Nu era jignire mai mare pentru un reporter de presă scrisă al anilor 2000 decât să i se spună de către șefi că articolul la care muncise urma să fie „publicat pe site”. Vestea era echivalentul unui teribil eșec: textul nu se califica pentru ediția tipărită, soarta lui era să ajungă în acel recycle bin amorf care era internetul.
Acum 20 de ani, doar hârtia foșnitoare de ziar îi „îngropa” pe unii și îi salva pe alții, toate verdictele publice se scriau numai cu cerneală tipografică.
Dar hârtia de ziar avea și un mare dezavantaj: era scumpă. Cerneala, și mai scumpă. Iar echipele editoriale care să facă hârtia demnă de a fi imprimată cu cerneală tipografică, exorbitante.
„Mogulii” de presă știau asta. Cu toții o știam. Un jurnalist care nu era înregimentat într-o redacție nu exista. Efectele le cunoaștem, le-am văzut: cenzură, autocenzură, texte la și pe comandă, șantaje, manipulări.
Hârtia online, din biți, e accesibilă oricui. Și orice se scrie vreodată pe aceasta rămâne în arhiva etern disponibilă a internetului. Memoria publică capătă, dintr-o dată, o valabilitate aproape fără termen de garanție. Minciuna prin omisiune, prin urmare, nu mai este la îndemâna celor puțini care dețin(eau) hârtia adevărului.
La fel de adevărat e că reversul liberalizării online este inundarea cu conținut de toată mâna, în care te poți scufunda ca în nisipuri mișcătoare fără o hartă sau un ghid.
Dar nici nisipurile mișcătoare ale internetului și nici „mogulizarea” presei nu au reușit să acopere faptele. Dincolo de zgomot, de manipulări, de vorbe și scenarii, faptele relatate sec, cu probe, fără romanțări siropoase și insinuări toxice, vor ajunge întotdeauna la audiența care contează pe acestea.
De fapt, moartea ziarului tipărit din cauza www este o oportunitate, cel puțin în România. Pentru că sparge mogulopolul local. Pentru că permite unor echipe mici de jurnaliști care nu au decât resursele meseriei să relateze fapte și să trăiască din audiența sănătoasă interesată de aceste fapte.
De fapt, de asta încă un „site de știri”.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
FORMULARUL 230
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
Ultima oră
👍
Sa fie de bun augur, sa citeasca cat mai multi ce scrieti, eu sigur va voi urmari! Doamne ajuta!!
Succe deplin !
Good job!!!
De fapt va doresc sa aveti energie si succes!
Bafta!
de fapt, ai dreptate🤗
De fapt cam asa este. Mult succes.
Să aveți satisfacții !
Mult succes!
Felicitări!
Mult succes, Cătălin, din tot sufletul!
Vă urmăream tot timpul și la B1. Succes infinit!
Succes. Diacriticele nu se vad pe telefon, literele sunt invizibile in totalitate.
puteți trimite o captură de ecran?
Stiri ascunse de altii prin omisiune, Interpretari corecte scurte si seci. Fara pareri si opinii personale. Succes garantat. Abia v-astept . Bafta.
Succes!
succes – dar, din păcate, câtă vreme veți permite comentarii ÎN ACEEAȘI PAGINĂ cu articolul, veți fi doar un fel de aneta3/rhatv. Veți fi inundați de trolli și manipulatori profesioniști. Nu știu de ce se permite comentatul în același loc unde e pus și articolul – mare greșeală. Asta, doar dacă nu e intenționat. Și, atunci, revenim la start: un fel de aneta3/rhatv, dar pe invers
argumentul dvs este irefutabil…
irecum? 🙂
Bravo!!! Sa fie intr-un ceas bun!!!
Bafta man!Suntem cu ochii pe tine!!(nu ,nu e o amenintare)
Multe reușite!
Succes!
mai comentatorilor,va este rusine sa va puneti si ‘moacele’ in loc de invizibilitatea identitatii sau nu aveti’moaca’demna de aratat cititorului…BRAVO CATALIN DAR NU UITA CA SI IN LOCALITATEA TA DE BASTINA SINT STIRI DE INTERES PUBLIC….Daca sapi un pic ai stiri si de acolo…
iaca-na ca nu mi-a aparut nici mie moaca…nu sint eu de vina…scuze anticipat
ne putem abona?
la ce anume?
Sunt multi ani de cand va urmaresc pe dv. si pe Mirce Marian. Va felicit ce ati relizat in presa pana acum si va urez mult succes in noul proiect! Fiti ceiace sunteti si nimic mai mult! Fiti verticali si nu va lasati cumparati! O sa va urmaresc in continuare cu mare interes si cu o mare placere.
Felicitări și succes. Ați îndeplinit o acțiune de
echilibrare.; in întunericul potopului de știri false
așteptam o raza de lumina.
Va doresc succes.
REMEMBER !
Deutsche Welle (Cristian Ștefănescu 05.08.2014)
Noile staruri ale profesiei, să le spunem aşa, „rebelii” jurnalismului, au coborât de pe greoaiele port-avioane, înţelegând la timp că viitorul le oferă o nişă: universul 2.0 ar putea fi mai degrabă stăpânit de micile flotile de ambarcaţiuni versatile de dimensiuni reduse. Un fel de luptători de gherilă a media împotriva marilor imperii anchilozate şi care, mai devreme sau mai târziu, vor face implozie, scufundându-se cu tot cu mateloţii de la bord. Au dispărut ei dinozaurii, n-or fi Vânţii, Felicşii, Ghiţii şi cum s-or mai numi „împăraţii”, cu imperiile lor de carton cu tot, veşnici.
Problema este că, în acest răstimp, micii luptători de gherilă îşi exersează talentul într-o lume dezorientată, fără repere. Dezamăgiţi dar tenaci, „rebelii” par să fi moştenit de la cei de care vor să se debaraseze anumite metehne. Sunt buni, pe alocuri chiar foarte buni. Dar STAU CU SPATELE UNII LA ALŢII. În interiorul noilor bisericuţe, copiii teribili ai jurnalismului românesc îşi sunt autosuficienţi, se promovează între ei, se laudă în ritm de ping-pong, ignoră tot ce nu bea la aceeaşi masă. Au închis cercul. Punct. În cel mai fericit caz se denigrază încrucişat.
Forma, da, se schimbă. Fondul va rămâne, însă, acelaşi. De-a lungul deceniilor de jurnalism românesc, înainte şi după schimbarea din decembrie 1989, au existat genii ale profesiei. Au reuşit, pe ici, pe colo, ocolind barierele fiecărei vremi, să impună texte de referinţă. Dar fondul problemei a rămas acelaşi: sistemul şi-a perpetuat (vorba unui clasic în viaţă) ticăloşenia.
În loc să TREACĂ PESTE MICILE ORGOLII pentru a-şi scoate, printr-un EFORT COMUN, publicul din zona captivităţii faţă de diversele canale media de propagandă, copiii teribili ai presei fac, cu sau fără voia lor, jocul celor ce au avut tot interesul dispariţiei pieţei consumatorilor critici de media, a publicului capabil să aleagă şi care face, aşa cum se întâmplă în orice branşă, să dispară falsurile şi otrăvurile.
Asemeni jurnaliştilor trăieşte şi lumea scriitorilor. Când se dă startul lansărilor de carte, lumea e poftită să îmbrace hainele de duminică şi să se îndrepte (merge unul, mergem toţi!), mii de perechi de picioare, ca omizile, la pomul lăudat. Vai, pomul este de prea multe ori găunos. Dar lăudat.
Şi universul artiştilor e la fel. Şi intelectualii traversează aceeaşi dramă, a ATOMIZĂRII într-o societate care, de fapt, are nevoie de un EFORT COMUN AL MINŢILOR LUMINATE PENTRU A SE SCOATE LA LIMAN.
************************************************************************************************
Glosatori peste medie dar cu idei originale puţine. Opozanţi şi acomodanţi în acelaşi timp. Opere minore şi prolixe, dar plăcuţi la conversaţie. Răi de gură dar meşteşugiţi la dojene. Complet rupţi de omul de rînd. NU REPREZINTĂ DECÎT O ELITĂ AUTO-PROCLAMATĂ, CORUPTĂ, PLINĂ DE ILUZII ŞI STERILĂ.
Ion Haiduc 13/10/2013
************************************************************************************************
Şi-atunci de ce să ne mai mire că lumea politică stă liniştită în turnul ei de fildeş şi se multiplică în familie? Cât timp nu va exista o reacţie antibiotică a societăţii, doar genetica şi nevoia ei de oxigenare periodică a adn-ului mai poate ajuta la prăbuşirea actualului corp cancerigen care controlează România.
Vieţile noastre se sfârşesc atunci când TĂCEM în privinţa lucrurilor care CONTEAZĂ. Dr. Martin Luther King Jr.