebuie folosită repede Recomandarea este valabilă 30 de zile calendaristice de la data emiterii, fără a se lua în calcul ziua în care a fost emisă. Totuși, pacientul sau reprezentantul său trebuie să se adreseze casei de asigurări pentru certificarea numărului de zile de îngrijire și furnizorului în cel mult 10 zile lucrătoare de la emiterea recomandării. Demersurile pot fi făcute și de un membru al familiei, de soț sau soție, de o persoană împuternicită ori de reprezentantul legal al pacientului. Dacă serviciile nu încep în perioada de valabilitate a recomandării, iar pacientul continuă să aibă nevoie de ele, trebuie obținută o nouă recomandare. Câte zile de îngrijire sunt decontate Pentru un adult, inclusiv pentru pensionari, limita este de maximum 90 de zile de îngrijiri medicale la domiciliu în ultimele 11 luni. Citește și: Cât mai poate crește pensia în 2026 și ce acte merită căutate: adeverințele vechi de salariu pot conta și după „mica recalculare” Zilele pot fi acordate în mai multe etape. Un episod obișnuit de îngrijire poate avea maximum 15 zile. În situații justificate medical, medicul poate recomanda un episod de până la 30 de zile. Pentru fiecare episod este necesar un nou formular de recomandare. Dacă îngrijirile nu sunt necesare în fiecare zi, limita nu se consumă calendaristic. Sunt luate în calcul numai zilele în care furnizorul a acordat efectiv servicii. De exemplu, dacă asistenta vine de trei ori pe săptămână timp de patru săptămâni, se contabilizează cele 12 zile în care au avut loc vizitele, nu toate cele 28 de zile calendaristice. Ce servicii pot fi făcute acasă Pachetul CNAS este mult mai larg decât o simplă vizită pentru măsurarea tensiunii. El poate include, în funcție de recomandarea medicului: măsurarea parametrilor fiziologici; administrarea medicamentelor, inclusiv injecții sau perfuzii atunci când sunt indicate; sondaj vezical și îngrijirea sondei urinare; alimentație artificială, pasivă sau parenterală; clisme terapeutice ori evacuatorii; diferite manevre terapeutice; îngrijirea plăgilor, escarelor, stomelor, fistulelor, tuburilor de dren sau canulelor traheale; recoltarea unor produse biologice; kinetoterapie individuală; logopedie individuală; masaj pentru limfedem; în anumite situații, evaluare psihologică pentru pacientul oncologic. Așadar, pansamentele pentru răni sau escare, injecțiile, monitorizarea unor parametri și anumite forme de recuperare pot fi decontate dacă sunt înscrise în recomandarea medicală și sunt efectuate de un furnizor contractat. Recuperarea la domiciliu nu înseamnă orice formă de fizioterapie În pachetul de îngrijiri la domiciliu este prevăzută kinetoterapia individuală, precum și logopedia și masajul limfedemului. Nu trebuie însă confundată această prestație cu întregul pachet de medicină fizică și de reabilitare. Procedurile complexe de recuperare, fizioterapie sau tratament balnear au propriile reguli de decontare și nu devin automat servicii gratuite la domiciliu doar pentru că pacientul se deplasează greu. Materialele necesare îngrijirii, incluse în decontare Un aspect important pentru familie este că tariful decontat furnizorului include costurile materialelor necesare realizării serviciilor de îngrijire, precum și costurile deplasării personalului la domiciliul pacientului. Prin urmare, pentru serviciile incluse în recomandare și decontate de CAS, furnizorul nu ar trebui să transforme separat în „taxă de deplasare” sau în cost suplimentar ceea ce este deja inclus în tariful achitat de sistemul public. Furnizorul trebuie să fie în contract cu CAS O recomandare medicală nu înseamnă că pacientul poate chema orice firmă de îngrijiri medicale la domiciliu și va primi ulterior banii înapoi de la casa de asigurări. Serviciile decontate trebuie efectuate de un furnizor aflat în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate. Listele cu furnizorii contractați sunt publicate de casele județene de asigurări și de CASMB, la secțiunea destinată furnizorilor de servicii medicale. CNAS precizează că listele și datele lor de contact sunt publicate separat pentru fiecare casă de asigurări. În București, de exemplu, CASMB publică în 2026 lista actualizată a furnizorilor de îngrijiri la domiciliu aflați în contract. Există însă și o problemă practică: furnizorii lucrează în limita sumelor contractate cu casa de asigurări. Normele le permit, dacă este necesar, să întocmească liste de prioritate, cât timp recomandarea este încă valabilă. Cu alte cuvinte, faptul că pacientul are recomandarea medicală nu garantează întotdeauna că primul furnizor contactat îl poate prelua imediat. Îngrijirile paliative la domiciliu au reguli distincte Pentru pacienții cu boli grave, progresive sau incurabile există separat îngrijirile paliative la domiciliu. Acestea nu înseamnă doar administrarea tratamentului, ci pot include evaluarea medicală, controlul durerii și al altor simptome, monitorizare, îngrijirea escarelor și stomelor, administrarea medicamentelor, kinetoterapie, consilierea pacientului și a familiei și asistență psihologică. Recomandarea pentru paliative poate fi emisă de medicul de familie, de medicul specialist din ambulatoriu sau de medicul din spital. În sistemul reglementat prin Contractul-cadru, un adult poate beneficia de maximum 90 de zile de îngrijiri paliative la domiciliu în ultimele 11 luni, în episoade de cel mult 30 de zile. În 2026 există însă o schimbare legislativă în curs: Guvernul a stabilit trecerea către un Program național de îngrijiri paliative, cu o perioadă tranzitorie de 12 luni de la intrarea programului în vigoare. În această perioadă, pacientul nu poate primi concomitent aceleași îngrijiri atât prin vechiul mecanism al Contractului-cadru, cât și prin programul național. La 11 august 2026, Ministerul Sănătății arăta însă că lansarea programului național de îngrijiri paliative era încă una dintre măsurile care necesitau promovare. Prin urmare, pentru un pacient care solicită paliative în această perioadă, este prudentă verificarea directă la casa de asigurări a mecanismului efectiv aplicabil în județul respectiv. Când trebuie familia să plătească Există mai multe situații în care îngrijirea la domiciliu ajunge să fie suportată din buzunar. Prima este alegerea unui furnizor privat care nu are contract cu casa de asigurări pentru serviciul respectiv. În această situație, recomandarea medicală nu transformă automat serviciul într-unul decontat. Familia va plăti, de regulă, și dacă solicită servicii suplimentare care nu apar în recomandarea medicului sau nu fac parte din pachetul de bază:. De exemplu: prezență permanentă a unui îngrijitor, supraveghere timp de mai multe ore, menaj, gătit, cumpărături, ajutor general în gospodărie ori alte servicii de tip „caregiver”.  Acestea sunt servicii sociale sau de îngrijire personală, nu acte medicale decontate automat prin CNAS. Plata poate deveni necesară și după epuizarea numărului de zile pe care sistemul public îl poate deconta sau atunci când familia dorește mai multe vizite ori alte servicii decât cele prescrise. De asemenea, dacă niciun furnizor contractat nu are disponibilitate în intervalul în care pacientul are nevoie de ajutor, familia poate opta pentru un serviciu privat cu plată. Casa de asigurări nu funcționează însă, în mod obișnuit, ca un sistem de rambursare în care pacientul plătește unei firme necontractate și solicită ulterior restituirea banilor. Îngrijirea medicală nu este același lucru cu îngrijirea permanentă a unei persoane dependente Aceasta este probabil cea mai importantă distincție pentru familii. CNAS decontează acte medicale determinate, efectuate conform unei recomandări și unui plan de îngrijire. O zi de îngrijire presupune cel puțin o vizită la domiciliu; timpul mediu luat în calcul pentru o vizită de îngrijiri medicale este de aproximativ o oră. Sistemul nu finanțează prin acest mecanism prezența unui asistent sau îngrijitor lângă pacient 8, 12 sau 24 de ore pe zi. Astfel, o persoană poate avea gratuit asistenta care vine să îi facă injecția, să îi îngrijească escara sau să îi monitorizeze starea, dar familia poate fi nevoită să suporte separat costul unei persoane care rămâne în locuință pentru supraveghere, hrană, igienă și ajutor permanent. Ce ar trebui să facă familia, pas cu pas Primul pas este discutarea situației cu medicul de familie sau cu specialistul care tratează pacientul. Dacă acesta consideră că sunt îndeplinite criteriile, eliberează recomandarea pentru îngrijiri medicale la domiciliu. În maximum 10 zile lucrătoare, pacientul sau un aparținător trebuie să se adreseze casei de asigurări pentru certificarea numărului de zile și să găsească un furnizor contractat care poate prelua cazul. Recomandarea rămâne valabilă 30 de zile, iar furnizorul trebuie să înceapă serviciile în această perioadă. Înainte de semnarea oricărui document, familia ar trebui să întrebe foarte clar: „Aceste servicii sunt decontate prin CAS sau sunt cu plată?” și, dacă există costuri suplimentare, să solicite precizarea lor înainte de începerea îngrijirilor. Pentru un pensionar dependent, diferența poate fi considerabilă. Serviciile medicale recomandate și decontate pot scuti familia de costurile pansamentelor, injecțiilor, anumitor proceduri și vizitelor personalului medical. Îngrijirea zilnică permanentă, însă, rămâne un domeniu separat și este, în numeroase situații, responsabilitatea familiei sau un serviciu care trebuie contractat și plătit separat.

Concediul de odihnă neefectuat: când se reportează zilele rămase și ce obligații financiare are angajatorul dacă te recheamă din vacanță
Eveniment

Concediul de odihnă neefectuat: când se reportează zilele rămase și ce obligații financiare are angajatorul dacă te recheamă din vacanță

Dacă un salariat ajunge la sfârșitul anului cu zile de concediu nefolosite, acestea nu se transformă automat în bani și nici nu ar trebui considerate pur și simplu „pierdute”. Codul muncii pornește de la o regulă foarte clară: concediul de odihnă trebuie, în primul rând, efectuat, scopul său fiind odihna efectivă a salariatului. Compensarea în bani este permisă, ca regulă, numai atunci când contractul individual de muncă încetează. Situația se complică atunci când zilele rămân neefectuate, când concediul este amânat de angajator sau când salariatul este chemat înapoi la serviciu în timpul vacanței. Legea stabilește însă reguli și pentru aceste cazuri. Concediul de odihnă este un drept garantat Potrivit Codului muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate face obiectul unei renunțări sau al unei limitări. Citește și: Concedierea în timpul concediului medical: ce drepturi au salariații în 2026 și cum se pot apăra de abuzurile angajatorilor Durata minimă prevăzută de lege este de 20 de zile lucrătoare pe an, contractele individuale sau colective de muncă putând prevedea un număr mai mare de zile. Așadar, un angajator nu poate propune legal, cât timp raportul de muncă continuă, ca salariatul să renunțe la concediu în schimbul unei sume de bani. Regula este tocmai inversă: zilele de concediu trebuie luate în natură. Ce se întâmplă cu zilele de concediu rămase la sfârșitul anului În principiu, concediul de odihnă trebuie efectuat în fiecare an. Există însă numeroase situații în care acest lucru nu este posibil: salariatul a fost în concediu medical, activitatea firmei nu a permis efectuarea concediului în perioada programată sau au intervenit alte motive justificate. Codul muncii prevede că, atunci când salariatul nu poate efectua integral sau parțial concediul anual din motive justificate, angajatorul este obligat, cu acordul salariatului, să îi acorde zilele rămase într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu. De exemplu, pentru zile de concediu aferente anului 2026 care nu au putut fi efectuate din motive justificate, perioada legală de acordare începe în 2027. Prin urmare, simplul fapt că a venit 1 ianuarie nu înseamnă că zilele rămase dispar. Angajatorul poate spune „nu ți-ai luat concediul, l-ai pierdut”? O asemenea concluzie automată este riscantă. Citește și: Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii Angajatorul are, la rândul său, obligații privind organizarea și acordarea concediului. Codul muncii nu tratează concediul de odihnă ca pe un beneficiu pe care firma îl poate lăsa la nesfârșit la discreția salariatului, iar apoi să constate că acesta „a expirat”. În practică trebuie văzut de ce concediul nu a fost efectuat: salariatul nu l-a solicitat, concediul a fost amânat, cererile au fost refuzate, salariatul s-a aflat într-o situație care făcea imposibilă efectuarea lui sau angajatorul nu a asigurat efectiv posibilitatea efectuării concediului. De aceea, pentru salariați este util ca solicitările de concediu, aprobările, refuzurile și eventualele amânări să fie păstrate în scris. Banii în locul zilelor libere Salariatul nu poate să ceară banii în locul zilelor libere, cât timp contractul individual de muncă continuă. Articolul 146 din Codul muncii stabilește expres că „compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”. Prin urmare, nu este legală formula: „Nu mai pleci în concediu anul acesta, dar îți plătim zilele”. Chiar dacă atât angajatul, cât și angajatorul ar fi de acord, principiul rămâne același: în timpul existenței contractului, concediul trebuie acordat ca timp liber. La plecarea din firmă, concediul neefectuat se plătește Situația se schimbă radical atunci când contractul individual de muncă încetează. Dacă salariatul mai are zile de concediu la care era îndreptățit și pe care nu le-a efectuat, acestea nu mai pot fi acordate în natură după încetarea raportului de muncă. În această situație intervine compensarea în bani prevăzută de Codul muncii. Regula este valabilă indiferent de modalitatea de încetare a contractului, dacă există concediu de odihnă cuvenit și neefectuat. Cu alte cuvinte, plata zilelor rămase nu este un „bonus” oferit de angajator la plecare, ci consecința faptului că dreptul la concediu nu mai poate fi exercitat efectiv după încetarea contractului. Ce se întâmplă dacă salariatul se îmbolnăvește în concediu Concediul de odihnă și concediul medical au scopuri diferite. Codul muncii stabilește că perioadele de incapacitate temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate prestată pentru stabilirea concediului de odihnă. Dacă una dintre aceste situații intervine în timpul concediului de odihnă, acesta se întrerupe, iar zilele rămase se efectuează ulterior. Așadar, un salariat care se îmbolnăvește în timpul vacanței și intră legal în concediu medical nu ar trebui să „consume” simultan și zilele de odihnă aferente perioadei respective. Rechemarea din vacanță, legală sau nu Angajatorul poate să cheme salariatul înapoi din concediu, însă nu oricând și nu doar pentru că „este mult de lucru”. Articolul 151 din Codul muncii permite angajatorului să îl recheme pe salariat din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența acestuia la locul de muncă. Prin urmare, rechemarea este concepută de lege ca o măsură excepțională. O situație critică, un incident grav, o urgență operațională sau o împrejurare care nu poate fi gestionată fără prezența salariatului pot justifica rechemarea. Simpla comoditate a angajatorului sau o organizare defectuoasă a activității nu ar trebui confundate cu „interese urgente”. Obligația de despăgubire Totuși, această măsură excepțională vine cu un cost direct pentru firmă. Potrivit legii, angajatorul este obligat să suporte toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare pentru revenirea la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite din cauza întreruperii concediului (ex: bilete de avion pierdute, nopți de cazare neutilizate și nerambursabile). De aceea, salariatul ar trebui să păstreze facturile, biletele de transport, rezervările și documentele care pot demonstra prejudiciul produs prin întreruperea concediului. Zilele de concediu rămase după rechemare nu dispar Rechemarea la serviciu nu înseamnă că salariatul pierde zilele din concediu pe care nu le-a mai putut efectua. Practic, concediul este întrerupt, iar perioada neefectuată rămâne disponibilă pentru a fi acordată ulterior, în condițiile legii. Inspecția Muncii arată, de asemenea, că vacanța poate fi întreruptă și că angajatorul poate dispune rechemarea cu suportarea cheltuielilor aferente. Dacă, de exemplu, un angajat avea aprobate zece zile de concediu și este rechemat după patru, celelalte zile nu sunt considerate concediu efectuat doar pentru că figurau inițial în programare. Ce este bine să păstreze salariatul În cazul unui conflict, documentele pot face diferența. Este util ca salariatul să păstreze cererile de concediu, aprobările sau refuzurile angajatorului, programările concediilor, mesajele prin care i s-a cerut amânarea concediului și, dacă a fost rechemat, solicitarea angajatorului și documentele privind cheltuielile produse. Mai ales atunci când există mai mulți ani cu zile de concediu restante, este indicat ca salariatul să ceară în scris situația exactă a zilelor disponibile și programarea efectuării lor. Concediul nu este o recompensă acordată de firmă Regula esențială pentru salariați este simplă: concediul de odihnă reprezintă un drept, nu o favoare acordată de angajator. Zilele neefectuate din motive justificate pot fi acordate ulterior, în condițiile și în termenul prevăzut de Codul muncii. În timpul raportului de muncă, ele nu pot fi înlocuite pur și simplu cu bani. Compensarea devine posibilă atunci când contractul încetează. Iar dacă angajatorul îl recheamă în mod justificat pe salariat din concediu, trebuie să suporte costurile și prejudiciile generate de revenirea la muncă, iar zilele neefectuate rămân de recuperat.

Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026
Eveniment

Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026

În calculul pensiei pot intra și perioade în care o persoană nu a mers efectiv la serviciu și nu a avut un contract obișnuit de muncă. Facultatea la zi, armata, anumite concedii medicale, concediul pentru creșterea copilului, șomajul sau anii de detenție politică pot fi recunoscuți, în anumite condiții, la stabilirea drepturilor de pensie pentru anul 2026. Însă nu toți acești ani au aceeași valoare. Legea pensiilor face diferența între stagiu contributiv, perioade asimilate și perioade necontributive. Mai mult, o perioadă care este luată în calcul la pensia pentru limită de vârstă poate să nu ajute la îndeplinirea condițiilor pentru pensia anticipată. Trei noțiuni care nu trebuie confundate Potrivit Legii nr. 360/2023, stagiul total de cotizare poate cuprinde trei categorii: stagiul de cotizare contributiv, perioadele asimilate și perioadele necontributive recunoscute de lege. Citește și: Medicamente compensate pentru pensionari în 2026: cine primește și ce înseamnă, de fapt, reducerea de 90% Stagiul contributiv reprezintă, în principal, timpul pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale. Perioadele asimilate sunt intervale în care contribuția nu a fost datorată sau plătită, dar pe care legea le tratează, în anumite condiții, ca stagiu de cotizare. Perioadele necontributive sunt recunoscute ca vechime sau stagiu prin acte normative speciale, deși pentru ele nu exista obligația plății contribuției de asigurări sociale. Diferența devine esențială atunci când omul vrea să afle nu doar „câți ani are în total”, ci dacă a realizat stagiul minim sau stagiul complet contributiv cerut pentru un anumit tip de pensionare. Facultatea la zi poate conta la pensie Studiile universitare reprezintă perioadă asimilată dacă au fost urmate la zi sau cu frecvență, pe durata normală prevăzută pentru programul respectiv și au fost finalizate cu diplomă. Legea include studiile universitare de licență, dar și ciclurile de master și doctorat, în condițiile în care studiile sunt absolvite. Pentru facultate și pentru unele dintre celelalte perioade asimilate, punctajul lunar stabilit de Legea nr. 360/2023 este de 0,25 puncte. Așadar, un an de facultate nu valorează în calculul pensiei la fel ca un an în care salariatul a avut, de exemplu, un venit ridicat pentru care s-a plătit CAS. Mai există o precizare importantă: facultatea poate fi valorificată la calcularea pensiei, însă nu intră în stagiul complet contributiv necesar deschiderii dreptului la pensie anticipată. Armata este și ea perioadă asimilată Serviciul militar obligatoriu este recunoscut la pensie. Citește și: Talonul de pensie în 2026, explicat rând cu rând: ce reprezintă fiecare sumă și reținere Legea include perioada în care persoana a fost militar în termen sau militar cu termen redus, precum și perioadele de concentrare, mobilizare ori prizonierat. Și această perioadă beneficiază, în calculul stabilit de actuala lege, de punctajul de 0,25 puncte lunar. Armata poate majora astfel stagiul total și numărul de puncte luat în calcul la pensie, dar nu poate înlocui anii contributivi ceruți pentru deschiderea dreptului la pensia anticipată. CNPP o enumeră expres printre perioadele care nu intră în stagiul complet contributiv cerut pentru anticipată. Concediul pentru creșterea copilului are un regim mai favorabil O situație aparte este concediul pentru creșterea copilului. Pentru calculul pensiei, concediul pentru creșterea copilului de după 1 ianuarie 2006 beneficiază, potrivit Legii nr. 360/2023, de un punctaj lunar determinat pe baza indemnizației primite, și nu de pragul fix de 0,25 puncte aplicat altor perioade asimilate. Punctajul anual se obține conform regulii generale, prin însumarea punctajelor lunare din acel an și împărțirea rezultatului la 12. Perioada este considerată asimilată, dar, prin excepție, se ia în calcul la stabilirea stagiului minim și complet contributiv necesar deschiderii dreptului la pensie. Totuși, conform precizărilor CNPP, această perioadă este exclusă de la calculul punctelor de stabilitate Concediile medicale: contează și perioada în care au fost acordate În cazul concediilor medicale trebuie urmărită data. Legea nr. 360/2023 tratează drept perioade asimilate intervalele în care, între 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2006, o persoană a beneficiat de indemnizații de asigurări sociale acordate potrivit legislației de atunci. În această categorie au intrat, între altele, anumite indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, maternitate ori recuperarea capacității de muncă. Separat, începând cu 1 ianuarie 2005, legea consideră perioadă asimilată concediul pentru incapacitate temporară de muncă produsă de accident de muncă sau boală profesională. Așadar, formula „orice concediu medical înseamnă automat vechime necontributivă” este prea simplă. Regimul juridic depinde de tipul indemnizației și de perioada în care aceasta a fost acordată. Șomajul contează, dar nu toate perioadele de șomaj sunt identice Una dintre cele mai frecvente confuzii privește șomajul. CNPP precizează că perioadele în care o persoană a primit ajutor de șomaj sau ajutor de integrare profesională înainte de 1 aprilie 2001, în baza legislației de atunci, sunt perioade necontributive recunoscute ca stagiu de cotizare. Pentru perioadele de șomaj în care drepturile bănești primite au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, situația este diferită: la determinarea punctajului se iau în considerare sumele respective. Legea prevede expres că, pentru perioada în care persoana a fost șomer, punctajul lunar se stabilește în funcție de drepturile bănești care au constituit baza de calcul a CAS. De aceea, la verificarea dosarului de pensie este important nu doar faptul că persoana a fost șomer, ci și în ce an și în baza cărei legislații a primit indemnizația. Pentru pensia anticipată, șomajul de dinainte de 1 aprilie 2001, recunoscut drept perioadă necontributivă, nu intră în stagiul complet contributiv necesar deschiderii dreptului. Detenția politică, deportarea și persecuția pot fi recunoscute Și unele perioade în care oamenii au fost împiedicați de stat să muncească sunt luate în considerare. Printre perioadele necontributive recunoscute de legislația pensiilor se află cele stabilite potrivit Decretului-lege nr. 118/1990 pentru persoanele persecutate politic de regimul instaurat după 6 martie 1945. Pot intra aici, în condițiile prevăzute de lege, perioade de privare de libertate din motive politice, deportare, strămutare sau prizonierat, precum și anumite perioade suplimentare de vechime acordate persoanelor persecutate. Ele pot fi recunoscute la pensie, însă CNPP le enumeră între perioadele necontributive care nu intră în stagiul complet contributiv necesar pentru deschiderea dreptului la pensie anticipată. Anii „recunoscuți” nu aduc puncte de stabilitate O altă diferență importantă apare la punctele de stabilitate introduse de noua lege a pensiilor. Acestea se acordă numai pentru stagiul de cotizare contributiv care depășește 25 de ani: 0,50 puncte pentru fiecare an peste 25 până la 30 de ani inclusiv, 0,75 puncte pentru anii peste 30 până la 35 și câte un punct pentru fiecare an contributiv peste 35 de ani. Prin urmare, faptul că o persoană are, de exemplu, 35 de ani de stagiu total nu înseamnă automat că are 35 de ani contributivi și nici că toate cele 35 de ani generează puncte de stabilitate. Un pensionar ar putea avea, ipotetic, 30 de ani lucrați efectiv, patru ani de facultate și un an de armată. Stagiul total recunoscut poate ajunge astfel la 35 de ani, dar facultatea și armata nu devin, numai prin această însumare, ani contributivi pentru punctele de stabilitate sau pentru îndeplinirea stagiului complet contributiv cerut la pensia anticipată. De ce contează diferența mai ales la pensia anticipată În cazul pensiei pentru limită de vârstă, perioadele asimilate și cele necontributive pot fi valorificate în condițiile legii și pot influența stagiul total și cuantumul pensiei. La pensia anticipată, însă, criteriul principal este realizarea stagiului complet de cotizare contributiv. CNPP precizează expres că, pentru deschiderea acestui drept, nu intră în stagiul complet contributiv facultatea, armata, anumite indemnizații și concedii medicale, șomajul necontributiv anterior datei de 1 aprilie 2001, perioadele recunoscute foștilor persecutați politic și alte perioade necontributive prevăzute de lege. Există însă o nuanță importantă în noua lege: penalizarea aplicată pensiei anticipate scade treptat în funcție de numărul de ani de muncă realizați peste stagiul complet contributiv de 35 de ani. Cu toate acestea, legea menține o rigoare absolută: atât stagiul complet de bază, cât și anii suplimentari de peste acest stagiu (de până la 5 ani) trebuie să fie realizați exclusiv din perioade contributive. Perioadele asimilate (precum facultatea sau armata) rămân complet excluse de la orice formă de calcul pentru pensia anticipată, fiind valorificate abia la împlinirea vârstei standard. Ce ar trebui să verifice pensionarul în dosarul său Cea mai utilă întrebare nu este, așadar, doar „câți ani am vechime?”, ci „din acești ani, câți sunt contributivi, câți sunt asimilați și câți sunt necontributivi?” În deciziile de pensionare emise potrivit noii legislații, aceste categorii sunt evidențiate separat tocmai pentru că produc efecte juridice diferite. Pentru perioade mai vechi, pensionarul ar trebui să păstreze sau să caute, după caz, diploma și documentele privind durata studiilor, livretul militar, carnetul de muncă, adeverințele privind șomajul sau plățile compensatorii, documentele privind concediul pentru creșterea copilului și actele oficiale prin care au fost recunoscute perioadele de detenție, deportare ori persecuție politică. Concluzia importantă este că un an recunoscut la pensie nu este întotdeauna egal cu un an lucrat și contributiv. Facultatea, armata, concediul pentru creșterea copilului, șomajul sau alte perioade protejate de lege pot conta, dar în moduri diferite. Iar această diferență poate decide atât cuantumul pensiei, cât și momentul în care persoana poate efectiv să se pensioneze.

Gunoi de grajd, transformat în electricitate: investiție de 4,5 milioane de euro într-o stație de biogaz
Eveniment

Gunoi de grajd, transformat în electricitate: investiție de 4,5 milioane de euro într-o stație de biogaz

O fermă din Pașcani cu peste 3.000 de bovine și ovine va transforma gunoiul de grajd și resturile vegetale în energie electrică și termică, după o investiție de aproape 4,5 milioane de euro. Stația de biogaz a Agrocomplex Lunca Pașcani a fost finalizată și a intrat în testări, potrivit Ziarul de Iași. Capacitate de 630 kW Instalația va ajunge la o capacitate maximă de 630 kW. O parte din energia produsă va fi folosită în fermă, iar surplusul va fi injectat în rețea. Citește și: Sociologul Palada, plătit de AUR în 2025, anunță scoruri zdrobitoare pentru partidul lui Simion. La prezidențialele din 2025, prognozele sale, complet greșite Stația va utiliza anual aproximativ 10.000 de tone de dejecții animale, care vor acoperi peste 90% din materia primă necesară, plus circa 2.000 de tone de resturi vegetale. Investiție finanțată prin PNRR Proiectul valorează aproape 4,5 milioane de euro, dintre care 2,98 milioane de euro reprezintă finanțare nerambursabilă prin PNRR. Directorul Agrocomplex, Bogdan Pantazi, estimează că instalația ar putea produce până la 5.353 MWh anual și ar putea reduce emisiile cu peste 5.300 de tone de CO₂ pe an. Biogazul poate compensa pierderile din lapte Pantazi spune că energia produsă poate deveni o sursă suplimentară de venit pentru ferme și poate compensa parțial pierderile provocate de prețurile scăzute ale laptelui. În județul Iași există trei investiții în biogaz: una funcțională și două aflate în testare.

Euro îi pune în dificultate pe suveraniști: critică renunțarea la leu, dar spun că economiile în euro nu sunt o contradicție
Eveniment

Euro îi pune în dificultate pe suveraniști: critică renunțarea la leu, dar spun că economiile în euro nu sunt o contradicție

România ar putea reveni la obiectivul aderării la zona euro, după ce președintele Nicușor Dan a anunțat un acord politic de principiu. Ziarul de Iași a cerut poziția a șase politicieni locali AUR, SOS România și POT, însă doar doi au răspuns. AUR: România nu este pregătită Consilierul județean AUR Marius Ostaficiuc susține că partidul nu se opune monedei euro, ci adoptării acesteia în actualele condiții economice. Citește și: Sociologul Palada, plătit de AUR în 2025, anunță scoruri zdrobitoare pentru partidul lui Simion. La prezidențialele din 2025, prognozele sale, complet greșite Întrebat despre economiile personale în euro ale celor care critică renunțarea la leu, acesta a calificat întrebarea drept „tendențioasă”. „Faptul că un român are economii în euro nu înseamnă că susține adoptarea euro ca monedă națională”, a declarat Ostaficiuc. SOS România se opune adoptării acum Deputata SOS România Simona-Elena Macovei Ilie afirmă, la rândul său, că economia României nu este pregătită pentru euro. Deputata consideră că economiile personale într-o anumită monedă nu determină poziția privind politica monetară. România nu îndeplinește criteriile Raportul de convergență al Comisiei Europene arată că România nu îndeplinește în prezent majoritatea criteriilor pentru adoptarea euro. Oficialii BNR estimează că aderarea rămâne un obiectiv de durată.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră