Justiție
Procuroarea Deriuș, care a criticat la Cotroceni conducerea DNA, era pe urmele amicilor lui Savonea - surse
Procuroarea Laura Deriuș, care a criticat, la Cotroceni, conducerea DNA, era pe urmele amicilor lui Savonea, afirmă fostul jurnalist Ionel Stoica, pe Facebook. Stoica a lucrat între 2021 și 2024 pentru primarul USR al Sectorului 1, Clotilde Armand.
Citește și: Justiția poate fi reformată doar prin schimbări legislative pe care PSD nu le vrea. Restul e blabla
Acum, Stoica scrie că Deriuș avea în lucru un dosar care-l privea pe primarul din Chiajna, Mircea Minea. La Cotroceni, procuroarea DNA a arătat cum a intervenit în acest dosar șeful ei din DNA și i-a blocat perchezițiile.
Mircea Minea, primar în Chiajna din 1996, a fost implicat în afaceri imobiliare cu Mihai Savonea, soțul Liei Savonea, a arătat o anchetă Rise Project din 2023.
Procuroarea Deriuș, care a criticat, la Cotroceni, conducerea DNA era pe urmele amicilor lui Savonea
Ce arată Ionel Stoica:
„ Fostul procuror DNA Laura Deriuș, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, a declarat ieri că șefii direcți din DNA i-au blocat perchezițiile într-un dosar important de corupție.
Magistratul nu a dat nume în timpul discuțiilor cu Nicușor Dan, dar vă spun eu la cine se referă (știu toți din DNA, s-a discutat pe la colțurile instituției, a vuit atunci parchetul anticorupție): este vorba despre liberalul Mircea Minea (fost prim-vicepreședinte al PNL, fost copreședinte ALDE și fost membru PSD).
Un politician greu la nivel local – vorbim despre Ilfov, paradisul imobiliar al României – care este primar al comunei Chiajna neîntrerupt din 1996 până în prezent (în 2024 a obținut al optulea mandat).
Să nu vă mire că ancheta a fost mușamalizată la acest nivel, pentru că Mircea Minea este un politician cu conexiuni în Justiție; de altfel, în Chiajna locuiesc mai mulți judecători de la Înalta Curte, în frunte cu Lia Savonea. Iar RISE Project a dezvăluit conexiunile imobiliare dintre Mircea Minea și Mihai Savonea, soțul Liei Savonea (pun link în comentarii).
Laura Deriuș explică, pas cu pas, cum i-au fost blocate perchezițiile. Atunci când a văzut că se tergiversează cazul, a așteptat ca șeful să plece în concediu, pentru ca o colegă să semneze cererea către judecătorul de drepturi și libertăți, în vederea obținerii mandatelor de percheziție. Însă aceste mandate de percheziție – repet, aprobate de judecător – nu au fost puse în aplicare, deoarece șefii direcți din DNA au refuzat punerea lor în executare.
Și, ca să fie clar, Laura Deriuș a făcut aceste dezvăluiri în cadrul întâlnirii de la Cotroceni cu Nicușor Dan. Ea nu a dat nume, dar faptele vorbesc de la sine: anchetele au fost blocate, mandatele aprobate de judecător nu au fost puse în aplicare, iar cei cu conexiuni stau deasupra legii.
Dacă Justiția permite ca șefii și factorii politici să decidă cine poate fi cercetat și cine scapă, legea nu mai servește cetățenilor, ci devine un instrument de protecție pentru privilegiați. Gulerele albe rămân de neatins, iar restul – cetățeni sau procurori onești – plătesc prețul lipsei de voință și al complicității sistemului”.
Declarația Laurei Deriuș, la Cotroceni
„Cu privire metehnele de care vorbeau colegii și cu privire la dublul standard, cu privire la mecanismele concrete pe care le are conducerea, pot să vin să prezint un pic experiența personală.
În 2023, am făcut o cerere către șeful direcției să mă mut de pe judiciar pe urmărire penală. Având în vedere experiența mea în această cauză, am fost desemnată într-un dosar tot cu același și suspect, cu 56 de suspecți, o speță extrem de complexă, în care într-adevăr am muncit extrem de mult. Doar în cifre să vă explic: am avut în momentul în care am fost desemnată să lucrez în dosar, dosarul avea deja o activitate de doi ani și eu a trebuit să analizez 80 de volume în momentul ăla. În momentul în care am fost scoasă din dosar dosarul avea 300 de volume. Asta poate fi cum să zic reprezentativ pentru munca pe care am efectuat-o acolo.
Cu toate astea, conducerea direcției în mod repetat a venit către mine cu semnalul că să ies din acea cauză. Nu am înțeles argumentele și normal că mi le am expus. Am expus situația pe care v-am prezentat o cu privire la volumul meu de muncă. Ei s-au găsit totuși niște aspecte care au fost trecute pe o hârtie cu privire la chestiuni care nu sunt în regulă în legătură cu activitatea mea. Acele aspecte au fost evaluate și am fost prinsă într-o procedură de revocare din DNA, care presupune printre altele și prezența mea în fața secției de procurori.
Eu am expus în scris răspunsul meu cu privire la toate chestiunile din raportul de activitate. Am avut surpriza plăcută în care toți membrii din secția de procurori, în unanimitate, au apreciat că toate aspectele prezentate în raportul de revocare erau absolut nereale. CSM a emis hotărârea, șeful Direcției nu a ținut cont de aspectele astea și a dispus revocarea mea.
Tot cu privire la niște mecanisme care se folosesc și sunt chestiuni subtile și de facto, dar care au suport în lege, mai e situația unui dosar în care eu știind că există anumite legături între persoane pe care înțeleg să le cercetez și șeful direcției, am avut o oarecare reținere și în momentul în care șeful direcției a venit să dea ordinul prin care noi eram obligați să trimitem către el solicitările de mandate către judecătorul de drepturi și libertăți, eu am ales să nu fac acest lucru, adică să sistez interceptările din dosar, tocmai pentru a-mi proteja dosarul, pentru că, nu pot da nume, dar presa și situația cum a zis și colegul noi știam exact cine este persoana vizată și ce la ce mă pot aștepta.
Dar hai să zicem că asta este o suspiciune a mea. După cum s-au derulat faptele, am ajuns la concluzia contrară, adică nu este o suspiciune a mea.
M-am prezentat la șeful secției și i-am spus că trebuie să demarez o anchetă în acel dosar, mi s-a spus că da părea că notează: Ok, îmi trimiți pe mail ordonanța și vorbim. Așa am procedat. Am plecat de la ideea că există bună credință pentru că asta a fost experiența mea până atunci. A trecut o zi, două trei. Ordonanța mea avea șase pagini, prin urmare nu înțelegeam de ce durează atât de mult. Ulterior am insistat la șeful secție și a devenit oarecum iritat.
Având în vedere această situație trebuie să recunosc că am valorificat o împrejurare în care șeful secției era plecat două zile în concediu Și semnătura adresei o făcea o colegă de a mea care nu avea astfel de manifestări. Am ajuns cu dosarul la judecătorul de drepturi și libertăți cu solicitarea de a emite mandate de percheziție.
I-am făcut suspecți în cauză și în 20 februarie am făcut această solicitare, tot pe 20 judecătorul a analizat și a emis mandatele de percheziți. A analizat legalitatea și a stabilit nu numai că fapta există și că e bine descrisă, că sunt probe, ci și că sunt suspecții dau dovadă de o specializare.
Și atunci, din punctul meu de vedere, șeful secției nu avea niciun motiv să-mi refuze punerea în executare a acelor mandate, dar așa s-a întâmplat.
Pe lângă faptul că am fost chemată eu și polițiștii cu care lucram și la modul franc am fost întrebați cu privire… și într-un mod de natură să te intimideze, eu am insistat. Deși eu am fost întrebată ce vreau să-i fac acelui suspect, am răspuns: vreau să-i respect drepturile procesuale.
Adică la toate întrebările pe care mi le punea șeful secției, răspundeam strict procedural și nu am dat voie ca tendința lui să fie manifestată. Eu cu mandatele de percheziție avute, timp de 10 zile m-am lovit de o ignorare de facto din partea șefului secției în sensul că îl sunam și zicea: n-am timp, n-am timp să citesc.
Ca să fim clari, mandatele de percheziție nu trebuiau evaluate de șeful secției, nu era nevoie de o confirmare. Dar de facto se condiționa punerea în executare de așa zisă lecturare din partea șefului care oricum n-a existat și nu nu avea să se întâmple.
Prin urmare eu cred că trebuie avut în vedere și aceste chestiuni factuale care se întâmplă în actul de justiție și dacă legea permite ca șeful DNA și șeful secției să evalueze orice act al procurorului, cum vorbea colegul despre numirea politică. Noi ne simțim ca și cum un factor politic stabilește în orice moment ce activitate să fac eu în dosar. Trebuie să avem în vedere că orice solicitate, orice citație și să trimit la judecătorul de drepturi și libertăți presupune o semnătura șefului pe actele de corespondență”.
