luni 24 august
Login Contact
DeFapt.ro

Ramona Emilian

7552 articole
Ramona Emilian

Eveniment

Italia și România, două țări prinse în febra jocurilor de noroc: miliarde de euro pierdute anual

Jocurile de noroc au devenit una dintre cele mai profitabile industrii din Europa, iar Italia și România oferă două exemple relevante despre amploarea fenomenului. Deși dimensiunea economică a celor două piețe este foarte diferită, mecanismul pare același: sumele mizate cresc de la an la an, pierderile jucătorilor ating niveluri record, iar statul încasează taxe consistente. În același timp, costurile sociale generate de dependență, sărăcie și problemele de sănătate ridică întrebarea dacă aceste venituri reprezintă cu adevărat un câștig pentru societate. Italia: 22 de miliarde de euro pierdute într-un singur an Potrivit raportului „Cartea Neagră a jocurilor de noroc”, realizat de confederația sindicală CGIL, Federația Consumatorilor și Fundația ISSCON, italienii au pierdut în 2025 aproximativ 21,88 miliarde de euro la jocurile de noroc. Citește și: Ilie Bolojan spune unde s-a aflat PSD în ultimele trei săptămâni și ce ar fi trebuit să facă Dimensiunea pieței este impresionantă. Încasările totale ale industriei au ajuns la 165,34 miliarde de euro, cu 5% mai mult decât în anul precedent. Practic, fiecare adult italian a jucat în medie 3.285 de euro pe parcursul unui singur an. Fenomenul este alimentat tot mai mult de mediul digital. Pentru prima dată, jocurile online au depășit pragul de 100 de miliarde de euro, înregistrând o creștere de 9,5% față de anul anterior și de peste 221% comparativ cu 2018. În prezent, Italia are aproximativ 4,8 milioane de jucători activi online, iar autorii raportului avertizează că fenomenul se extinde în special în rândul tinerilor. Unul dintre cele mai provocatoare concluzii ale studiului este sugerată chiar de titlul ediției din acest an: „Statul pierzător”. Autorii susțin că veniturile fiscale generate de jocurile de noroc sunt erodate de costurile sociale și medicale asociate dependenței, tratamentelor și problemelor economice generate de gambling. În schimb, marii câștigători sunt operatorii din industrie. Potrivit raportului, profiturile companiilor au crescut cu 165% în termeni reali, ajungând la 10,4 miliarde de euro. România: o piață mai mică, dar cu o creștere accelerată Raportat la dimensiunea economiei și a populației, România se află pe o traiectorie asemănătoare. Datele oficiale și analizele de piață arată că românii pierd anual peste 2,2 miliarde de euro la jocurile de noroc. Doar în prima jumătate a anului 2025, pierderile nete la cazinouri și pariuri online au depășit 5,5 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 1,1 miliarde de euro. În spatele acestor pierderi se află însă un volum mult mai mare de bani puși în joc. Estimările privind rulajul total al pieței indică aproximativ 15,5 miliarde de lei anual, adică peste 3 miliarde de euro. Fenomenul a devenit atât de important încât Institutul Național de Statistică a inclus cheltuielile pentru jocuri de noroc și pariuri în calculul indicilor de inflație, un semn că acestea ocupă o pondere semnificativă în bugetele unor gospodării. Asociațiile care monitorizează piața avertizează, de asemenea, că o parte a sumelor cheltuite provine din zona nereglementată, ceea ce face ca dimensiunea reală a fenomenului să fie dificil de estimat. Cât câștigă statul? Diferența majoră dintre cele două țări apare în modul în care este prezentată relația dintre stat și industria jocurilor de noroc. În România, veniturile directe ale statului sunt estimate la aproximativ 700 de milioane de euro anual, bani proveniți din taxe, licențe, autorizații și impozite specifice industriei. Sistemul fiscal este unul complex și relativ agresiv. Operatorii plătesc: - taxe anuale de licență care ajung la 300.000 de euro pentru pariurile online; - taxe de autorizare calculate ca procent din venituri, între 25% și 30%; - taxe de viciu pentru fiecare aparat de tip slot-machine; - contribuții pentru programele de joc responsabil; - garanții bancare de până la un milion de euro pentru plata premiilor. Aceste obligații fiscale au fost majorate semnificativ prin modificările legislative adoptate în ultimii ani. În Italia, raportul CGIL și Federconsumatori contestă însă ideea că veniturile fiscale reprezintă un beneficiu net pentru bugetul public. Autorii argumentează că tratamentul dependenței, asistența socială, pierderea productivității și alte efecte indirecte generează costuri care reduc sau chiar anulează avantajul fiscal aparent. Aceeași întrebare începe să fie formulată și în România, unde discuțiile despre costurile sociale ale gamblingului devin tot mai intense. Cine pierde mai mult? La prima vedere, comparația pare simplă: italienii pierd aproape 22 de miliarde de euro anual, în timp ce românii pierd aproximativ 2,2 miliarde de euro. Însă raportarea la populație oferă o perspectivă mai nuanțată. Italia are aproximativ 59 de milioane de locuitori și o economie de peste zece ori mai mare decât cea a României. Cu toate acestea, pierderile totale sunt de aproximativ zece ori mai mari decât cele înregistrate în România, ceea ce sugerează că fenomenul are o intensitate comparabilă în ambele țări. Mai mult, dacă în Italia suma medie jucată de fiecare adult este de 3.285 de euro anual, în România impactul este probabil mai greu de suportat pentru populație, având în vedere nivelul semnificativ mai redus al veniturilor. Altfel spus, fiecare euro pierdut la jocurile de noroc cântărește mai greu în bugetul unei familii din România decât în cel al unei familii din Italia. Venit fiscal vs cost social Atât Italia, cât și România se confruntă cu aceeași dilemă. Pe de o parte, industria jocurilor de noroc aduce venituri importante la buget și creează locuri de muncă. În România, statul încasează aproximativ 700 de milioane de euro anual, iar în Italia piața generează zeci de miliarde de euro în tranzacții. Pe de altă parte, creșterea accelerată a jocurilor online, accesul facil al tinerilor și extinderea fenomenului ridică semne de întrebare privind costurile reale ale acestei industrii. Raportul italian vorbește despre „statul pierzător”, sugerând că adevărații beneficiari sunt companiile de gambling. Datele arată că operatorii italieni au ajuns la profituri de peste 10 miliarde de euro, în timp ce jucătorii pierd aproape 22 de miliarde. În România, unde piața continuă să se extindă și unde jocurile de noroc au ajuns suficient de importante pentru a influența statisticile privind inflația, aceeași întrebare devine tot mai actuală: dacă statul câștigă sute de milioane de euro din taxe, dar cetățenii pierd miliarde, cine este cu adevărat câștigătorul acestei industrii?

Italia și România, două țări prinse în febra jocurilor de noroc: miliarde de euro pierdute anual
Care vor fi salariile la stat pe noua lege a salarizării: dispariția multor sporuri agită toți bugetarii
Eveniment

Care vor fi salariile la stat pe noua lege a salarizării: dispariția multor sporuri agită toți bugetarii

Noua lege a salarizării, una dintre reformele-cheie asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), a intrat în linie dreaptă. Proiectul a stârnit un val uriaș de critici și nemulțumiri din partea sindicatelor, magistraților și a mediului privat, imediat după publicarea primului draft. Principalele controverse sunt legate de tăierea unor sporuri, înghețarea unor venituri și lipsa de transparență a Guvernului. O reformă impusă de PNRR Guvernul susține că noua lege nu reprezintă o simplă ajustare salarială, ci o reformă structurală menită să simplifice sistemul de remunerare din sectorul public și să reducă diferențele dintre diversele categorii de angajați. Citește și: „Soții de la Craiova” și Grindeanu, invitați să plece din fruntea PSD: partidul a ajuns la 13-14% Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene și ministru interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat că autoritățile se află „în al 12-lea ceas” pentru finalizarea reformei. Potrivit acestuia, actualul sistem a devenit excesiv de complex și dificil de susținut financiar, iar noua lege trebuie să găsească un echilibru între echitatea salarială și disciplina bugetară. De la sporuri la performanță Una dintre cele mai importante schimbări propuse este introducerea unui sistem de recompensare a performanței. Potrivit proiectului, bonusurile de performanță vor putea fi acordate pentru cel mult 30% dintre posturile din sectorul public, iar valoarea acestora va varia între 10% și 20% din salariul de bază. Modelul este inspirat din practici internaționale analizate împreună cu Banca Mondială și urmărește să înlocuiască actualul sistem de stimulente acordate după reguli diferite de la o instituție la alta. Guvernul încearcă astfel să mute accentul de pe sporuri și beneficii suplimentare către evaluarea rezultatelor individuale. În paralel, sporurile finanțate din fonduri europene vor fi menținute, deoarece fac parte din angajamentele asumate de România în relația cu Comisia Europeană. Cine ar putea câștiga și cine ar putea pierde Potrivit simulărilor prezentate de Ministerul Muncii, aproximativ 56% dintre posturile din sistemul public ar urma să beneficieze de creșteri salariale. Pentru circa 21% dintre angajați majorările ar putea depăși 10%, în timp ce alte categorii ar urma să primească creșteri mai moderate, de până la 10%. Pentru a evita pierderile de venit, proiectul prevede introducerea unor mecanisme compensatorii. Oficialii afirmă că niciun angajat nu va încasa mai puțin decât primea înainte de intrarea în vigoare a reformei, iar în situațiile în care noua grilă ar conduce la scăderi salariale vor fi acordate compensații temporare. Marea țintă: reducerea sporurilor Cea mai sensibilă componentă a proiectului rămâne reforma sporurilor. În prezent, în administrația publică există 151 de tipuri de sporuri, iar Guvernul propune eliminarea a 87 dintre acestea. Sporurile care vor rămâne în vigoare vor fi plafonate la maximum 20% din salariul de bază. Pentru Executiv, sistemul actual este una dintre principalele surse ale dezechilibrelor salariale din sectorul public. În multe cazuri, sporurile au ajuns să reprezinte o parte semnificativă din venitul total al angajaților, generând diferențe importante între persoane aflate pe funcții similare. Prin noua lege, autoritățile încearcă să readucă salariul de bază în centrul sistemului de remunerare și să reducă dependența de bonusuri, excepții și beneficii suplimentare. O nouă arhitectură a salarizării Proiectul propune o reorganizare completă a sistemului de salarizare începând cu anul 2027. Noua grilă va fi construită în jurul unei valori de referință de 4.100 de lei și va funcționa pe baza a 12 grade salariale. Totodată, salariul maxim din sistemul public va fi plafonat la 32.800 de lei. Documentul stabilește și câteva principii generale: niciun salariu nu va putea coborî sub nivelul salariului minim pe economie, iar veniturile existente vor fi protejate prin mecanisme tranzitorii. Pentru anumite categorii profesionale sunt prevăzute reguli speciale. Profesorii vor beneficia de noi coeficienți de salarizare și de o listă clară a sporurilor specifice sistemului educațional. În schimb, salariile magistraților ar urma să fie înghețate la nivelul anului 2027, o prevedere care a generat deja reacții critice din partea sistemului judiciar. Limita de 8 miliarde de lei Reforma este constrânsă de o limită bugetară strictă. Potrivit acordului politic dintre partidele aflate la guvernare, cheltuielile salariale ale statului nu pot crește cu mai mult de 8 miliarde de lei față de nivelul actual. Din acest motiv, orice majorare salarială trebuie compensată prin economii realizate în alte zone ale administrației. Ministrul Dragoș Pîslaru a sugerat că reforma administrativă și reducerea numărului de angajați din sectorul public ar putea crea spațiul fiscal necesar pentru finanțarea noii grile salariale. România are peste 1,2 milioane de bugetari Miza reformei este amplificată de dimensiunea aparatului public. Datele oficiale arată că, în ianuarie 2026, în instituțiile și autoritățile publice din România erau ocupate aproximativ 1,28 milioane de posturi. Deși numărul total al angajaților a scăzut cu peste 32.000 față de anul precedent, cheltuielile de personal continuă să reprezinte una dintre cele mai importante presiuni asupra bugetului de stat. Potrivit Guvernului, costurile salariale din sectorul public au ajuns la aproximativ 166 de miliarde de lei anual, echivalentul a peste 8% din PIB. În aceste condiții, reforma salarizării este prezentată de autorități nu doar ca o obligație asumată prin PNRR, ci și ca o necesitate pentru controlul cheltuielilor publice. Care vor fi salariile la stat La vârful grilei salariale se vor afla președintele României, cu un salariu brut de 32.800 de lei, urmat de premier, cu 30.750 de lei, miniștri, cu 26.650 de lei, și parlamentari, cu 24.600 de lei. Guvernul susține că noua formulă va aduce majorări pentru profesori, medici și personalul militar, astfel încât un profesor cu gradul I și peste 20 de ani vechime ar urma să câștige peste 9.300 de lei brut, un medic primar aproximativ 16.000 de lei, iar un căpitan din structurile militare aproape 8.800 de lei, la care se adaugă solda de grad. În același timp, autoritățile promit că angajații ale căror venituri ar scădea în urma recalculării vor primi compensații până la sfârșitul anului 2031, însă sindicatele contestă cifrele prezentate și susțin că anumite categorii profesionale vor pierde bani în noul sistem. Reforma nemulțumește aproape pe toată lumea Deși Guvernul insistă că noua lege urmărește eliminarea inechităților și introducerea unor reguli unitare, reacțiile apărute imediat după publicarea proiectului arată că reforma riscă să genereze unul dintre cele mai ample conflicte sociale din ultimii ani. Sindicatele din educație, sănătate și ordine publică, reprezentanții sistemului judiciar, dar și organizațiile patronale contestă diferite aspecte ale proiectului, de la plafonarea sporurilor și înghețarea unor venituri până la lipsa unor consultări reale cu profesioniștii afectați. Primele reacții au venit din partea sindicatelor, care avertizează că reforma ar putea conduce, în practică, la diminuarea veniturilor pentru anumite categorii de angajați. Liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Simion Hăncescu, susține că grila salarială a fost construită pornind de la o valoare de referință insuficientă, ceea ce ar putea genera pierderi de câteva sute de lei pentru numeroși profesori. În paralel, federația Sanitas a anunțat proteste, iar Ministerul Apărării Naționale a transmis că va formula observații pentru a evita diminuarea veniturilor personalului din sistemul de apărare. Polițiștii amenință cu blocarea reformei Și reprezentanții polițiștilor au reacționat vehement la proiectul noii legi a salarizării. Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC) a anunțat că se opune reformei și avertizează că va încerca să blocheze implementarea acesteia prin toate mijloacele legale, susținând că statul nu a aplicat integral actuala Lege a salarizării nr. 153/2017. Sindicaliștii critică în special plafonarea sporurilor la 20%, reducerea raportului salarial dintre cele mai mici și cele mai mari venituri și menținerea unor drepturi financiare raportate la valori considerate depășite. Potrivit SNPPC, noile reguli riscă să reducă indirect veniturile unor angajați din structurile operative, să accentueze inechitățile existente și să afecteze predictibilitatea carierei și a veniturilor personalului din sistemul de ordine publică și siguranță națională. Organizația sindicală a anunțat deja demersuri oficiale și juridice pentru recuperarea unor drepturi salariale restante și cere Guvernului să amâne reforma până la rezolvarea problemelor existente. Revoltă în justiție Cele mai ferme reacții au venit din partea sistemului judiciar, unde reprezentanții magistraților avertizează că proiectul riscă să afecteze independența justiției și funcționarea instanțelor. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Parchetul General susțin că prevederile privind înghețarea veniturilor magistraților și introducerea unor mecanisme compensatorii tranzitorii pot genera efecte grave asupra sistemului. CSM acuză proiectul că include „soluții normative absurde”, care ar putea duce la diminuarea veniturilor judecătorilor și procurorilor, ar genera situații paradoxale în care promovarea profesională sau acumularea vechimii să fie însoțite de scăderi salariale și ar crea riscuri de neconstituționalitate. La rândul său, Parchetul General avertizează că măsurile propuse pot destabiliza resursa umană din sistemul judiciar, prin descurajarea magistraților aflați în funcție și reducerea atractivității profesiei pentru noile generații de juriști. Reprezentanții justiției susțin că vor utiliza toate instrumentele legale disponibile pentru a contesta prevederile considerate incompatibile cu statutul constituțional al puterii judecătorești. Nemulțumirile profesorilor Nemulțumirile sunt puternice și în sistemul de educație, unde sindicatele susțin că noua grilă salarială riscă să anuleze o parte dintre câștigurile obținute după protestele masive din 2023. Liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Simion Hăncescu, susține că grila propusă stabilește pentru profesorii debutanți un salariu de aproximativ 7.500 de lei, sub nivelul salariului mediu brut pe economie, obiectiv obținut de profesori în urma protestelor din 2023. Potrivit sindicaliștilor, întreaga construcție salarială pornește de la o valoare de referință considerată prea mică, ceea ce ar putea genera pierderi de venit pentru numeroși angajați din sistem. La rândul său, liderul Federației „Spiru Haret”, Marius Nistor, acuză că proiectul nu urmărește corectarea inechităților din educație, ci respectarea unei limite bugetare impuse de Ministerul Finanțelor, ceea ce riscă să transforme reforma într-un exercițiu contabil, nu într-o soluție pentru problemele cronice ale sistemului. Avertizările mediului de afaceri Critici au venit și din partea mediului de afaceri, care consideră că proiectul nu atacă una dintre marile vulnerabilități ale economiei românești: dezechilibrul dintre salariile din sectorul public și cele din mediul privat. IMM România susține că proiectul menține un sistem dependent în mare măsură de deciziile politice privind valoarea de referință utilizată la calculul salariilor și nu este însoțit de măsuri concrete de reducere a cheltuielilor administrative. Organizația patronală consideră că reforma salarizării ar trebui dublată de o reformă amplă a administrației publice, inclusiv prin reorganizarea instituțiilor și eficientizarea aparatului de stat. Reprezentanții IMM-urilor atrag atenția că firmele private se confruntă deja cu presiuni generate de inflație, majorări de taxe și încetinirea economiei, motiv pentru care orice schimbare cu impact asupra pieței muncii ar trebui discutată transparent cu organizațiile patronale și fundamentată pe indicatori economici predictibili.

O românca din Italia a reinventat untul: produsul are cu 70% mai puțin colesterol decât varianta clasică
Eveniment

O românca din Italia a reinventat untul: produsul are cu 70% mai puțin colesterol decât varianta clasică

Un produs alimentar inovator, prezentat drept „untul viitorului”, a fost lansat la Iași în cadrul workshopului dedicat neurogastronomiei și alimentelor funcționale, organizat de Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”. O româncă reinventează untul tradițional Conceptul BUR DOR, creat de chef-ul român Dorina Burlacu, stabilită în Italia, propune o alternativă la untul tradițional, bazată pe cercetări din domeniul nutriției culinare și al experienței senzoriale. Citește și: De ce ancheta Recorder despre Poliție s-a stins: cine conduce comisiile parlamentare de apărare Crema tartinabilă conține doar 35% grăsimi totale și aproximativ 70% mai puțin colesterol decât untul clasic, fără a compromite gustul sau textura. În plus, produsul include fibre solubile, proteine funcționale complete și toți aminoacizii esențiali, fiind conceput pentru a susține o alimentație mai sănătoasă. Continuarea, în Ziarul de Iași

Autostrada Unirii intră în etapa decisivă: toate loturile montane sunt în lucru, însă finalizarea până în 2030 nu este garantată
Eveniment

Autostrada Unirii intră în etapa decisivă: toate loturile montane sunt în lucru, însă finalizarea până în 2030 nu este garantată

Lucrările la Autostrada Unirii (A8) avansează pe toate cele patru loturi montane aflate în administrarea CNIR, după ce acestea au fost predate constructorilor desemnați în urma licitațiilor. Progrese pe A8, incertitudine pentru 2030 Stadiul proiectării variază între aproximativ 10% și 40%, cel mai avansat fiind lotul Ditrău–Grințieș, unde proiectul tehnic ar trebui finalizat până la sfârșitul verii. Citește și: De ce ancheta Recorder despre Poliție s-a stins: cine conduce comisiile parlamentare de apărare Celelalte trei sectoare – Joseni–Ditrău, Sărățeni–Joseni și Grințieș–Pipirig – se află, de asemenea, în faza de elaborare a documentației tehnice, cu termene de finalizare cuprinse între toamna acestui an și vara anului viitor. După încheierea proiectării, constructorii vor avea la dispoziție până la 40 de luni pentru execuția lucrărilor, ceea ce pune sub semnul întrebării finalizarea traversării Carpaților pe Autostrada Unirii până în 2030. Continuarea, în Ziarul de Iași

Un pasager acuză Wizz Air că i-a stricat concediul: judecătorii obligă aeroportul din Iași să predea imaginile video
Eveniment

Un pasager acuză Wizz Air că i-a stricat concediul: judecătorii obligă aeroportul din Iași să predea imaginile video

Un ieșean aflat într-un litigiu cu compania aeriană Wizz Air a obținut în instanță acces la imaginile de supraveghere de pe Aeroportul Iași, pe care intenționează să le folosească drept probe pentru a cere despăgubiri. Proces cu Wizz Air, decizia judecătorilor Bărbatul susține că o încurcătură produsă de operatorul aerian l-a făcut să piardă zborul spre destinația de vacanță, fiind nevoit să cumpere alte bilete pentru ziua următoare. Citește și: De ce ancheta Recorder despre Poliție s-a stins: cine conduce comisiile parlamentare de apărare Pentru a conserva dovezile, acesta a apelat la procedura specială de asigurare a probelor, care permite intervenția rapidă a instanței atunci când există riscul dispariției acestora. Astfel, judecătorii Judecătoriei Iași au soluționat cererea în regim de urgență, fără citarea părților, obligând Aeroportul Iași să furnizeze înregistrările video solicitate. Continuarea, în Ziarul de Iași

Economia nu mai poate susține majorări spectaculoase ale pensiilor. Avertismentul BNR
Economie

Economia nu mai poate susține majorări spectaculoase ale pensiilor. Avertismentul BNR

După marea recalculare a pensiilor, care a adus venituri mai mari pentru milioane de pensionari, presiunea asupra bugetului de stat a crescut semnificativ, fiind acoperită în mare parte prin împrumuturi. Majorări de pensii, avertisment BNR Economistul-șef al Banca Națională a României, Valentin Lazea, avertizează că România nu își mai poate permite noi majorări spectaculoase ale pensiilor, similare celor din ultimii ani, fără riscuri serioase pentru stabilitatea economică. Citește și: Ce este Eversheds Sutherland, compania cu care Cotroceniul a încheiat un contract de lobby în SUA: un gigant mondial al serviciilor juridice Prezent la un eveniment organizat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, oficialul BNR a explicat studenților că o nouă creștere de amploare a cheltuielilor sociale ar putea afecta echilibrele financiare ale țării. Potrivit acestuia, viitoarele majorări ale pensiilor trebuie să fie sustenabile și corelate cu posibilitățile reale ale economiei românești. Continuarea, în Ziarul de Iași

Cristian Mungiu, ținta unor acuzații halucinante: o femeie îl acuză de hărțuire cu drone
Eveniment

Cristian Mungiu, ținta unor acuzații halucinante: o femeie îl acuză de hărțuire cu drone

Regizorul român Cristian Mungiu, recompensat recent cu un nou Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, este implicat de aproape trei ani și jumătate în procese deschise de o femeie din București care îl acuză că ar fi filmat-o cu drone. Cristian Mungiu, acuzat de hărțuire cu drone Reclamanta susține în instanță că cineastul ar fi filmat-o cu drone, fără acordul său, în diverse locuri publice, inclusiv într-un cabinet stomatologic, și că ar fi implicat-o forțat într-un proiect cinematografic încă din 2018. Citește și: Ce este Eversheds Sutherland, compania cu care Cotroceniul a încheiat un contract de lobby în SUA: un gigant mondial al serviciilor juridice Deși unul dintre procese s-a încheiat definitiv în favoarea regizorului, femeia a deschis o nouă acțiune aflată în prezent pe rolul Tribunalului Constanța și a formulat reclamații similare către mai multe instituții și companii media. Documentele depuse la dosar arată că aceasta a fost evaluată psihiatric în trecut, un medic consemnând diagnosticul de „tulburare delirantă persistentă”, aspect invocat în cadrul litigiilor aflate pe rol. Continuarea, în Ziarul de Iași

Clinică medicală, ajunsă în insolvență. Printre acționari, o fostă polițistă intrată în AUR
Eveniment

Clinică medicală, ajunsă în insolvență. Printre acționari, o fostă polițistă intrată în AUR

O clinică medicală cunoscută din Iași a ajuns în insolvență după mai multe schimbări succesive în structura acționariatului, care au modificat radical controlul asupra afacerii. Clinică medicală în insolvență, legături cu AUR În 2025, printre asociați se regăseau medicul Carmen Dorobăț, Daniela Ganea și Liliana Balan, însă ulterior primele două modificări majore au dus la ieșirea din firmă a lui Dorobăț și Balan. Citește și: Ce este Eversheds Sutherland, compania cu care Cotroceniul a încheiat un contract de lobby în SUA: un gigant mondial al serviciilor juridice În prezent, acționar majoritar este Regional Management & Training Breazu, companie reprezentată de Stelian Ștefan Coșniță, care deține 90% din părțile sociale, în timp ce Daniela Ganea a rămas cu o participație de 10%. Contactată de jurnaliști, Ganea, fostă polițistă, membră AUR și reprezentantă în Consiliul de Administrație al Spitalului de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva”, a declarat că implicarea în afaceri ține de opțiuni personale și că astfel de decizii trebuie privite prin prisma confidențialității. Continuarea, în Ziarul de Iași

Chestorul Georgian Drăgan „Bebeto”, mincinosul agresiv de serviciu al șefilor din Poliție: lista obrăzniciilor sale de comunicator
Eveniment

Chestorul Georgian Drăgan „Bebeto”, mincinosul agresiv de serviciu al șefilor din Poliție: lista obrăzniciilor sale de comunicator

De fiecare dată când Poliția Română a traversat un moment major de criză, Georgian Drăgan a fost trimis în fața camerelor de filmat pentru a explica, calma sau apăra instituția. De multe ori însă, intervențiile sale au produs efectul invers: lipsa de empatie a amplificat furia publică, iar gafele au alimentat ironiile și au accentuat impresia unei instituții incapabile să înțeleagă gravitatea propriilor greșeli. Uniforma absentă După publicarea investigației Recorder privind presupuse relații de subordonare politică și abuzuri instituționale, Poliția Română a organizat o conferință de presă în care Georgian Drăgan a fost principalul reprezentant al instituției. Citește și: Omul lui Carmen Dan, ex-consilier al lui Florin Iordache, uitat în conducerea ministerului de Interne Dincolo de conținutul declarațiilor, atenția sindicatelor de poliție s-a mutat rapid asupra unui detaliu simbolic: Drăgan s-a prezentat în costum civil, nu în uniforma Poliției Române. Sindicatul Europol a criticat dur alegerea, susținând că imaginea transmisă a fost una a detașării și a birocratului fără asumare: „Georgian Drăgan s-a prezentat în fața presei în costum, ca un simplu funcționar, nu în uniforma Poliției Române. Deși vorbea în numele Poliției Române, a ales deliberat imaginea civilului de birou, nu pe cea a ofițerului care își asumă onoarea uniformei și responsabilitatea funcției. Conferința susținută de Georgian Drăgan a fost exact opusul acestor valori, o demonstrație de aroganță și reflexe autoritare.” Caracal, momentul care a definit imaginea Poliției Române Tragedia de la Caracal din 2019 a rămas unul dintre cele mai grave eșecuri instituționale din istoria recentă a Românie În timpul intervențiilor televizate, Drăgan devenise vocea oficială a unei instituții incapabile să ofere răspunsuri clare într-un moment de șoc național. Pentru mulți dintre cei care urmăreau intervenția, clară părea doar indiferența purtătorului de cuvânt. Întrebat la Realitatea TV de ce nu a fost solicitat mai rapid listingul telefonic al Alexandrei și de ce Direcția de Operațiuni Speciale a fost implicată atât de târziu, răspunsurile sale au fost lipsite de orice empatie sau responsabilitate. Întrebat când a intervenit Direcția de Operațiuni speciale, Drăgan a răspuns: „Direcția de Operațiuni speciale s-a implicat în acest caz, au venit în jurul orei 20.” Când moderatorul, stupefiat, i-a atras atenția că Alexandra sunase la ora 11 dimineața și că direcția respectivă aparținea tot Poliției Române, nu era în vreun minister îndepărtat, Drăgan a răspuns sec: „Da, așa s-au întâmplat lucrurile.” Întrebat apoi cine este responsabil pentru această întârziere, Drăgan a răspus, ușor agasat: „Eu nu sunt aici pentru a vă spune cine e de vină.” Moartea suspectă din custodia Poliției și contradicțiile publice În 2020, Georgian Drăgan s-a aflat din nou în centrul unei controverse, după moartea suspectă a unui bărbat aflat în custodia Secției 10 Poliție. În intervenția de la Antena 3, Drăgan a afirmat că bărbatul fusese încătușat deoarece era violent și că polițiștii i-au scos cătușele imediat ce acesta a început să se simtă rău. „Se manifesta violent, iar polițiștii au procedat la imobilizarea acestuia. (...) De îndată ce acesta a manifestat stări de rău, polițiștii i-au scos cătușele și i-au acordat primul ajutor.” Totuși, moderatorul i-a atras atenția că imaginile video păreau să arate contrariul, sugerând că victima avea încătușele la mâini chiar și în momentul în care nu mai dădea semne de viață. După o scurtă ezitare, Drăgan și-a repetat aproape mecanic afirmația inițială: „Așa cum am precizat, imediat ce a acuzat stări de rău, i-au fost scoase cătușele și i s-a acordat primul ajutor.” Ulterior, anchetatorii au început urmărirea penală împotriva unui agent al Secției 10, ceea ce a alimentat percepția că declarațiile inițiale ale Poliției au fost premature sau insuficient verificate. Filosofii rutiere și paradoxuri categorice În 2022, modificările dure ale Codului Rutier au transformat aparițiile lui Georgian Drăgan într-o sursă constantă de filosofii, afirmații categorice, paradoxuri și o slabă cunoaștere a semnificației cuvintelor. Invitat la Observator News, Drăgan a explicat că agresivitatea în trafic poate însemna inclusiv situația în care „o mașină circulă foarte aproape de alte mașini din trafic, fie că vorbim de partea din spate, chiar și de cea din față”. Într-o altă emisiune, la „Neatza cu Răzvan și Dani”, purtătorul de cuvânt al Poliției a adoptat un ton aproape filosofic: „Toată lumea are motive să se grăbească, însă eu cred că ar trebui să se gândească spre ce anume se grăbesc?” Vorbind despre victimele unui accident rutier, Drăgan a folosit termenul de „relicvă” pentru niște mașini distruse într-un accident. „Conducătorii auto mergeau încet pe lângă acel accident, au avut posibilitatea să vadă, aș dori să spun mașini, dar n-am cum, au văzut acele relicve ale autoturismelor care au fost odată”. „Dreptul de a conduce nu este un drept fundamental” În 2024, într-un interviu pentru Observator News, Georgian Drăgan a stârnit din nou controverse după o afirmație categorică: „Dreptul de a conduce nu este un drept fundamental, așa cum este sănătatea.” Deși afirmația are o bază juridică discutabilă și poate fi interpretată în cheia siguranței publice, formularea a fost percepută drept moralizatoare și lipsită de nuanță, mai ales într-un context social deja tensionat de sancțiunile tot mai dure din trafic. Evadarea lui Meszaros Zsombor și neprofesionalismul Tot în 2024, în timpul unei intervenții telefonice la „Sinteza Zilei”, Georgian Drăgan a fost întrebat la ce oră Administrația Națională a Penitenciarelor a alertat Poliția Capitalei în cazul evadării lui Meszaros Zsombor, condamnat pentru omor. După câteva lungi secunde de tăcere, răspunsul lui Drăgan a fost: „Dacă îmi permiteți să mă documentez cu privire la ora exactă, pentru că recunosc, la momentul acesta nu am o oră exactă.”

Ministrul Culturii promite sprijin pentru „Fjord”, dar fără bani: cum poate rata România, din nou, șansa unui Oscar
Eveniment

Ministrul Culturii promite sprijin pentru „Fjord”, dar fără bani: cum poate rata România, din nou, șansa unui Oscar

Succesul uriaș al filmului „Fjord”, recompensat cu Palme d’Or la Cannes, a redeschis speranța României pentru un Oscar. Însă istoria ultimilor ani arată că talentul singur nu este suficient. Filme precum „După dealuri” sau „Cadoul de Crăciun” au reușit să atragă atenția Academiei Americane și să ajungă pe listele scurte ale Oscarurilor, însă nu au beneficiat de campanii de promovare esențiale în mecanismul extrem de competitiv al premiilor Oscar. Spre deosebire de România, Polonia și Ungaria au investit sute de mii de euro în promovarea filmelor „Ida” și „Son of Saul”, ambele recompensate ulterior cu Oscar pentru cel mai bun film străin. În timp ce Ministerul Culturii vorbește acum despre sprijin pentru promovarea internațională a filmului lui Cristian Mungiu, fără a avansa însă sume concrete, regizorul Tudor Giurgiu atrage atenția că, fără o campanie competitivă la Hollywood, chiar și filmele premiate la Cannes riscă să rămână în afara marilor nominalizări. Avertismentul lui Tudor Giurgiu Succesul internațional al filmului „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu și recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, a redeschis în România o dezbatere mai veche, dar rareori purtată până la capăt: cât de mult contează, de fapt, banii într-o cursă pentru Premiile Oscar? Citește și: Omul lui Carmen Dan, ex-consilier al lui Florin Iordache, uitat în conducerea ministerului de Interne Recent, regizorul Tudor Giurgiu, a criticat reacțiile strict ceremoniale ale autorităților române după triumful lui Mungiu la Cannes. Într-o postare publicată pe Facebook, acesta a atras atenția că un succes de asemenea amploare nu ar trebui întâmpinat doar cu felicitări și declarații simbolice, ci cu un sprijin financiar real pentru campania internațională de promovare a filmului în cursa Oscarurilor. În spatele covorului roșu și al glamourului hollywoodian se află însă o realitate mai puțin spectaculoasă: Oscarurile reprezintă nu doar o competiție artistică, ci și una financiară, strategică și logistică. Cannes aduce prestigiu, Oscarul cere bani Pentru cinefili, câștigarea Palme d’Or reprezintă una dintre cele mai mari validări artistice din lume. Festivalul de la Cannes funcționează ca o garanție de prestigiu, iar multe dintre filmele premiate aici ajung ulterior să domine sezonul marilor trofee internaționale. Tudor Giurgiu a comparat Cannes-ul cu „World Cup la fotbal”, încercând să explice importanța uriașă a unui asemenea succes pentru cinematografia românească. Totuși, între triumful de pe Croazetă și o eventuală nominalizare la Oscar există o diferență majoră: sistemul american funcționează după reguli complet diferite. Dacă marile festivaluri europene presupun evaluarea tuturor filmelor de către un juriu restrâns, Premiile Oscar depind de voturile a mii de membri ai Academiei Americane de Film. Iar într-un sistem în care votanții au de urmărit aproape 100 de propuneri din întreaga lume doar la categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional”, simpla valoare artistică nu mai este suficientă. Un film trebuie să fie văzut. Iar pentru a fi văzut, trebuie să fie promovat agresiv. „Fjord” și șansa rară a unei campanii globale În cazul „Fjord”, contextul pare mai favorabil decât în alte tentative românești anterioare. Filmul lui Cristian Mungiu este o coproducție între șase țări (România, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța și Suedia) și beneficiază de distribuție americană prin Neon, compania care a construit în ultimii ani unele dintre cele mai eficiente campanii Oscar pentru cinemaul independent. Neon s-a aflat în spatele succesului unor filme precum Parasite, Triangle of Sadness sau „Anora”, producții care au reușit să transforme prestigiul festivalier în trofee hollywoodiene. Acesta este și motivul pentru care Tudor Giurgiu consideră că România are acum o oportunitate rară nu doar pentru cinematografie, ci și pentru imaginea sa externă. În opinia sa, o campanie Oscar eficientă înseamnă diplomație culturală, influență și prestigiu internațional, lucruri pe care multe state europene le tratează deja ca priorități strategice. Ministerul Culturii promite sprijin, dar fără cifre La scurt timp după succesul de la Cannes, Ministerul Culturii a anunțat includerea filmului „Fjord” pe lista proiectelor culturale strategice care pot beneficia de sprijin pentru campania Oscar. Ministrul interimar al Culturii, Demeter Andras, a vorbit despre necesitatea unui „cadru instituționalizat” care să permită susținerea financiară a unor asemenea proiecte. Totuși, oficialul a evitat să avanseze orice sumă concretă. Demeter Andras a explicat că ministerul dorește „crearea unui cadru instituțional care să permită finanțarea unor astfel de campanii internaționale”. Oficialul a menționat că finanțarea ar urma să fie posibilă abia după finalizarea etapelor preliminare ale competiției Oscar și după stabilirea oficială a participării românești. Cât costă drumul către Oscar În industria americană de film, marketingul pentru Oscar este aproape o disciplină separată. Filmele intrate în cursă au nevoie de publiciști specializați, proiecții dedicate membrilor Academiei, evenimente private, reclame în presa de specialitate și o prezență constantă în conversația hollywoodiană. În jargonul industriei, aceste campanii poartă celebrul slogan „For Your Consideration”. O singură reclamă de o pagină în reviste precum Variety sau The Hollywood Reporter poate costa între 30.000 și 72.000 de dolari. Iar aceasta reprezintă doar o mică parte din mecanism. Serviciile unui consultant de Oscar din Los Angeles pot ajunge la 15.000–25.000 de dolari pe lună, iar agențiile sunt angajate, de regulă, pentru minimum trei sau patru luni. La acestea se adaugă proiecțiile oficiale pentru membrii Academiei, organizate în cinematografe acreditate din Los Angeles sau New York, recepțiile, transportul echipei și campaniile digitale. În total, specialiștii estimează că o campanie minim competitivă începe de la aproximativ 200.000 de dolari și poate depăși cu ușurință 1,5–2 milioane de dolari pentru țările care investesc agresiv în promovare. România și problema unei infrastructuri inexistente Aici apare ruptura dintre cinematografia românească și țările care au înțeles de mult mecanismul Oscarurilor. Deși filmele românești au fost premiate constant la Cannes, Berlin sau Veneția, succesul festivalier nu s-a transformat aproape niciodată în nominalizări la Oscar. Trei producții românești au ajuns pe lista scurtă a Academiei. Este vorba despre „După dealuri”, regizat de Cristian Mungiu, „Cadoul de Crăciun”, regizat de Bogdan Mureșanu, și „Colectiv”, realizat de Alexander Nanau. Doar „Colectiv” a reușit să obțină nominalizări efective, iar explicația ține mai puțin de statul român și mai mult de faptul că filmul a fost distribuit în SUA de Magnolia Pictures și susținut de o infrastructură americană solidă de promovare. În rest, producțiile românești s-au bazat mai ales pe prestigiu artistic și pe entuziasmul realizatorilor. „Cadoul de Crăciun” și exemplul unui eșec provocat de lipsa banilor Povestea scurtmetrajului „Cadoul de Crăciun” este probabil cea mai relevantă pentru felul în care funcționează sistemul Oscarurilor. Filmul lui Bogdan Mureșanu devenise, la momentul respectiv, cel mai premiat scurtmetraj românesc din istorie. Câștigase peste 50 de trofee internaționale și obținuse inclusiv un premiu al Academiei Europene de Film. A intrat pe lista scurtă pentru Oscarurile din 2020, însă s-a oprit înaintea nominalizărilor finale. Motivul? Lipsa unei campanii de amploare. Realizatorii nu au avut fondurile necesare pentru reclame în presa de specialitate și nici sprijinul unui mare distribuitor american capabil să mențină filmul în atenția votanților. Diferența dintre România și statele vecine În timp ce România s-a bazat aproape exclusiv pe prestigiul artistic al regizorilor săi, alte țări europene au construit mecanisme dedicate pentru campaniile Oscar. Polonia și Ungaria sunt exemplele invocate frecvent în industrie. Filmul polonez „Ida”, regizat de Paweł Pawlikowski, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul 2015. Polski Instytut Sztuki Filmowej gestionează un buget anual general dedicat exclusiv promovării internaționale a filmelor poloneze (trimiterea de delegații la festivaluri, organizarea de proiecții), care în acea perioadă se ridica la aproximativ 2,8 milioane de dolari pe an. O parte semnificativă din acest buget pe anul respectiv a fost direcționată strategic către „Ida”. Filmul maghiar, regizat de László Nemes, a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, un an mai târziu, în 2016. La fel ca în cazul Poloniei cu „Ida”, succesul filmului „Son of Saul” a fost puternic susținut de statul maghiar, fiind finanțat integral în faza de producție de către Fondul Național de Film din Ungaria (Magyar Nemzeti Filmalap). Lecția Hollywood-ului: de la artă la campanie electorală Poate cel mai celebru exemplu despre modul în care Oscarurile pot fi influențate de campanii agresive de promovare rămâne cazul „Shakespeare in Love”. În anii ‘90 producătorul Harvey Weinstein a transformat cursa pentru Oscar într-o adevărată campanie electorală. Pentru „Shakespeare in Love”, compania Miramax ar fi investit între 5 și 15 milioane de dolari în promovare, potrivit estimărilor industriei. Filmul a reușit să învingă marele favorit al acelui an, „Saving Private Ryan”, regizat de Steven Spielberg. Campania a inclus proiecții constante, reclame masive, dar și strategii de influențare a percepției publice și a votanților. Mulți analiști consideră acel moment drept punctul în care Oscarurile au devenit definitiv și o competiție de marketing.

Autostrăzile Moldovei, sub semnul întrebării: Bolojan evită să vorbească despre miliardele promise pentru A7 și A8
Eveniment

Autostrăzile Moldovei, sub semnul întrebării: Bolojan evită să vorbească despre miliardele promise pentru A7 și A8

Declarațiile făcute de premierul Ilie Bolojan în timpul vizitei de weekend la Iași alimentează temerile privind lipsa fondurilor necesare pentru marile autostrăzi din Moldova. Temeri pentru autostrăzile A7 și A8 Șeful Guvernului a vorbit doar despre proiectele finanțate prin PNRR care trebuie finalizate până la sfârșitul lunii august, evitând să ofere detalii despre programul SAFE, pe care se bazau Autostrada Unirii A8 și ultimul segment al Autostrăzii Moldovei A7. Citește și: Chestorul Georgian Drăgan „Bebeto”, tânăr bugetar, a deținut patru apartamente, din care trei, în București Spre deosebire de declarațiile făcute în luna ianuarie, premierul nu a mai menționat miliardele de euro estimate inițial pentru infrastructura rutieră din regiune. Lipsa unor clarificări concrete a stârnit noi îngrijorări legate de viitorul proiectelor de autostradă așteptate de ani de zile în Iași și întreaga Moldovă. Continuarea, în Ziarul de Iași

Un jandarm a rupt tăcerea despre un polițist șpăgar. Viața lui s-a transformat apoi într-un coșmar
Eveniment

Un jandarm a rupt tăcerea despre un polițist șpăgar. Viața lui s-a transformat apoi într-un coșmar

Un polițist din Iași, acuzat că a închis ochii la încălcarea legii în schimbul unor favoruri, a fost denunțat chiar de jandarmul cu care făcea echipaj. Polițist șpăgar, demascat de un jandarm Potrivit anchetatorilor, proprietarul unui service auto unde agenții își reparau gratuit mașinile ar fi scăpat de suspendarea permisului de conducere în urma unei înțelegeri ilegale. Citește și: Chestorul Georgian Drăgan „Bebeto”, tânăr bugetar, a deținut patru apartamente, din care trei, în București Cazul a dus la arestarea polițistului și a șefului său, însă jandarmul care a raportat faptele susține că a devenit ulterior ținta șicanelor și presiunilor la locul de muncă. Etichetat drept „turnător” de colegi, acesta ar fi ajuns să regrete că a ales să respecte legea și să vorbească despre presupusele acte de corupție. Continuarea, în Ziarul de Iași

Primul parklift din Iași a ruginit înainte să fie folosit: aproape 100 de locuri de parcare zac nefolosite din cauza birocrației
Eveniment

Primul parklift din Iași a ruginit înainte să fie folosit: aproape 100 de locuri de parcare zac nefolosite din cauza birocrației

Parklifturile câștigă tot mai mult teren în Iași, pe fondul lipsei acute de locuri de parcare și al creșterii numărului de autoturisme. Primul parklift din Iași, abandonat Aceste structuri metalice cu platforme suprapuse reprezintă o soluție modernă pentru parcarea mașinilor în spații restrânse, fiind tot mai des întâlnite lângă blocurile noi. Citește și: Chestorul Georgian Drăgan „Bebeto”, tânăr bugetar, a deținut patru apartamente, din care trei, în București Totuși, primul parklift construit în Iași, amplasat lângă blocul Mercur Mary din Podu-Roș, rămâne însă nefuncțional, deși are aproape 100 de locuri de parcare. Potrivit autorităților locale, instalația nu a primit încă toate avizele și documentele necesare recepției finale, motiv pentru care locatarii nu o pot utiliza nici astăzi. Continuarea, în Ziarul de Iași

Rusia mai are câteva luni în care poate dicta pacea, susține șeful spionajului estonian. Rapoarte oficiale confirmă avertismentul
Internațional

Rusia mai are câteva luni în care poate dicta pacea, susține șeful spionajului estonian. Rapoarte oficiale confirmă avertismentul

Rusia începe să resimtă tot mai acut costurile războiului din Ucraina, iar presiunea militară, economică și socială asupra regimului lui Vladimir Putin crește într-un ritm accelerat, avertizează șeful Serviciului de Informații Externe al Estoniei, Kaupo Rosin. Într-un interviu acordat CNN, oficialul estonian a declarat că Moscova ar mai avea doar patru sau cinci luni în care poate încerca să impună condițiile unei eventuale păci dintr-o poziție de forță. Declarațiile lui Rosin sunt întărite de evaluările serviciilor occidentale de informații, datele economice și analizele privind situația de pe front confirmă din tot mai multe direcții că Rusia intră într-o etapă de uzură strategică tot mai dificil de gestionat. „Timpul nu este de partea Rusiei” Potrivit lui Kaupo Rosin, Kremlinul se confruntă cu probleme tot mai serioase atât pe front, cât și în interiorul Rusiei. Citește și: Povestea reală din spatele filmului „Fjord”: cazul Bodnariu care a zguduit sistemul norvegian de protecție a copilului Șeful serviciului de informații estonian spune că pierderile umane uriașe, dificultățile economice și tensiunile sociale ar putea forța Moscova să intre în negocieri reale privind pacea. „Timpul nu este de partea Rusiei”, a declarat Rosin pentru CNN. În calitate de șef al serviciului de informații al unei țări NATO aflate la granița cu Rusia și fostă republică sovietică, Rosin susține că urmărește atent dinamica internă din Federația Rusă și schimbările de discurs din cercurile apropiate Kremlinului. „Nu mai aud vorbindu-se despre o victorie totală. Oamenii de la Kremlin recunosc că situația de pe câmpul de luptă din Ucraina nu merge prea bine”, a afirmat oficialul estonian. Rusia pierde mai mulți soldați decât poate recruta Potrivit evaluărilor prezentate de Kaupo Rosin, Rusia începe să întâmpine dificultăți serioase în compensarea pierderilor de pe front. Analiștii citați de presa americană estimează că armata rusă pierde aproximativ 1.000 de militari pe zi, între morți și răniți, în timp ce avansul teritorial este extrem de redus — aproximativ 70 de metri pe zi. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat la jumătatea lunii mai că între 15.000 și 20.000 de soldați ruși sunt uciși lunar în conflictul din Ucraina. În același timp, Rusia ar fi înregistrat în aprilie prima pierdere netă lunară de teritoriu din ultimii aproape doi ani, potrivit rapoartelor citate de presa internațională. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că forțele ucrainene au recâștigat aproximativ 590 de kilometri pătrați de teritoriu de la începutul anului. Ucraina câștigă avantajul tehnologic în războiul dronelor În paralel cu blocajul de pe front, balanța tehnologică începe să se încline în favoarea Ucrainei, în special în domeniul dronelor. Analiștii citați de CNN susțin că dronele ucrainene de interceptare de nouă generație limitează tot mai eficient capacitatea Rusiei de a provoca distrugeri. Ministrul ucrainean al Apărării, Mihailo Fedorov, a declarat că numărul dronelor Shahed doborâte de dronele-interceptor s-a „dublat în ultimele patru luni”. Acest avantaj tehnologic ar putea reduce și mai mult capacitatea Rusiei de a obține câștiguri rapide pe front în perioada următoare. Kremlinul ar putea recurge la „mobilizare forțată” În opinia șefului serviciului de informații estonian, dacă situația militară continuă să se deterioreze, Kremlinul ar putea fi obligat să ia în calcul o nouă mobilizare masivă pentru a-și atinge obiectivul declarat: controlul întregii regiuni Donbas din estul Ucrainei. Rosin avertizează însă că o astfel de decizie ar putea deveni extrem de periculoasă pentru stabilitatea internă a regimului Putin. „Sunt foarte preocupați de stabilitatea internă și o monitorizează cu mare atenție. Nu este o decizie pe care ar lua-o foarte ușor”, a explicat oficialul estonian. O mobilizare parțială anunțată de Rusia în 2022 a provocat atunci proteste interne, panică și un exod masiv al bărbaților apți de luptă către statele vecine. Serviciile nordice și baltice avertizează asupra strategiei Rusiei Declarațiile lui Kaupo Rosin se înscriu într-un context mai larg de avertismente venite din partea serviciilor de informații nordice și baltice. Evaluările recente din Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Suedia, Norvegia și Danemarca arată o concluzie comună: Rusia își militarizează economia, își reconstruiește capacitățile militare și intensifică utilizarea instrumentelor hibride împotriva Europei. Totuși, Moscova începe să resimtă costurile uriașe ale războiului și că fereastra în care Kremlinul poate negocia dintr-o poziție dominantă s-ar putea închide treptat în următoarele luni. Potrivit evaluărilor occidentale, deși Rusia nu se află în pragul colapsului, presiunea acumulată pe front și în interiorul economiei ruse ar putea limita capacitatea Kremlinului de a continua războiul în aceleași condiții ca până acum. Pierderea accesului la rețelele Starlink Un raport oficial publicat de DIA evidențiază faptul că forțele ruse au început să piardă teren și dinamică după ce au rămas fără acces la rețelele Starlink folosite anterior pentru coordonarea atacurilor. DIA notează că armata ucraineană a exploatat rapid aceste vulnerabilități structurale ale Rusiei. În paralel, Serviciul de Informații Externe al Ucrainei (SZRU) a arătat că în primul trimestru din 2026 Ministerul Rus al Apărării a reușit să semneze doar în jur de 70.500 de contracte militare, mult sub cota lunară minimă necesară pentru a acoperi pierderile, provocând o scădere netă a capacității de luptă pe front. Presiunile din interiorul guvernului rus Această fereastră limitată este confirmată indirect chiar de cifrele economice oficiale de la Moscova. Vicepremierul rus Alexander Novak a fost nevoit să reducă drastic prognoza de creștere economică a Rusiei pentru 2026 de la 1,3% la doar 0,4%, invocând exact penuria severă de forță de muncă (soldații fiind blocați pe front sau morți) și efectul cumulativ al atacurilor ucrainene asupra infrastructurii energetice. Epuizarea resurselor strategice Tot mai multe evaluări occidentale sugerează că Rusia forțează deliberat escaladarea în aceste 4-5 luni (inclusiv prin utilizarea de noi sisteme de rachete ca amenințare politică) tocmai pentru că știe că resursele sale strategice se apropie de un punct critic de epuizare, iar după acest interval va fi forțată să accepte compromisuri. Date centralizate transmise de oficiali occidentali către agențiile de presă (precum Bloomberg) confirmă că Moscova suferă un deficit net de trupe. Pierderile ireversibile și răniții depășesc constant cota de recrutare contractuală.

„Fjord”, cel mai controversat film de la Cannes: americanii îl laudă, europenii sunt reținuți
Eveniment

„Fjord”, cel mai controversat film de la Cannes: americanii îl laudă, europenii sunt reținuți

Timp de decenii, cinemaul românesc a fost privit în Occident ca o oglindă a traumelor Europei de Est, corupție, abuz instituțional, sărăcie și neîncredere în stat. Odată cu „Fjord”, noul film al lui Cristian Mungiu, premiat la Cannes, perspectiva pare să se inverseze. Pentru prima dată după mulți ani, un film românesc nu mai vorbește despre fisurile Estului, ci despre anxietățile morale ale Vestului. Iar faptul că tocmai Norvegia, simbol al social-democrației, al protecției sociale și al încrederii în instituții, se regăsește sub lupa unui regizor român a provocat un disconfort vizibil în presa europeană. Americanii îl laudă, europenii sunt rezervați Deși filmul „Fjord” al lui Cristian Mungiu tocmai a fost recompensat cu prestigiosul trofeu Palme d'Or la Cannes 2026, proiecția sa a polarizat masiv criticii internaționali. Citește și: Ministrul Predoiu ignoră scandalul Drăgan/Recorder și laudă niște acțiuni banale ale Internelor În timp ce publicații americane de top l-au lăudat ca fiind o capodoperă, marii cronicari din Marea Britanie și jurnaliștii de festival au publicat critici negative sau rezervate. SUA laudă filmul lui Mungiu Presa americană de specialitate a reacționat entuziasmat, oferind recenzii extrem de laudative pentru „Fjord”. Criticii din SUA au apreciat maturitatea regizorală a lui Cristian Mungiu, complexitatea morală a poveștii și prestațiile de excepție ale actorilor. Variety descrie filmul drept o operă „briliant înnodată” și absolut „captivantă”. Guy Lodge laudă imaginea în format widescreen semnată de Tudor Vladimir Panduru, în nuanțe reci, argintii, care obligă spectatorul să privească atent. Variety subliniază că filmul este „perfect acordat la posibilitățile tot mai mari ale lumii moderne pentru neînțelegere și conflict”. The Hollywood Reporter oferă elogii speciale lui Sebastian Stan, menționând că rolul tatălui (Mihai) demonstrează o „gamă interpretativă considerabilă care este prea rar recunoscută”, reușind să facă din acest bărbat arogant și ultra-conservator un personaj profund decent și devotat copiilor săi. În The New York Times, reputatata jurnalistă Manohla Dargis a evidențiat succesul filmului imediat după câștigarea Palme d'Or. The New York Times notează că „Fjord” excelează tocmai prin modul profund în care explorează tensiunea mocnită dintre conservatorismul religios și liberalismul social modern, fără a cădea în capcane simplist. Cel mai controversat film de la Cannes Pe de altă parte, presa din Europa a fost cel mult reținută în privința filmului lui Mungiu. BBC observă că una dintre marile surse de controversă ale filmului „Fjord” este faptul că inversează convențiile morale ale cinemaului de autor occidental. În mod neobișnuit pentru un film de festival, notează publicația britanică, pelicula privește cu scepticism personajele liberale și manifestă empatie față de personajele creștin-conservatoare. Tocmai această perspectivă a transformat filmul lui Cristian Mungiu într-unul dintre cele mai divizive titluri de la Cannes, criticii oscilând între acuzații de propagandă reacționară și elogii pentru inteligența și complexitatea morală a poveștii. BBC remarcă și faptul că niciun alt film din competiție nu a generat atât de multe discuții și dispute, semn că „Fjord” atinge o anxietate culturală profundă în societatea occidentală. Lipsa de intensitate și ritmul „fără vlagă” În The Guardian, Peter Bradshaw, reputatul critic britanic, a oferit filmului o recenzie dură, descriind pelicula ca fiind un film „anticlimactic și lipsit de vlagă” (an anticlimactic, underpowered movie). Bradshaw argumentează că, spre deosebire de capodoperele anterioare ale lui Mungiu, „Fjord” nu reușește să livreze în mod convingător o „adevărată revelație” sau un adevăr arzător despre relațiile dintre personaje, lăsând spectatorul parțial nemulțumit. Absența perspectivei copiilor O altă critică majoră adusă scenariului a venit din partea BFI, ccea mai importantă instituție culturală dedicată cinematografiei din Marea Britanie. BFI susține că Mungiu a refuzat să exploreze adevărat ce înseamnă abuzul fizic (dacă o palmă dată ca disciplină este acceptabilă sau nu) și, mai grav, îi scoate complet de pe scenă exact pe cei care ar putea clarifica lucrurile: copiii înșiși, ale căror traume trec pe plan secundar în favoarea războiului ideologic dintre adulți. Presa din Norvegia despre filmul lui Mungiu Norvegia a fost direct vizată de filmul lui Mungiu, "Fjord" având la bază cazul familiei Bodnariu și scandalul care a implicat sistemul de protecție a copilului din țara nordică. „Critici dure la adresa protecției copilului din Norvegia”, a titrat NRK (echivalentul norvegian al BBC-ului britanic) NRK remarcă faptul că una dintre cele mai interesante dimensiuni ale filmului „Fjord” este perspectiva din care Cristian Mungiu privește societatea norvegiană: „este interesant de văzut cum arată social-democrația noastră norvegiană printr-o lentilă românească”. Criticul observă că regizorul român transformă un sistem considerat model de echilibru și protecție socială într-un spațiu al suspiciunii și rigidității instituționale, văzut prin ochii unei familii venite din Europa de Est. „Regizorul și scenaristul Cristian Mungiu aduce, de fapt, critici tăioase sistemului de protecție a copilului din Norvegia.” NRK notează că filmul provoacă disconfort tocmai pentru că pune sub semnul întrebării mecanismele unui stat care se percepe drept tolerant și bine intenționat, dar care poate deveni rece și intimidant în raport cu individul. Un film „nemilos” Cotidianul norvegian Aftenposten descrie „Fjord” drept un „film scandalos despre protecția copilului din Norvegia”, subliniind caracterul incomod și provocator al noii producții semnate de Cristian Mungiu. „Filmul nemilos este inspirat de un caz real care a stârnit proteste masive împotriva sistemului norvegian de protecție a copilului.” Publicația notează că regizorul, cunoscut pentru filmele sale despre corupție, rasism și traumele sociale din România postcomunistă, își îndreaptă acum privirea critică spre sistemul norvegian de protecție a copilului. „Regizorul Cristian Mungiu a investigat timp de peste 20 de ani condițiile inacceptabile din țara sa natală, România, cum ar fi corupția, rasismul și condițiile dificile de viață ale orfanilor. Nu este mai puțin dureros când acum critică sistemul norvegian de protecție a copilului.” Aftenposten observă că filmul, inspirat de un caz real care a provocat proteste internaționale împotriva Barnevernet (sistemul de protecție a copilului din Norvegia), construiește o poveste dură și lipsită de concesii emoționale.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră