Drona de la Galați, pe agenda ONU. Ce arată precedentele reuniuni cerute de Polonia și Estonia despre limitele Consiliului de Securitate
Prăbușirea dronei rusești în județul Galați a determinat România să solicite convocarea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU, într-o reuniune programată pentru 1 iunie, la ora 22:00, ora României. Deși este prima reuniune de acest tip solicitată de București, de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina în februarie 2022, cazul Galați nu reprezintă un episod izolat. În ultimii ani, mai multe incidente provocate de drone, rachete sau aeronave militare rusești au ajuns pe agenda Consiliului de Securitate și au alimentat îngrijorările privind securitatea flancului estic al NATO. Dacă aceste reuniuni au produs rareori rezultate concrete la ONU, din cauza dreptului de veto al Rusiei, ele au fost adesea urmate de măsuri suplimentare de securitate adoptate de NATO, contribuind la consolidarea apărării aliate în Europa de Est. Racheta din Polonia, 2022 Primul moment de cotitură a avut loc în noiembrie 2022, când două persoane au murit după ce o rachetă rusească a lovit localitatea poloneză Przewodów, aflată în apropierea graniței cu Ucraina. Citește și: Noile autostrăzi românești vor rezista 20-25 de ani, față de 40-50 de ani, avertizează Erbașu, care explică de ce sunt prost construite Incidentul a provocat consultări urgente între aliații NATO și a alimentat temerile privind extinderea conflictului dincolo de teritoriul ucrainean. În paralel, liderii NATO au convocat reuniuni de urgență pentru evaluarea situației. Dincolo de investigațiile privind originea exactă a rachetei, incidentul a generat o schimbare majoră în filosofia de securitate a Alianței. Înainte de Przewodów, procedurile NATO presupuneau un lanț lung de raportare și consultări politice înainte ca o țintă aeriană suspectă să poată fi angajată militar. După noiembrie 2022, regulile au fost simplificate. Comandanții locali și echipajele aflate în misiuni de poliție aeriană au primit protocoale de reacție mult mai rapide, inclusiv posibilitatea de a neutraliza ținte considerate ostile fără a mai aștepta aprobări succesive de la nivel strategic. Tot atunci s-a consolidat și ideea politică potrivit căreia responsabilitatea pentru orice proiectil care ajunge pe teritoriul NATO aparține Federației Ruse, indiferent dacă acesta a fost lansat direct de Rusia sau a fost generat de acțiuni defensive ale Ucrainei în contextul războiului declanșat de Moscova. Polonia 2025: doborârea efectivă a dronelor Un nou prag a fost depășit în septembrie 2025. Pe fondul unei incursiuni masive în care 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian polonez și NATO, Varșovia a solicitat convocarea unei reuniuni de urgență a Consiliului de Securitate al ONU. Deși Consiliul de Securitate nu a adoptat nicio rezoluție executorie, reuniunea a avut efecte concrete în plan militar. Potrivit informațiilor publicate ulterior, avioane poloneze F-16 și aparate aliate, inclusiv F-35 olandeze, au primit autorizația de a doborî dronele care pătrundeau în spațiul aerian NATO. În paralel, Polonia a activat Articolul 4 din Tratatul NATO, care permite consultări între aliați atunci când unul dintre state consideră că securitatea sa este amenințată. Consecințele au fost imediate: - extinderea acoperirii sistemelor Patriot desfășurate de Germania; - suplimentarea misiunilor AWACS; - întărirea monitorizării frontierei polono-belaruse; - coordonarea mai strânsă a apărării aeriene pe Flancul Estic. Estonia și răspunsul militar imediat La doar câteva zile după cazul Poloniei, Estonia a cerut la rândul său convocarea unei reuniuni de urgență a Consiliului de Securitate. Motivul a fost considerat și mai grav: trei avioane de luptă rusești MiG-31 au pătruns timp de aproximativ 12 minute în spațiul aerian estonian, apropiindu-se de Tallinn. Deși Consiliul de Securitate nu a reușit să adopte o rezoluție, NATO a reacționat imediat. Avioane F-35 italiene dislocate în Estonia, împreună cu aeronave din Finlanda și Suedia, au interceptat aparatele rusești și le-au escortat în afara spațiului aliat. În paralel, statele baltice au accelerat integrarea apărării aeriene regionale. Printre măsurile anunțate s-au numărat: - crearea unui mecanism comun de supraveghere a spațiului aerian; - posibilitatea urmăririi și interceptării transfrontaliere a țintelor suspecte; - extinderea utilizării sistemelor de război electronic; - coordonarea permanentă dintre statele baltice și Finlanda. De ce ONU poate discuta, dar nu poate acționa decisiv Experiența ultimilor ani arată însă și limitele evidente ale Consiliului de Securitate. Principalul obstacol este dreptul de veto al celor cinci membri permanenți: Statele Unite, Marea Britanie, Franța, China și Federația Rusă. În practică, orice rezoluție care ar impune sancțiuni, măsuri coercitive sau condamnări oficiale împotriva Rusiei poate fi blocată prin veto de Moscova. Acesta este motivul pentru care reuniunile dedicate Poloniei și Estoniei nu au produs măsuri obligatorii, deși au generat efecte politice și militare importante. Totuși, dreptul de veto nu poate împiedica desfășurarea dezbaterilor, prezentarea probelor, formularea pozițiilor oficiale sau izolarea diplomatică a unui stat în fața comunității internaționale. Cu alte cuvinte, Rusia poate bloca o rezoluție, dar nu poate împiedica transformarea unui incident într-un subiect global. Ce poate obține România după reuniunea de la ONU Solicitarea Bucureștiului urmărește mai multe obiective simultan. În primul rând, România internaționalizează incidentul de la Galați și îl transformă dintr-o problemă de securitate locală într-un dosar discutat la nivel mondial. În al doilea rând, contribuie la construirea unei arhive diplomatice și juridice privind incidentele provocate de războiul din Ucraina pe teritoriul statelor NATO. În al treilea rând, oferă aliaților o platformă oficială pentru exprimarea solidarității și pentru prezentarea unor măsuri suplimentare de securitate. Chiar dacă o rezoluție împotriva Rusiei este improbabilă, reuniunea ar putea conduce la: - o declarație politică de condamnare susținută de statele occidentale; - solicitarea unei investigații internaționale independente; - prezentarea unor concluzii tehnice privind proveniența dronei; - creșterea presiunii diplomatice asupra Moscovei. NATO, principalul beneficiar al reuniunii Experiența ultimilor ani sugerează că efectele cele mai importante s-ar putea vedea nu la ONU, ci în cadrul NATO. Atât după incidentul din Polonia, cât și după cel din Estonia, măsurile concrete au fost adoptate de alianță și de statele membre. În acest context, reuniunea de la New York ar putea accelera decizii deja aflate pe masa aliaților: - consolidarea apărării antiaeriene de pe Flancul Estic; - creșterea numărului de sisteme Patriot și alte mijloace de interceptare; - suplimentarea misiunilor AWACS și a zborurilor de poliție aeriană; - extinderea capacităților de război electronic; - integrarea mai strânsă a sistemelor de avertizare timpurie din regiunea Mării Negre.
