/

PSDMR, partidul care ține țara la un loc

Orban a fost premier și șef la PNL, apoi nu a mai fost premier. Așa a ajuns Cîțu premier, apoi șef la PNL. Iar Orban a plecat din PNL, împreună cu niște loiali. Apoi Cîțu nu a mai fost premier, pentru că stelele s-au aliniat pentru Ciucă. Nu e clar dacă Ciucă are vreun viitor politic de calibrul unui șef de partid, dar acum PNL e rupt între liderul din Modrogan și cel de la Victoria. Iar o parte din parlamentari sunt la Orban în bucătărie. Cioloș a fost și el premier și șef de partid și acum e doar

/

De ce galeria lui Simion sporește în timp ce USR-ul băltește: o explicație empirică

Jorjică Simion din Vrancea nu e vreun geniu al politicii. Este un băiat modest intelectual, la fel ca și Ciolacu din Buzău. Dar are o calitate: muncește. Muncește vineri, sâmbătă și duminică. Străbate țara în lung și-n lat. Își face campanie ca-n anii 30. Nu știu, nu am informații, dar este posibil să se fi inspirat din campania dusă în 1931 de idolul secret al AUR, Corneliu Zelea Codreanu: acesta a fost ales deputat de Neamț în acel an, după ce a bătut tot județul îmbrăcat în ie și călare pe un cal alb. Sigur, motivele victoriei lui Codreanu sunt

/

Marcelică, acest mic escroc economic, dar mare șarlatan politic

De la amețitoarea înălțime a studiilor lui de Drept la fantomatica Ecologică, terminate la 28 de ani, Marcel Ciolacu a emis următorul panseu economic: „Nu cred că o să ajute TVA zero la alimente. Deja avem un TVA redus la alimente. Am văzut alte țări europene că au luat altfel de măsuri. Au plafonat prețul la alimentele de bază. Se pare că este mult mai bine.” Remarcați tăria opiniilor specializate ale lui Marcelică: „nu cred”, respectiv „se pare”. Omul, pe undeva, e sincer, nu vrea să ne facă să credem, cumva, că ar ști despre ce vorbește. Nici vorbă! Cel

/

Ilfov, regiune autonomă a mafiei, unde talibanii bat femei. Imaginea unui stat prăbușit

De Felicia Ienculescu-Popovici auzise, până ieri, puțină lume. Fiindcă, în România, faptele bune nu interesează și nu prea se mediatizează. Cui să-i pese? Dânsa face „educație remedială”. Aduce acasă la ea copii din familii defavorizate din Mogoșoaia și încearcă să-i ajute să treacă prin școală. În Mogoșoaia, la doi pași de București, sunt 300 de analfabeți declarați și, probabil, sute de analfabeți funcționali. „Am fost martora unor situații greu de închipuit, dacă nu ești acolo. O mamă analfabetă, cu patru copii, mi-a cerut ajutorul pentru că fusese cu copiii la medic. Primise medicamente diferite pentru fiecare, dar nu știa să

/

Simion și Târziu sunt Firicel și Celentano din politică, dar nesimpatici. Cine e în spatele AUR

Dacă ar fi simpatici, George Simion și Claudiu Târziu ar fi copiile identice ale personajelor Firicel și Celentano din „Las Fierbinți”. Simion ar fi ideal pe o tarla, cu o sapă în mână, pare genul care poate prăși o zi întreagă de vară, printre sudălmi, cântece de voie bună și câte un scuipat gros, din când în când, în brazdă. Târziu, e de altă parte, este un soi de Celentano care nu bea, dar care expune același tip de panseuri-clișeu, de birt sătesc, cizelate vag de mersul la școală până în clasa a VIII-a (nu ca ceilalți, doar până într-a

/

S-a dus mitul singurului „specialist” PSD: dr. Rafila, excelent analist TV. Și atât!

Când trimiți un milițian la Ministerul Agriculturii, un penal la SGG, un analfabet funcțional la Ministerul Muncii și un tractorist în ANRE, cu cine să te mai lauzi? Dr. Alexandru Rafila era singurul “specialist“ cu care PSD putea defila pe la televiziuni. Dar mitul lui Rafila s-a dus. La exact două luni de la instalarea guvernului Ciucă, domnul Rafila poate spune cu mândrie că n-a făcut nimic. Nici măcar nu are un plan. Sau, dacă îl are, îl ține bine ascuns, nu l-a spus la nimeni. Din când în când, apare la vreo televiziune de știri și spune, trist, că

/

De fapt, de ce încă un „site de știri”?

Nu era jignire mai mare pentru un reporter de presă scrisă al anilor 2000 decât să i se spună de către șefi că articolul la care muncise urma să fie „publicat pe site”. Vestea era echivalentul unui teribil eșec: textul nu se califica pentru ediția tipărită, soarta lui era să ajungă în acel recycle bin amorf care era internetul. Acum 20 de ani, doar hârtia foșnitoare de ziar îi „îngropa” pe unii și îi salva pe alții, toate verdictele publice se scriau numai cu cerneală tipografică. Dar hârtia de ziar avea și un mare dezavantaj: era scumpă. Cerneala, și mai

1 … 3 4 5