Simion și Târziu sunt Firicel și Celentano din politică, dar nesimpatici. Cine e în spatele AUR

Dacă ar fi simpatici, George Simion și Claudiu Târziu ar fi copiile identice ale personajelor Firicel și Celentano din „Las Fierbinți”.

Simion ar fi ideal pe o tarla, cu o sapă în mână, pare genul care poate prăși o zi întreagă de vară, printre sudălmi, cântece de voie bună și câte un scuipat gros, din când în când, în brazdă.

Târziu, e de altă parte, este un soi de Celentano care nu bea, dar care expune același tip de panseuri-clișeu, de birt sătesc, cizelate vag de mersul la școală până în clasa a VIII-a (nu ca ceilalți, doar până într-a IV-a).

Dar Simion și Târziu nu sunt simpatici. Nici măcar antipatici nu sunt. Sunt mult mai mult de atât. Sunt doi triști furioși că trebuie să urle la lume că există. Ambii știu despre ei înșiși că nu vor fi niciodată mai mult decât niște mediocri. Iar ce face AUR de câțiva ani încoace e un plan destul de bine alcătuit încât să nu fie opera unora care nu au prea multe idei.

E suficient să privești ce anume fac acești doi mediocri în ultima vreme. La prima vedere, ai zice că sunt la un pas de insurecție. De fapt, toate acțiunile lor sunt gândite cu marjă de siguranță, nimeni nu are de suferit, la final se dau niște amenzi și ei sunt zmei pe Facebook.

Să ne uităm la „asaltul” asupra Primăriei din Timișoara: nici un fir de păr din capul cuiva nu a avut de suferit. Când a intrat în clădirea municipalității, Simion a știut cu certitudine că nimeni nu i se va opune și că va avea cale liberă. Nu, nu sugerez că polițiștii locali, jandarmii și ce alți bategarzi mai erau pe acolo au fost complici ai lui Simion. Dar spun că Georgică de la AUR înțelege foarte bine unde e loc să forțeze nota. Iar acum era loc berechet.

Cea mai recentă mostră de agresivitate atent orchestrată este postarea pe Facebook a unui soi de „scuipați aici!” îndreptat împotriva presei. „Haideți să vedem care sunt cele mai toxice și false <organe de presă>”, s-a scris pe pagina de Facebook a AUR, nu știm de către cine. Faceți un exercițiu simplu: luați această frază și schimbați-i autorul, apoi reevaluați-o. Veți constata că nu vi se mai pare așa de ofensivă.

Ce vreau să spun cu asta? Că, încă o dată, acțiunile AUR sunt foarte bine conduse: „narativul”, cum ar zice hipsterii, este unul agresiv, incitator, dar mijloacele de compunere a acestui „narativ” sunt în limite de exprimare care abia se califică de o amendă (în cazul ăsta, nici măcar atât).

Ce înseamnă asta? Că Firicel și Celentano din politică joacă într-un serial scris și regizat de altcineva și difuzat de mai toată presa cu o frecvență amețitoare. Iar publicul dependent de producția asta face rating-uri foarte bune.

O să spuneți că AUR nu e decât o copie a partidului lui Dan Diaconescu, PPDD, o adunătură de bezmetici. Nu chiar, prin comparație, PPDD era un partid vesel. Și care, cu siguranță, nu aborda teme periculos de aproape de fascism.

În timp ce voi citiți acum acest text, scenaristul acestei producții fumează alene, poate trabuc, bea ceva, și zâmbește: lumea e ocupată, se uită la „Las FAURbinți”. E bine. Noapte bună.