luni 09 noiembrie
Login Contact
DeFapt.ro

Ramona Emilian

7812 articole
Ramona Emilian

Eveniment

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin

Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși. Supraviețuitor a două tentative de otrăvire (în 2015 și 2017), Vladimir Kara-Murza (foto), unul dintre cei mai vocali opozanți ai președintelui Putin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Kara-Murza a fost acuzat de răspândirea știrilor false și de înaltă trădate. De la începutul războiului, a făcut lobby pe lângă guverne și instituții străine pentru a impune sancțiuni Rusiei. Recenta sentința a tribunalului din Moscova este cea mai mare dată până acum unui oponent politic al lui Vladimir Putin. Arestat după un interviu pentru CNN În prezent, fostul jurnalist, în vârstă de 41 de ani, este unul dintre cei mai duri critici ai Kremlinului. A fost arestat anul trecut, la doar câteva ore după interviul acordat postului american de știri CNN în care a declarat că Rusia este condusă de "un regim de criminali". Potrivit WELT, Kara-Murza și-a primit verdictul, încătușat, într-o cameră separată de sticlă, zâmbind și îndemnându-și susținători să-i scrie în închisoare. Potrivit avocatei sale, Maria Eismont, va urma un apel, bazat pe "încălcări grave de procedură" în timpul procesului. Cu o săptămână înainte, Kara-Murza și-a comparat procesul cu unul dintre "procesele-spectacol ale lui Iosif Stalin din anii 1930. Infractorii ar trebui să ispășească crimele lor. Eu, pe de altă parte, sunt în închisoare din cauza opiniilor mele politice. Însă știu că va veni și ziua când întunericul se va risipi din țara noastră". Murza a adăugat: "Mă consider vinovat doar de un lucru: nu am reușit să-i conving suficient pe compatrioții și politicienii mei din țările democratice de pericolul pe care îl prezintă actualul regim de la Kremlin pentru Rusia și pentru lume.". Apeluri internaționale ignorate de Moscova Imediat după ce tribunalul din Moscova a pronunțat sentința condamnării la 25 de ani de închisoare, au apărut reacțiile internaționale. În Germania, guvernul federal a criticat aspru condamnarea: "Acest verdict, ca multe altele, are ca scop descurajarea și anihilarea vocilor opoziției". Berlinul a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza și a tuturor celorlalți deținuți din motive politice. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Federal de Externe, "Cazul împotriva lui Kara-Murza arată cum e folosită justiția rusă împotriva celor care se opun regimului și la ce nivel șocant a ajuns azi represiunea din Rusia.". Marea Britanie l-a convocat imediat pe ambasadorul Rusiei și a descris hotărârea tribunalului drept "motivată politic". Adresându-se jurnaliştilor din afara tribunalului, ambasadorul britanic în Rusia, Deborah Bronnert, a spus că verdictul e "şocant" şi a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza. Comisarul ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, a vorbit despre o o nouă lovitură adusă statului de drept în Rusia și a cerut eliberarea lui Kara-Murza: "Kara-Murza a fost judecat pentru acuzații legate de exercitarea legitimă a dreptului său la libertatea de opinie, inclusiv critica sa publică asupra atacului armat al Federației Ruse împotriva Ucrainei. (...) Nimeni nu ar trebui să fie privat de libertate pentru că și-a exercitat drepturile omului și fac un apel autorităților ruse să-l elibereze fără întârziere.". Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși De la oligarhi cu ambiții politice și activiști civici, la părinți ai căror copii desenează imagini pacifiste în sprijinul Ucrainei, nimeni nu mai e în siguranță în Rusia. Unii sunt aruncați în închisoare, alții - uciși. În 2003, Mihail Hodorkovski, fostul șef al gigantului petrolier rus Yukos, a fost arestat și a petrecut zece ani în închisoare pentru evaziune fiscală și furt, după ce a finanțat partidele de opoziție. După eliberare, a părăsit Rusia. Tot în 2003, Iuri Scekotșișin, fost deput al partidului liberal Yabloko și jurnalist al Novaya Gazeta care nu se sfia să critice organele de securitate ale Rusiei, a murit în condiții suspecte. Întorcându-se la Moscova, s-a simțit neobișnuit de slăbit și a mers la medic. A doua zi a început să-i cadă părul fiind diagnosticat cu insuficiență renală cu progresie rapidă și, după două săptămâni, a murit. Parchetul care s-a ocupat de anchetă a abandonat cercetările. Cazul a rămas nerezolvat până astăzi. Otravă și gloanțe pentru Politkovskaia Jurnalista Ana Politkovskaia, vehementă voce critică la adresa guvernului, cunoscută pentru anchetele pe care le desfășura în Cecenia și Caucaz, a fost otrăvită în 2004 în avionul care o ducea spre Beslan. În spital a fost diagnosticată cu otrăvire "cu toxine necunoscute". A primit îngrijiri și a supraviețuit, suferind de leziuni renale și hepatice. Doi ani mai târziu, a fost împușcată în liftul blocului în care locuia. Alexander Litvinenko, fost ofițer al serviciului secret rus și critic al lui Putin, locuia ca refugiat politic la Londra. La o întâlnire cu doi oameni de afaceri ruși, la începutul lunii noiembrie 2006, Litvinenko a băut un ceai care conținea poloniu. Trei săptămâni mai târziu a murit de insuficiență cardiacă ca urmare a otrăvirii cu substanța radioactivă. Inspector fiscal, Serghei Magnițki, care consilia cea mai mare firmă de investiții străine din Rusia, Hermitage Capital Management, cu sediul la Londra, a avertizat asupra unei fraude de 230 de milioane de dolari, comisă de către oficialii ruși. A fost arestat în noiembrie 2008, acuzat de complicitate la evaziune fiscală. A murit în închisoare un an mai târziu (pe 16 noiembrie 2009), la vârsta de 37 de ani, după ce a solicitat în mod repetat asistență medicală. Cauza morții: șoc toxic și insuficiență cardiacă cauzate de pancreatită. Nemțov, împușcat ritualic lângă Kremlin Boris Berezovski, un alt oligarh rus, care inițial l-a sprijinit pe Puțin să ajungă la putere, a căzut în dizgrație imediat după instaurarea acestuia ca președinte. A emigrat în Marea Britanie, în 2000 și, în exil a devenit un critic vehement al președintelui Putin. În 2013, a fost găsit spânzurat în casa sa din afara Londrei. Un an mai târziu, profesorul Bern Brinkmann, un criminalist german angajat de membrii familiei, a conchis că Berezovski nu s-a sinucis. Unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia, Boris Nemțov a fost guvernator al regiunii Nijni Novgorod, ministru al Energiei și apoi viceprim-ministru, fiind ales și în parlamentul Rusiei. Puternic opozant al Kremlinului, a publicat o serie de articole critice la adresa lui Vladimir Putin, organizând numeroase demonstrații împotriva lui. A fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru o demonstrație anti-guvernamentală. În septembrie 2018, Piotr Wersilow, artistul conceptual al Pussy Riot și editorul site-ului Mediazone a manifestat brusc simptome neurologice severe: nu mai vedea, nu mai putea vorbi și nu se mai putea mișca. A fost transportat cu avionul în Germania, unde medicii au găsit urme de otravă, fără a putea identifica substanța. Wersilow publicase pe site-ul Mediazone o anchetă asupra violenței poliției din Rusia. Navalnîi se încăpățânează să nu moară Începând cu 2010, Alexei Navalnîi s-a implicat activ în mitinguri antiguvernamentale iar numeroasele dezvăluiri ale principalului vehicul politic al lui Navalnîi, Fundația Anticorupție (FBK), au atras milioane de vizualizări online. În august 2020, Navalnîi a fost otrăvit cu Novichok, în timpul unei călătorii în Siberia. Atacul aproape l-a ucis și a trebuit să fie dus cu avionul în Germania pentru tratament. La întoarcerea în Rusia, în ianuarie 2021, a fost arestat pentru fraudă și sfidarea instanței. Acum ispășește nouă ani de închisoare. Tot în 2021, FBK a fost scoasă în afara legii considerată a fi extremistă. Fostul lider al "Rusiei deschise", un grup pro-democrație înființat de fostul oligarh fugar Mihail Hodorkovski, Andrei Pivovarov, a fost inițial desemnat persona non grata, iar în 2021 a fost condamnat la închisoare, pe motivul implicării într-o "organizație indezirabilă". În prezent se află după gratii, unde ispășește o pedeapsă de patru ani. Închisoare pentru criticarea războiului Un alt critic esențial al lui Putin, aflat în prezent, în spatele gratiilor este Ilia Iașin, care a criticat puternic războiul Rusiei. Iașin s-a implicat în politică în 2000, la vârsta de 17 ani, anul în care Putin a ajuns la putere. În 2017, după ani de activism de opoziție, a fost ales șef al consiliului raional Krasnoselski din Moscova, unde a continuat să-și exprime opiniile critice la adresa Kremlinului. Într-un video live pe YouTube din aprilie 2022, el a cerut o anchetă asupra posibilelor crime de război comise de forțele ruse și l-a numit pe președintele Putin "cel mai rău măcelar din acest război". Acea transmisie live i-a dus o sentință de opt ani și jumătate de închisoare pentru încălcarea legii împotriva răspândirii "informațiilor în mod deliberat false" despre armata rusă. Legea fusese trecută în grabă în parlament la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie 2022. Și fetițele de 12 ani pot fi pedepsite legal În martie 2023, Dmitri Ivanov, un student la matematică, a afirmat pe un canal Telegram: "Trebuie să înțelegeți că Rusia nu e Putin, că noi nu ne-am dat acordul și că el nu ne-a întrebat dacă vrem acest război cu vecinii noștri". Citește și: România a furnizat sau s-a angajat să furnizeze Ucrainei echipament militar „letal”, însă capacitatea de a oferi sprijin militar Kievului e în scădere – document „secret” al Pentagonului Ivanov a fost arestat și condamnat la opt ani și jumătate de închisoare pentru răspândirea de "falsuri" despre armată. Înainte de a primi verdictul, acesta a declarat că acest război este o tragedie atât pentru ucraineni, cât și pentru ruși. Pe 28 martie a.c., Alexei Moskalev a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru disidență pe rețelele de socializare. Cu un an în urmă, fiica lui de 12 ani fusese denunțată poliției, de conducerea școlii, pentru un desen contra războiului – o mamă cu un copil sub steagul Ucrainei, care se opun rachetelor. Fetița a fost trimisă la o casă de copii la începutul lunii martie, iar Moskalev, condamnat la închisoare.

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin
Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc
Eveniment

Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc

Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale. La finalul lunii martie, sute de experți din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au semnat un apel pentru o pauză de șase luni în dezvoltarea inteligenței artificiale, până când efectele vor fi cunoscute, minimalizându-se astfel riscurile. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online ChatGPT, revelația inteligenței artificiale, a provocat numeroase controverse: vor mai fi motivați copiii să învețe, câți oameni își vor pierde locurile de muncă și care sunt meseriile cele mai expuse pericolului de a fi înlocuite de ChatGPT? Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a declarat că, în mod sigur, acest instrument va înlocui anumite meserii. Etuziaștii văd în progresul inteligenței artificiale un instrument prețios pentru cercetare. Cei îngrijorați se tem că instrumentul nu va fi folosit doar în scopuri nobile, ci va încuraja lenea intelectuală, deschizând larg poarta unei imbecilizări în masă, fiind și o amenințare la adresa democrației. Cunoscutul lingvist Naom Chomsky atacă dur ChatGPT. Cum faci o mașină să gândească uman? GPT, prescurtarea de la "Generative Pre-Training Transformer", este un program de procesare a limbajului uman. Conceptul a fost prezentat în 2018 de OpenAI în studiul "Îmbunătățirea înțelegerii limbajului prin pre-formare generativă", scopul declarat fiind de a învăța o mașină să gândească precum un om. În linii mari, acest model de procesare a limbajului preia cantități uriașe de date, caută tipare în ele, iar mai apoi, pe baza acestora, generează rezultate probabile statistic – imitând limbajul și gândirea umană, la o scară infinit mai mare. "Educate" în primă fază pentru a putea învăța să genereze texte asemănătoare celor învățate, prin anticiparea următorului cuvânt dintr-un pasaj, îmbunătățite an de an, modelele GPT au generat la sfârșitul anului trecut revelația Inteligenței Artificiale: ChatGPT ne permite să discutăm cu un computer, ca și cum am vorbi cu un om extrem de instruit, care ne dă răspunsuri la orice, ne scrie eseuri pe orice temă, face traduceri, calculează taxe și impozite. Testând ChatGPT, muncim voluntar pentru OpenAI La doar câteva zile după ce a fost lansat, ChatGPT a avut peste un milion de utilizatori. După o lună, în ianuarie 2023, numărul acestora avea să crească la peste 100 de milioane, oameni atrași din ce în ce mai mult, atât de publicitatea enormă, cât și de beneficiile oferite în mod gratuit. Însă gratuitatea chatbotului are și latura sa pragmatică, de vreme ce ChatGPT se deosebește de alți chatboți prin modelul de funcționare – cu cât primește mai mult feedback uman, cu atât înțelege, învață și își corectează greșelile. Astfel, de fiecare dată când un utilizator testează ChatGPT și raportează dacă un răspuns este sau nu adecvat, sau cere instrumentului să-și reformuleze răspunsul ținând cont de un element suplimentar, oferă sistemului posibilitatea de a se rafina cu fiecare nouă observație. Cu alte cuvinte, testând ChatGPT, lucrăm, în mod gratuit, pentru OpenAI. Elevii, demotivați să mai învețe? Pe 5 ianuarie, școlile publice din New York au interzis folosirea ChatGPT, Jenna Lyle, purtătoarea de cuvînt a departamentului de educație, declarând la vremea respectivă: "Acest instrument (...) nu dezvoltă abilități de gândire critică și de rezolvare a problemelor, care sunt esențiale pentru succesul academic și pe tot parcursul vieții". Pe 27 ianuarie, în Franța, Universitatea Science Po interzicea utilizarea ChatGPT, și a tuturor celorlalte instrumente bazate pe inteligența artificială, în cadrul universității, sancțiunile prevăzute pentru utilizarea acestora mergând pînă la excluderea studentului, atât din instituție, cât și din învățămîntul superior francez în ansamblu. Însă nu toți profesorii sunt de acord cu această măsură. "Interzicerea unui instrument nu i-a împiedicat niciodată pe elevi – care știu să ocolească perfect regulile – să-l folosească", afirmă Marie-Astrid Chauviré, profesoară de istorie și geografie, care aseamănă valurile produse azi de ChatGPT cu cele pe care le-a stârnit Google, în urmă cu cincisprezece ani: "Plagiatul a existat întotdeauna, ia doar forme noi. Practic, folosirea inteligenței artificiale nu este cu nimic mai înșelătoare decât atunci când părinții fac temele copiilor.". Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale Potrivit unui studiu al companiei americane Resume Builder, publicat la sfârșitul lunii februarie, aproximativ 49% dintre firmele de peste Atlantic folosesc deja ChatGPT zilnic și, dintre acestea, 48% au declararat că productivitatea crescută datortită ChatGPT va putea periclita locurile de muncă. Printre profesiile care pot fi cel mai grav afectate se numără traducătorii, sociologii, creatorii de conținut, precum scriitorii sau jurnaliștii, cei care lucrează în relații publice, contabilii și matematicienii. La polul opus se numără agricultorii, sportivii, bucătarii, mecanicii, electricienii, frizerii și coafezele. Deși studiul atenționează că este vorba doar despre o simulare a ceea ce se poate întâmpla în Statele Unite, nu e vorba doar de simple speculații. Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a afirmat recent, într-un interviu acordat ABC News că el însuși este "puțin speriat" de aceste tehnologii și de impactul pe care acestea le-ar avea atât în piața muncii, cât și în alegerile politice, fiind capabile să răspândească propaganda și dezinformarea. Potrivit lui Altman, ChatGPT va "elimina un număr mare de locuri de muncă actuale". Dar a adăugat imediat: "Putem crea locuri de muncă mult mai bune. AI, în ceea ce privește îmbunătățirea vieții noastre, va fi cea mai mare tehnologie pe care omenirea a dezvoltat-o vreodată". Totuși, Altman e de acord că societatea umană are nevoie de timp pentru a se putea adapta noii tehnologii. Conținutul original, întotdeauna necesar. Sau nu? În ceea ce privește traducătorii, provocările tehnologiei nu sunt noi. De la apariția Google Translate, apoi a DeepL, concurența acestor instrumente e o îngrijorare constantă. Totuși, dacă pentru traducerile standardizate acestea s-au impus deja, pentru cele literare, înlocuirea gândirii umane va produce derapaje. Oliver Mannoni, traducător profesionist, a declarat, în acest sens, că niciodată nu poți face o traducere perfectă, însă un om poate dibui ironia, gravitatea unei situații, sau umorul: "O mașinărie, oricât ar fi de performantă, este incapabilă de toate acestea, nu poate înțelege un stil, o formă, un talent". În aceeași direcție, eliminarea unor meserii (precum jurnalismul sau creatorii de conținut, care implică, pe de o parte analiza și explicația unor evenimente, pe de alta, inventivitate) ar duce la o inevitabilă implozie a sistemului care stă la baza ChatGPT – să nu uităm că acesta funcționează pe baza textelor create de oameni. "Va exista întotdeauna o cerere pentru conținut creativ, original, care necesită perspectiva și înțelegerea unică a unui scriitor uman", răspunde chiar ChatGPT, la întrebarea dacă oamenii vor fi demotivați de acum încolo să mai scrie și să mai producă conținut. Chomsky: "Falsa promisiune a ChatGPT" Într-un articol publicat în The New York Times, "Falsa promisiune a ChatGPT", cunoscutul lingvist Noam Chomsky analizează limitarea sistemelor de limbaj, axându-se în mod special pe ChatGPT, susținând că mecanismele acestuia diferă profund de modul în care oamenii gândesc și folosesc limbajul. Potrivit lui Chomsky mintea umană nu e un motor statistic, ci un sistem inimitabil care, deși operează cu cantități mici de informații, caută să înțeleagă cauzele și efectele, pe baza cărora creează explicații. Inteligența artificială, axată pe descriere și predicție, nu poate oferi explicații cauzale, sau să distingă posibilul de imposibil. "Aceste programe au fost ovaționate ca fiind primele licăriri la orizontul inteligenței artificiale – însă momentul demult profețit, în care mințile mecanice depășesc creierul uman nu numai cantitativ în ceea ce privește viteza de procesare și dimensiunea memoriei, cît și calitativ în ceea ce privește înțelegerea intelectuală, creativitatea artistică și orice altă facultate specific umană, încă nu a venit (...). Oricât de utile ar fi aceste programe în anumite domenii (...), știm din știința lingvistică și din filosofia cunoașterii că ele diferă profund de modul în care oamenii raționează și folosește limbajul.". De ce mintea umană nu este ChatGPT Potrivit lui Chomsky, mintea umană nu e, precum ChatGPT, un motor statistic greoi pentru potrivirea tiparelor, saturată cu sute de terabiți de date, care extrapolează cel mai probabil răspuns conversațional sau cel mai probabil răspuns la o întrebare științifică" "Dimpotrivă, mintea umană e un sistem surprinzător de eficient și chiar elegant, care funcționează cu cantități mici de informații; nu caută să deducă corelații brute între punctele de date, ci să creeze explicații.". Lingvistul propune exemplul unui copil mic care, dobândind limbajul, dezvoltă - inconștient, automat și rapid, din date minuscule - o gramatică sofisticată de principii și parametri logici: "Această gramatică poate fi înțeleasă ca o expresie a unui «sistem de operare» înnăscut, instalat genetic, care dă oamenilor capacitatea de a genera propoziții complexe și lungi șiruri de gândire. Când lingviștii caută să explice de ce o anumită limbă funcționează așa cum funcționează, construiesc în mod conștient și laborios o versiune explicită a gramaticii pe care copilul o construiește instinctiv, cu minimum de informații. Sistemul de operare al copilului e complet diferit de cel al unui program de învățare automată.". Cel mai profund defect al acestor programe, susține lingvistul, este absența capacități de bază a oricărei inteligențe: să poată nu doar să descrie și să facă predicții, ci să și explice. De ce cade mărul? Dacă ții un măr în mână, și îi dai drumul, observi rezultatul și spui: "Mărul cade". Descrii ceea ce se întâmplă. Afirmând "Mărul va cădea dacă deschid mâna", faci o predicție. Însă o explicație include nu doar descriere și predicție, ci și conjecturi contrafactuale precum "Orice astfel de obiect ar cădea", adăugând o condiție suplimentară, "din cauza forței gravitaționale" sau "din cauza curburii spațiului- timp". Gândirea reală generează explicația cauzală: "Mărul nu ar fi căzut dacă nu ar fi fost forța gravitației". "Cheia învățării automate e descrierea și predicția; nu presupune mecanisme cauzale sau legi fizice. Desigur, orice explicație în stil uman nu e neapărat corectă; suntem failibili. Dar asta face parte din ceea ce înseamnă să gândești. Inteligența constă nu numai din conjecturi creative, ci și din critică creativă. Gândirea umană se bazează pe posibile explicații și corectarea erorilor, un proces care limitează treptat posibilitățile care pot fi luate în considerare în mod rațional. (...) În timp ce oamenii ajung la tipurile de explicații pe care le presupun raționale, sistemele de învățare automată pot învăța atât că pământul e plat, cât și că pământul e rotund. (...) ChatGPT și programele asemănătoare sunt incapabile să echilibreze creativitatea cu constrângerile raționale. Ele fie supragenerează (producând atât adevăruri, cât și falsități, susținând decizii etice și neetice deopotrivă) sau subgenerează (demonstrând neangajamentul față de orice decizie și indiferență față de consecințe).". Omenirea, prea tânără pentru AI Pe 29 martie, sute de experți, din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au lansat un apel, cerând o pauză de șase luni în cercetarea și dezvoltarea Inteligenței artificiale, care ar putea depăși ChatGPT 4, invocând pericolul la care este expusă civilizația umană. "Ar trebui să lăsăm mașinile să ne inunde canalele de informare cu propagandă și minciuni? Ar trebui să automatizăm toate locurile de muncă, inclusiv cele care ne îmbogățesc spiritual? Trebuie să dezvoltăm minți non-umane care ar putea fi într-o zi mai numeroase, mai inteligente, dar și mai mai anacronice și să le permitem să ne înlocuiască? Ar trebui să riscăm să pierdem astfel controlul asupra civilizației noastre?", se putea citi în apel. Citește și: Orice telefon poate fi ascultat iar datele aflate în acesta, accesate de la distanță, fără instalarea unui soft pe aparat. Cine se poate proteja și cum Printre altele, experții solicită înființarea unor sisteme de securitate, inclusiv noi autorități de reglementare dedicate supravegherii sistemelor inteligenței artificiale și instituții capabile să gestioneze "perturbările economice și politice dramatice (în special amenințarea democrației) pe care IA le va provoca". Yoshua Bengio, unul dintre semnatarii apelului, și-a exprimat îngrijorarea în timpul unei conferințe de presă: "Nu cred că societatea e pregătită să facă față acestei tehnologii, existând un potențial de manipulare care ar putea pune în pericol democrațiile. (...) Trebuie să facem o pauză, pentru a încetini această cursă comercială (...) cum am făcut-o și în cazul armelor nucleare.".

Comparat cu Iisus și Nelson Mandela de fanii săi, Trump nu este împiedicat de lege să candideze pentru un nou mandat chiar pus sub acuzare
Internațional

Comparat cu Iisus și Nelson Mandela de fanii săi, Trump nu este împiedicat de lege să candideze pentru un nou mandat chiar pus sub acuzare

Trump, comparat cu Iisus și Mandela. "Trump, președinte în 2024", "Salvează America!", "Termină de construit zidul, Trump!" - se putea citi, pe 4 martie, pe pancartele susținătorilor lui Donald Trump adunați în fața tribunalului din New York unde fostul președinte a fost adus pentru a i se citi capetele de acuzare. Trump, comparat cu Iisus și Mandela O zi în care a plouat cu comentarii. Republicana Marjorie Taylor Greene l-a comparat pe Trump cu Nelson Mandela și cu Isus: "Președintele Trump se alătură celor mai incredibili oameni care au fost arestați în istorie. Nelson Mandela a fost închis. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Isus a fost arestat și ucis de guvernul roman. Sunt mulți oameni care au fost persecutați de guverne radicale și corupte. Și începe astăzi, la New York. Și nu-mi vine să cred, dar îl voi sprijini mereu, nu a greșit cu nimic.". Jack Posobiec, creatorul teoriei Pizzagate (conform căreia democrații depozitau copii într-o pizzerie din Washington pentru a-i mânca), a anunțat moartea SUA: "Vă spun de ce suntem astăzi aici. Joe Biden, democrații și mass-media sunt îngroziți de oamenii mari ai acestei țări, le e frică de o Americă liberă. Și de aceea vor să-l bage pe președintele Donald Trump la închisoare. Această procesiune de mașini pe care ați văzut-o ieri este cortegiul funerar al republicii noastre.". Un milion de voturi din închisoare Stefanie Lindquist, profesoară de drept și științe politice la Universitatea de Stat din Arizona, explică de ce rechizitoriul, arestarea și posibila pedeapsă cu închisoarea nu-l vor putea împiedica pe Donald Trump să candideze la președinția SUA, și chiar să fie ales, amintind de cazul din 1920, când un candidat la președinție, Eugene Debs, aflat în închisoare, a strâns aproape un milion de voturi: "În SUA, o persoană pusă sub acuzare sau aflată în închisoare poate candida la funcție și poate fi aleasă chiar președinte, de vreme ce Constituția nu prevede acestea ca fiind impedimente pentru un viitor președinte.". Faptul că exercitarea funcției de președinte ar fi dificilă în timpul acuzării (sau după o condamnare) a fost pusă pe tapet într-un memorandum din 2000 al Departamentului de Justiție, bazat pe o notă din 1973 a Biroului consilierului juridic, din timpul Watergate. Trump ar putea fi președinte din închisoare Potrivit acestora, exercitarea funcției de către un președinte aflat sub acuzare sau chiar condamnat nu ar putea fi posibilă, enumerându-se toate îndatoririle pe care acesta ar trebui să le îndeplinească. Însă nu există nici o referință la un președinte inculpat sau condamnat înainte de a prelua funcția, așa cum ar putea fi cazul lui Donald Trump. Potrivit lui Lindquist, dacă Trump ar fi condamnat și încarcerat, dar în același timp reales ca președinte, o posibilă soluție ar fi al 25-lea amendament, care permite Cabinetului președintelui să-l declare "incapabil să își îndeplinească atribuțiile funcției". Însă și aici intervine o problemă, de vreme ce al 25-lea amendament nu menționează încarcerarea ca motiv pentru incapacitatea de a-și îndeplini atribuțiile: "Dacă poporul alege un președinte aflat sub sancțiuni penale, aceasta este și o formă de autodeterminare, pentru care Constituția nu are o soluție pregătită.". "Cu Trump nu te plictisești niciodată" Gérard Araud, fost ambasador al Franței în SUA, comentează consecințele arestării lui Trump în contextul viitoarelor alegeri, susținând că, deși teoretic, rivalul său, Ron DeSantis, ar putea profita de necazurile legale ale fostului președinte, pentru a-i răpi nominalizarea republicană, nimic nu este mai puțin sigur că asta se va și întâmpla: "Cu Trump nu te plictisești niciodată (...) O aventură care ar marca eșecul oricărui alt candidat nu reprezintă sub nici o formă sfârșitul ambițiilor sale prezidențiale.". Potrivit fostului ambasador, DeSantis știe că poate conta pe sprijinul conservatorilor ostili fostului președinte, dar trebuie să atragă și alegătorii lui Trump fără de care o victorie este inaccesibilă. "Dacă ar fi francez, ar trebuie să pună în aceeași oală «Manif pour tous» (asociațiile care se opun căsătoriei persoanelor de același sex - n.r), «Gilets jaunes», evangheliștii și victimele globalizării. (...) Misiunea lui DeSantis, foarte grea Chiar dacă se prezintă deja drept campionul tuturor cauzelor identitare conservatoare, de la cenzura programelor școlare (interzicând orice tentativă referitoare la identitatea sexuală sau la lupta împotriva rasismului), până la purificarea bibliotecilor școlare de cărți care ar putea jigni cititorii, (...) în viitorul apropiat, va trebui să-și dovedească abilitățile de a merge pe frânghie prin reacția sa la acuzarea lui Trump. Fără îndoială, trumpiștii vor vedea în această reacție o nouă fază a războiului pe care elitele l-ar duce împotriva idolului lor și vor fi cu atât mai convinse că acesta este lovit pentru că duce lupta dreaptă, lupta lor. Guvernatorul Floridei va trebui să țină cont de acest lucru și să-l cruțe pe păcătos fără să-l ierte pe păcat... să-i flateze pe fanii lui Trump și, în același timp, să-i convingă pe acei republicani, care nu mai suportă nebuniile lui Trump, că el este diferit.". Și alți președinți au avut probleme penale Potrivit lui Rieke Havertz, jurnalistă germană, specializată în studii americane, acuzarea lui Donald Trump este una istorică, dar nu din motivele vehiculate în mass media: "Richard Nixon a demisionat în august 1974. Și a fost grațiat o lună mai târziu de succesorul său, Gerald Ford. Bill Clinton nu a demisionat când aventura sa cu Monica Lewinsky a devenit publică la începutul anului 1998. Și-a încheiat al doilea mandat la Casa Albă și a încheiat o înțelegere cu procurorii în ultima sa zi ca președinte. Această privire în urmă ne ajută să înțelegem că ceea ce acum e descris peste tot ca fiind ceva istoric nu este, de fapt, decât o exagerare menită să atragă atenția, pentru că este vorba din nou despre Donald Trump.". Despre acuzarea fostului președinte, care "a depășit atâtea linii în politica internă și externă și și-a împins țara la limita imaginabilului", Havertz susține că este una istorică pentru că "va schimba ceva în felul în care cetățenii Statelor Unite se raportează la țara lor". Victoria justiției? Iar procurorul Alvin Bragg, susține jurnalista, este actorul pricipal pentru această schimbare: "Alvin Bragg nu s-a lăsat copleșit de presiunea politică. Nici de Donald Trump, care aproape că a vrut să se folosească de propria arestare pentru campanie. Nici de cei care au spus că este mai bine să nu depună acuzații într-un proces unde perspectiva unei condamnări este departe de a fi garantată și unde Trump ar putea înclina balanța. Citește și: Popularitatea lui Trump a explodat în rândul republicanilor după punerea sub acuzare, arată un prim sondaj efectuat de Yahoo News/YouGov O dată cu convocarea marelui juriu la începutul acestui an, Bragg a pus în mișcare un proces pe care acum îl finalizează cu succes. Pentru că justiția nu s-a lăsat exploatată de populismul lui Trump. De când a intrat în politică, în 2016, acesta a încercat totul pentru a submina principiile democratice și pentru a le reinterpreta ca un atac împotriva lui și a susținătorilor săi.". Acuzarea lui Donald Trump este istorică, în viziunea lui Havertz, pentru că "acea democrație, pe care el a tot propovăduit-o, nu-l salvează. Nici pe el și nici ideologia sa.".

De ce până și BBC și-a trimis reporterii în România să urmărească evoluția dosarul penal al fraților Tate: Andrew, influencerul misogin, urmat fanatic de un public masculin foarte tânăr în Marea Britanie
Eveniment

De ce până și BBC și-a trimis reporterii în România să urmărească evoluția dosarul penal al fraților Tate: Andrew, influencerul misogin, urmat fanatic de un public masculin foarte tânăr în Marea Britanie

Tinerii fanatici englezi ai misoginului Tate. A devenit cunoscut în special pentru mesajele misogine care promovează "valori masculine tradiționale", multe diseminate pe YouTube sub denumirea de "Tate Speech" (aluzie la "hate speech"): victimele violului trebuie "să-și asume vina pentru viol"; "de ce femeile sunt lăsate să conducă?"; locul femeilor e "la bucătărie"; "aș lovi o femeie dacă mi-ar reproșa că o înșel". Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În prezent, Andrew Tate e acuzat pentru viol și trafic de persoane. "Joc erotic" cu cureaua Fost campion mondial de kickboxing, Tate a captat atenția publicului în 2016 când a participat la Big Brother UK, emisiune din care a fost eliminat după doar șase zile. Cauza aparentă a eliminării: un videoclip apărut pe site-ul Daily Star în care lovea o femeie cu o curea. Ulterior, Tate a postat pe contul său de Facebook un videoclip cu femeia care declara că "totul a fost doar un joc erotic". Însă, potrivit unei anchete Vice, cauza reală a excluderii sale din Big Brother a fost alta: producătorii emisiunii fuseseră înștiințați de poliția din Marea Britanie că Tate se află sub investigație încă din 2015, când fusese arestat pentru viol și agresiune. Despre acea anchetă, închisă în 2019 din cauza dovezilor insuficiente, nu s-a aflat însă decât în 2023, când victimele au vorbit cu presa. În 2017, Tate s-a mutat în România, declarând că în Occident mișcarea MeToo îți poate distruge viața și că vrea să trăiască într-o țară unde "corupția e accesibilă oricui". În plus, influencerul a mai declarat că în România autoritățile n-ar fi capabile să investigheze acuzațiile de agresiune sexuală, poliția română cerându-le prea multe probe femeilor care reclamă violuri. "Doctorate" și universități misogine Într-un documentar lansat recent în Marea Britanie, "Periculoasa ascensiune a lui Andrew Tate", jurnaliștii de la Vice au pătruns în lumea privată a influencerului, petrecând câteva zile la cartierul general al acestuia din România. Potrivit investigației, Andrew Tate și-a lansat primele afaceri online în 2018, alături de fratele său, Tristan. Era vorba de un video chat erotic și de un curs pentru bărbați, denumit PHD (Pimping Hoes Degree) (diplomă de "peștit" curve - acronimul face aluzie la titlul de doctor în științe). Cursul îi instruia pe bărbați să-și deschidă propria afacere de video chat erotic, folosindu-și partenerele prin metoda "lover boy". "Mai mult de 50% dintre angajate erau partenerele mele când le-am angajat. Nici una nu lucrase în industria de video pentru adulți înainte să mă întâlnească pe mine", acesta era mesajul postat pe site-ul PHD. A urmat Hustler’s University, un curs online, care costa 49,99 dolari pe lună despre "secretele îmbogățirii și succesului" care oferea sfaturi despre criptomonedă, copywriting sau comerț electronic. Schema piramidală De fapt, potrivit lui Paul Harrigan, profesor la Universitatea din Australia de Vest, Tate a operat prin acest site o "schemă piramidală", în care "membrii postează conținut pentru adepții lor, care apoi postează pentru adepții lor și așa mai departe". Abonații erau stimulați să distribuie mesajele lui Tate, cu linkuri către Hustler's University, cu un comision de 48% din taxa de înscriere a fiecărui nou abonat adus. Site-ul a devenit o rețea de distribuire pentru mesajele influencerului, adepții lui Tate (printre care și copii de 13 ani) inundând TikTok, Youtube și Instagram cu videoclipuri care îl promovau atât pe Tate, cât și "universitatea". Formându-și o armată de distribuitori, Andrew Tate nu mai avea nevoie de nici o rețea socială. Bărbați complexați de femei de carieră "The War Room", cea mai recentă afacere, este descrisă, potrivit site-ului, ca o "Rețea globală în care modelele de individualism eliberează bărbatul modern de încarcerarea indusă social". Taxa de înscriere este de 5.454 de dolari. "Dacă ai o sabie, iar nevastă-ta începe să te cicălască îi spui: «Tacă-ți fleanca, eu decid ce vreau să fac, tu fă mâncare!»", afirmă Tate în investigația Vice. Este și mentalitatea participanților la The War Room, oameni bogați, din întreaga lume, veniți în România ca să-și testeze masculinitatea în fața celui căruia îi spun "Comandantul". "În lumea pe care o creează Tate, nu doar femeile sunt supuse prejudecăților, dar și bărbații, definiți prin gradul de violență de care sunt capabili". Testul constă în confruntarea participanților în ring cu luptători profesioniști, după care sunt răsplătiți cu petreceri-orgii. Câțiva participanți declară că sunt acolo pentru că "nu vor să se mai simtă neluați în seamă", că vor să se simtă "bărbați", iar declarațiile misogine ale lui Tate sunt pentru ei "adevăruri". Majoritatea visează să fie regi, să aibă haremuri și nu s-ar vedea în relații cu femei de carieră, ci doar cu unele supuse. Plângeri depuse încă din 2015 Întrebat dacă conștientizează răul pe care îl poate face, Tate a declarat: "Nu există nici o acuzație împotriva mea, nici o femeie nu a declarat că am lovit-o". După arestarea sa, în 2022, din ce în ce mai multe femei au mărturisit că au fost victime ale violului și abuzului. În Marea Britanie, cele care depus plângere contra lui Tate în 2015 au vorbit acum cu presa, acuzând poliția din Hertfordshire că a avut nevoie de patru ani pentru a transmite cazul procurorilor, care mai apoi au refuzat să-l instrumenteze. Strânsă de gât, amenințată Una dintre acestea, "Amelia", a povestit, plângând, calvarul: "Prima oară când m-am dus la el acasă, am început să ne sărutăm, apoi, brusc, s-a oprit, s-a lăsat pe spate și mi-a spus: «Mă gândesc dacă să te violez sau nu». Imediat, a devenit alt om. M-a imobilizat, m-a strâns de gât și, cu cât mă opuneam, cu atât devenea mai agresiv, lovindu-mă. Mă tot întreba: «Cine e stăpânul tău?». La un moment dat, pur și simplu, am cedat. Când a terminat, s-a dus la baie iar apoi s-a comportat absolut normal. Ceea ce m-a făcut să mă întreb: oare chiar am vrut asta? Știu că l-am rugat să se oprească, că n-am vrut să mă sugrume... oare el credea că vreau asta?". Din cauza confuziei, Amelia a continuat să-l vadă, timp de șase luni, după care, temându-se pentru viața ei, l-a părăsit. A urmat hărțuirea: "Sunt un om rău? Cu cât sufereai, cu atât îmi plăcea mai mult să te violez", îi spunea Tate, într-unul din mesajele vocale trimise pe Whatsapp. În altul: "Ce te tot plângi că te-am strâns puțin de gât? Nici una dintre femeile cu care am fost nu s-a plâns vreodată!". Apoi a ajuns la amenințări: "Țin să-ți amintesc cu cine ai de-a face: sunt unul dintre cei mai periculoși oameni de pe planeta asta!". Tinerii fanatici englezi ai misoginului Tate În prezent, din ce în ce mai mulți profesori din Marea Britanie și-au exprimat îngrijorarea în ceea ce privește influența lui Tate asupra elevilor, observând că foarte mulți băieți îl citează și îl consideră un idol. Potrivit BBC, profesorii au declarat că elevii au ajuns să-l urmeze pe Tate "ca pe o Evanghelie", atrași de imaginea lui de milionar auto-realizat, aspirând să devină și ei bogați, să aibă "o mulțime de mașini și aerul de autoritate" al influencerului, dezvoltând treptat opinii extreme. Citește și: Talibanii, sincer îngrijorați de soarta lui Andrew Tate, un apărător al Vestului în fața opresiunii feministelor – susține fosta Miss New Jersey Psihologul Dr. Nia Williams, lector la școala de educație și dezvoltare umană a Universității Bangor, a adăugat că opiniile lui Tate ar putea "spăla creierul" tinerilor: "Mesajele pe care le transmite au un impact negativ asupra tinerilor și ar putea să le afecteze parcursul întregii vieți”. Chiar dacă în august, 2022, lui Tate i-au fost suspendate conturile de Instagram, TikTok și Facebook, Elon Musk a decis să-i reinstaureze contul de Twitter, în ciuda protestelor victimelor agresiunii sexuale și violenței domestice, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la "impactul misoginismului său asupra tânărului public masculin". Contul are deja aproape șase milioane de urmăritori.

Mii de bătrâni austrieci bolnavi, fără îngrijirea la domiciliu oferită de românce după ce Viena s-a opus intrării României în Schengen. Președintele austriac îl critică pe cancelarul Nehammer
Internațional

Mii de bătrâni austrieci bolnavi, fără îngrijirea la domiciliu oferită de românce după ce Viena s-a opus intrării României în Schengen. Președintele austriac îl critică pe cancelarul Nehammer

Bătrânii austrieci bolnavi, fără îngrijire acasă. Consecințele veto-ului Vienei în ceea ce privește aderarea România la Schengen încep să se facă simțite în Austria. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Pe de o parte, organizațiile care se ocupă de îngrijirea la domiciliu (care se bazează în mare parte pe lucrători veniți din România) avertizează că aceasta nu mai e "accesibilă". Pe de alta, marile companii austriece critică decizia, temându-se de noi valuri de proteste din partea României. Ambasadorul Emil Hurezeanu declară că "Răbdarea noastră nu este infinită", adăugând că o declarație clară în acest sens este de dorit să vină în luna iunie, iar o decizie concretă în a doua jumătate a anului. Bani puțini, ore multe pe drum Tema îngrijirii permanente la domiciliu a devenit una sensibilă în Austria, mai ales că mare parte a personalului vine din România (30.000 de angajați). Iar în siajul veto-ului, cele mai vocale nemulțumiri au venit din acest sector, unde nici măcar recompensele financiare nu sunt motivante. Potrivit asociației IG24 (Interessengemeinschaft der 24 Stunden Betrauen und Betraueninnen), pensia de care beneficiază un îngrijitor român care a lucrat 15 ani în Austria este de aproximativ 100 (o sută) de euro pe lună. "Aș vrea să vă imaginați cum ar fi să lucrați 4 saptamâni îngrijind bătrâni în izolare și singurătate în Austria sau Germania, să abia aștepți sa te reîntorci acasă la familia ta, să faci 5-20 de ore pe autostrăzi în minibusuri arhipline uneori și apoi să trebuiască să mai stai și câteva ore bune la graniță așteptând verificarea pașaportului. Poate pentru mulți astea sunt ifose, dar pentru persoanele care fac naveta între Vestul Europei și România la fiecare 2, 3 sau 4 săptămâni, e relevant”, a reacționat, într-un mesaj pe Facebook, Flavia Matei, una dintre fondatoarele asociației D.R.E.P.T. Nehammer, discurs în limba de lemn La trei luni după veto, în discursul său despre "Starea națiunii", susținut pe 10 martie, cancelarul Karl Nehammer a atins în treacăt tema, susținând că problema va fi rezolvată dacă e eliminată birocrația cardului Roșu-alb-roșu (permisul austriac de ședere și de muncă pentru cetățenii străini): "În opinia mea acesta ar trebui să fie un instrument adecvat, imigrarea organizată și calificată pe piața muncii din Austria. Am identificat o problemă. Mergem în străinătate, căutăm asistente și încercăm să le aducem în Austria. Și apoi, iată, începe ceea ce trebuie corectat din punctul meu de vedere și anume, din cauza birocrației, lucrurile nu funcționează așa cum avem nevoie. Sunt nouă proceduri de recunoaștere a calificării, nouă cereri diferite de aptitudini. Acestea sunt obstacolele care ne arată că nu am reușit încă să ținem problema sub control. Și din punctul meu de vedere trebuie să o facem, astfel încât deficitul de personal medical din Austria chiar să scadă. Trebuie să convocăm un summit de nostrificare, un cuvânt greoi, un așa-zis summit de calificare cu statele federale pentru a rezolva exact această problemă.". Bătrânii austrieci bolnavi, fără îngrijire acasă După cinci zile de la discursul cancelarului, organizațiile Caritas și Malteser, două organizații care se ocupă de îngrijirea permanentă, au avertizat: îngrijirea permanentă "nu mai este accesibilă" în Austria, susținând că "3.000 de îngrijitori au preferat alte țări". Problemele invocate au fost legate în special de subfinanțarea domeniului, dar și de demotivarea personalului care vine din România, cauzată de veto-ul Austriei: "Există un domeniu de îngrijire care este adesea trecut cu vederea în discuțiile despre deficitul de îngrijire în Austria: îngrijirea permanentă. Acest lucru nu a fost luat în seamă nici în reforma sănătății, nici în decizia de a refuza aderarea României la Schengen, de care ar beneficia cei aproximativ 70.000 de îngrijitori care fac naveta.". Totuși, recent, subiectul a fost abordat de Johannes Rauch, ministrul Muncii, Afacerilor Sociale, Sănătăţii şi Protecţiei Consumatorului din Austria Într-un mesaj pe Twitter, Rauch a declarat: "Intrarea României în Schengen ar facilita mult cooperarea transfrontalieră. În mod deosebit ar beneficia în mod deosebit îngrijitorii de 24 de ore pe zi, de al căror sprijin depind mii de familii din Austria. Fără aceste 30.000 de femei din România, îngrijirea persoanelor care au nevoie de îngrijire în Austria nu ar fi posibilă în calitatea actuală. Adesea își fac munca în condiții dificile. (...) România este parte a comunității europene și, prin urmare, trebuie să devină și ea parte a spațiului Schengen.". Președintele austriac încearcă să o dreagă Mesajul a fost preluat recent și de președintele federal, Alexander Van der Bellen, care s-a distanțat de cancelarul Karl Nehammer cu privire la veto-ul Schengen. Într-o întâlnire cu Martin Selmayr, șeful Reprezentanței Comisiei Europene la Viena, Van der Bellen a subliniat că România, la fel ca Bulgaria, este pregătită pentru aderarea la Schengen. "Sunt îngrijorat de reputația Austriei în rândul partenerilor noștri europeni", a declarat acesta, referindu-se în mod explicit la vocile critice din cercurile de afaceri locale: "Când companii cunoscute din Austria care activează cu succes în România spun că sunt preocupate de politica actuală austriacă, aceste voci trebuie ascultate. Este vorba despre comenzi reale, vânzări reale, de locuri de muncă reale. În acest sens, sper că o soluție poate ajuta în curând la calmarea situației.” Potrivit lui Van der Bellen vetoul Austriei a afectat îngrijitorii români: "Dacă le spunem acestor oameni «Nu sunteți bineveniți», se va dezvolta o mișcare care va avea efecte negative pentru persoanele care au nevoie de îngrijire în Austria.". Austria, dependentă economic de Europa de Est Nu doar sectorul îngrijirii permanente din Austria e afectat de acest veto. Potrivit Profil.at, există multe resentimente în rândul companiilor austriece. Robert Schmid, șeful Schmid Industrieholding, susține că, precum alte companii austriece care operează în România, și compania lor a fost inclusă pe lista neagră: "Nu aș fi crezut că este posibil ca guvernul să poată acționa atât de prost când economia Austriei este atât de dependentă de Europa de Est.". Deși, până în prezent, nu au fost semnalate probleme majore, "fricțiuni cu autoritățile locale sunt, din păcate, încă de așteptat", a declarat Schmid: "Camioanele aflate în trafic intra-european stau ore în șir la granițe. Acest veto duce la creșterea costurilor în logistică, dar și la întârzieri în obținerea autorizațiilor.". Criticile vin și din partea șefului Erste Group, companie care activează în România de aproape 20 de ani, România fiind piața cu a treia cea mai mare cantitate de clienți din cadrul grupului bancar – în jur de 2,8 milioane în 2022. Declarația CEO-ului, Willibald Cernko, a fost una tranșantă: "Nu există state membre UE de clasa a doua.". Teama de un nou boicot În ceea ce privește Raiffeisen Bank, după veto-ul Schengen, și aceasta a fost confruntată cu un val de emoții negative, precum toate companiile austriece din România, context în care "Raiffeisen Bank susține pe deplin aderarea României la spațiul Schengen și va continua să sprijine eforturile factorilor de decizie pentru atingerea acestui obiectiv", potrivit unui comunicat transmis Profil.at. „Însă nu toată lumea este atât de deschisă cu privire la opiniile lor. În discuțiile neoficiale, antreprenorii și managerii își dezvăluie în mod deschis furia și manifestă neînțelegere completă cu privire la blocada austriacă. Însă foarte puțini doresc să comenteze public acest lucru. Pe de o parte, nu vrei să intri în chestiuni de politică, iar pe de alta, există o teamă de înstrăinare a clienților acasă: inițial, sondajele au arătat că majoritatea austriecilor susțineau dreptul de veto asupra României și Bulgariei", scriu jurnaliștii austrieci. Concluzia infirmă, însă, acele sondaje: "Sabia lui Damocles atârnă asupra companiilor austriece care sunt active în România și Bulgaria: dacă Austria continuă să fie încăpățânată în negocierile ulterioare privind admiterea la Schengen, resentimentele și apelurile la boicot ar putea izbucni din nou, mai puternic.". Hurezeanu: "Răbdarea noastră nu este nesfârșită" Într-un interviu acordat Profil.at, ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, a declarat că, deși au existat mai multe întâlniri bilaterale ca urmare a veto-ului austriac, în prezent nu există nimic concret la nivel politico-diplomatic: "Am fi foarte încântați dacă ministrul de Externe, Alexander Schallenberg, și ministrul pentru UE, Karoline Edtstadler, s-ar angaja în discuții mai serioase cu noi. Știm că mulți politicieni nu aprobă decizia de aici. (...) Înțeleg de ce cancelarul Karl Nehammer trebuie să-și salveze reputația. Până la urmă, el a subliniat la sfârșitul lunii ianuarie că veto-ul va rămâne în vigoare. Citește și: Grindeanu și „greaua moștenire” din CFR: ministrul Transporturilor nu-și găsește nici o vină pentru accidentul de la Galați, nu-și dă demisia pentru „o emoție de moment” Care om de stat spune, două luni mai târziu, că totul a fost o glumă și că acum suntem în favoarea aderării? La Bruxelles, politicienii austrieci vorbesc mereu despre solidaritate, unitate și răbdare strategică. Dar răbdarea noastră nu este nesfârșită.". Ambasadorul Hurezeanu a mai declarat că o declarație clară în acest sens este de dorit să vină în luna iunie, iar o decizie concretă, în a doua jumătate a anului: "Anul viitor va fi deja foarte complicat. Peste tot sunt alegeri – la nivelul UE, în Austria, în România. Ne aflăm într-o situație dificilă din cauza războiului, a inflației și a dreptului de veto. Ne vom confrunta cu un populism intens, în România dar și în alte părți ale Europei.".

Asociația franceză RDSEE, prin intermediul căreia au fost adoptați în străinătate sute de copii din România, investigată la Paris: mulți copii ar fi fost "furați" de la părinții săraci
Eveniment

Asociația franceză RDSEE, prin intermediul căreia au fost adoptați în străinătate sute de copii din România, investigată la Paris: mulți copii ar fi fost "furați" de la părinții săraci

Adopțiile internaționale din România: fraudă, înșelăciune. Una dintre cele mai mari asociații de intermediere a adopțiilor internaționale, Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger, activă și în România până în 2004, este în prezent investigată. Acuzațiile: fraudă, înșelăciune și nereguli masive în ceea ce privește adopțiile internaționale intermediate în anii ‘90. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În decembrie 2022, Ministerul Afacerilor Externe din Franța i-a retras toate acreditările pentru adopție. Reprezentanții asociației susțin însă că totul a pornit de la zvonuri inventate de mass media. RDSEE, principii minunate Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger (RDSEE) a fost înființată în 1976 de doctorul Marie-Antoinette Lemire, primind Autorizația pentru Adopție (OAA) în 1978, pe baza căreia a acționat ca intermediar de plasament pentru adopția a mii de minori din străinătate. În paralel, asociația intermediază și sponsorizări pentru orfelinate și centre pentru copii – în prezent aceasta funcționând în România ca intermediar pentru Casa de copii „Sf. Maria” din Barați-Mărgineni. Se află sub supravegherea Ministerului Europei și Afacerilor Externe, fiind o entitate recunoscută și de Misiunea pentru Adopție Internațională (MAI). Din 2019, "Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger" face parte din Federația Franceză a Organizațiilor Autorizate pentru Adopție (FFOAA). "Primul drept al copilului este de a fi crescut în familia sa de origine și de a fi iubit acolo", este unul dintre principiile de bază ale asociației, care susține că "Prima datorie a Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger este să facă totul pentru a păstra această legătură". În viziunea declarativă a RDSEE, adopția internațională este luată în considerare doar atunci când un copil este orfan sau abandonat și când nu poate fi adoptat sau crescut în propria țară, un copil devenind adoptabil "doar dacă a fost recunoscut ca atare în țara sa de origine". Practica avea să arate o cu totul altă poveste. Copii "furați" de la părinți din Peru și Mali În februarie 2007, în Franța, apare la editura Flamarion una dintre cele mai șocante cărți ale anului, "J’ai été volée à mes parents" (Am fost furată de la părinții mei - n.r.). O investigație prin care autoarea, Céline Giraud, adoptată în Franța, din Peru, pe când avea doar două săptămâni, a descoperit numeroase practici ale RDSEE pe care le-a denunțat drept ilegale. Printre altele, susține autoarea, asociația colaborase în anii 1980 cu un intermediar din Peru, implicat în trafic de copii. În același an, televiziunea franceză TF1 difuzează un reportaj din Mali, printre părinții care și-au încredințat copiii pentru adopție organizației RDSEE, între 1980 și 1990. Toți cei intervievați au declarat că nu au fost niciodată de acord cu o adopție totală, ci doar cu una parțială. Ce se întâmplase? Danielle Boudault, angajata de atunci a RDSEE, îi convingea pe părinții din Mali să-și plaseze temporar copiii la o familie din Franța spunându-le că acolo vor putea studia, asigurându-i că despărțirea nu e definitivă, promițându-le că vor ține legătura, că vor primi fotografii și vizite regulate. În plus, le mai promitea că, atunci când vor împlini 18 ani, copiii li se vor întoarce. Însă, după semnarea actelor și plecarea copiilor, părinții n-au primit decât câteva fotografii, un an, maximum doi, din partea familiilor adoptive. Apoi, tăcere. "În Mali înțelegem altfel adopția – ne adoptăm chiar reciproc copiii, când părinții trec printr-o perioadă dificilă, dar asta nu înseamnă că îi separăm total", a povestit una dintre mamele intervievate. Act de "adopție provizorie" Mărturiile părinților sînt, de altfel, susținute legal, căci legislația din Mali nu permite, sub nici o formă, adopțiile totale, dacă părinții sunt în viață. Potrivit articolului 66, din Legea adopțiilor, "Nu pot fi adoptați decât copiii abandonați, ai căror părinți sunt necunoscuți, sau cei ai căror părinți au murit, fără a numi tutori". După ce îi convingea să-și lase copiii "la studii" în Franța, angajata RDSEE le dădea părinților din Mali să semneze un act de "Adopție provizorie". Însă, în paralel, le strecura și un formular mai discret, potrivit căruia aceștia își dădeau, de fapt, consimțământul pentru adopția totală. Intervievați de jurnaliștii francezi, reprezentanții RDSEE au susținut că toate acele adopții au fost întru totul legale. "Noi nu știm ce li s-a spus acolo părinților", au declarat aceștia, adăugând că, dacă au fost greșit informați e doar vina angajatei care le-a făcut acele promisiuni (orale, nu în scris!) și a întocmit actele. Angajată respectivă nu mai lucra la asociație. În plus, reprezentanții RDSEE au ținut să sugereze că poate acei părinți intervievați s-au trezit să vorbească doar din interes, căutând un suport financiar din partea copiilor pe care i-au abandonat. Un judecător francez își admite greșeala Însă de ce a închis ochii justiția franceză la aceste adopții? Cum a putut fi declarată o adopția totală în Franța, în timp ce în Mali aceasta era interzisă prin lege, părinții fiind în viață? N-au știut judecătorii de legea respectivă sau nu au vrut să știe? În 2020, intervievat de doi jurnaliști, de la Le Monde și TV5 Monde, Jacques Vieilleville, fost judecător, implicat în validarea mai multor adopții internaționale, a recunoscut că ar fi trebuit să verifice mai atent detaliile și autenticitatea documentelor aflate în posesia sa: "Nu cunoșteam această lege a adopțiilor din Mali. Ar fi trebuit să mă interesez. Dacă această adopție nu era recunoscută în Mali, statul francez este într-adevăr responsabil.". Această neglijență a permis RDSEE să intermedieze în anii '80-'90, mai mult de 300 de adopții, doar în Mali. Și, chiar dacă după anii '90, presa din Mali și Peru a publicat articole despre aceste nereguli, chiar dacă presa franceză a alertat, în repetate rânduri, asupra cazurilor suspecte de adopție, ministerul Afacerilor externe din Franța, cel însărcinat cu supravegherea adopțiilor internaționale, nu a acționat în nici un fel, motivând, în 2020, că nu au existat plângeri în Justiție. MAE francez, declarații evazive Despre cazurile de adopție din anii '80-'90, Laureance Haguenauer, directoarea departamentului de supraveghere a adopțiilor internaționale, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a declarat jurnaliștilor de la TV5 Monde că "reglementările de atunci nu erau cele de azi" iar anchetarea RDSEE nu putea începe doar pe baza unor zvonuri iscate în presă. "N-am primit sesizări din partea Justiției și, evident, noi răspundem Justiției. Sau familiilor care ni se adresează direct, cu fapte, dovezi, dosare, care nici ele n-au existat. Nu putem acționa pe baza zvonurilor.", a spus Haguenauer. Chiar dacă au existat tentative de deschidere a unei anchete în ce privește activitatea RDSEE, acestea au fost omorâte în fașă. Pe 8 iunie 2020, nouă cetățeni francezi, de origine maliană, au depus o plângere împotriva organizației și a angajatei din Mali, Danielle Boudault. Plângerea, depusă la Tribunalul din Paris pentru "fraudă, ascunderea fraudei și încălcarea încrederii", le-a fost însă respinsă. Potrivit procuraturii, faptele calificate drept "fraudă" sunt prescrise, iar cele calificate drept "ascunderea fraudei" și "încălcarea încrederii" nu sunt "suficient descrise". MAE francez revine și retrage autorizațiile RDSEE Totuși, ceva a început să se clatine. În 2021, Yves Denéchère, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Angers, a propus Misiunii Internaționale de Adopție (MAI) să realizeze un studiu asupra practicilor ilicite în adopția internațională în Franța, iar Ministerul Afacerilor Externe a acceptat să finanțeze proiectul. În septembrie 2022, plângerea celor nouă francezi contra RDSEE a fost acceptată iar o anchetă judiciară a fost deschisă. În noiembrie, 2022, Guvernul francez a anunțat lansarea unei investigații asupra adopțiilor ilegale internaționale, iar o lună mai târziu, în decembrie, Ministerul Afacerilor Externe din Franța a retras toate autorizațiile de adopție acordate RDSEE, fără însă a da o explicație clară asupra deciziei. În februarie 2023, a fost dat publicității studiul condus de profesorul Yves Denéchère. Studiul este bazat pe 9.600 de pagini de arhive din colecțiile diplomatice ale guvernului, majoritatea clasificate, iar concluziile sunt șocante: numeroase adopții, făcute în peste 20 de țări, din anii '60 până în 2005, au fost făcute în mod abuziv. Este semnalat și cazul ARSEM (Association Rayon de soleil de l'enfant au Mali), asociație înființată de RDSEE în Mali, ca o corespondentă locală, pe care o și finanța. ARSEM a fost acuzată în 1993 de delapidare. Potrivit cercetării, între anii 1970 și 1980, majoritatea copiilor adoptați în Franța au venit din America Latină, apoi de la sfârșitul anilor 1980 și până în 1990, copiii adoptați au venit din Europa de Est, în special din România. Părinții biologici, împiedicați să-și vadă copiii În România nu se cunosc, nici până azi, multe dintre afacerile cu traficul de copii care au avut loc sub forma adopțiilor internaționale. După 1989, reportajele din orfelinate au atras mulți străini empatici, dornici să adopte orfanii României, fluxul acestora dând apă la moară celor cu inițiativă. Neexistând o monitorizare strictă a adopțiilor, multe erau făcute fie la mica tocmeală, fie copiii erau furați de-a dreptul din orfelinat. Și mai exista o tactică, înlesnită legal. Potrivit Legii nr. 47 din 13 iulie 1993, copilul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială putea fi declarat abandonat, dacă se dovedea că părinții "s-au dezinteresat de el, în mod vădit", adică nu-l mai contactau timp de șase luni. În umbra acestei legi au fost creați falși orfani. În unele cazuri, părinții săraci, care își plasau temporar copiii în grija statului, erau "sfătuiți" să nu mai semneze registrul vizitelor, sau chiar nu mai erau lăsați s-o facă, iar în altele, erau pur și simplu alungați când veneau să-și vadă copiii. Un copil din România: 15.000 de dolari Este și cazul semnalat în 2000, într-un reportaj al BBC, al unui bărbat dintr-un sat din Argeș, Nico Georgescu. "Mi-am dat copiii la orfelinat (la Câmpulung), pentru că nu aveam cu ce să-i hrănesc. Când m-am dus să-i vizitez, mi-au spus că unul e bolnav, iar celălalt nu mai e acolo, că a plecat cu niște străini", a mărturisit acesta, plângând, reporterilor BBC. Reporterii au mers la orfelinat, pretinzând că vor să înfieze un copil, adăugând că sunt oameni bogați. Directoarea, dr. Babuș, nu le-a cerut nici un act de identitate și, mai mult, când a fost întrebată dacă părinții biologici și-au dat consimțământul pentru adopție, aceasta le-a zis că "semnăturile pot fi falsificate. Le cumpărăm părinților un sac de făină, nu se plâng niciodată". Le-a mai spus că, pentru a le putea trimite copilul în Anglia, va trebui să mituiască autoritățile locale și asociațiile oficiale prin care se făcea adopția. Totul ar fi costat 15.000 de dolari. Adopțiile internaționale din România: fraudă, înșelăciune Printre fundațiile care au intermediat adopțiile din România, până în 2004, se număra și asociația franceză RDSEE, aflată azi sub investigație. "Retragerea autorizației RDSEE, la sfârșitul lunii decembrie, a redeschis răni vechi, întrebări care au rămas fără răspuns", scrie Le Point. Adoptată din România în 1999, Lia (pe atunci în vârstă de șase ani) le-a povestit jurnaliștilor francezi că, aflând mai de mult din presă despre acuzele aduse RDSEE, și-a revizuit dosarul de adopție, pe care nu-l mai deschisese de când era adolescentă. În dosar apăreau informații "îngrozitoare" despre mama ei biologică, care n-ar fi avut "nici un interes" pentru copilul ei și n-ar fi "încercat niciodată s-o recupereze", însă nu există nici o decizie legală din partea statului francez și nici un act de abandon din partea mamei sale biologice. România, "supermarketul adopției" În schimb, exista un document, cu antetul RDSEE, în care se pretinde suma de "4.500 de dolari" de la părinții adoptivi pentru "costurile din România" pentru "procedură și formalități românești", fără a se da detalii despre ce proceduri sau formalități era vorba. Lia a venit în România, și-a găsit mama biologică, care i-a spus că "niciodată" nu a vrut s-o abandoneze, că a venit mereu s-o vadă la orfelinat, dar că la un moment dat i s-a spus că nu mai trebuie să semneze registru de vizite. "A fost foarte, foarte ușor în România anilor ’90, cu atât mai mult cu romii", a spus Lia. "Căderea lui Ceaușescu, al cărui regim a interzis avortul, a dezvăluit lumii întregi condițiile de viață a mii de copii închiși în instituții publice sordide. Însă foarte puțini erau cu adevărat orfani. Adopția internațională a explodat într-un mod total haotic, cu mulți bani în joc, până în punctul în care țara a ajuns să fie supranumită «supermarketul adopției».", notează Le Point. Un copil, 6.000 de dolari Un alt caz asemănător, semnalat de Le Monde, este Maria, adoptată prin intermediul RDSEE, în 1996, din București. "În august 2020, Maria și-a deschis dosarul de adopție. (...) Printre acte, două ordine de plată «mâzgălite manual». «Corespondentul român al asociației a cerut 6.000 de dolari în numerar de la părinții mei (adoptivi), pentru a avansa dosarul, ceea ce era mai mult decât taxele standard cerute»", potrivit publicației franceze. Maria, alături de alți șapte cetățeni francezi, elvețieni, belgieni și canadieni, adoptați din România, și reuniți în grupul Racines et dignité, a depus o plângere la procurorul din Paris pe 5 octombrie 2022. Potrivit presei franceze, RDSEE a continuat să intermedieze adopții din România până în 2004, iar în prezent, potrivit site-ului asociației, singura ei activitate în România este intermedierea de sponsorizări pentru "Casa de Copii Sf. Maria" din Barați-Mărgineni. Comunicat cinic al RDSEE În ceea ce privește iureșul de acuze, RDSEE nu a reacționat în prezent decât printr-un comunicat de presă, potrivit căruia decizia Ministerului de a le retrage autorizația pentru adopție a fost luată "doar pe baza zvonurilor din mass media": "Până în prezent, singura plângere în justiție contra RDSEE a fost respinsă prin decizia Parchetului din Paris din 24 iunie 2020 pe motiv că «infracțiunea nu pare a fi suficient de constituită sau descrisă, ancheta nereușind să adune probe suficiente». Prin urmare, Tribunalul de la Paris nu a solicitat deschiderea unei anchete în urma unei plângeri depuse în iunie 2020 de nouă francezi adoptați în Mali, așa cum, în mod fals, a transmis Le Monde. Reclamanți au fost cei care au dorit să treacă peste această decizie a Procurorului prin sesizarea directă a unui judecător de instrucție al Curții Judiciare din Paris.". Citește și: Fost director în CFR, după accidentul de la Galați: în orice clipă, vagoanele CFR Călători pot sări de pe linie și lovi un marfar cu benzină. “Trenurile CFR Călători sunt un real pericol“ RDSEE respinge categoric și confuzia care s-ar face în diverse articole între acțiunea sa și practicile ilicite în adopția internațională din Franța, vizând studiul lansat în luna februarie, de profesorii Yves Denéchère și Fábio Macedo: "RDSEE este prezentată în studiu ca fiind în «colimatorul presei și persoanelor adoptate din anii 2000», referindu-se la suspiciunile ridicate asupra asociației de către doamna Céline Giraud într-o lucrare publicată în 2007, în care critică asociația pentru că nu a informat-o despre un scandal juridic izbucnit în țara ei de origine, Peru. RDSEE dorește să sublinieze că nici răspunderea sa penală, nici răspunderea sa civilă nu au fost angajate în ceea ce privește adopțiile ilegale în Peru la începutul anilor 1980.". Minciuni grosolane În ceea ce privește scandalul de delapidare în care a fost implicată corespondenta asociației în Mali, ARSEM, RDSEE menționează că "S-a menținut în mod voluntar o confuzie cu o asociație locală din Mali numită ARSEM, prezentată în mod greșit drept «ștafeta RDSEE în Bamako până în 1994». RDSEE nu avea nicio autoritate asupra acelei asociații locale căreia îi oferea doar sprijin financiar. RDSEE a fost informată în 1993 de delapidarea comisă în cadrul ARSEM și, prin urmare, a încetat relația cu aceasta, începând cu 29 octombrie 1993.". Totuși, asociația ARSEM, înființată de RDSEE în Mali, nu a fost acuzată doar de delapidare. Potrivit corespondenței diplomatice din 17 noiembrie 1993, obținută de Le Point, oficiali ai ARSEM au fost suspectați de serviciile sociale din Mali și pentru că ar fi "încurajat familiile să se separe de copiii lor făcându-le să spere la o viață mai bună dacă aceștia ar fi fost adoptați.".

Activiștii de mediu care atacă opere de artă nu sunt niște bezmetici: au organizații  complexe, finanțări generoase și salarii de până la 1.300 de euro. În Germania, vor să se transforme în partid
Mediu

Activiștii de mediu care atacă opere de artă nu sunt niște bezmetici: au organizații complexe, finanțări generoase și salarii de până la 1.300 de euro. În Germania, vor să se transforme în partid

Vandalii de mediu, bine organizați, finanțați. Aruncă piure de cartofi și supă pe operele de artă sau se lipesc de asfalt și provoacă blocaje rutiere. Totul, în numele salvării planetei. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Dar Letzte Generation (Ultima generație - n.r.) nu înseamnă doar o mână de militanți entuziaști, ci o organizație puternică, cu finanțări solide, având ramificații în întreaga lume. Potrivit raportului de transparență al organizației, publicat de Lezte Generation în ianuarie, grupul a primit anul trecut donații de peste 900.000 de euro. Iar potrivit WELT, protestatarii sunt plătiți cu salarii care ajung la 1.300 de euro. În prezent, deși membrii sunt investigați pentru "constituirea unei organizații criminale", existând, doar în Berlin peste 2.000 de acuzații penale împotriva activiștilor, organizația plănuiește să înființeze un partid. Organizații în 11 state La prima vedere, Letzte Generation este un grup de activiști care militează împotriva schimbărilor climatice. Organizează proteste cu tentă antisocială, precum profanarea operelor de artă și provoacă blocaje rutiere (anul trecut, grupul a provocat aproape 300 de blocaje rutiere doar în Germania). În toate declarațiile, activiștii susțin că nu sunt violenți, că nu au provocat nici o pagubă, și că nu vor decât să sensibilizeze opinia publică cu privire la catastrofele climatice. Însă Letzte Generation nu este doar un grup, ci o întreagă rețea de organizații răspândite în toată lumea, având ramificații (oficiale) în Australia, Italia, Suedia, Austria, Noua Zeelandă, Elveția, Marea Britanie, Franța, Norvegia și Statele Unite. În Australia, de exemplu, organizația afiliată este Stop Fossil Fuel care se prezintă ca fiind un "grup neafiliat politic de cetățeni obișnuiți", care iau măsuri pentru "a forța guvernele să înceteze sprijinirea industriei combustibililor fosili". "Greva foamei a ultimei generații" În Franța există Dernière Rénovation, prezentată ca "O campanie de rezistență civilă franceză" care își propune să obțină "primă victorie concretă la nivel climatic și social" printr-un plan de renovare termică a "clădirilor aflate la apogeul situației de urgență". În Marea Britanie există Just stop oil, o coaliție de grupuri care "conlucrează pentru a se asigura că guvernul se angajează să pună capăt noilor licențe și aprobări pentru explorarea, dezvoltarea și producția de combustibili fosili în Marea Britanie". Toate sînt relativ nou apărute, precum și Letzte Generation, înființată la finalul anului 2021 de participanții la Hungerstreik der letzten Generation (Greva foamei a ultimei generații - n.r.), o amplă mișcare de protest sub forma grevei foamei care a avut loc în parcul Spreebogen (Berlin), din 30 august 2021 până în 25 septembrie 2021, menită a sensibiliza publicul cu privire la problemele climatice. De ce partid politic Acum cîteva săptămîni a avut loc, online, o întâlnire internațională a activiștilor grupați sub umbrela Letzte Generation. Astfel de întâlniri sunt organizate în mod regulat, ca ședințe de brain storming, însă de data aceasta întâlnirea s-a derulat sub denumirea de "Mobilizare generală – Finanțe 101". Și a pus pe tabet o schemă a finanțării organizaților din rețea și propunerea de a se constitui în partid politic. Din partea Letzte Generation au fost prezente Caris Connell (cea care s-a lipit de un schelet de dinozaur de la Muzeul de Istorie Naturală din Berlin) și Maike Grunst (care s-a lipit de Madonna Sixtină, pictura lui Rafael expusă în Dresda). Deși întâlnirea a avut loc cu ușile închise, publicația germană WELT a făcut rost de înregistrările video ale discuțiilor. Potrivit acestora, Letzte Generation nu se mai mulțumește doar cu statutul de grup activist, ci vizează înființarea unui partid politic. Întrebată dacă numele acestuia va corespunde numelui grupului, Caris Connell a negat, spunând că denumirea partidului nu trebuie să aibă nimic de-a face cu numele Letzte Generation. Potrivit lui Connell, însărcinată cu supravegherea finanțelor pentru Letzte Generation, înființarea unui partid e necesară pentru că "Partidele sunt foarte bine plasate în conformitate cu legislația germană" și, în plus, se vor primi mai multe donații. Structură greu de urmărit Într-un document intitulat "Timeline for Fundraising", activiștii germani au descris și pașii care trebuie urmați pentru construirea unei organizații puternice: înființarea unor asociații non-profit care să aibă alte denumiri, astfel încât să nu fie asociate cu activitățile Letzte Generation; configurarea unei infrastructuri (conturi bancare, site-uri web, structuri de facturare) și constituirea unor echipe care să poată întocmi contracte de muncă pentru activiști. Construirea unei rețele organizaționale care să devină din ce în ce mai greu de urmărit are ca scop evitarea eventualelor blocări ale conturilor bancare, s-a mai afirmat în cadrul recentei întâlniri a activiștilor. Activiștii au mai fost sfătuiți să ia măsuri de precauție suplimentare - comunicare criptată și vigilență crescută în vederea unor viitoare percheziții domiciliare. Măsurile vin ca urmare a percheziționării apartamentelor mai multor activiști ai Letzte Generation, din decembrie anul trecut, autorizate de procuratura din orașul Neuruppin. Activiștii sunt suspectați că ar fi avut legătură cu atacurile împotriva rafinăriei PCK din Schwedt (Uckermark) din aprilie 2022. Ca urmare a acuzelor aduse, de constituire a unei organizații criminale, membrii Letzte Generation au "bombardat" procuratura cu peste o mie de autodenunțuri. Cât costă acțiunile de vandalizare Pe parcursul sesiunii online, activiștii au intrat în mai multe detalii despre costurile acțiunilor lor. "Un blocaj rutier costă aproximativ 716 de euro", a spus Caris Connell, adăugând că închiderea Inelului Berlinului costă 12.000 de euro. Însă banii nu sunt o problemă pentru Letzte Generation: în noiembrie și decembrie, au primit mult mai mulți bani decât puteau cheltui – ceea ce s-a întâmplat de la bun început. Pentru a putea gestiona mai bine banii strânși, membrii "Letzte Generation au înființat deja de anul trecut, din luna iulie, o organizație non-profit. Aceasta se numește "Educația pentru climă și mediu pentru conservarea ecosistemelor care salvează vieți", cu sediul în Hamburg. În plus, activiștii pentru climă lucrează îndeaproape și cu asociația din Berlin "Wandelbündnis" (Alianța pentru schimbare), ascociație prin care numeroși activiști sunt plătiți, potrivit investigațiilor WELT. "O asociație din Berlin sprijină activiștii Letzte Generation, prin emiterea de contracte de muncă. Sumele mari de bani vin din SUA", anunța WELT în ianuarie 2023. Cum se fac contractele de muncă Potrivit acestei publicații, asociația Wandelbündnis eliberează contracte de muncă pentru activiști, astfel încât aceștia să poată trăi din proteste. "Diverse organizații de mediu au găsit aici un mic refugiu", scriu jurnaliștii germani, amintind și de Extinction Rebellion, una dintre cele mai cunoscute grupuri de protest împotriva schimbărilor climatice, înființate în 2018, în Marea Britanie. Și aceasta a beneficiat de aceste contracte de angajare a activiștilor. În 2020, la adunarea generală a asociației, un reprezentant al grupului Extinction Rebellion le-a mulțumit pentru "buna cooperare" și pentru că le-a permis "întocmirea de contracte și rambursarea cheltuielilor de călătorie". Totuși, ajungând la sediul Wandelbündnis, jurnaliștii au constatat că "angajații nu sunt de găsit". Asociația Wandelbündnis a fost fondată în 2015 la Riesa, Saxonia, sub numele Freie Kommunikation & Nachnachhaltiger Lifestyle. În 2020, asociația s-a mutat la Berlin. Se autodefinește ca "asociație de inițiative" care "se angajează în schimbarea socială și ecologică". Organizațiile membre ale acestei asociații derulează proiecte care militează pentru diverse cauze (precum venitul brut), oferă asistență IT, montează piese de teatru sau consiliază companiile în materie de durabilitate. Vandalii de mediu, bine organizați, finanțați Asociația a declarat pentru WELT că are în prezent aproximativ 250 de membri individuali, colaborează cu aproximativ 20 de organizații și are în jur de 30 de angajați. Chiar dacă Letzte Generation nu se află printre membrii săi, asociația derulează un program denumit "Munca educațională non-profit pentru sprijinirea Letzte Generation", în cadrul căruia au loc prelegeri "concentrate în jurul obiectivelor Letzte Generation". Traseul banilor dintre Letzte Generation și Wandelbündnis este unul abracadabrant: donațiile primite de Letzte Generation sunt transferate către Wandelbündnis care îi folosește pentru a angaja activiști din rândurile Letzte Generation. "Dacă activiștii decid să semneze un contract de muncă cu Wandelbündnis, trebuie să contacteze departamentul «Job center». Apoi se va întocmi un contract. Sunt posibile salarii de până la 1.300 de euro pe lună.", s-a menționat într-una dintre prelegerile Letzte Generation. Donații de la Climate Emergency Found În ceea ce privește sumele din donațiile venind din partea Climate Emergency Found, în cadrul căreia Letzte Generation este membră, acestea sunt încă necunoscute. Fondul, susținut, printre alții, de Rory Kennedy, fiica fostului senator american Bobby Kennedy și de Aileen Getty, nepoata lui Jean Paul Getty, a primit anul trecut, doar din partea regizorului Adam McKay, patru milioane de dolari. În raportul de transparență al Letzte Generation nu sunt trecute sumele donațiilor venite din partea CEF, iar documentele CEF pentru 2021-2022 nu sunt încă disponibile. Citește și: Probabilitatea unor lovituri nucleare din partea Rusiei a crescut enorm după ce adjunctul Apărării britanice a anunțat că Ucraina va primi obuze anti-tanc cu uraniu sărăcit Pe site-ul său, Letzte Generation infirmă toate acuzele aduse în presă: "Nu angajăm oameni și nici nu primim granturi directe de la Climate Emergency Found (CEF). Programul «Munca educațională non-profit pentru susținerea Letzte Generation», ca parte a asociației Wandelbündnis, este cel care primește finanțare de la CEF și investește banii în cooperarea cu noi în muncă educațională în sensul scopului non-profit al Wandelbündnis, de exemplu, pentru prelegeri despre climă. Pentru aceasta sunt 41 de oameni angajați de către Wandelbündnis, ca să-și poată plăti chiria în timp ce fac voluntariat în educația climatică. Contrar a ceea ce se pretinde, nici în Letzte Generation, nici în programul menționat al Wandelbündnis, oamenii nu sunt plătiți pentru protestele din stradă. Nici nu ar fi posibil, deoarece nu corespunde scopului caritabil al Wandelbündnis.".

Guvernele lumii se simt atacate de TikTokul troian, dar miniștrii nu prea vor să renunțe la avantajele electorale aduse de aplicația preferată a tinerilor
Internațional

Guvernele lumii se simt atacate de TikTokul troian, dar miniștrii nu prea vor să renunțe la avantajele electorale aduse de aplicația preferată a tinerilor

TikTok, interzis guvernamental, folosit de politicieni. În Statele Unite, discuția privind interzicerea TikTok a început încă din 2020, an în care India a interzis complet folosirea aplicației, acuzând acte de spionaj. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Alte țări, precum Indonezia sau Pakistan, au cochetat la răstimpuri cu ideea, instaurând interziceri temporare din cauza "imoralității" (anulate, în mod repetat, prin compromisul cenzurării "conținutului negativ"). Pentru Europa, însă, este un subiect nou, care se încadrează însă într-un context mai larg: pe de o parte, acuzele Washingtonului la adresa Beijingul pentru lansarea unor baloane de spionaj, pe de alta, temerile legate de rolul Chinei în Războiul din Ucraina. Un șut în TikTok, un pas înainte Povestea aplicației TikTok începe idilic, în mod similar începutului Facebook: doi prieteni din Shanghai, Alex Zhu și Luyu Yang, au creat o platformă educațională, cu scop autodidact – utilizatorii puteau să predea, sau să învețe diferite subiecte, prin videoclipuri scurte, de trei-cinci minute. Aplicația n-a avut succes, investitorii și-au retras fondurile, iar Zhu și Yang au căutat o altă formulă, mai comercială, creînd Musical.ly. Bazată tot pe videoclipuri, mai scurte, și mai amuzante, noua aplicație oferea utilizatorilor posibilitatea de a se filmeze, făcând play-back, pe diferite melodii. Prima versiune a Musical.ly a fost lansată oficial în august 2014, atât în China, cât și în Statele Unite, unde a devenit în scurt timp extrem de populară printre adolescenții americani. După un an aplicația avea milioane de utilizatori, „musers”, ajungând pe primul loc în iOS App Store și devenind cea mai descărcată aplicație gratuită în peste 30 de țări, inclusiv SUA, Canada, Regatul Unit, Germania, Brazilia, Filipine și Japonia. În mai 2016, Musical.ly atinsese 70 de milioane de descărcări, cu peste zece milioane de videoclipuri noi postate zilnic. Cum să faci primul miliard Pe 9 noiembrie 2017, compania chineză ByteDance Technology cumpăra aplicația pentru suma de un miliard de dolari. Compania lansase cu un an în urmă (în 2016) o aplicație similară, în China, numită Douyin, iar în 2018, după cumpărarea Musical.ly, a combinat cele două aplicații, sub numele de TikTok. Alex Zhu a devenit vicepreședinte senior TikTok, declarând la vremea respectivă: "Combinarea Musical.ly și TikTok este o potrivire naturală, având în vedere misiunea comună a ambelor experiențe – de a închega o comunitate în care oricine poate fi un creator". Expansiunea globală a început în 2020: numărul utilizatorilor TikTok crescuse cu aproape 800% față de ianuarie 2018, înregistrând aproximativ două miliarde de descărcări la nivel global și având aproximativ 50 de milioane de utilizatori activi zilnic în SUA. Furt de date și cenzură pro-chineză Semnalele de alarmă au început în 2019, o dată cu luna februarie, când compania ByteDance a fost amendată de Comisia Federală pentru Comerț din SUA (FTC) cu 5,7 milioane de dolari, din cauză că TikTok încălcase confindențialitatea datelor copiilor și pentru că a permis cu bună știință minorilor să acceseze aplicația (având acces la numele și prenumele, numerele de telefon, adresele de e-mail, biografiile și fotografiile de profil ale acestora). În septembrie 2019, Washington Post scria despre cum TikTok cenzura protestele din Hong Kong: pe cînd celelalte rețele de socializare, precum Twitter, dezvăluiau protestele în detaliu, pe TikTok versiunea era total diferită - selfie-uri jucăușe, fotografii cu mâncare, cântece, nici o umbră de neliniște. Adică o versiune a realității mult mai convenabilă guvernului chinez, sublinia WP. În septembrie 2019, The Guardian dezvăluia pentru prima dată documente secrete potrivit cărora compania ByteDance "promovează obiectivele politicii externe chineze în străinătate prin intermediul aplicației. TikTok, populara rețea socială deținută de China, le cere moderatorilor să cenzureze videoclipurile care menționează Piața Tiananmen, independența tibetană sau grupul religios interzis Falun Gong". Armata americană, primele interdicții În octombrie 2019, senatorul american Marco Rubio a solicitat guvernului SUA să investigheze implicațiile privind securitatea națională ale achiziției Musical.ly de către ByteDance, invocând "îngrijorări legate de folosirea TikTok de către guvernul chinez și Partidul Comunist pentru a cenzura conținutul și a reduce la tăcere discuțiile incomode", urmând ca senatorii americani Chuck Schumer și Tom Cotton să ceară directorului interimar al Serviciului de Informații Naționale al SUA să evalueze riscurile de securitate națională ridicate de TikTok și alte aplicații deținute de China. În aceeași lună, vicepreședintele TikTok, Alex Zhu, subaltern al șefului Douyin, a devenit subalternul direct al șefului ByteDance, Zhang Yiming. În noiembrie 2019, Guvernul Statelor Unite a lansat investigația cu privire la achiziția Musical.ly de către ByteDance, motivând că pentru aceasta ByteDance nu solicitase autorizație. Potrivit New York Times, în ianuarie 2020, mai multe unități militare americane au interzis TikTok pe smartphone-urile de serviciu. Trump versus TikTok În iulie, 2020, în Australia, prim ministrul Scott Morrison anunța o investigație asupra protecției datelor utilizatorilor de TikTok, iar în Stalele Unite secretarul de stat Mike Pompeo confirma intenția statului american de a interzice TikTok din cauza temerilor că aplicația împărtășește datele utilizatorilor cu guvernul chinez. În august 2020, președintele Trump a emis mai multe ordine executive îndreptate contra TikTok, care prevedeau, printre altele, restricții pentru companiile americane de a mai tranzacționa cu ByteDance sau cu subsidiarele sale, dar și cererea ca ByteDance să "cedeze toate interesele și drepturile" asupra activelor și proprietăților sale care permit operațiunile TikTok în SUA și datele colectate prin TikTok din SUA. Acest ordin se baza pe ancheta privind achiziționarea Musical.ly de către ByteDance care a conchis că există "dovezi credibile" că ByteDance "ar putea lua măsuri care amenință să afecteze securitatea națională a Statelor Unite". Made in China, interzis în India În 2020, India a interzis complet TikTok, argumentând, în declarația oficială, că aplicația, alături de alte 58 aplicații chineze, aduc "prejudicii suveranității și integrității Indiei, apărării Indiei, securității statului și ordinii publice". Pe 9 iunie 2021, Administrația Biden a emis Ordinul executiv 14034, "Protecția datelor sensibile ale americanilor de adversarii străini" prin care, deși anula ordinele executive semnate de Donald Trump contra TikTok, încuraja agențiile federale să continue monitorizarea atentă a aplicațiilor străine în ceea ce privește riscul pe care îl prezintă pentru datele personale ale utilizatorilor și pentru securitatea națională. Pe 25 iunie, 2021, foști angajați ai TikTok au declarat pentru CNBC că există motive reale de îngrijorare când vine vorba compania ByteDance, de vreme ce aceasta are acces la datele utilizatorilor americani ai TikTok și există posibilitatea ca guvernul chinez să folosească TikTok pentru a răspândi propagandă în rândul publicului american. Identități americane accesate din China În iunie, BuzzFeed a dezvăluit că angajații din China ai ByteDance, au accesat, prin TikTok, în mod repetat, date ale utilizatorilor americani: "De ani buni, TikTok a răspuns preocupărilor legate de confidențialitatea datelor promițând că informațiile adunate despre utilizatorii din Statele Unite sunt stocate mai degrabă în Statele Unite, decât în China. Însă, potrivit unui document audio de la peste 80 de întâlniri interne TikTok, angajații ByteDance din China au accesat în mod repetat date private ale utilizatorii TikTok din SUA – exact tipul de comportament care l-a inspirat pe fostul președinte Donald Trump să amenințe că interzice aplicația în Statele Unite.". Pe 22 decembrie, TikTok a confirmat că, într-adevăr, datele private ale utilizatorilor americani au fost accesate de unii angajaţi, pe care i-a concediat. Biden a scos TikTok din telefoanele guvernamentale Însă piesele de domino începuseră să se clatine, iar căderea a început pe 30 decembrie 2022, când președintele Joe Biden a aprobat "No TikTok on Government Devices Act" prin care era interzisă instalarea și folosirea aplicației chineză pe dispozitivele guvernamentale. După câteva luni, pe 23 februarie, 2023, Comisia Europeană a luat aceeași decizie, urmând ca, la patru zile după, pe 27 februarie, guvernul Canadei să urmeze exemplul. La începutul acestei luni, Danemarca și Belgia au fost primele țări europene care au interzis TikTok pe dispozitivele oficiale. În Franța, deși interdicția printre funcționari nu a fost pronunțată, autoritățile se pregătesc să o facă. Într-o conferință de presă, susținută la începutul lunii, Olivier Véran, purtătorul de cuvânt al guvernului, a anunțat că Franța are în vedere interzicerea aplicației chineze TikTok pe telefoanele oficialilor săi. TikTok, interzis guvernamental, folosit de politicieni Politicienilor europeni nu le este însă ușor să renunțe la conturile de TikTok, căci folosesc din plin aplicația pentru propria vizibilitate în rândul tinerilor și adolescenților. Deși nu contestă o eventuală interzicere a aplicației pe telefoanele de serviciu, nu sunt prea dispuși să renunțe și la conturi. În Belgia, unde interdicția este deja în vigoare, Ludivine Dedonder, ministrul Apărării, nici nu se gândește să își șteargă contul, cu peste 9.000 de urmăritori, motivând, prin purtătorul de cuvânt al ministerului, că "are un telefon mobil TikTok separat". În Austria, aplicația este folosită pe scară largă de mai mulți membri ai guvernului. Ministrul Justiției, Alma Zadić, este foarte activă – în prezent derulând o campanie contra "hate speech", însă, potrivit presei austriece, contul ei de TikTok nu se limitează doar la comunicări de interes public, întâlnirile cu omologii străini alternând cu videoclipuri despre rochiile ei de bal sau despre antrenamentele de sport pe care le face. De asemenea și cancelarul Karl Nehammer este un utilizator frecvent de TikTok, însă nici Ministerul Justiției, nici Cancelaria Federală nu au vrut să comenteze în vreun fel o posibilă interdicție TikTok. Politicienii nu vor să cadă de pe TikTokuri Singura declarație oficială din partea guvernului austriac, pe această temă, a venit din partea purtătorului de cuvânt al Karolinei Edtstadler, ministrului federal pentru UE și Constituție (care, potrivit jurnaliștilor, este "regina incontestabilă a TikTok în Guvern", cu un cont de peste 21.000 de urmăritori). Secretul succesului? Videoclipuri în care ministrul alternează mesajele politice cu imagini din viața privată - în care gătește, schiază sau se joacă cu Snowy, câinele ei. Potrivit purtătorului de cuvânt, dacă se va impune ștergerea aplicației pe telefoanele de serviciu, ministrul se va conforma, la fel cu toți ceilalți funcționari, însă nu va renunța la cont: "Ministrul vrea să continue să-și opereze contul TikTok pe viitor, pentru a rămâne în contact cu tinerii". Citește și: După 15 luni la guvernare, ministrul Budăi anunță că a descoperit „acum” ce scrie în PNRR și refuză să respecte angajamentele privind pensionarea. Nimic despre pensiile speciale În Germania, potrivit politico.eu, Ministerul Sănătății, care are un cont TikTok extrem de popular, este un caz aparte. Întrebat de jurnaliști cum poate un minister să interzică aplicația TikTok pe telefoanele sale oficiale și, în același timp, să mențină un cont cu aproximativ 144.800 de urmăritori, ministrul Sănătății, Karl Lauterbach, a declarat scurt că "TikTok nu este instalat sau folosit în scopuri oficiale". Asta în ciuda faptului că respectivul cont este actualizat în mod regulat cu conținut despre activitatea ministrului. Unul dintre cele mai recente videoclipuri, postat în 20 ianuarie, este însoțit de un îndemn către utilizatori: "Dacă aveți întrebări pentru Karl Lauterbach, puneți-le în comentarii".

"Soții" din iad: cuplul Ceaușescu, eroii unei piese de teatru care se joacă din nou în Franța la nouă ani după ce a fost scrisă
Eveniment

"Soții" din iad: cuplul Ceaușescu, eroii unei piese de teatru care se joacă din nou în Franța la nouă ani după ce a fost scrisă

Cuplul Ceaușescu, "Soții" de la teatru. „Umor și tragedie la teatru, cu soții Ceaușescu” – Ouest France a lansat o invitație la Centre Jean Carmet (Mûrs-Erigné) unde se joacă cea mai recentă montare a spectacolului "Les époux", (Soții), o piesă scrisă de dramaturgul David Lescot în 2014, care îi are ca personaje pe Elena și Nicolae Ceaușescu. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online "Actorii companiei de teatru I vor interpreta «Les époux», o piesă de David Lescot despre acest cuplu de dictatori care, după ce au îngenuncheat România și au impus o domnie a terorii timp de cincisprezece ani, au fost executați în fața camerelor de televiziune, întreaga lume fiind martoră execuției, pe 25 decembrie 1989.", scrie Ouest France. De la Macbeth la Ceaușescu Piesa nu e la prima montare, premiera având loc în 2014, în regia lui Anne-Laure Liégeois, la Théâtre Sénart (Lieusaint). La vremea respectivă, regizoarea Anne-Laure Liégeois povestea că "Les époux" venise în siajul unei montări anterioare a piesei lui Shakespeare, Macbeth: "După ce am montat Macbeth, am fost curioasă să descopăr un cuplu contemporan. unit de același gust pentru putere – iar cuplul Ceaușescu s-a impus de la sine. Mai era vorba și despre România, o țară care îmi este foarte dragă, dar și despre comunism, care nu încetează să mă provoace; despre acea răutatea intrigantă şi vicioasă a lui Ceauşescu, pe care o regăsim la mulţi dictatori, care ei înșiși pun în scenă un întreg spectacol pentru a-și exercita autoritatea. Și a mai existat și conștientizarea faptului că trăiești aproape de o țară dominată de violență și nu știi și nu vezi nimic. Sau nu vrei să știi și să vezi nimic – necesitatea de a conștientiza rolul Franței și al Occidentului în această poveste. (...) Este o piesă la care se râde. Eu însămi am râs când am citit-o, am râs în timpul repetițiilor. Pentru că trebuie să râzi, ca să poți suporta ceea ce e de nesuportat.". Cuplul Ceaușescu, "Soții" de la teatru De-a lungul vremii piesa a avut numeroase montări, în mai multe țări, iar pe 30 noiembrie 2019 spectacolul realizat de doi actori italieni, Elvira Frosini şi Daniele Timpano, „Gli Sposi”, a fost nominalizat la Premiul UBU, cea mai prestigioasă competiţie din lumea teatrului din Italia. O lună mai târziu, spectacolul montat de italieni a ajuns și în România, jucându-se la Teatrul Odeon, cu casa închisă. "Doi actori italieni au ridicat publicul în picioare la Bucureşti, după spectacolul «Soţii», despre cuplul Ceauşescu", scria presa românească în 2019, despre spectacolului de la Odeon, consemnând declarațiile celor doi actori italieni: "Am fost fericiţi şi emoţionaţi să aducem spectacolul «Soţii» pe scena Teatrului Odeon şi în faţa publicului românesc. Până acum am prezentat piesa unui public italian, care nu cunoaşte bine evenimentele despre care vorbim, care se referă la istoria recentă a României. De aceea, cuvintele pe care le spuneam pe scenă au avut parcă un alt fel de sunet, parcă le rosteam pentru prima oară.". Animalele puterii Autorul, David Lescot, este un dramaturg francez multi premiat (Prix de la Critique, în 2007, Grand prix de littérature dramatique, 2008, sau Molières 2009), ale cărui texte au fost traduse și montate în mai multe țări. Ce l-a tentat să scrie o piesă despre cuplul Ceaușescu? Pe de o parte, declară dramaturgul, a fost fascinat de biografia acestui cuplu de țărani, "care nu erau chiar niște luminați", despre ascensiunea lor, care pare un "un joc al hazardului", și care s-au dovedit, până la urmă, a fi niște "animale ale puterii": "Când nu ai alte atuuri, te cramponezi de putere, devii un animal". Scrierea piesei i-a fost cumva înlesnită și de poveștile prietenilor români care emigraseră din România, precum regizorul și dramaturgul Petrică Ionescu, care în 1970, cu ocazia unui turneu la Florența, s-a hotărât să rămână în Occident. Lăturile laturii umane Totuși, mărturisește Lescot, a fost dificil să găsească tonul potrivit, mizând, în cele din urmă pe umorul negru (spre deosebire de dramaturgul elvețian Milo Rau, care, în 2009, scrisese și el o piesă despre cuplul Ceaușescu pe care a montat-o la București "Les derniers jours de Ceausescu" într-un stil pe care l-a îndreptat "împotriva tendinței actorilor români de a transforma istoria în farsă", Rau declarînd pentru Liberation: "Am vrut să reconstruiesc obiectiv ceea ce s-a întâmplat. Aceasta însemna să-i arăți pe soții Ceaușescu ca pe niște ființe umane."). Citește și: Putin, vizită neanunțată în blugi și pulover în Crimeea la nouă ani de la anexarea provinciei Pe Lescot nu l-a interesat însă "latura umană" a cuplului Ceaușescu, din contră: "Intimitatea, acea latură umană a lui Ceaușescu, nu m-a interesat, căci pentru mine nu e altceva decât un un satir, în realul sens al cuvântului. A fost greu să scriu piesa, tocmai pentru că este vorba despre niște personaje care au distrus o țară și un popor. Am vrut să tratez subiectul și cu o oarecare distanță, folosind pentru asta umorul, dar este un umor grotesc – căci trebuie să fim atenți cu râsul, uneori poate minimaliza realitatea istoriei (...)".

Cum a ajuns Ucraina o țară mai digitalizată decât România, în ciuda invaziei rusești sălbatice. Un ucrainean din doi este conectat online la sistemul public
Internațional

Cum a ajuns Ucraina o țară mai digitalizată decât România, în ciuda invaziei rusești sălbatice. Un ucrainean din doi este conectat online la sistemul public

Ucraina invadată, mai digitalizată decât România. Războiul din Ucraina este perceput mai ales prin prisma confruntărilor fizice din teren – relatările despre bombardamente, victime și despre înfruntările directe dintre cele două armate ținând prima pagină a mass media. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Deși este etichetat ca fiind "primul război cibernetic din lume", se vorbește destul de puțin despre armele digitale folosite. Și se cunosc și mai puține despre infrastructura digitală a Ucrainei, care a permis nu doar crearea "primului serviciu de informații civil", prin aplicația guvernamentală eVorog (eInamicul), ci și mobilizarea unei uriașe armate cibernetice de hackeri ucraineni (care a ajuns în prezent să numere peste 300 de mii de "soldați" digitali). Ucraina invadată, mai digitalizată decât România În campania sa electorală, Volodimir Zelenski a marșat puternic pentru digitalizarea țării, un slogan des repetat fiind "Să avem Statul în telefon". Drept urmare, a înființat, în 2019, Ministerul Transformării Digitale. Și, în doar trei ani, Ucraina a ajuns să fie una dintre cele mai digitalizate țări din Europa. În prezent, ai nevoie doar de 1 minut și 34 de secunde pentru a deschide un cont bancar, fără a părăsi casa, iar pentru a-ți reînnoi permisul de conducere, nu mai trebuie să mergi la ghișeu, ci e suficient să dai câteva clickuri. Și, în general, cam orice, de la depunerea taxelor până la înființarea unei afaceri și chiar la actele de căsătorie, totul se poate rezolva azi în Ucraina, online. Cum a fost posibilă o asemenea evoluție, într-o perioadă atât de scurtă? Prin comparație, în România, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a fost înființat în 2020, iar în prezent, potrivit DESI, Indicele economiei și societății digitale, la capitolul digitalizare România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Hârtia, interzisă în unele ministere Slava Banik (foto), creatorul aplicației Diia (un soi mai avansat de ghișeul.ro), omul despre care presa internațională vorbește în ultima perioadă ca despre un om-cheie în războiul digital din Ucraina, a povestit recent pentru Der Standard ce a trebuit făcut pentru reușită. Astfel, deși inițiative au existat de prin 2014, abia din 2019, o dată cu înființarea Ministerului Transformării Digitale, lucrurile au început să se lege. Iar asta pentru că în fiecare minister s-au înființat departamente destinate digitalizării. "Ministerul Digitalizării nu are o echipă foarte mare, însă avem reprezentanți în toate celelalte ministere. Astfel, strategia este implementată de acei reprezentanți, iar noi nu trebuie să mergem din ușă în ușă, pe la celelalte ministere, să ne rugăm de ei să dezvolte noi sisteme.", a spus Banik. De unde atâta deschidere și dorință de a se moderniza? "În Ucraina, toate autoritățile și-au dorit brusc să fie iubite de oameni", afirmă, râzând, Banik. Care a arătat că, deși au existat obstacole (administrația multor instituții fiind depășită și neputând fi digitalizate peste noapte), ideile, pe cît de radicale, pe atât de originale nu le-au lipsit. De exemplu, Ministerului Afacerilor Sociale a fost reorganizat într-un ritm alert, începând prin... interzicerea hârtiei în instituție. Mesaje de la autorități direct în telefon Procesul de digitalizare nu a fost întrerupt de război, din contră. Potrivit lui Mihail Fedorov, ministrul ucrainean al Digitalizării, o dată cu 24 februarie 2022, când a început războiul, acesta a fost reconfigurat, fiind o prioritate pentru a-i ajuta atât pe civili, cât și pe militari. De exemplu, Diia, aplicația folosită inițial pentru accesarea serviciilor publice, a fost folosită ca prim contraatac la ofensiva hackerilor ruși. Slava Banik a povestit episodul într-un interviu pentru Le Point. "Rușii au vizat mass-media noastre încă din primele zile ale ofensivei. Soldații lor ne-au atacat turnurile de televiziune, iar hackerii lor au deturnat semnalele posturilor noastre de televiziune și radio pentru a-și difuza conținutul propagandistic. În acest caz, programe în care evocau capitularea fictivă a Ucrainei, pentru a demotiva populația. 19 milioane de utilizatori Am contracarat prin «Diia», care avea atunci 14 milioane de utilizatori (în prezent cifra fiind de 19 milioane, 44% din populație), prin care am început să difuzăm programele nealterate ale mass media ucrainene și astfel să asigurăm o transmisie fiabilă a informațiilor către compatrioții noștri.", a explicat Banik. În scurt timp, aplicația Diia a dezvoltat zeci de funcții noi. De exemplu, poți trimite, printr-un click, o donație armatei sau poți declara distrugerea locuințelor cauzată de război, pentru a obține despăgubiri (în prezent s-au înregistrat online peste 300.000 de dosare). Și se mai poate raporta, în mod anonim, orice activitate rusă depistată (mai ales în teritoriile ocupate), prin intermediul unui chatbot numit eVorog („eInamicul”), chatbot legat direct de Ministerul Apărării. eVorog "Vedeți ocupanții sau echipamentele lor? Scrieți imediat despre asta folosind chatbot-ul Ministerului Digital. Împreună vom aduna dovezi ale atacului și vom răspunde rapid." Acesta este mesajul introductiv al „eVorog” („eInamic”), chatbot-ul lansat în martie 2022, de către Ministerul ucrainean al Transformării Digitale, pentru civilii aflați în teritoriile ocupate, prin care să raporteze guvernului ucrainean mișcările trupelor ruse din jurul lor. "Am văzut chiar de la începutul conflictului că mulți ucraineni au început să posteze fotografii și videoclipuri pe rețelele de socializare despre trupele inamice, armele și pozițiile lor. Ceea ce era periculos pentru ei", a explicat, tot pentru Le Point, Oleksander Prohorovici, șeful serviciului pentru clienți și implementarea chatbot-ului eInamic la Ministerul Transformării Digitale. Pentru a se asigura că doar civilii ucraineni accesează acest instrument, guvernul a decis ca autentificarea utilizatorilor să treacă prin Diia. "Asta ne diferențiază de alți chatboți care circulă în Ucraina și ne permite să fim siguri de identitatea informatorilor noștri", continuă Prohorovici. Chatbot militar de informații civile "De asemenea, evităm intruziunea spam-ului și a altor roboți ruși", adaugă Yegor Aushev, doctor în fizică și director al Cyber Unit Technologies, o companie de securitate cibernetică cu sediul la Kiev. La un an de la lansare, această aplicație are forța unei arme digitale, căci pare a fi un succes pentru Ucraina. Potrivit lui Banik, "Prin această funcție s-au înregistrat deja aproape 500.000 de rapoarte și, fără a putea intra în detalii, pot confirma că este o funcție extrem de utilă.". "Ucrainenii vor să fie cât mai utili în efortul de a câștiga acest război. 463.000 de ucraineni folosesc chatbot-ul nostru, iar această cifră este în continuă creștere, mai ales în zonele ocupate", a precizat și Oleksander Prohorovici, care a adăugat: "Practic, prin acest chatbot, cetățenii ajută la crearea unei forme de serviciu de informații civil, căci informațiile pe care ni le pun la dispoziție au aceeași valoare ca și celelalte surse de informații ale noastre.". 300.000 de IT-iști ajută Ucraina "Atacatorul nostru a avut proasta idee să atace o țară de experți în informatică", a mai spus a declarat Slava Banik. Adăugând că, deși oficial trupele rusești au invadat Ucraina oficial pe 24 februarie 2022, hackerii ruși atacaseră cu mult înainte întregul sistem al serviciilor de stat ucrainean: "Războiul ni se declarase mai demult, pe Internet. Nu pot intra în detalii, dar pot să vă spun că pe web, la fel ca în orașele noastre, Rusia nu s-a lăsat intimidată de vreo regulă. Cu toate acestea, am rezistat bine și încă rezistăm atacurilor sale repetate.". La scurt timp după declararea războiului, un număr impresionant de voluntari ucraineni, hackeri anonimi, s-a mobilizat, ajungând să formeze o reală armată cibernetică care în prezent este formată din mai bine de 300 de mii de specialiști IT - potrivit lui Banik, aceștia lucrează, în ture, 24 de ore din 24. Deși există grupuri similare și în Rusia, tactica ucrainenilor diferă: pe cînd hackerii ruși atacă în primul rînd serviciile publice, ucrainenii vizează și sectorul privat. "Majoritatea rușilor susțin războiul, pentru că nu simt în mod real efectele acestuia, așa că este la latitudinea hackerilor ucraineni să-i facă să simtă ce înseamnă cu adevărat un război, invitându-se în viața lor de zi cu zi.", potrivit lui Banik. "Nimic nu este ferit de atac" Pentru aceasta, membrii "armatei" IT a Ucrainei țintesc site-urile bancare (paralizând plățile cu cardul), sau platforme precum RuTube (YouTube-ul rusesc), dar și site-ul oficial al lui Vladimir Putin sau canalele de știri de televiziune pentru a difuza imagini cu ceea ce fac compatrioţii lor pe pământ ucrainean. Citește și: ANALIZĂ Experții militari din China comunistă estimează că războiul din Ucraina se va termina în vară: acesta este motivul pentru care Beijingul se grăbește să pară mediatorul păcii De la metodele clasice (inundarea unui site web cu solicitări masive de acces până când sistemul este supraîncărcat și se prăbușește) la seducerea soldaților ruși cu profiluri false de femei frumoase (ca cazul relatat de Financial Times în care niște soldații ruși de la o bază din Melitopol au fost astfel tentați să trimită poze cu ei înșiși, dezvăluind detalii suficiente pentru a-i localiza, baza fiind ulterior atacată de armata ucraineană), imaginația hackerilor nu are limite. "Nimic nu este ferit de atac", comentează Banic. Totuși, despre relația guvernului ucrainean cu armata de hackeri, Slava Banik este mai degrabă evaziv: "Ei rămân anonimi pentru noi, deși schimbăm informații în mod regulat (...), și ni s-a întâmplat să sincronizăm anumite acțiuni între hackeri și autoritățile ucrainene. În ceea ce mă privește, știu că pentru unii dintre ei am devenit un soi de «simbol» - datorită aplicației Diia pe care am creat-o, dar, spre deosebire de ceea ce se poate citi pe Internet, nu sunt nici la originea acestui colectiv de hackeri şi nici liderul lor.".

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații în Ucraina cu bună-știință, dar joacă sceneta conflictului cu ministrul Apărării pentru a impresiona rușii de acasă
Internațional

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații în Ucraina cu bună-știință, dar joacă sceneta conflictului cu ministrul Apărării pentru a impresiona rușii de acasă

Mercenarul lui Putin își toacă recrutații. Într-un videoclip de acum o săptămână, Evgheni Prigojin l-a amenințat, voalat, pe Vladimir Putin cu retragerea trupelor sale din Bahmut. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Amenințările și acuzațiile lui Prigojin durează de câteva săptămâni. În timp ce susține că îi mor oamenii din cauza guvernului moscovit, îi îndeamnă pe cetățenii ruși să se înroleze în grupul Wagner, „cea mai puternică armată private din lume”, să-și „apere patria” și să „înfrunte cel de-al Treilea Război Mondial” ca niște „bărbați adevărați”. Apărarea de la Moscova trage cu cifre Atitudinea agresivă și criticile virulente ale lui Prigojin îi vizează în special pe ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu, şi pe șeful de stat major, Valeri Gherasimov, pe care i-a acuzat de „trădare” pentru că nu asigură suficientă muniţie grupului Wagner. „Prigojin a lansat o tiradă de acuze la adresa ministrului apărării și a șeful de stat major, susținând că încearcă să-și distrugă mercenarii Wagner, privându-i de muniție”, scria BBC, pe 22 februarie. Ministerul rus al Apărării a respins atunci toate acuzațiile. „Declarațiile făcute de unitățile de asalt cu privire la deficitul de obuze sunt absolut false. (...) Înarmarea grupurilor de mercenari este o prioritate”, se menționează în declarația oficială, enumerând arsenalul militar furnizat către acestea: 1.660 de rachete, 10.171 de cartușe de artilerie și mortiere și 980 de cartușe de tancuri. Mercenarul lui Putin își toacă recrutații La scurt timp, Prigojin a reacționat agresiv, comentând aceste declarații ca fiind un „scuipat” la adresa Wagner, susținând că n-a primit 80% din muniția solicitată, pentru a-și îndeplini misiunile de luptă, postând o poză din zona Bahmut, cu cadavrele a zeci de mercenari uciși în luptă „Aceștia sunt băieții care au murit ieri tocmai din cauza acestei «crize de obuze». Sunt de cinci ori mai mulți decât ar fi trebuit”, a susținut, făcând aluzie la „Shell shortage” – penuria de muniție din 1915, pe linia frontului din Primul Război Mondial, care a dus atunci la o criză politică în Regatul Unit. Totodată Prigojin a îndemnat cetățenii ruși să ceară public, însă fără a recurge la demonstrații, ca ministerul Apărării să dea muniție trupelor sale. „Prigojin a avut de ani de zile legături strânse cu președintele rus Vladimir Putin, dar războiul din Ucraina a provocat o rivalitate din ce în ce mai acerbă între mercenari și armata regulată, iar analiștii cred că președintele Putin nu-l mai are la inimă”, a comentat BBC. "Dacă Wagner se retrage, întregul front se va prăbuși" Potrivit Le Figaro, șeful miliției ruse a început să-și „arate mușchii” - cea mai recentă amenințare a lui Prigojin, cu iz de ultimatum, venind duminică, pe 5 martie: „Dacă Wagner se retrage, întregul front se va prăbuși”. Amenințarea a fost făcut, din nou, din cauza lipsei de muniție. „Au fost date comenzi pentru livrare încă din 23 februarie. Dar până în prezent, cea mai mare parte a muniției nu a fost trimisă”, a spus Prigojin. Care a invocat două posibile motive pentru întârziere: „Birocrație sau trădare”. Apoi a amenințat: „Dacă Wagner se retrage acum de la Bahmut, întregul front se va prăbuși și se va prăbuși până la granițele Rusiei, sau poate chiar mai departe. Oricum ar fi, situația nu va fi cea mai plăcută”. Miliția privată reprezintă un sfert din luptătorii ruși din Ucraina, potrivit estimărilor făcute de Casa Albă la mijlocul lunii decembrie. Și, cum Wagner are 50.000 de oameni înrolați (dintre care 40.000 recrutați din închisorile rusești), „este evident că Wagner este pe cale să devină o putere rivală armatei ruse oficiale”. Kempf: Prigojin e zgomotos, dar nu știm mai multe Cum ar trebui interpretate aceste tensiuni recurente, și din ce în ce mai agresive, dintre Prigojin și guvernul lui Putin? Începe o rivalitate reală în cadrul forțelor militare ruse de pe front? „Acordăm multă atenție jocului personal al lui Prigojin pentru că ne-ar plăcea să vedem disensiuni politice”, a comentat generalul Olivier Kempf, cercetător și doctor în științe politice. „Chiar dacă este evident că sunt lupte pentru influență la Kremlin, iar Prigojin este un actor activ, acesta a ales, spre deosebire de ceilalți, o strategie de comunicare care constă în a face mult zgomot, dar este greu de știut ce se ascunde cu adevărat în spatele acestui tam-tam.”, a adăugat generalul. Citește și: Apropiere fără precedent între Moldova și SUA după ce protestele violente puse la cale de pro-ruși la Chișinău au stârnit îngrijorare. Casa Albă: Rusia vrea slăbirea guvernului moldovean Potrivit lui Kempf, „E greu de crezut că grupul Wagner întâmpină dificultăți reale de aprovizionare, căci raportul atacurilor este în mod clar în avantajul rușilor”. Pe de altă parte, este evident că șeful miliției lui Wagner are un plan, de vreme ce a ales să se arate, să fie vocal, să apară în mod regulat în atenția publicului, alături de oamenii săi, pe care îi glorifică. „Au luptat cu curaj și au murit”, a arătat Prigojin într-un videoclip în care stă la căpătâiul sicrielor mercenarilor uciși. În alt videoclip, îi îndeamnă pe oameni să se alăture grupului Wagner: „Alătură-te celei mai puternice armate private din lume, apără-ți patria, înfruntă cel de-al Treilea Război Mondial ca un bărbat adevărat”. Pe Telegram apar în continuu informații despre birourile de recrutare pentru voluntari cu vârsta cuprinsă între 22 și 50 de ani, alături de tentația unui salariu de 240 de mii de ruble (aproximativ trei mii de euro), cu „bonusuri de performanță”. Economia Rusiei se clatină Dar „Rusia este amenințată cu o gaură bugetară mai mare decât se aștepta”, titrează recent Die Welt. Potrivit datelor ministerului rus de Finanțe, bugetul de stat arată deja aproape 90% din deficitul planificat pentru întregul an la sfârșitul lunii februarie, principala problemă fiind scăderea veniturilor din petrol și gaze. „Rusia este amenințată cu un deficit bugetar mai mare decât se aștepta. Bugetul de stat rus arată deja un deficit de 2,581 trilioane de ruble (32,3 miliarde de euro) după lunile ianuarie și februarie. Aceasta reprezintă deja aproape 90% din deficitul de 2,925 trilioane de ruble (36,6 miliarde de euro) planificat pentru întregul an. În aceeași perioadă a anului trecut, Rusia a obținut un excedent de 415 miliarde de ruble (5,2 miliarde de euro). (...) Potrivit calculelor preliminare ale ministerului, veniturile din petrol și gaze au scăzut cu aproape jumătate.”, scrie Die Welt. În acest context, disputa dintre Rusia și grupul de mercenari Wagner continuă să escaladeze. După ce fondatorul Wagner a avertizat Rusia, pe 5 martie, cu privire la un colaps al frontului în apropierea orașului Bahmut, dacă forțele sale de acolo nu vor primi în curând muniția promisă, pe 6 martie Prigojin a anunțat, pentru Telegram, că reprezentantului său i-a fost interzis accesul la sediul operațional rus din Ucraina. Pe fondul acuzelor îndreptate către guvernul Putin, Prigojin continuă să-și glorifice trupele, declarând că acestea sunt capabile să „zdrobească” armata ucraineană.

Toți oamenii faimoși și liberi din Occident ai președintelui Putin și motivele pentru care susțin o dictatură criminală. De la Sharon Stone la Roger Waters, Rusia e "o mare democrație"
Eveniment

Toți oamenii faimoși și liberi din Occident ai președintelui Putin și motivele pentru care susțin o dictatură criminală. De la Sharon Stone la Roger Waters, Rusia e "o mare democrație"

Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin. Se întâmpla în 2010, în timpul unei gale, organizate în scopuri caritabile în Sankt Petersburg: președintele rus, Vladimir Putin, a urcat pe scenă și a cântat, în fața unei audiențe selecte, „Blueberry Hill”, hitul Fats Domino. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online A fost aplaudat și ovaționat de mari vedete de la Hollywood precum Kevin Costner, Goldie Hawn, Kurt Russell, Mickey Rourke, Gerard Depardieu, Sharon Stone - care și a fredonat versurile melodiei, alături de președintele Putin. Fondul Federației, doar o formă Evenimentul în sine ar fi trecut, probabil, neobservat, însă, la câteva luni s-a transformat într-un scandal „pe cât de mare, pe atât de ciudat”, după cum a scris The New Yorker, un an mai târziu, când multe detalii legate de acea gală au ajuns, din presa rusă, în cea internațională. La momentul galei, oragnizatorul, Fondul Federației (care clama a fi o organizație de caritate pentru copiii bolnavi de cancer), nu era o entitate înregistrată, devenind oficială abia după optsprezece zile, pe 28 decembrie. Legăturile organizației cu un anume Vladimir Vladimirovici Kiselev au ridicat semne de întrebare, căci s-a dovedit că acesta era un vechi prieten al lui Putin și avea legături cu lumea crimei organizate. Scandalul a survenit la câteva luni de la eveniment, când o femeie, pe nume Olga Kuznetsova, a trimis presei o scrisoare deschisă, în care denunța faptul că nici fiica ei bolnavă (care, de altfel, fusese și vizitată de Sharon Stone), nici spitalul unde era aceasta internată nu primiseră vreun ban din cei care teoretic fuseseră strânși la Gală. Șeful spitalului de atunci, Anatoly Ryvkin, a explicat că e o neînțelegere și că, de fapt, spitalul a primit echipamente în valoare de 4,5 milioane de dolari. Toți occidentalii faimoși ai președintelui Putin Totuși, a existat o confuzie în ceea ce privește momentul primirii acestor fonduri: când, exact, au ajuns acești bani acolo? Nici Ryvkin și nici Fondul nu au explicat dacă aceștia au venit înainte sau după scrisoarea lui Kuznețova. Nu a existat nici o dovadă a organizării unor licitații, iar în ceea ce privește banii strânși la eveniment Kiselev a susținut că nici nu s-au strâns prea mulți – deși, ca să stai lângă o celebritate dintre multele prezente, trebuia să plătești în jur de un milion de dolari. Nici una dintre celebritățile prezente la acel eveniment nu a reacționat când scandalul a ajuns în presa internațională. Mai mult, după câțiva ani, unii au continuat să-și declare în mod public admirația față de președintele Putin. În prezent, mai multe vedete internaționale au primit onoruri din partea statului rus, iar altele continuă să dedice ode președintelui Putin. Sharon Stone, cu sinapsele desfăcute pentru Putin În 2010, Sharon Stone îl aplauda entuziasmată pe Putin, în timp ce acesta cînta „Blueberry Hill”. Zece ani mai tîrziu, în 2020, actrița, despre care s-a tot scris că are un IQ ridicat, a declarat, la Festivalul de Film de la Zürich, că Putin este „un lider puternic al țării sale”, superior lui Donald Trump: „Dacă aș fi Putin, aș profita și de Trump”. Chiar dacă în trecut actrița s-a lansat în declarații politice, în prezent nu a comentat nimic în legătură cu războiul din Ucraina. În plus, acum câteva luni, în mai 2022, a fost aspru criticată pentru că a compromis un eveniment caritabil organizat la Cannes, în sprijinul Ucrainei. „A fost de neimaginat, n-am văzut așa ceva în viața mea”, a mărturisit pentru Nice Matin un organizator: „Sharon Stone a sosit târziu și a refuzat să vorbească cu licitatorul”. Potrivit unui alt martor, actrița - care ar fi fost plătită cu 25.000 de euro pentru participarea la eveniment - s-ar fi „ridicat și ar fi demarat ea însăși vânzarea, fără să întrebe pe nimeni, încălcând toate regulile”. „Un eveniment distrus”, a scris și Le Figaro, comentând comportamentul actriței care, deși îmbrăcată în albastru și galben, nu doar că a comis două nereguli, folosind ciocanul licitatorului și scoțând la vânzare obiecte personale nelistate, dar a și decis să plece în mijlocul unei vânzări, motivând că e „prea mult zgomot” și că „nu primește suficientă atenție”. Licitația a fost anulată imediat după plecarea vedetei. Steven Seagal arată America cu degetul Acum câteva zile, Vladimir Putin i-a acordat lui Steven Seagal o importantă distincție a statului rus, „Ordinul Prieteniei”. Potrivit decretului, medalia este o recunoaștere a implicației actorului, ca reprezentant special al Ministerului de Externe al Rusiei, în legăturile umanitare cu Statele Unite și Japonia, și a aportului acestuia la cultura internațională. Actorul, născut în SUA, este un vechi admirator al președintelui rus, prietenia lor datând din 2012 și având ca liant, după cum a declarat Seagal, pasiunea amândurora pentru artele marțiale. În 2014 actorul a declarat că anexarea regiunii Crimeei de către Rusia este un fapt „foarte rezonabil”. Doi ani mai târziu, în 2016, a primit cetățenie rusă. În 2021 s-a alăturat unui partid pro-Kremlin, ceea ce i-a adus interdicția de a intra în Ucraina, iar vara trecută a vizitat o parte controlată de ruși din estul Ucrainei, unde s-a întâlnit cu un lider separatist susținut de Rusia. Recent, Seagal a explicat, într-un interviu acordat postului Fox News, care ar fi motivele războiului: o putere străină a fost responsabilă de conflict, folosind mulți bani și propagandă pentru a întoarce cele două țări una împotriva celeilalte. Însă Seagal nu a precizat cine este această „putere străină”. Oh, mon Dieu, Depardieu! Având și el cetățenie rusă, când și-a făcut cont pe Instagram, în 16 februarie, 2022, prima postare a actorului francez a fost o fotografie cu el și Vladimir Putin, acompaniată de comentariul: „L'amitié” (prietenie - n.r.). Căci prietenia lui Depardieu cu Putin este una veche și are la bază disputa fiscală pe care actorul a avut-o în 2013 cu guvernul francez. În același an, a primit și a acceptat cetățenia rusă, declarând public că Rusia este „o mare democrație”. Un an mai târziu, în 2014, la un festival de film leton, Depardieu a plusat, susținând că Ucraina este „parte a Rusiei”. În prezent, Depardieu și-a revizuit, oarecum, poziția. A șters fotografia postată la începutul anului 2022, cu prietenul său Putin, însă fără a se delimita cu totul de aceasta. „Ucraina și Rusia au fost întotdeauna țări surori”, a declarat el pentru agenția de presă AFP. S-a declarat și împotriva acestui război, pe care l-a etichetat a fi unul „civil”, adăugând, împăciuitor: „Lăsați armele să se odihnească și negociați”. Snowden se simte bine în zăpada rusească În septembrie, 2022, și Edward Snowden a primit cetățenia rusă, acordată de Vladimir Putin. „După doi ani de așteptare și aproape zece ani de exil, un pic de stabilitate va conta pentru familia mea”, a declarat Snowden. Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Snowden a primit cetățenia rusă ca urmare a cererii depuse de acesta în 2020. Snowden a motivat că și-a dorit cetățenia rusă pentru ca familia sa să nu se destrame, având în vedere restricțiile de călătorie legate de pandemia de Covid-19. Însă, deși cetățean rus, nu e dispus să renunțe la cetățenia americană. „Eu și Lindsay (soția) vom rămâne americani, crescându-l pe fiul nostru cu toate valorile Americii pe care le iubim – inclusiv libertatea de a-și spune părerea. Și aștept cu nerăbdare ziua în care mă pot întoarce în Statele Unite, astfel încât întreaga familie să se poată reuni.”. În ceea ce privește autoritățile americane, potrivit purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price, Snowden, care a fost acuzat de multiple infracțiuni în instanța SUA, își poate păstra, fără probleme, cetățenia americană: „Singurul lucru care se poate întâmpla e că, acum, ca urmare a noii sale cetățenii ruse, el poate fi recrutat pentru a lupta în războiul nechibzuit din Ucraina.”. Is Oliver Stone stoned? Criticat, de mai multe ori pentru relațiile cordiale pe care le-a avut cu Vladimir Puțin, seria „The Putin Interviews”, din 2017, fiind catalogată mai degrabă ca o platformă oferită cadou lui Putin pentru a acuza SUA, Oliver Stone continuă să stârnească controverse în legătură cu atitudinea sa față de președintele rus. Cu un an înainte, Stone a fost și producătorul filmului „Ucraina în flăcări”, considerat de unii critici drept o reală propagandă rusă, „Un pseudo-documentar (...) în care Ucraina este doar un teren de joacă, mărginit de floarea-soarelui, pentru puterile mondiale. Ucrainenii sunt portretizați fie ca marionete americane, fie ca naționaliști radicalizați.”. Despre poziția sa actuală, în ceea ce-l privește pe președintele Putin, Oliver Stone a declarat pentru El Pais: „Acel Putin, pe care l-am cunoscut eu, era un om rațional, calm și acționa mereu în interesul poporului rus. (...) Au trecut trei ani de când l-am văzut ultima oară, dar omul pe care l-am întâlnit atunci n-avea nimic de-a face cu nebunul iresponsabil și ucigaș pe care mass-media îl consideră acum, comparându-l cu Hitler și Stalin”. Teoria tamponului neutru ucrainean Totuși, în același interviu, Stone a descris o Rusie „redusă și mutilată” în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, cu un număr mare de ruși care trăiesc în alte teritorii. SUA ar avea un plan pe termen lung de a plasa un guvern pro-occidental și anti-rus în Ucraina „când Ucraina a fost întotdeauna neutră, cu guverne alese democratic”. Scopul acestui plan, a spus Stone, este de a transforma Ucraina într-un pion antagonist Rusiei, cu ajutorul președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Regizorul a sugerat că scopul ultim ar fi destabilizarea Rusiei și schimbarea regimului de acolo: „Să-l scoatem pe Putin și să punem un alt [Boris] Elțîn”. Stone a adăugat că au existat ucraineni care au luptat pentru Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, de asemenea, a descris SUA drept „câine de atac” care nu se va opri în Rusia și ar putea ținti ulterior și China. El a deplâns modul în care Rusia este descrisă „ca tipul rău” și SUA ca „omul bun”. Roger Waters cântă pe partitura lui Putin „Roger Waters a fost criticat pentru declarațiile sale privind Ucraina și Israel. Concertele sale din Germania ar trebui anulate. Cum comentează el toate acestea?”, a titrat recent Berliner Zeitung un interviu acordat de Roger Waters publicației germane, în luna februarie a acestui an. În interviu, Waters comentează livrările de armă către Ucraina, declarându-se, în această privință, de partea lui Putin: „Potrivit părerilor independente pe care le ascult, Putin guvernează cu atenție, luând decizii pe baza unui consens în guvernul Federației Ruse. Citește și: Occidentul înființează un nou tribunal internațional pentru a putea trage Rusia la răspundere pentru crimele din Ucraina Există, de asemenea, intelectuali în Rusia care au argumentat împotriva imperialismului american încă din anii 1950. Și o temă centrală recurentă: Ucraina este o linie roșie. Și trebuie să rămână o țară tampon neutră, altfel nu știm cum vor escalada lucrurile. S-ar putea termina într-un al treilea război mondial.” Întrebat despre legitimitatea declarațiilor președintelui rus, în ceea ce privește existența „naziștilor” în Ucraina, Waters a răspuns: „Există o adolescentă ucraineană, Alina, cu care am corespondat și care mi-a scris: «Sunt 200% sigură că nu există naziști în Ucraina». I-am răspuns: «Îmi pare rău Alina, dar te înșeli în privința asta. Cum poți să trăiești în Ucraina și să nu știi asta?»”. "Dictatura represivă" din Germania, SUA Acuzând SUA de propagandă, Waters susține că, deși mulți sunt convinși că Rusia este adevăratul dușman și că Putin e noul Hitler, puțini înțeleg interesul Statelor Unite în acest război: „Le va fi mai ușor să fure de la săraci pentru a da celor bogați și, de asemenea, să provoace și mai multe războaie.(...) Poate părea o poziție politică extremă, însă istoria pe care am citit-o și știrile pe care le ascult sunt altele decât cele vehiculate de mass media. Nu poți să crezi tot ce vezi la televizor sau citești în ziare. (...) Oamenii trebuie să înțeleagă că frații și surorile noastre din Rusia nu trăiesc sub o dictatură represivă, ca aceea în care trăim noi, în Germania, la fel ca în SUA.”. În ceea ce privește faptul că ucrainenii luptă pentru a-și apăra țara, răspunsul lui Waters a fost: „Oh, știi, activiștii lobby-ului israelian precum Malca Goldstein-Wolf sunt cei care cer asta. Niște tâmpiți, care au încercat deja să-mi anuleze concertul din Köln în 2017 și chiar au făcut ca posturile de radio locale să se alăture.”. Artistul a adăugat că își susține comparația dintre statul Israel și Germania nazistă, făcută în 2013. Pe 6 februarie, în siajul acestui interviu, Polly Samson, soția lui David Gilmour și textier al celor mai recente două albume ale trupei, a comentat pe Twitter: „Din păcate, ești putred până în măduva oaselor tale de antisemit. Ești un idol al lui Putin, un mincinos, hoț, ipocrit, evazionist fiscal, bolnav de invidie. Ajunge cu prostiile tale!”. Pe 25 februarie, potrivit unui comunicat de presă, orașul Frankfurt și autoritățile landului Hesse au anulat concertul lui Roger Waters, planificat în Festhalle duminică, 28 mai.

Legumele lipsesc sau sunt foarte scumpe în Marea Britanie, Germania, Belgia, Franța. Unda de șoc, transmisă de lanțurile de supermarketuri în toată Europa
Eveniment

Legumele lipsesc sau sunt foarte scumpe în Marea Britanie, Germania, Belgia, Franța. Unda de șoc, transmisă de lanțurile de supermarketuri în toată Europa

Europa rămâne fără salate și crudități. Legumele și fructele au devenit o raritate pe rafturile supermarketurilor din Marea Britanie, ceea ce a trezit îngrijorări și în alte țări din Europa. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Mai ales că Brexitul nu e decât unul dintre motivele lipsei acestora din magazine, restul având de-a face cu scumpirea energiei (cauzată de războiul din Ucraina), condițiile meteo din țările exportatoare, dar și cu perturbările exporturilor din Turcia, cauzate de cutremur. Este posibil ca scenariul acestei penurii din Marea Britanie să se repete și în celelalte țări din Europa? Europa rămâne fără salate și crudități În prezent, oferta de legume și fructe proaspete este destul de limitată și în magazinele din Germania. Michael Koch, șeful departamentului de horticultură la Agrarmarkt Informations-Gesellschaft (AMI), a afirmat că principala cauză a limitării ofertei este importul redus – principalele țări exportatoare, Spania, Maroc și Italia fiind supuse unor valuri de frig care au distrus recoltele. În acest context există o veste bună, dar și una proastă pentru consumatorii germani, scrie Der Spiegel, care, analizând situația din Marea Britanie, a chestionat mai mulți retaileri cu privire la aprovizionarea magazinelor. Rafturile nu vor fi goale, au afirmat aceștia. Aldi, Rewe, Edeka – toți au susținut că nu au fost și că nu vor fi probleme: "Sunt suficiente roșii în magazine. Putem să vă asigurăm că piețele noastre sunt aprovizionate cu cantități suficiente.". Prețurile, răscoapte Însă vestea proastă se ascunde tocmai în această veste bună, căci prețurile fructelor și legumelor au crescut semnificativ. Potrivit reprezentantului companiei Behr, problema aprovizionării este rezolvată, de fapt, și de acest "amănunt": "Se cumpără mai puțin, astfel, raportul dintre aprovizionare și cerere s-a echilibrat.". Produsele congelate s-au scumpit și ele. Potrivit șefului companiei Frosta, Felix Ahlers, creșterea prețurilor este cauzată de recoltele slabe: "Ardeii, de exemplu, sunt foarte puțini și scumpi.". Dar și ceapa, cartofii sau morcovii, legume care provin din stoc din Germania, s-au scumpit (potrivit datelor AMI publicate de Der Spiegel, un kilogram de morcovi a ajuns, de la 85 de cenți, cât costa în ianuarie 2022, la 1,24 euro în ianuarie 2023 – o creștere de 46%). Potrivit datelor Oficiului Federal de Statistică, prețurile legumelor au crescut cu 31,5 la sută față de decembrie 2021, salata fiind deosebit de scumpă la peste 42%. Dispar zone agricole întregi din Spania Citat de TAZ, Andrés Góngora, purtătorul de cuvânt al sectorului legumelor în cadrul asociației fermierilor spanioli COAG, a declarat că "vremea o ia complet razna". Potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii spaniol, în 2022 exporturile au scăzut cu zece procente față de anul precedent, din cauza verii mult prea calde și mult prea uscate. "Schimbările climatice sunt o durere de cap pentru fermieri", a afirmat Góngora, care a adăugat: "Nu mai este vorba doar despre randamente fluctuante ale culturilor. Climatologii spanioli prevăd chiar că, în curând, unele zone de agricultură nu vor mai putea deloc să fie folosite.". Citește și: Lidl România, după amenzi de 7,3 milioane de lei și 38 de magazine închise: „Nu putem da curs solicitării” de a explica de ce. Lidl, cifră de afaceri de trei miliarde de euro și profit de 200 de milioane euro anual în România În ceea ce privește exporturile către Germania, Góngora a afirmat: "Clienții germani au contracte pe termen lung cu noi. Sunt mai loiali decât britanicii. Britanicii își schimbă furnizorii în funcție de situația pieței. Azi cumpără de la tine, mâine, nu.". În ultimii ani, lanțurile de comercianți din sectorul alimentar din Marea Britanie s-au orientat înspre țări din afara Uniunii Europene. "Se aprovizionează din ce în ce mai mult în Maroc", a spus Góngora. Însă și acolo recolta a scăzut, din cauza condițiilor meteorologice similare cu cele din sudul Spaniei. Dar asta nu este tot: "La începutul acestei luni, Marocul a interzis exportul anumitor fructe și legume, cum ar fi roșiile și castraveții, pentru a reduce creșterea prețurilor la alimente pe piața internă înainte de luna de post a Ramadanului.". Luxul roșiei în iarnă Nici în magazinele din Belgia nu mai este ușor să găsești toate produsele. "Să avem parte, în curând, și noi de o raționalizare a fructelor și legumelor în supermarketuri, precum în Marea Britanie?", se întreabă presa belgiană. "Ca și alte supermarketuri din Belgia, și noi ne confruntăm cu dificultăți de aprovizionare pentru anumite produse cultivate în sudul Spaniei și Africa de Nord", a declarat un purtător de cuvânt al lanțului de magazine Asda într-un comunicat transmis AFP. Potrivit distribuitorului de fructe și legume Vergo, "Comerțul nostru cu legume locale este aproape blocat. Dacă nu există aproape nici o ofertă de partea producătorilor belgieni, nu putem avea mai multă marfă, iar din cauza aceasta legumele s-au scumpit mai mult ca niciodată. (...) Legumele proaspete au ajuns să coste de până la trei ori mai mult decât în mod normal și nu avem de ales decât să le vindem la aceste prețuri mai mari clienților noștri.". Contactați de Nieuwsblad, reprezentanții Carrefour și Colruyt au confirmat că întâmpină dificultăți de aprovizionare, în special în ceea ce privește roșiile și ardeii. Totuși, cei de la Colruyt au transmis un mesaj liniștitor: "Putem continua să ne aprovizionăm, chiar dacă uneori este o provocare. Deci nu este nevoie să raționalizăm marfa. În plus, cultura locală belgiană se va relua în câteva săptămâni.". Serele belgiene, prea scump de încălzit Însă există probleme și în ceea ce privește producția locală de legume și fructe, pentru că fermierii belgieni au ajuns la concluzia că nu mai e rentabil să încălzească serele, sau să investească, din cauza prețurilor la energie. În plus, există și conflicte comerciale cu marii retalieri. "Mulți producători au ales să amâne producția serelor, ca să nu fie nevoiți să vândă în pierdere. Sunt vizate, în principal, culturile de roșii, castraveți, vinete, ardei și căpșuni. Consumatorul simte asta în portofel: când oferta scade, prețul crește", a explicat, pentru Nieuwsblad, Nele Kempeneers, de la asociația Boerenbond. Se îndreaptă Belgia către o penurie de fructe și legume? Într-un reportaj al RTFB, comercianții din piețe declară că au renunțat să achiziționeze anumite produse, precum roșiile sau conopida, din cauza prețurilor ridicate cerute de producători. "Rămânem cu ele pe tarabă", a declarat un vânzător din piață, spunând că preferă să aștepte ca piața să se regleze. Pe de altă parte, cumpărătorii intervievați au declarat că "se adaptează", cineva ajungând chiar la concluzia că, oricum, roșiile, pe timp de iarnă, sunt, de fapt, un lux, așa că își va lua "vitaminele" din alte legume, mai ieftine. Prețuri "delirante", acuză retailerii În supermarketurile din Franța nu s-a observat încă nici o diminuare a ofertei de legume și fructe, și, potrivit jurnalistului economic Olivier Dauvers, nu există, deocamdată, nici o temere în această direcție: "Franța este, într-adevăr, o țară care importă fructe și legume din Spania și Maroc, însă avem și o puternică producție internă, mult mai dezvoltată decât cea din Marea Britanie. Penuria de legume și fructe în Franța este un non subiect.". Pe de altă parte, puternica producția agricolă internă din Franța întâmpină în prezent mari probleme: chiar zilele astea au loc negocieri între agricultorii francezi și retaileri, la Salon International de l'Agriculture (eveniment care are loc la Paris între 25 februarie și 5 martie). Prezent la deschiderea evenimentului, președintele Emanuel Macron a cerut marilor retaileri să facă un efort pentru a menține prețurile produselor în magazine la un nivel accesibil: "Nu le putem cere agricultorilor să facă acest efort, având în vedere creșterea prețului energiei, și celelalte impedimente cu care se confruntă.". De cealaltă parte, reprezentanții supermarketurilor au denunțat lipsa de transparență în ceea ce privește prețurile cerute de producători, directorul Carrefour, Alexandre Bompard, calificând unele dintre acestea drept "delirante", după cum consemnează Le Point. "Martie roșu" plus inflație alimentară Potrivit presei franceze, nu sunt mari speranțe ca prețul la raft să mai scadă. Retailerii sunt liberi să fixeze acest preț, cu condiția de a respecta o marjă minimală de 10% prevăzută de lege și de a renegocia în fiecare an cu producătorii condițiile de comercializare. Interesul lor este să-și mențină acele prețuri la raft care să le permită să rămână competitivi, dar să le și aducă profit. Și, în special, anul acesta, retailerii nu pot face rabat, deoarece costurile de întreținere a magazinelor a crescut, facturile la energie explodând. De cealaltă parte, producătorii se confruntă cu aceeași problemă: costurile de producție, de la materii prime, până la ambalaje, au crescut și nu vor fi de acord să-și vândă marfa în pierdere. În acest context, marii retaileri din Franța vorbesc deja despre un "martie roșu", dacă va continua creșterea prețurilor de consum din ianuarie. O creștere care, conform datelor Institutului Național de Statistică din Franța, ar putea chiar să se accelereze în martie. Potrivit lui Dominique Schelcher, președintele System U, Franța se va confrunta cu mai mult decât un "martie roșu": "Va exista o inflație alimentară în prima jumătate a anului 2023.".

Ucraina, poligonul de teste al "războiului digital": Palantir a livrat Kievului softul militar care vede de 20 de ori mai multe ținte inamice decât este posibil prin mijloace clasice
Internațional

Ucraina, poligonul de teste al "războiului digital": Palantir a livrat Kievului softul militar care vede de 20 de ori mai multe ținte inamice decât este posibil prin mijloace clasice

"Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei. La începutul războiului din Ucraina, armata rusă avea un avantaj net. Potrivit raportului „The Military Balance” al Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2021 Rusia investise în apărare 45,8 miliarde de dolari, față de cele 4,7 miliarde investite de Ucraina. Forțele armate ale Rusiei aveau aproape un milion de militari activi și două milioane în rezervă, Ucraina - doar 196.000 militari activi și 900.000 de rezerviști. În momentul invaziei, Rusia a trimis pe front 280.000 de mii de militari, față de cei 125.600, cât avea Ucraina. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Totuși, timp de un an, Ucraina a rezistat și, mai mult, a provocat armatei ruse o serie de înfrângeri surprinzătoare. La aceste victorii a contribuit, fără îndoială, ajutorul militar venit din afară, însă din ce în ce mai mulți experți militari și comentatori politici vorbesc despre ajutorul digital. Și în special despre programul de inteligență artificială MetaConstellation, al companiei Palantir, care a decis anul trecut, în iunie, să se alăture Ucrainei. Considerată a fi parte a elitei lumii IT, misiunea declarată a companiei este de a oferi asistență exclusiv democrațiilor occidentale și aliaților lor. Cum funcționează acest software și, mai ales, poate schimba soarta unui război? Armata analogică vs armata digitală „Rușii își folosesc artileria ca și cum ar fi Primul Război Mondial”, a afirmat un expert militar britanic, citat de Times, adăugând că, azi, războiul se duce la un alt nivel: armata analogică a Rusiei are de luptat cu armata digitală a Ucrainei. Acesta este „cel mai avansat război din punct de vedere tehnologic din istoria omenirii”, a declarat pentru Welt și Mykhailo Fedorov, viceprim-ministrul Ucrainei și ministru al transformării digitale: „Principalele arme ale războiului modern nu mai sunt tancurile și sistemele de artilerie din anii 1960, ci datele și tehnologia: drone, comunicații prin satelit, dispozitive mobile, senzori și inteligență artificială – acestea sunt instrumentele care schimbă cursul unui război”. Ministrul Fedorov l-a întâlnit pe Alex Karp, directorul executiv al Palantir, anul trecut, la Forumul Economic Mondial de la Davos, urmând ca pe 3 iunie, parteneriatul companiei cu Ucraina să devină public. "Războiul digital", testat pe teritoriul Ucrainei Deși programele create de Palantir, considerate a fi printre cele mai sofisticate din lume, ajung să coste zeci de milioane de dolari (recent, Ministerul Apărării din Marea Britanie i-a comandat companiei un software în valoare de 75 de milioane de lire sterline), Ucrainei i s-a oferit, pro-bono, aplicația MetaConstellation. O aplicație care, utilizând algoritmi ai Inteligenței artificiale, funcționează într-un mod similar cu un software-ul de recunoaștere facială, putând detecta diferite ținte, fie că sunt înzăpezite sau camuflate. După fiecare utilizare, rezultatele sunt evaluate și, introduse în rețea, optimizând viitoarele modele de predicție. Potrivit Welt, unicitatea acestei aplicații constă în faptul că utilizează sisteme de analiză care colectează și evaluează date și informații din toate sursele imaginabile, rezumându-le mai apoi pe o singură platformă. Un joc pe calculator. Dar real Pentru exemplificare, un expert IT din cadrul forțelor militare germane, (care a dorit să rămână anonim, din motive de securitate) a explicat în ce constau avantajele armatei digitale ucrainene, față de armata analogică rusă. „Imaginați-vă că soldații dintr-o unitate ucraineană stau într-un adăpost subteran, să zicem lângă Herson; unul dintre ei își scoate tableta din rucsac și accesează un program. Îi apare un model digital al regiunii sau al câmpului de luptă în care se află el și tovarășii săi, bazat în mare parte pe imagini din satelit, afișat în trei sau patru straturi de claritate, fiecare reprezentând niveluri diferite de informații. Pe ecran, soldatul vede amplasările probabile ale tancurilor, trupelor sau pozițiile artileriei rusești și, de asemenea, multe puncte portocalii mici: navele din Marea Neagră (...). Cu un click poate vedea imaginile termice ale soldaților inamici, cu altul, fotografia clară a unui tanc ascuns în desiș (...). Apoi, încă două clicuri: primul, pentru a obține coordonatele țintei, al doilea pentru a selecta o armă sau o dronă pentru a ataca poziția, nava sau tancul.”. Astfel, conchide expertul, dacă acum 20 de ani, abia se puteau identifica 12 ținte pe zi, iar asta cu mult noroc, noul software permite armatei ucrainene să identifice și să atace zilnic 250 sau chiar 300 de ținte. În prezent, fiecare batalion ucrainean are, printre rândurile sale, cel puțin un specialist în informatică. "Ceața războiului" se risipește Citat de Washington Post, Alex Karp, directorul executiv al Palantir, a declarat: „Puterea sistemelor sofisticate de război algoritmic este acum de așa natură încât poate fi comparată cu puterea armelor nucleare tactice împotriva unui adversar care deține doar arme convenționale. Publicul larg tinde să subestimeze acest lucru. Nu și oponenții noștri.”. Potrivit lui Karp, azi vorbim despre un război digital, în care, folosind tehnologia inteligenței artificiale, militarii pot vedea prin acea „ceață a războiului” (termen inventat de generalul prusac Carl von Clausewitz, pentru a descrie lipsa de informații pe câmpul de luptă). În ceea ce privește Ucraina, analiza datelor este realizată în timp util de consilieri NATO din afara țării, care trimit rapid informații esențiale – ca de pildă poziția inamicului, natura țintelor identificate și ce tip de arme ar fi cel mai eficient de folosit împotriva acestora. O lecție pentru China Potrivit Washington Post, ceea ce se întâmplă azi în Ucraina a schimbat fundamental modul în care se vor duce bătăliile în viitor, „războiul algoritmic” permițând chiar și unei armate mici să învingă una covârșitoare, atât din punct de vedere al echipamentului militar, cât și al numărului de soldați. Exemplul cel mai bun este recucerirea Hersonului, care s-a datorat în mare parte MetaConstellation: căci militarii ucraineni au avut, datorită acestei aplicații, informații precise despre pozițiile rușilor și capacitatea de a lovi țintele cu precizie, de la mare distanță. Citește și: Grindeanu a postat pe Facebook trei bărci și spune că e gata să verifice canalul Bâstroe. Ucrainenii au spus că-l așteaptă din august Potrivit comentatorilor, înarmați cu acest tip de informații, ucrainenii ar putea prelua în viitor ofensiva — mișcându-se, comunicând și adaptându-se rapid la manevrele defensive și la atacurile armatei ruse. În plus, modul în care decurge războiul din Ucraina și succesul pe care îl înregisterază armata sa digitalizată au deja impact și asupra Chinei, singurul rival redutabil al SUA, în ceea ce privește domeniul IT. Demonstrarea puterii inteligenței artificiale și având în vedere cât de impredictibil poate fi deznodământul unui război datorită folosirii acesteia, liderul de la Beijing se va gândi mai atent asupra unei posibile invazii a Taiwanului.

Cardiologii români care au implantat unor pacienți stimulatoare cardiace luate de la cadavre s-au inspirat dintr-un caz identic din Germania petrecut în 1976
Justiție

Cardiologii români care au implantat unor pacienți stimulatoare cardiace luate de la cadavre s-au inspirat dintr-un caz identic din Germania petrecut în 1976

Știrea despre macabra afacere românească a refolosirii stimulatoarelor cardiace extrase din cadavre a făcut înconjurul lumii. Dar reșaparea ilegală a echipamentelor nu este o premieră. Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană. Subiectul, relatat în mass media internaționale În Marea Britanie, The Guardian amintește că, timp de treizeci de ani, în România s-a construit doar un spital, iar Standard UK observă că, în ciuda tuturor scandalurilor care se tot iscă în jurul sistemului de sănătate din România, țara noastră continuă să rămână lider în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de absolvenți ai facultăților de medicină. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În Franța, L’Independant scrie că sistemul medical din România este „Un risc pentru pacienți”, subliniind că suntem, la acest capitol, una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din Uniunea Europeană: "Sistemul de sănătate din România, unul dintre cele mai puțin dezvoltate din Uniunea Europeană, este afectat de corupție și de numeroase disfuncționalități. România este țara din UE al cărei stat cheltuiește cel mai puțin pentru sănătate. Zeci de mii de medici și asistente au emigrat.". Știrea a dat naștere în străinătate și la reacții din cele mai diverse. Unii și-au exprimat mefiența față de doctorii români care lucrează în Franța: "Sper că nu se recrutează medici români ca să se compenseze penuria noastră de doctori", "Toate aceste țări din est nu inspiră nici o încredere". Alții au interpretat știrea într-o cheie pozitivă – crezând că este vorba despre o "reciclare", în numele ecologiei: "Toate acestea au logică, deoarece stimulatorul cardiac nu este degradabil. O dată dezinfectat, revizuit, încărcat cu o baterie nouă, poate să fie folosit pentru a salva o nouă viață.". Pacemaker-ul, inventat în anii '50 Der Bild a preluat știrea, amintind totodată că și în Germania s-a petrecut un caz asemănător, în urmă cu aproape 50 de ani. Primele stimulatoare cardiace externe au fost proiectate în anii '50 de canadianul Wilfred Gordon Bigelow și de americanul Paul Maurice Zoll. În 1957, datorită lui Earl Bakken, fondatorul companiei Medtronic, acestea au devenit portabile – pacientul nemaifiind, astfel, obligat să stea în spital, legat de ele. În 1958, în Stockholm, medicul suedez Åke Senning a încorporat complet primul stimulator cardiac (inventat de Rune Elmqvist, inginer, cu studii medicale) în corpul uman. Aproape 20 de ani mai târziu, Germania avea să se confrunte cu un scandal de proporții legat de traficul de stimulatoare cardiace preluate de la pacienți decedați. În 1976, parchetele din Köln și Frankfurt au primit câteva sesizări anonime, conform cărora acestea ar fi fost scoase ilegal din cadavre, recondiționate și reutilizate pentru alți bolnavi de inimă, care nu fuseseră informați asupra provenienței aparatelor. Stimulatoarele cardiace din cadavre, invenție germană Investigația a vizat un număr impresionant de medici și asistenți din mai multe clinici, spitale locale și universitare, din instituțiile private și chiar din cele care aparțineau Crucii Roșii (printre ele numărându-se spitalul local din Wolfach, Spitalul Elisabeth din Kassel, clinica de la Școala de Medicină din Hanovra și Spitalul Trinity din Lippstadt). Acuzația principală s-a îndreptat înspre compania de tehnologie medicală Ernst-Günter Lehmann, care achiziționa de la medici stimulatoare cardiace ale pacienților decedați, în urma unui „comision” de până la 2.600 de mărci germane pentru fiecare aparat, revânzându-le la un preţ mai mare acelorași spitale. Cum au fost convinși medicii să intre în acest joc? Potrivit unui articol din Der Spiegel din 1977, "Compania Lehmann comercializa stimulatoare ale firmei olandeze Vitatron, ale cărei produse erau privite, inițial, cu neîncredere în Germania de Vest. Dar Lehmann le-a oferit doctorilor un stimulent. Pe lângă cutii cu băuturi răcoritoare, pixuri, calendare și brichete «pentru a promova contactul zilnic», reprezentanții de vânzări apăreau la cabinetele medicilor cu bonusuri în numerar, acordate sub formă de credit – de exemplu un medic a primit în jur de 3.000 de mărci pentru implantarea a 46 de stimulatoarelor cardiace Vitatron între 1 iulie 1976 și 31 decembrie 1976". Furtul de la cadavre, iertat din cauza unei lacune în lege Proveniența aparatelor a fost demonstrată prin numărul de serie – dovedindu-se că stimulatoarele au fost scoase din cadavre și implantate ulterior. Cu toate astea, nu au existat condamnări – inculpații scăpând doar cu amenzi cuprinse între 2.000 și 25.000 mărci, sumele adunate fiind mai apoi donate organizațiilor non-profit. Indulgența judecătorilor a fost justificată printr-o prevedere a Codului de procedură penală, care spune că "Parchetul poate, cu acordul instanței competente cu deschiderea acțiunii principale, să se abțină de la urmărirea penală a făptuitorului dacă vinovăția făptuitorului ar fi considerată minoră și dacă nu există un interes public în urmărire penală.". Citește și: Cazul dispozitivelor colectate de la morți nu este unic: Rise Project arăta că zeci de mii de operații cataractă s-au făcut cu materiale de unică folosință reutilizate Verdictul a fost dat după ce Parchetul a ajuns la concluzia că "dispozitivele recondiționate au fost folosite în mod corect", problema juridică a furtului (scoaterea aparatelor din cadavre, fără acordul aparținătorilor,) fiind și ea tranșată: s-a motivat o "lacună legislativă". Totuși, pe 11 februarie 1977, Asociația Medicilor din Germania și-a "sfătuit" în mod "categoric" membrii să nu primească bani de la companiile de tehnologie medicală pentru reutilizarea stimulatoarelor cardiace vechi, iar ulterior s-a interzis, prin lege, îndepărtarea unui stimulator cardiac fără acordul prealabil al defunctului sau al rudelor acestuia. În prezent, nici îndepărtarea stimulatoarelor din cadavre care urmează să fie incinerate – anterior cerută legal de Legea bateriei (din 2009) – nu mai este necesară, de vreme ce crematoriile s-au modernizat.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră