joi 25 decembrie
Login Abonează-te
DeFapt.ro

Categorie: Internațional

5133 articole
Internațional

Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică

Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică. În ciuda crizei economice, a stilului autoritar de guvernare și chiar în ciuda revoltelor populare care au survenit în urma cutremurului devastator de la începutul anului, Recep Tayyip Erdoğan, cel care a dominat politica Turciei în ultimii douăzeci de ani, va rămâne președintele țării pentru încă un mandat. Erdoğan e un autocrat declarat, încă de la începutul carierei sale politice. Pe când era primar al Istanbului acesta a afirmat: "Democrația este doar trenul în care ne urcăm până ajungem la destinație.". Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică Turcii vor da un vot negativ guvernului și președintelui actual – preziceau numeroși analiști, dar și sondaje, bazându-se atât pe contextul social, politic și economic din Turcia, cât și pe revolta oamenilor în urma cutremurului recent. În ciuda tuturor predicțiilor, însă, oamenii au votat pentru președintele actual, atât la alegerile prezidențiale, cât și la cele parlamentare, voturi masive venind și din partea diaspore turce, care a sărbătorit cu fast în marile orașe europene. De ce îl iubesc turcii pe Erdoğan? Pe când Kemal Kılıçdaroğlu este membru al CHP, cel mai vechi partid din Turcia, fondat de Atatürk, cel care a impus statul laic, Erdoğan e mai pe placul populației evlavioase, temătoare că drepturile lor ar putea fi reduse în cazul unei schimbări de guvern - deși alianța de opoziție condusă de Kılıçdaroğlu a afirmat în mod repetat că nu plănuiește așa ceva. În plus, Kılıçdaroğlu și-a exprimat, în repetate rînduri, dorința de a apropia Turcia de Uniunea Europeană și, potrivit lui Bayram Balci, cercetător CNRS la CERI-Sciences Po, mai ales în vremurile acestea, turcii vor stabilitate, nu alianțe care ar putea antrena Turcia în disputele internaționale. În primul rând, susține analistul, opoziția, formată din șase partide politice diferite din punct de vedere ideologic, de la social-democrație la naționalism și islamism, a provocat neliniște printre alegători, varietatea și eterogenitatea formațiunii opozante fiind percepute ca o slăbiciune – cum ar putea o opoziție atât de diversă să rămână unită și să gestioneze numeroasele probleme ale țării? "Măreția Turciei" vs factorul kurd În al doilea rând, principalul obiectiv al opoziției a părut a fi mai degrabă înfrângerea lui Erdogan, programul său economic și politica externă nefiind suficient de convingătoare. "Singura diferență reală dintre opoziție și guvern privea libertățile și statul de drept, care au fost deosebit de afectate în ultimii ani și de aceea plasate în centrul campaniei electorale a opoziției. Dar s-a dovedit că nu aceasta era prioritatea majorității alegătorilor care, între statul de drept și securitatea promisă de Erdoğan, au ales menținerea ordinii, în detrimentul a mii de oameni care și-au pierdut drepturile", susține Bayram Balci. În al treilea rând, Erdoğan a marșat puternic pe "măreția națiunii și influența Turciei pe scena internațională", demonstrațiile și manifestările din ultimii ani ale performanțelor industriei de armament a țării atrăgând atenția oamenilor, într-o țară în care "mândria națională nu este un concept gol". Nu în ultimul rând, votul kurzilor a fost mai degrabă dăunător pentru opoziție. Electoratul, sensibil la situația de securitate a țării, a acceptat propaganda guvernului, conform căruia rivalii săi aveau "sprijinul teroriștilor" – referirea fiind la partidul pro-kurd HDP, care, deși nu face parte oficial din alianța anti-Erdogan, a cerut ca Kılıçdaroğlu să fie ales: "Pentru populația turcă, care a fost supusă diferitelor atacuri ale kurzilor, acesta a fost un argument major în favoarea votului pentru Erdogan, care dă impresia că va face o treabă mai bună pentru a le asigura siguranța.". Revenirea iașmacului, esențială "Oamenii noștri îl iubesc pe Erdoğan", a declarat Bayram Yavuz Onay, primarul orașului Orta, unde președintele în funcție a obținut peste 88% dintre voturi. Este un oraș, ca multe altele, unde vechiul și noul lider a devenit aproape un cult. Primarul povestește că, pe când era tânăr, a intrat în armată, dar soției nu i-a fost permis să participe la ceremonia de depunere a jurământului, din cauză că purta iașmac (voalul turcesc). La acea vreme, ordinul secular al statului era interpretat atât de strict, încât femeilor cu iașmac nu li se permitea nici să studieze la universități, nici să lucreze în sectorul public. Însă, sub Erdoğan, legea a fost schimbată - voalul, ca simbol religios și politic, fiind permis în viața publică. "Fiica mea și sora mea nu își acoperă părul. Dar soția mea și mama mea o fac. Cum putem exclude oamenii, doar pentru că poartă iașmac? Nu poți restricționa libertatea oamenilor. Cu cât încerci mai mult, cu atât oamenii se vor luptă pentru asta.", a spus edilul. Întrebat fiind despre libertate și drepturi, Erdoğan fiind temut tocmai pentru politicile sale represive, Onay vorbește despre apărarea tradițiilor și despre stabilitate, dând exemplu retragerea Turciei din convenția internațională pentru protejarea femeilor împotriva violenței, "Convenția de la Istanbul". În opinia sa, din cauza acestei convenții, în Turcia "numărul de divorțuri a crescut": "Nici măcar nu te poți certa cu soția, că femeia va suna imediat poliția. Va spune că soțul a țipat la ea sau a încercat să o lovească, iar soțul primește imediat o interdicție de contact de trei luni.". Cultul lui Erdoğan, care nu ascultă de Biden sau Putin Mesut Canbaz, farmacist din Orta, mărturisește că a votat pentru Erdoğan pentru că susține politica externă promovată de acesta. Pe când Kılıçdaroğlu "voia să lucreze cu țări străine, nu cu cetățeni, ceea ce ne-ar submina independența", Erdoğan e "un om puternic, autonom, care nu ascultă nici de Biden, nici de Putin". În ceea ce privește relațiile internaționale ale Turciei, farmacistul afirmă: "Când soarele va ieși din vest, ne vom întoarce spre vest. Dacă iese de la est, ne vom întoarce spre est.". Kismet Sarici, o casnică de 65 de ani, a votat pentru președintele în funcție deși fiica ei a părăsit de mulți ani Turcia, locuind în Germania: "Ne place totul la el. Aș putea vorbi ani de zile și totuși niciodată nu poți enumera tot ce a făcut Erdoğan pentru noi.". Întrebată de starea economică precară din Turcia, Sarici o pune pe seama "puterilor străine care vor să-i facă rău lui Erdogan.". Diaspora turcă, majoritar cu președintele în funcție Dintre țările europene cu cele mai mari comunități turce, cele mai multe voturi pentru Erdoğan au venit din Austria, unde peste 73% dintre turci au votat pentru președintele în funcție și doar 26,12% pentru Kemal Kılıçdaroğlu. Pe locul doi s-au situat Țările de Jos, cu 70,4%, urmate de Germania, cu aproximativ 67,4%, și Franța, cu 66,6%. Citește și: Rafila minte din nou: „Un director financiar într-un mare spital are în jur de 3.000 de lei salariu”. Datele publice arată că aceștia au circa 8.800 de lei, net, fără sporuri La polul opus s-au situat Marea Britanie, Suedia și Elveția, unde voturile diasporei au mers în favoarea lui Kılıçdaroğlu. Duminică seara, bulevardele Vienei au fost blocate de zeci de mii de demonstranți, simpatizanți ai lui Erdoğan, care au sărbătorit rezultatele alegerilor prin mitinguri spontane, de proporții. La fel s-a întâmplat și în multe orașe din Germania, unde străzile au fost inundate de coloane lungi de mașini, claxonând și arborând steagul Turciei. Deputatul AKP Muhammed Fatih Toprak a postat pe pagina sa de Twitter mai multe videoclipuri cu astfel de manifestații în orașe europene, comentând că "Secolul turc începe cu o mare victorie a Turciei.". "Salutul lupului gri" Au existat însă și reacții de indignare, din cauză că participanții la demonstrații au folosit "salutul lupului gri", simbolul naționaliștilor turci. Cansu Özdemir, deputat în Parlamentul de la Hamburg, a comentat pe Twitter: "Pe străzile europene puteți vedea din nou cât de vesel a fost arătat salutul fascist al lupului. Fascismul și islamismul turcesc continuă să aibă mână liberă în Germania.". În Franța, la Lyon, susținătorii lui Erdogan sunt de toate vârstele. Derya, 20 de ani, locuiește cu părinții în La Côte-Saint-André: "Îmi place Erdoğan de când eram mică. Cu toții suntem mândri de el.". Sermin Tanriverdi, de profesie cizmar, locuiește în Franța, dar acuză presa franceză: "Televiziunea franceză îl critică mult, dar nu spune adevărul. A făcut mult bine pentru țara lui. De când este acolo, lucrurile s-au schimbat, este magnific.". "Multora nu le place, dar a adus multe schimbări pozitive", adaugă Davut Lalkan, sticlar din Autun, adăugând: "Ne-am recâștigat respectul. Începem să luăm fața Europei!".

Tătucul Erdoğan oferă stabilitate religioasă, politică (sursa: Facebook/Recep Tayyip Erdoğan)
România, doar rezervă logistică pentru Moldova (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Internațional

România, doar rezervă logistică pentru Moldova

România, doar rezervă logistică pentru Moldova. Peste 2.500 de invitaţi din aproape toate statele Europei vor participa pe 1 Iunie la reuniunea Comunităţii Politice Europene de la Chişinău. România, doar rezervă logistică pentru Moldova Încă nu se ştie câţi dintre ei se vor opri şi la Iaşi, dar aeroportul de aici va găzdui în mod sigur avioane ale delegaţiilor. Spaţiul aerian al Republicii Moldova se va închide din nou, săptămâna viitoare. Citește și: Judecătorul Danileț, atacat dur online pentru că a expus veniturile imense ale sindicaliștilor din învățământ: între 21.000 și 44.000 de lei lunar De data aceasta, măsura va dura doar ceva mai mult de o zi şi se referă exclusiv la zborurile aeronavelor civile. Continuarea, în Ziarul de Iași.

Prigojin, marioneta politică a lui Putin (sursa: vk.com/Concord)
Internațional

Prigojin, marioneta politică a lui Putin

Prigojin, marioneta politică a lui Putin. Liderul grupării ruse de mercenari Wagner care a ocupat oraşul ucrainean Bahmut, Evgheni Prigojin, a acuzat duminică oficiali ai Kremlinului că au interzis presei ruse de stat să relateze despre el şi i-a avertizat că o asemenea greşeală ar putea conduce la o reacţie a poporului rus împotriva lor în lunile următoare. Nu mai vrea să fie bucătar, se vrea "măcelar" Fondator al grupării Wagner, Prigojin a devenit în cele 15 luni de când Rusia a pornit războiul contra Ucrainei cel mai vizibil membru al cercului apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin. Fost furnizor de servicii de catering pentru preşedinţia rusă, supranumit tocmai de aceea "bucătarul lui Putin", Prigojin a afirmat în glumă săptămâna trecută că ar trebui să i se spună mai degrabă "măcelarul lui Putin", în urma succeselor înregistrate pe front de gruparea sa, în contrast cu succesiunea de eşecuri ale trupelor regulate ruse. După luni de lupte sângeroase cu armata ucraineană, gruparea Wagner a cucerit luna aceasta oraşul Bahmut, dar rolul lui Prigojin în această victorie a fost minimalizat de televiziunea de stat rusă. Aceasta a ignorat timp de 20 de ore ştirea despre cucerirea Bahmutului, iar când a difuzat-o a scos din ea discursul victorios al lui Prigojin, publicând în schimb un mesaj de felicitare de 36 de cuvinte din partea Kremlinului adresat grupării Wagner. Prigojin, marioneta politică a lui Putin "Sunt absolut convins că au interzis (relatarea). Aceşti birocraţi de la nivel înalt, aceia închişi în turnurile Kremlinului, încearcă să le închidă tuturor gura pentru a nu vorbi despre Wagner", spune Prigojin într-un mesaj audio difuzat duminică şi crede că această abordare va conduce la o reacţie din partea populaţiei. "Pe termen lung - şi termen lung înseamnă două sau trei luni - ei vor primi o palmă din partea oamenilor pentru că încearcă să le închidă tuturor ochii şi urechile", speră liderul Wagner. Citește și: Prigojin a rămas fără mercenari: Wagner a ajuns să recruteze pe Pornhub, în licee din Rusia și în Afganistan, țară din care ar putea ajunge în Ucraina mii de foști soldați În vârstă de 61 de ani, Evgheni Prigojin s-a remarcat prin disciplina dură impusă în rândul luptătorilor săi şi prin limbajul jignitor la adresa establishment-ului militar de la Moscova, inclusiv la adresa ministrului apărării Serghei Şoigu, acuzând în repetate rânduri Ministerul rus al Apărării că nu furnizează muniţii grupării Wagner. Pe canalul său oficial de Telegram, Prigojin infirmă că ar fi interesat de politică, dar mai multe scenarii electorale moscovite îl dau drept actor politic în alegerile de la anul. Convenabila tăcere a Kremlinului Dar Kremlinul şi Ministerul Apărării au trecut cu vederea până în prezent izbucnirile verbale ale lui Prigojin, care par să facă notă discordantă cu practicile sistemului politic bine controlat de Putin. Kremlinul nu a răspuns unei cereri de a comenta ultimele afirmaţii ale lui Prigojin, afirmând doar că obiectivele "operaţiunii militare speciale" din Ucraina vor fi atinse, în pofida a ceea ce a numit războiul prin intermediar (proxy-war) pe care Occidentul l-ar duce împotriva Rusiei în Ucraina. Citește și: Judecătorul Danileț, atacat dur online pentru că a expus veniturile imense ale sindicaliștilor din învățământ: între 21.000 și 44.000 de lei lunar În mesajul său de duminică, Prigojin mai spune că în bătălia de la Bahmut au fost ucişi circa 72.000 de soldaţi ucraineni şi au fost răniţi între 100.000 şi 140.000, un bilanţ neconfirmat de vreo sursă independentă. Atât Rusia cât şi Ucraina nu publică date despre pierderile în rândul propriilor trupe, în schimb le exagerează pe cele ale adversarului. De partea sa, Kievul afirmă că pierderile ruseşti în această bătălie sunt mai mari decât cele ucrainene, întrucât trupele ruse au fost în ofensivă, susţinând totodată că trupele ucrainene încă ar mai controla o mică parte din Bahmut. Prigojin a anunţat retragerea trupelor Wagner din acest oraş, întrucât şi-au atins obiectivul, şi predarea poziţiilor cucerite către trupele regulate ale armatei ruse.

Halep's harasser, rugby-football corruption scandal (sursa: itia.tennis)
Internațional

Halep's harasser, rugby-football corruption scandal

Halep's harasser, rugby-football corruption scandal. Karen Moorhouse (pictured) is the CEO of the ITIA (International Tennis Integrity Agency), the organisation that accused Simona Halep of doping without allowing her to defend herself. Moorhouse was appointed CEO of the ITIA in February this year. Previously, she was a member of the board of the UK Rugby Football League. The Bradford Bulls scheme In this capacity, Karen Moorhouse, along with the entire board of the Rugby Football League (RFL), engineered the takeover of the Bradford Bulls by a businessman connected to a former RFL boss, amid financial scandals that should have led to the team being severely sanctioned by the RFL. In October 2019, when the scandal was at its height, an article was published in the Total Rugby League publication showing that Karen Moorhouse herself had publicly vouched for the toxic shareholding of the Brandford Bulls. The headline of the article was "Comment: If the RFL have nothing to hide on Bradford, it’s time to be transparent: 15 burning questions that need answering". An investigation called for, never done "For nigh on a decade, rugby league in Bradford has been dragged through the mud by owners not fit for purpose, various financial scandals and a slow but steady alienation of the city’s fanbase. 2017 should have been a line in the sand moment, with a new company, no debts to inherit and the chance to move for sustainability. But less than three years on, Bradford Bulls find themselves in the same situation once again. The news of a new consortium involving former RFL boss Nigel Wood taking charge will prompt more questions than answers, as has often been the case with Bradford. Calls are rightly growing for the governing body to be subject to a full enquiry into every Bradford-related decision – which includes Odsal – from 2012 (when the head lease was purchased by the RFL) to the present day. That is now a must.", Aaron Bower, author of the article, wrote. Halep's harasser, rugby-football corruption scandal Bower continued: "Of course, if the RFL have nothing to hide, then they would co-operate with a full enquiry. They’d also be open, transparent and honest about everything that has happened. You may argue ‘why would they do such a thing’? Well, the answer is that they supposedly care about their integrity as a governing body. With the pressure now on their shoulders greater than ever before, their integrity is now being called into question. So in that regard, here are 15 questions for the governing body to answer.". Among the 15 questions Bower asked was one addressed directly to Karen Moorhouse: " (...) how can it be good for the sport’s integrity that a man who was involved in the process of appointing former owners – failed owners – in charge of this club is now involved in the ownership of it himself? Do the RFL accept some level of accountability for the current situation of Bradford given they backed a consortium that has irrefutably proven to be a failure? Karen Moorhouse said in 2017 that the RFL were confident the Andrew Chalmers consortium would ‘provide an exciting and stable future for rugby league in the city’. What does the governing body think of those comments now?" Conflicts of interest clear as day Karen Moorhouse, the current head of the ITIA, has not answered those questions. But in November 2019, the LRF's (and her) boss at the time, Ralph Rimmer has. "RFL boss Ralph Rimmer has dismissed calls for a public inquiry into Bradford Bulls’ change in ownership, insisting the last two years have not been a “disaster”. Former RFL chief executive Nigel Wood is part of a consortium that has taken control of the four-time Super League champions. The change in ownership comes after a series of financial meltdowns that have included three administrations and a liquidation since 2012. Also read: Simona Halep subjected to "unthinkable harassment" by ITIA, says former coach Patrick Mouratoglu Accounts revealed the Bulls ran up over £1million of debt in the two years under previous owner, New Zealander Andrew Chalmers, a friend of Wood. Chalmers was handed control of the Bulls by the RFL in 2017, ahead of other prospective bidders, while Wood was in charge at rugby league’s governing body. The issue is further complicated by the fact that Wood was also at the helm of the RFL when they bought the lease for Odsal stadium in 2011, something they still own (...)", according to Mirror.

Putin insistă că învinge în Ucraina (sursa: kremlin.ru)
Internațional

Putin insistă că învinge în Ucraina

Putin insistă că învinge în Ucraina. Kremlinul nu are interesul să pună capăt conflictului cu Ucraina, potrivit purtătorului de cuvânt al Preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov. Putin insistă că învinge în Ucraina Rusia îşi va duce "operaţiunea militară specială" până la capăt, până când îşi va afirma interesele şi îşi va atinge obiectivele - fie prin intermediul luptelor, fie al "altor mijloace disponibile", a declarat Peskov miercuri, citat de agenţia de presă TASS, folosind termenul preferat de Moscova pentru a descrie războiul pe care l-a declanşat asupra ţării vecine în urmă cu 15 luni. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Potrivit lui Peskov, la ora actuală nu sunt indicii că ar fi posibilă o soluţie paşnică. Negocierile cu Kievul nu sunt posibile pentru că leadership-ul Ucrainei "a interzis negocierile de orice fel cu Rusia", a afirmat Peskov. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a făcut din retragerea trupelor ruse de pe teritoriile ucrainene ocupate o precondiţie pentru negocierile de pace. Occidentul, vinovat de "instabilitate" În acelaşi timp, într-un mesaj video adresat în cadrul unei conferinţe de securitate de la Moscova, preşedintele rus Vladimir Putin a vorbit despre o "instabilitate în creştere în lume", în contextul războiului pe care el l-a ordonat în urmă cu aproape un an şi jumătate. Citește și: EXCLUSIV Cea care o hărțuiește pe Halep cu amânări în cazul de dopaj, în centrul unui scandal uriaș în Anglia cu suspiciuni de corupție în rugby. Karen Moorhouse, CEO al ITIA, și-a favorizat foști șefi Vladimir Putin a acuzat Occidentul de această instabilitate, afirmând că puterile occidentale încearcă să-şi menţină dominaţia globală în detrimentul altor ţări. Liderul de la Kremlin a acuzat din nou de "neocolonialism" statele occidentale care ajută Ucraina să se apere în faţa invaziei ruse prin livrări de arme.

Limuzină blindată atribuită patriarhului Kirill, accident (sursa: Telegram/SHOT)
Internațional

Limuzină blindată atribuită patriarhului Kirill, accident

Limuzină blindată atribuită patriarhului Kirill, accident. Un accident rutier în care au fost implicate un Aurus Senat și un Volvo a avut loc luni dimineață în centrul Moscovei. Canalul Telegram Baza, citat de Meduza, a relatat că o persoană a fost rănită, dar că a refuzat spitalizarea. Limuzină blindată atribuită patriarhului Kirill, accident Atât Baza, cât și canalul 112 au menționat că un Aurus cu același număr de înmatriculare ca cel implicat în accident a fost atribuit anterior șefului Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Cu toate acestea, o sursă din cadrul Bisericii a negat aceste informații pentru agenția de presă de stat Interfax. "În acest moment, Aurus-ul care îl transportă pe Patriarhul Kirill se oprește la Catedrala Hristos Mântuitorul", a declarat sursa. Citește și: Prigojin a rămas fără mercenari: Wagner a ajuns să recruteze pe Pornhub, în licee din Rusia și în Afganistan, țară din care ar putea ajunge în Ucraina mii de foști soldați Constructorul auto rus Aurus produce vehiculele folosite pentru transportul înalților oficiali ai țării și al cortegiilor lor.

Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan (sursa: Telegram/Prigozhin press group)
Internațional

Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan

Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan. În Rusia, potrivit legii, grupările armate private sunt ilegale, însă legea nu e aplicată în ceea ce privește Grupul Wagner, "armata din umbră" fiind prea importantă pentru Kremlin. În prezent, cu zeci de mii de luptători, mulți dintre ei antrenați de acum pe câmpul de luptă, Grupul Wagner e perceput, atât ca o amenințare militară, cât și ideologică. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online De ani buni, rețeaua de mass media și cea de social media controlate de Evgheni Prigojin (foto), lider declarat al Grupului Wagner, a interferat cu sistemele politice ale altor țări, precum alegerile din SUA, încercând să extindă operațiunile de dezinformare și influență politică și în țările din Uniunea Europeană, stârnind sentimente anti-NATO și anti-occidentale. Crimeea, locul de naștere al Wagner Grupul Wagner a acționat pentru prima dată în Ucraina, în 2014, unde a participat la anexarea Crimeei, fiind cunoscut și ca "Armata din umbră a lui Putin" sau "Mercenarii Rusiei". Mult timp s-a crezut că fondatorul grupului a fost Dmitri Utkin, un fost veteran al războiului din Cecenia, mai ales că numele grupului provine de la porecla lui Utkin, un admirator al lui Richard Wagner, compozitorul preferat al lui Adolf Hitler. Înclinațiile ideologice ale lui Utkin sunt, de altfel, tatuate pe corpul lui: simboluri naziste. De altfel, nici președintele Putin nu e străin de simpatiile neonazismului. Potrivit The New York Times, o mulțime de ideologi și neonaziști au călătorit de-a lungul timpului în Rusia, participând la o serie de conferințe și întâlniri pe teme neonaziste, Rusia primindu-i cu brațele deschise: "În întreaga colecție de naționaliști, populiști și neonaziști care a prins rădăcini de ambele maluri ale Atlanticului, domnul Putin e venerat pe scară largă ca un soi de cavaler alb: un simbol al forței, purității rasiale și al valorilor tradiționale creștine.". În 2021, jurnaliștii BBC au recuperat o tabletă Samsung, aparținînd unui mercenar Wagner, de pe un câmp de luptă din Libia. În tabletă s-au găsit atât informații despre crimele de război ale Grupului Wagner, instrucțiuni și hărți militare, cât și dovezi ale propagandei neo-naziste pe care mercenarii Kremlinului o lăsaseră în zonele de război în care au luptat, inclusiv un e-book "Mein Kampf". RIA FAN, brațul de dezinformare Deși Utkin a fost considerat multă vreme a fi fondatorul Wagner, master mind-ul a fost altcineva și, dacă primul activa pe câmpul de luptă, al doilea o făcea pe plan intern. Este vorba despre Evgheni Prigojin, care în primăvara anului 2014 a deschis o nouă companie media în Rusia, cu sediul la Sankt Petersburg, RIA FAN (Agenția federală de știri), care e încă cea mai puternică armă media a omului de afaceri Prigojin, făcând parte din holdingul Patriot Media Group. Din 2015, RIA FAN a raportat despre războiul din Siria și conflictul armat din Donbas, Rusia fiind întotdeauna bine prezentată, chiar și când avioanele de luptă rusești bombardau sate și orașe civile. În 2017, Agenția avea 30 de milioane de abonați. În timpul alegerilor prezidențiale din 2018, RIA FAN a încercat să influențeze direct politica din Rusia, jurnaliștii lui Prigojin primind instrucțiuni despre cum să scrie despre Vladimir Putin și să explice populației de ce este singurul candidat la președinție. De asemenea, Prigojin a plătit bloggeri populari pentru a duce campanii împotriva membrilor opoziției. În 2019, agenția lui Prigojin a creat dosare despre activiștii opoziției din Sankt Petersburg. O privire de ansamblu asupra bugetului arată că s-au alocat mii de euro pentru investigații asupra opozanților. Prigojin, tâlhar din adolescență În 1980, la vârsta de 18 ani, Prigojin a atacat o femeie în Sankt Petesburg, strângând-o de gât până când aceasta și-a pierdut cunoștința, apoi i-a furat banii, pantofii și bijuteriile. A fost unul dintre multele jafuri pentru care a fost condamnat la 13 ani de închisoare. Eliberat în 1990, în perioada de destrămare a Uniunii Sovietice, a reușit, în câțiva ani, să valorifice apariția capitalismului. La început, a vândut pe stradă hot dog, pregătiți în bucătărie cu mama lui, însă foarte rapid, a trecut la afaceri mai mari, ajungând să dețină acțiuni în câteva supermarketuri. La mijlocul anilor ‘90 deschide un restaurant, Casa Tradițiilor Vechi, bazat pe un concept deosebit de tot ce exista până atunci în Sankt Petersburg: strip-tease și mâncare bună. În scurt timp, restaurantul a început să fie frecventat de elitele de afaceri și politice. Printre clienți, primarul Sankt Petersburgului, Anatoli Sobchak, și viceprimarul de atunci, Vladimir Putin. Așa a început prietenia dintre Putin și Prigojin. Devenind o figură politică importantă, Putin l-a invitat pe Prigojin să organizeze evenimentele guvernamentale, oferindu-i, mai apoi, contracte cu statul din ce în ce mai mari – începând cu contracte de catering pentru școlile din Rusia (în valoare de peste 200 de milioane de euro), mai apoi pentru armată. Din aceste contracte pentru armată a apărut ideea armatei de mercenari. În 2014, când Putin ia decizia de a anexa Crimeea și de a invada Ucraina pentru prima dată, Kremlinul căuta modalități de a ascunde faptul că trupele sale sunt active în Ucraina, iar Prigojin a intervenit, oferindu-se să înființeze o companie militară privată care să facă munca murdară a Kremlinului, fără a implica statul rus. Înaintașii: "Corpul slavon" Dacă Prigojin a venit cu ideea înființării, Utkin s-a ocupat de infrastructură. După ce a părăsit armata, în 2013, Utkin a început să lucreze pentru Moran Security Group, o companie privată înființată de veterani militari ruși, implicată în misiuni de securitate și instrucție militară, în întreaga lume. În același an, managerii Grupului de Securitate Moran au înființat o nouă companie, denumită "Corpul slavon", pentru a "proteja câmpurile petroliere și conductele" din Siria în timpul războiului civil. Utkin a fost trimis în Siria ca membru al Corpului slavon, supraviețuind unei misiuni dezastruoase. În 2014, când i s-a încredințat misiunea de a crea Grupul Wagner, Utkin avea să apeleze la foștii tovarăși de arme din Corpul slavon. Un moment cheie pentru Prigojin a venit la sfârșitul anului 2015, când Putin a decis să intervină militar în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. Prigojin a primit atunci, din partea guvernului rus, contracte pentru alimente și provizii pentru armata rusă în valoare de peste un miliard de euro, trimițând, la schimb, trupele Wagner în Siria. În Siria, Wagner s-a impus mai întâi ca o forță de luptă formidabilă, mai apoi prin teroare – mercenarii Wagner fiind acuzați de numeroase crime de război. Dacă, în 2016, Wagner avea o mie de angajați, un an mai târziu, numărul acestora ajungea la cinci mii, urmând ca în 2018 armata de mercenari să aibă șase mii de angajați. În prezent, potrivit coordonatorului Consiliului Național de Securitate al Statelor Unite pentru Comunicații Strategice, John Kirby, Wagner are 50.000 de luptători în Ucraina. Bani publici, jafuri, resurse minerale Detaliile despre modul de finanțare și despre cine are responsabilitățile financiare în interiorul organizației sunt puține din cauza faptului că Grupul folosește foarte multe corporații fantomă pentru a putea face afaceri, fentând sancțiunile occidentale. E și cazul companiei Midas Resources, înregistrată în Madagascar, care derulează afaceri miniere în Republica Centrafricană. Experții au emis de ani de zile ipoteza că grupul primește finanțare semnificativă de la statul rus, suplimentând acești bani cu profituri din contractele de securitate și minerit de la guverne care nu aderă la sancțiuni. În plus, Grupul Wagner câștigă bani și pe alte căi: exploatarea minelor de aur și a lemnului prețios, câmpuri petroliere, jefuirea resurselor minerale de către mercenari în zonele lor de operare, în special în multe țări africane. Chiar dacă nu există informații oficiale despre modul în care sunt finanțate trupele Wagner, potrivit estimărilor SUA, în prezent armata de mercenari cheltuiește 100 de milioane de dolari pe lună pentru luptele din Ucraina. Un străin ucis în Ucraina valorează 10.000 de dolari Oficial, armata privată rusă oferă celor care vor să devină membri, pentru desfășurarea în zona de război, un salariu lunar de 240.000 de ruble (aproximativ 3.000 de euro). În anunțurile de recrutare sunt însă promise indemnizații și bonusuri, care vor fi discutate la interviul de angajare. Potrivit unor informații furnizate de luptători ai Grupului Wagner capturați de forțele ucrainene, mercenarii primesc un salariu de bază de 5.000 mii de euro, iar cu indemnizațiile cumulate (oferite la fiecare victorie) acesta ar ajunge până la 7.000 de dolari pe lună. În plus, există un bonus de 10.000 de dolari, dacă un mercenar Wagner ucide străinii care luptă pentru Ucraina, condiția pentru a primi bonusul fiind să prezinte pașaportul cadavrului drept dovadă. Armata privată garantează, de asemenea, angajaților, uniforme de luptă moderne, cele mai bune echipamente și cele mai bune arme, asigurare de viață și instruire de către instructori de înaltă calificare. Wagner recrutează pe Pornhub, în Afganistan Wagner ar fi recrutat în jur de 40.000 de prizonieri din închisorile Rusiei, Prigojin oferindu-le grațiere dacă supraviețuiau șase luni pe câmpurile de luptă din Ucraina. Însă, la începutul lunii februarie, Prigojin a declarat că recrutarea deținuților a încetat. Potrivit serviciilor secrete britanice, aproximativ jumătate dintre prizonierii angajați de Wagner angajat și trimiși pe front în Ucraina au fost omorâți. Cum Wagner a pierdut mulți luptători în bătălia pentru Bahmut, Prigojin a anunțat recent că vor fi înființate birouri de recrutare în toată țara. Însă Grupul Wagner nu se limitează doar la birouri de recrutare. La începutul lunii martie, Grupul Wagner a început să plaseze reclame pe Pornhub, cel mai mare site pornografic din lume ("Luptați alături de Compania militară privată Wagner, nu vă mai masturbați", reclamă lăudată de Prigojin, într-o declarație publicată pe Telegram), dar și în licee. Potrivit Ministerului britanic al Apărării, recrutori mascați Wagner au vizitat mai multe licee din Moscova pentru a discuta cu elevii, distribuindu-le chestionare pentru înrolare ("Recrutarea unui tânăr războinic"), pentru a le colecta informațiile de contact. Sârbii, de interes La începutul anului, președintele sârb a criticat faptul că pe site-urile web și grupurile de social media rusești au apărut anunțuri de recrutare, în limba sârbă, pentru grupul Wagner. Deși legislația sârbă interzice participarea cetățenilor săi la conflictele din străinătate, au existat voluntari sârbi care au luat parte și în trecut la luptele din Ucraina din 2014, alături de forțele pro-ruse. În prezent, nu există informații oficiale despre străinii care se înrolează în Grupul Wagner, însă în timpul luptelor de la Bahmut, ucrainenii au arestat membri ai Grupului Wagner, printre care germani, americani, francezi și sirieni. Afganii nu au nimic de pierdut Totuși, Gruparea Wagner are în vizor o țară anume, care ar putea să ofere un grup compact și mare de noi recruți: Afghanistan. Potrivit reprezentanților fostelor cercuri militare și de securitate din Afganistan, peste 10.000 de foști militari ar fi fost vizați de mesajele Wagner și, cel mai probabil, aceștia vor da curs ofertei: "Nu au țară, nu au locuri de muncă, și nici viitor. Nu au nimic de pierdut. Aici li se oferă în jur de patru dolari pe zi de muncă, (...) iar dacă Wagner le oferă 1.000 de dolari pentru a fi din nou bărbați luptători, nu vor respinge oferta. În plus, un nou recrut va putea convinge jumătate din vechea sa unitate să se alăture, pentru că sunt ca niște frați, și destul de curând, ai un întreg pluton.". Membrii fostului Corpului Național de Comando al Armatei de elită din Afganistan, abandonați de SUA și aliații occidentali când țara a căzut în mâinile talibanilor, au primit mesaje pentru recrutare din partea Wagner ("Oricine ar dori să meargă în Rusia cu un tratament mai bun și cu resurse bune: vă rog să-mi trimiteți numele, numele tatălui și gradul vostru militar"), însoțite de îndemnul de a ajuta la recrutarea altor membri ai unităților lor și de oferte care includ cetățenia rusă. Potrivit analiștilor, dacă ar accepta ofertele, balanța pe câmpul de luptă ucrainean s-ar putea înclina în favoarea Rusiei. Soldați ruși proaspăt încorporați, răpiți Pentru a-și mări rândurile, Wagner recurge la măsuri din ce în ce mai extreme. Recent, au apărut dezvăluiri că Gruparea răpește soldați din armata rusă, forțându-i să semneze contracte. Citește și: PNL amenință PSD că Ciucă își va depune mandatul la 26 mai, conform protocolului, indiferent de încheierea sau nu a negocierilor La începutul lunii aprilie, 500 de ruși mobilizați de armata rusă au fost trimiși cu avionul de la Kursk la Rostov-pe-Don pentru antrenament, însă ajunși acolo au fost urcați în camioane și transferați noaptea în regiunea ucraineană Lugansk, unde au fost obligați să semneze contracte cu Grupul Wagner, a dezvăluit Astra Press, citând mesajele pe care soldații le-au trimis, disperați, rudelor. Surse ruse au raportat ulterior că 100 de angajați mobilizați în regiunea Lugansk au dispărut din 7 aprilie, după ce au refuzat să semneze contracte cu Wagner.

Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa (sursa: Facebook/Emmanuel Macron)
Internațional

Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa

Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa. Potrivit unor date Eurostat, țări precum Norvegia, Suedia, sau Danemarca au cei mai mulți funcționari publici, proporțional cu numărul total de angajați. Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa În Norvegia, cota este de 30,7%, ceea ce înseamnă că aproape unul din trei angajați este angajat în sectorul public. Iar în Suedia și Danemarca cota e, de asemenea, peste 25%. La capătul opus al topului se situează Germania, cota reprezentând puțin peste 10% dintre lucrători. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În Franța, cifrele oficiale arată că puțin peste unul din cinci angajați (21,2%) lucrează în serviciul public, ceea ce reprezintă aproximativ 5,5 milioane de oameni. Cifra este mai mare decât media OCDE (18%). Însă în spatele cifrelor se ascund multe detalii – pe când în țările scandinave funcționarii publici nu au statut preferențial (precum pensii mai mari), nu același lucru se întâmplă în Germania sau în Franța. În Spania, creșterea angajărilor în sectorul public a fost, oficial, o măsură pentru a contracara șomajul, însă motivele electorale nu sunt excluse. Cu costurile de rigoare. Macron, promisiune electorală neonorată În campania electorală din 2017, Emmanuel Macron promitea eliminarea, pe parcursul mandatului său, a 120.000 de posturi de funcționar public (70.000 în autoritățile locale și 50.000 în funcția publică de stat). O promisiune pe care nu a respectat-o. După doi ani de mandat, în 2019, șeful statului a declarat că are de gând să "abandoneze" acest obiectiv, motivând că nu este sustenabil. Câteva săptămâni mai târziu, Gérald Darmanin, pe atunci ministru pentru Conturi Publice, a confirmat că guvernul nu va respecta această promisiune de campanie, din cauza situației economice și a "Vestelor galbene", stabilind un nou obiectiv: 85.000 de posturi de funcționari publici eliminate până în 2022. În 2021, ținta a fost desființarea a 70.000 de posturi, însă nici de data aceasta promisiunea nu a fost ținută. În timpul campaniei prezidențiale pentru al doilea mandat, Emmanuel Macron nu s-a mai angajat la nici o reducere a numărului de funcționari publici. Oficial, 5.674.000 de funcționari publici în Franța Oficial, potrivit ultimelor cifre, în Franța există 5.674.000 de funcționari publici, însă numărul lor pare a ajunge undeva la șapte milioane. Căci cifra oficială exclude numărul "operatorii de stat" (492.000) care e prevăzut într-o anexă a bugetului de stat pentru 2023. E vorba despre personalul din universități și școli de stat, organizații de cercetare precum CNRS sau CEA, personalul din muzee, agenții regionale de sănătate, toți beneficiind de toate privilegiile unui bugetar. Și anume: angajare pe viață, studii superioare gratuite, avansare pe bază de vechime, program redus de muncă, pensii mari și foarte mari (calculându-se, în pezent, în baza a 75% din media ultimelor șase luni în serviciu față de 50% din cei mai buni zece ani), locuințe publice alocate cu prioritate, vacanțe subvenționate etc. Alte două milioane de funcționari la secret Într-o altă anexă, bugetul de stat oferă o estimare pentru anul 2023, la rubrica "organisme private cu finanțare publică predominantă": 2% din totalul locurilor de muncă, adică 560.000. În 2009, în această anexă, cifra estimată era de 2,7% din totalul locurilor de muncă, iar în 2015, 1,4%, fluctuațiile arătând că nu e ușor de estimat numărul de angajați ai organizațiilor private care beneficiază de finanțare publică predominantă, precum asociațiile, care angajează în jur de două milioane de oameni. De asemenea, unii angajați ai La Poste și Orange (fostă France-Telecom), și angajați ai unor companii deținute 100% de stat, precum EDF, SNCF, RATP au statut de funcționar public, fără a fi incluși în statisticile funcționarilor publici – numărul acestora nu se cunoaște, invocându-se dreptul la confidențialitate. Germania, "republică de funcționari" În Germania crește numărul de funcționari publici, care în prezent se situează la 5,096 milioane. Cu toate acestea, Asociația funcționarilor publici (DBB) a criticat faptul că nu există suficient personal în sectorul public. Șeful DBB, Ulrich Silberbach, s-a referit la creșterea sarcinilor în multe domenii, adăugând că, potrivit evaluărilor, mai e nevoie de peste 360.000 de angajați la nivel național pentru a se furniza servicii, în mod adecvat. Pe de altă parte, există critici care susțin că Germania pe cale de a deveni o "republică de funcționari", reproșându-i lui Ulrich Silberbach că numărul angajaților din sectorul public crește de ani de zile, însă nu în domeniile utile cetățeanului, precum centrele de zi și clinici, profesori și ofițeri de poliție, ci mai ales în domenii care țin de instituții, în care investițiile ar trebui să meargă, nu înspre noi angajați, ci în direcția digitalizării. Un angajat la privat, muncă 91 de ani pentru pensie de funcționar Pe de altă parte, bugetarii germani beneficiază de multe avantaje. Nu plătesc taxe și au beneficii generoase la pensionare, mult mai mari decât cea a angajaților în sectorul privat. Tratamentul preferențial al funcționarilor publici a fost de altfel criticat de Rainer Holznagel, Președintele Federației Germane a Contribuabililor, care a comentat faptul că funcționarii publici primesc contracte pe viață și sunt scutiți de taxe: "Pe de o parte, acest lucru dăunează asigurărilor sociale statutare, deoarece se pierd venituri, iar pe de alta, dăunează contribuabililor, deoarece trebuie să finanțeze pensiile mari.". Nivelul pensiilor funcționarilor publici în Germania este deosebit de ridicat. Pentru a primi o pensie echivalentă cu cea a unui funcționar public, o persoană care lucrează în mediul privat ar trebui să muncească 91 de ani. În luna aprilie, la presiunea sindicatelor, Guvernul german a aprobat grile de salarizare mai mari pentru 2,5 milioane de lucrători din sectorul public. Mulți funcționari, puțini angajați În Spania, numărul funcționarilor publici a crescut de 5,3 ori mai mult decât numărul total de angajați din țară. Potrivit Labour Force Survey, ocuparea forței de muncă în rândul funcționarilor publici spanioli a crescut cu 95.800 de persoane în 2022, cea mai mare creștere înregistrată în grupul marilor economii euro, fiind depășită doar de Letonia, unde creșterea anuală a fost de 7,6% (ceea ce înseamnă, de fapt, 4.000 de angajați). Paradoxal, Spania a devenit liderul zonei euro în privința creșterii numărului de funcționari publici, fără însă a crea locuri noi de muncă, Guvernul fiind criticat că astfel realizează prin bugete ceea ce nu reușește prin politici, preferând să umfle ocuparea forței de muncă în administrațiile publice decât să faciliteze crearea de locuri de muncă pentru companii, susținând o economie reală. Spania, cei mai mulți șomeri din zona euro Potrivit Eurostat, În Spania, numărul funcționarilor publici este de 1,44 milioane, ceea ce reprezintă doar 7% din numărul total de angajați, însă datele se referă doar la angajații din sistemul guvernamental, nu la toți lucrătorii din sectorul public (precum sănătatea și învățământul), ceea ce ridică cifra la 3,53 milioane, adică 17,2% din totalul persoanelor angajate. Guvernul spaniol este criticat și pentru proasta funcționare a sistemului public, pe care, departe de a-l îmbunătăți, îl menține în mediocritate - potrivit Legii Funcției Publice, aprobată în ajunul alegerilor regionale, bugetarii care nu trec evaluarea performanței nu pot fi disponibilizați și nu-și pierd calitatea de funcționari publici. Citește și: Economist: O creștere cu 10% a salariilor profesorilor înseamnă un efort bugetar anual de 1,3 miliarde lei. Anvelopa pensiilor speciale: 12 miliarde lei! În plus, noul val de angajări are iz de scop electoral: cu cât ai mai mulți funcționari publici, cu atât primești mai multe voturi. Deși Guvernul se laudă că a creat locuri de muncă, noii angajați în sistemul public au contracte temporare, ceea ce scurtează listele de șomaj doar pentru o perioadă. Iar șomajul a devenit o reală problemă în Spania: în luna aprilie s-au înregistrat 2,8 milioane de șomeri, cea mai mare rată a șomajului din zona euro.

Revin la familii noi în Ucraina (sursa: ziaruldeiasi.ro)
Internațional

Revin la familii noi în Ucraina

Revin la familii noi în Ucraina. "Nina, Nina, ştii că o să mă întorc în Ucraina? O să vă fie dor de mine?". Revin la familii noi în Ucraina Întrebări la care în urmă cu şase luni nu s-ar fi gândit nimeni răsună acum pe holurile Şcolii Gimnaziale "Veronica Micle" din Bucium. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Nu pentru că n-ar fi sperat nimeni că războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei se va sfârşi. Citește și: GALERIE FOTO Miting impresionant la Chișinău pentru aderarea la UE. Peste 75.000 de participanți, rezoluție care cere modificarea Constituției și condamnă Rusia Ci pentru că unii copii refugiaţi ucraineni nu aveau o casă la care să se întoarcă încă dinainte ca primele rachete să treacă peste Nistru. Continuarea, în Ziarul de Iași.

Bahmut nu a fost cucerit de Wagner (sursa: Facebook/General Staff of the Armed Forces of Ukraine)
Internațional

Bahmut nu a fost cucerit de Wagner

Bahmut nu a fost cucerit de Wagner. Liderul grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, a anunţat sâmbătă că forţele ruse controlează în întregime oraşul Bahmut din estul Ucrainei, teatrul uneia din cele mai sângeroase bătălii de când Rusia a invadat Ucraina. Bahmut nu a fost cucerit de Wagner Agenţia nu a reuşit să confirme din surse independente afirmaţia lui Prigojin, care a fost contrazis de un purtător de cuvânt al armatei ucrainene, Serhi Cervatîi, care a fost categoric: "Nu este adevărat. Unităţile noastre luptă la Bahmut". Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Prigojin a apărut într-o înregistrare video, purtând uniformă de luptă, în faţa unei formaţii de luptători cu steaguri ruseşti şi ale Wagner, şi a declarat, pe fundalul sonor al unor explozii îndepărtate, că "astăzi la orele 12, Bahmutul a fost cucerit în întregime" şi că "am cucerit întreg oraşul, casă cu casă". Citește și: Au apărut și așteptatele amenințări ale Rusiei în privința avioanelor F-16: „Riscuri colosale” pentru Occident El a adăugat că mercenarii din subordinea sa urmează să se retragă de pe poziţiile de la Bahmut joia viitoare, pentru refacere şi odihnă.

Biden permite trimiterea F-16 în Ucraina (sursa: Facebook/The White House)
Internațional

Biden permite trimiterea F-16 în Ucraina

Biden permite trimiterea F-16 în Ucraina. Preşedintele american, Joe Biden, le-a semnalat vineri liderilor din G7 că va da undă verde livrării de către occidentali de avioane de luptă Ucrainei, inclusiv F-16 americane, a indicat vineri un înalt responsabil al Casei Albe, potrivit AFP. Biden permite trimiterea F-16 în Ucraina Preşedintele american, aflat la summit-ul G7 de la Hiroshima, în Japonia, i-a asigurat pe interlocutorii săi că susţine "o iniţiativă comună vizând antrenarea de piloţi ucraineni pe avioane de luptă de generaţia a patra, inclusiv F-16", a afirmat sursa. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Joe Biden, care orchestrează răspunsul occidental în faţa Rusiei, se confruntă cu o presiune crescândă de a autoriza trimiterea de avioane de vânătoare americane F-16 Ucrainei, nu de către SUA, ci de alte ţări care dispun de astfel de avioane, notează AFP. "Pe perioada antrenamentului, lunile următoare, coaliţia noastră de state participante la acest efort va decide când să furnizeze avioanele, câte şi cine", a menţionat responsabilul. Citește și: EXCLUSIV Cu război la graniță, România încă nu a reușit să pună pe picioare o fabrică de pulberi pentru muniție. Ministrul Spătaru de la Economie se încurcă în cifre și minte la TV Formularea sa - "când" şi nu "dacă" - este semnalul cel mai favorabil din partea Statelor Unite, până acum, în privinţa livrării acestor avioane, insistent cerute de Kiev, mai notează AFP.

NATO, în "război rece" cu Rusia (sursa: Facebook/NATO)
Internațional

NATO, în "război rece" cu Rusia

NATO, în "război rece" cu Rusia. Liderii statelor membre ale NATO vor aproba la summit-ul de la Vilnius, din iulie, mii de pagini cu planuri secrete de apărare, care vor detalia pentru prima oară de la sfârşitul războiului rece reacţia alianţei la un eventual atac din partea Rusiei. NATO, în "război rece" cu Rusia Agenţia apreciază că este vorba de o schimbare fundamentală, după ce NATO nu a mai întocmit de zeci de ani planuri defensive la scară mare. Conflictele în care s-a implicat alianţa au fost de amploare mai mică, în Afganistan şi Irak; a existat o certitudine că Rusia nu mai reprezintă o ameninţare letală. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Însă în Europa se duce acum cel mai sângeros război de după 1945, chiar la graniţele NATO, în Ucraina, ceea ce impune planificarea din timp, cu mult înainte de declanşarea unui conflict cu un inamic de talie comparabilă cu a alianţei, cum este Rusia. "Diferenţa fundamentală între managementul crizelor şi apărarea colectivă este următoarea: nu noi, ci adversarul determină calendarul", a explicat amiralul Rob Bauer, unul din militarii de la vârful NATO. "Trebuie să ne pregătim pentru faptul că un conflict poate apărea în orice moment", a avertizat el. "Planuri regionale" Prin conturarea unor aşa-numite planuri regionale, NATO va da în acelaşi timp indicaţii fiecărui stat privind modernizarea forţelor militare şi a logisticii. "Aliaţii vor şti exact ce forţe şi capacităţi sunt necesare, inclusiv unde, ce şi cum să se desfăşoare", a declarat secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg, despre documentele secrete care vor aloca anumite efective în apărarea fiecărei regiuni. Se oficializează astfel procesul declanşat de anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea, în 2014, la care aliaţii au reacţionat prin prima desfăşurare de forţe de luptă în est; Regatul Unit, Canada şi Germania au preluat roluri de vârf în câte una din cele trei republici baltice - Lituania, Letonia şi Estonia. Diferențe față de "războiul rece" "Război rece", arată Reuters"? Deşi multe elemente sunt similare cu cele ale posturii militare a NATO dinainte de 1990, unii factori esenţiali s-au schimbat. Alianţa s-a extins de atunci cu circa 1.000 de km către est, iar numărul ţărilor membre a crescut de la 16 la 31. Aderarea Finlandei, în aprilie, a dublat lungimea frontierei NATO cu Rusia la circa 2.500 de km, obligând la o abordare a desfăşurărilor mai flexibilă decât în trecutul în care Germania era considerată principalul teatru de război posibil. De asemenea, Alianţa nu se mai pregăteşte pentru un război nuclear de amploare împotriva Moscovei şi a aliaţilor acesteia. Dintre statele care făceau parte din blocul Uniunii Sovietice, majoritatea sunt acum membre ale NATO, a observat istoricul Ian Hope de la comandamentul forţelor aliate din Europa (SHAPE). "Nu avem în vedere tipul de război cum a fost cel rece, în care forţele aliate (...) ar fi lovite simultan de atacuri pe scară mare ale Pactului de la Varşovia", ci mai degrabă de conflicte restrânse regional, care trebuie limitate prin desfăşurări rapide de forţe, a arătat el. "Transparenţa câmpului de luptă" Totodată, internetul, dronele, armele hipersonice şi fluxul rapid de informaţii prezintă probleme noi. "Partea bună este că vorbim despre transparenţa câmpului de luptă. Cu toţi sateliţii, cu toate informaţiile prelucrate putem vedea o criză în evoluţie", a explicat generalul-locotenent Hubert Cottereau, adjunct al şefului de stat-major al SHAPE. "Pentru Ucraina, am avut toate indiciile cu destul timp înainte". Transparenţa este unul din motivele pentru care NATO nu consideră necesară creşterea imediată a efectivelor din est, în ciuda solicitărilor ţărilor baltice. "Cu cât sunt adunate la frontieră mai multe trupe, cu atât e ca şi cum ai avea un ciocan. La un moment dat vrei să găseşti un cui", a avertizat Cottereau. "Dacă ruşii adună trupe la frontieră, ne vom nelinişti; dacă noi adunăm trupe la frontieră, se vor nelinişti ei". Ameliorarea puternică a capacităţii de acţiune rămâne însă o sarcină enormă. În 2022, NATO a convenit alertarea la nivel maxim a 300.000 de militari, faţă de 40.000 anterior. Muniție și logistica, insuficiente Insuficienţa capacităţii aliaţilor de a produce suficiente arme şi muniţii a fost evidenţiată de eforturile de a ţine pasul cu necesităţile Ucrainei, iar NATO trebuie să modernizeze şi logistica necesară - şi multă vreme neglijată - pentru desfăşurarea rapidă de trupe pe cale feroviară sau rutieră. Necesitatea asigurării fondurilor pentru implementarea planurilor regionale este unul din motivele care l-au determinat pe Stoltenberg să ceară liderilor aliaţi obiective mai ridicate de cheltuieli militare. La Vilnius se va discuta şi acest subiect. Citește și: Administrația Biden interzice piloților ucraineni să se antreneze pe avioane F-16 deținute de țările europene – New York Times, citând un oficial ucrainean Oficialii NATO apreciază că va fi nevoie de câţiva ani pentru implementarea completă a planurilor, însă subliniază că la nevoie alianţa poate intra imediat în război. "Suntem gata să luptăm şi azi. Ştiţi, nu eşti niciodată destul de pregătit. Niciodată", a spus Cottereau. "Trebuie să putem lupta chiar azi dacă e nevoie, cu ceea ce avem", a insistat generalul.

CIA, ghid online pentru recrutat ruși (sursa: Twitter/CIA)
Internațional

CIA, ghid online pentru recrutat ruși

CIA, ghid online pentru recrutat ruși. Serviciile de informaţii ruse urmăresc încercările Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA (CIA) de a recruta cetăţeni ruşi cu ajutorul reţelelor de socializare, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, după ce CIA a publicat un mesaj video prin care încurajează cetăţenii ruşi ce deţin informaţii sensibile să contacteze serviciul american de spionaj printr-un canal de internet securizat. CIA, ghid online pentru recrutat ruși Scurtul mesaj video în limba rusă este însoţit de un text care afirmă că CIA doreşte să colaboreze cu ofiţeri din armată, din serviciile de informaţii, cu diplomaţi, cercetători şi cu alte persoane care deţin informaţii despre economia Rusiei şi liderii politici ai acestei ţări. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online "Contactaţi-ne! Probabil că cei din jurul vostru nu doresc să audă adevărul. Dar noi dorim (...) Suntem copleşiţi de minciuni. Dar noi ştim care este realitatea. Realitatea în care trăim. Şi realitatea despre care vorbim în şoaptă", încearcă CIA să convingă în mesajul publicat pe canalul său oficial de YouTube şi pe aplicaţia de mesagerie Telegram, populară în Rusia. Textul ce însoţeşte imaginile cuprinde şi instrucţiuni de contact prin sistemul online de comunicare anonimă Tor, făcând de asemenea trimitere către un alt clip video ce conţine instrucţiuni de utilizare a acestui sistem. Kremlinul ignoră mesajul CIA Publicat la aproape 15 luni de când Rusia a lansat războiul în Ucraina, ţară susţinută de SUA cu arme, informaţii şi fonduri, mesajul emis de CIA invită ruşii dornici să lucreze pentru spionajul american să-şi asume un risc imens. Preşedintele rus Vladimir Putin şi-a atenţionat compatrioţii să fie vigilenţi împotriva trădătorilor, iar parlamentul de la Moscova a votat luna trecută ca trădarea să fie pedepsită cu cel puţin 20 de ani de închisoare, putând ajunge şi la detenţie pe viaţă. Citește și: EXCLUSIV Ministrul Economiei, Florin Spătaru, habar nu are ce obuze poate produce România pentru Ucraina și cum să ia comenzi pe bani UE. Oricum, e nevoie de investiții în echipamente Întrebat despre acest clip la conferinţa sa de presă zilnică, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a răspuns că el nu i-a acordat atenţie. "Sunt convins că serviciile noastre speciale monitorizează acest spaţiu aşa cum trebuie. Ştim foarte bine că CIA şi alte servicii de informaţii occidentale nu-şi reduc activitatea pe teritoriul ţării noastre", a adăugat Peskov.

Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț (sursa: Facebook/Kemal Kılıçdaroğlu)
Internațional

Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț

Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț. Alegerile prezidențiale din Turcia vor avea, în premieră, un al doilea tur de scrutin. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdoğan, este un model de islamo-naționalism despre care analiștii spun că e un amestec "uluitor" de succese diplomatice și eșecuri economice. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Adversarul său, Kemal Kılıçdaroğlu, este lider de cincisprezece ani al Partidului Popular Republican (CHP), partidul fondat de Mustafa Kemal. A renunțat la funcții publice în 1999 Kemal Kılıçdaroğlu s-a născut în 1948 în districtul Nazımiye din Tunceli, al patrulea dintre cei șapte copii, având o mamă casnică și un tată, funcționar public. Provine dintr-o familie alevi - sectă islamică, o minoritate religioasă în Turcia, în mare parte sunită. Și-a terminat studiile primare și secundare în diferite orașe din Anatolia, dovedindu-se a fi un elev eminent. În 1971 a absolvit Academia de Științe Economice și Comerciale din Ankara, iar după terminarea facultății s-a angajat în cadrul Ministerului Finanțelor, ca asistent contabil. A făcut un stagiu de un an în Franța, iar în 1983 a fost numit în cadrul Direcției Generale a Venituri, mai întâi ca șef al departamentului, apoi, director general adjunct. În 1992 a fost numit director general al instituției de asigurări sociale a statului. În 1999, s-a pensionat, din proprie inițiativă. Președintele CHP din 2010 Pentru o perioadă, a susținut prelegeri pe teme economice, la Universitatea Hacettepe, apoi a devenit membru al Consiliului de Administrație la Banca Türkiye İş. În 2002 a devenit membru al Parlamentului, în calitate de deputat al Partidului Popular Republican. În 2009 a candidat pentru primăria Istanbulului, a pierdut alegerile, însă a câștigat simpatie pentru campania sa, fiind luat în vizor, pentru conducerea CHP. În 2010, după ce liderul CHP a demisionat, în urma unui scandal legat de o aventură extra-conjugală, Kılıçdaroğlu a devenit principalul candidat pentru funcție. Inițial a refuzat să candideze, nedorind să profite de acest scandal, însă s-a lăsat convins, fiind ales președinte al Partidului Popular Republican la cel de-al 33-lea Congres ordinar al CHP. "Gandhi Kemal" I se spune Gandhi Kemal – firea blândă, calmul, și o oarecare asemănare fizică cu fostul lider spiritual dând naștere acestei porecle. Potrivit prietenilor și colegilor de partid, când cineva intră în cameră, se ridică și dă mâna, nu vorbește niciodată cu oamenii care sunt ocupați și nu întrerupe niciodată pe nimeni. "Când l-am cunoscut prima dată, am crezut că nu e un lider revoluționar, ci unul evoluționist", a declarat pentru BBC, o coleg de partid, Melda Onur, care crede că meticulozitatea și tenacitatea au fost motivele pentru care a durat 13 ani pentru a-și remodela partidul și a-și asigura sprijinul pentru a candida la președinție. "Își propune o țintă, se ține de ea cu o seninătate incredibilă și, până la urmă, reușește. Este foarte hotărât și meticulos când crede că face ceea ce trebuie făcut.", a mai spus Onur. Fidel formării sale profesionale de economist, a menținut o disciplină financiară strictă. "Este foarte atent să nu cheltuiască nimic în plus pentru ceva inutil", a spus un apropiat, Okan Konuralp, adăugând: "Uneori lucrurile ne înnebunesc și nu putem să nu țipăm. Chiar și atunci, își păstrează calmul. N-am auzit niciodată un cuvânt plin de ură din gura lui. Ar putea fi supărat pe cineva, dar își păstrează calmul și apoi iartă ușor. Așa a putut lucra împreună cu politicienii care i s-au opus ferm în trecut.". "Helalleșme", reconcilierea În cei 13 ani de conducere, Kılıçdaroğlu a condus o revoluție "liniștită" în cadrul partidului, încercând să facă pace cu islamiștii prin gesturi precum participarea la cine Iftar (masa luată în fiecare seară, de către musulmani, după apusul soarelui în timpul postului din luna Ramadan) și a șters vechile coduri militariste ale partidului. În timp, a inclus în partid personalități religioase, activiști kurzi și activiști pentru drepturile femeilor în partid, pentru a demonstra societății turce că CHP s-a schimbat. Sub Kılıçdaroğlu, CHP s-a deplasat de la o poziție ideologică etatistă, la o viziune mai liberală și orientată spre reformă. Chiar de a doua zi după ce a fost ales lider, delegații de partid au înlocuit o mare parte din vechea gardă cu membri mai tineri, ceea ce i-a adus critici, în anii următori, că a diluat valorile CHP și a admis în rândul partidului membri controversați – de exemplu, un activist kurd și un lider de sindicat în 2011 – într-un moment în care partidul era deja vulnerabil la alegeri. Însă deschiderea partidului către alte medii, puncte de vedere și stiluri de viață a devenit o componentă definitorie a conducerii lui Kılıçdaroğlu, pe care acesta a denumit-o "helalleşme" (reconciliere). Una dintre cele mai vizibile transformări a vizat problema persistentă a acoperirii capului femeilor, despre care Kılıçdaroğlu a declarat, în iulie, 2020: "Am făcut din problema basmalei principala problemă în Turcia. Ce ne pasă de basma? Lăsați femeile să poarte ceea ce își doresc.". În aceeași lună, delegații au ales pentru prima dată o femeie în adunarea partidului. Femeia era însă purtătoare de hijab. Marșul de 480 de mile În 2017, Kılıçdaroğlu i-a convins pe susținătorii săi să nu protesteze față de referendumul controversat, care i-a acordat lui Erdoğan puteri vaste. Criticat fiind pentru pasivitate, Kılıçdaroğlu a explicat că aflase că susținătorii lui Erdoğan sunt înarmați și nu a vrut să fie responsabil pentru violențele care ar fi putut avea loc. Pentru a contracara criticile, Kılıçdaroğlu a organizat un amplu marș, denumit "Marșul pentru Justiție", de la Ankara la Istanbul, pentru a protesta împotriva condamnării lui Enis Berberoğlu – un parlamentar CHP, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că ar fi dezvăluit secrete de stat jurnaliştilor despre transportul de arme către jihadişti în Siria. Marșul de 480 de mile nu doar că i-a adus o vizibilitate internațională, dar a arătat că, deși Kılıçdaroğlu nu era revoluționarul dorit de opoziție, ar putea fi o forță liniștită de schimbare. Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț Se spune că Kılıçdaroğlu a fost ținta mai multor atacuri fizice și tentative de asasinat decât oricare alt politician din Turcia. În 2014, în timp ce susținea un discurs în Parlamant, a fost atacat și lovit de mai multe ori de un intrus. În 2016, la o lună după lovitura de stat eșuată, pe care de altfel Kılıçdaroğlu și partidul CHP au condamnat-o, convoiul său a fost atacat de o rachetă de către gruparea militantă kurdă PKK. În 2019, a supraviețuit unei tentative de linșaj, survenită la înmormântarea unui soldat. Când a fost atacat, a fost dus într-o casă din apropiere, unde o femeie îndemna mulțimea să incendieze clădirea. La mitingul electoral, de dinaintea primului tur al alegerilor, vineri, a purtat o vestă antiglonț, ca măsură de precauție, primindu-se informații că ar putea fi atacat. Vrea mai mult Occident în Turcia Kılıçdaroğlu este în favoarea rolului consolidat al Turciei în NATO. Într-un interviu pentru The Wall Street Journal, Kılıçdaroğlu a declarat: "Turcia este membră a Alianței Occidentale și a NATO, iar Putin știe bine acest lucru. Turcia trebuie să respecte deciziile luate de NATO.". În ceea ce privește Uniunea Europeană, Kılıçdaroğlu a declarat că, dacă va fi ales președinte, va urma o politică mai orientată spre Occident, transmițând mesaje pozitive Uniunii Europene. La sfârșitul anului trecut, în timpul unei conferințe la Universitatea Johns Hopkins, din Washington, Kılıçdaroğlu a declarat că, deși există probleme dificile pentru admiterea Turciei, "Aderarea deplină la UE este un obiectiv comun al tuturor celor șase lideri ai opoziției. Vom implementa reformele noastre democratice fără a aștepta ca UE să deschidă capitole de negociere, căci acestea vor aduce regulile democratice în țara noastră.". Kılıçdaroğlu i-a etichetat pe Erdoğan și Mitsotakis drept "populiști care joacă cărți de război în timp ce voturile lor sunt în scădere" pe fondul tensiunii din ce în ce mai mari dintre două țări cu privire la Insulele Egee. Deși și-a declarat scopul de a îmbunătăți relațiile cu Grecia, Kılıçdaroğlu s-a opus cu fermitate militarizării insulelor grecești. Poziții foarte nuanțate în legătură cu Rusia Dacă ar fi ales președinte, una dintre provocările imediate ale lui Kılıçdaroğlu pe plan extern ar fi gestionarea relației cu Rusia. Din toate declarațiile, se pare că va urma politica lui Erdoğan, menținând legăturile atât cu Moscova, cât și cu Kievul, neavând o politică anti-rusă, ci o abordare nuanțată. "În timp ce țările occidentale nu au furnizat multe tehnologii Turciei, Rusia a făcut-o", a spus Kılıçdaroğlu în octombrie, în timpul unei vizite la Washington, adăugând: "De exemplu, Rusia a furnizat tehnologie în domenii precum aluminiul, industria sticlei, industria petrochimică. (...) Ne vom menține relațiile economice cu Rusia.". Citește și: Rachetele „invincibile” ale Rusiei nu trec de antiaeriana ucraineană: nouă drone și 18 rachete, din care șase Kinzhal, doborâte. Nici o rachetă rusească n-a trecut de defensiva Kievului În plus, Kılıçdaroğlu a aprobat gestionarea "echilibrată" de către Erdoğan a războiului Rusia-Ucraina și Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră. El a promis că va continua construcția centralei nucleare Akkuyu, construită de antreprenori ruși. Totuși, mesajele pe care le transmite sunt confuze. Pe de o parte, Kılıçdaroğlu a afirmat: "Ne vom dezvolta relația cu Rusia. (...) Nu există nici o logică în lupta împotriva Rusiei". Pe de alta, a spus: "Credem că ar trebui să fim alături de Ucraina în războiul Rusia-Ucraina. (...) Nu e corect ca o țară cu arme nucleare să invadeze teritoriul unei țări fără arme nucleare, să înceapă un război.".

A "înviat" Lukașenko, bandajat la cazarmă (sursa: Telegram/Pul Pervogo)
Internațional

A "înviat" Lukașenko, bandajat la cazarmă

A "înviat" Lukașenko, bandajat, la cazarmă. Un canal de ştiri de stat din Belarus a publicat luni o fotografie cu preşedintele Aleksandr Lukaşenko în vizită la ceea ce este prezentat a fi un centru de comandă militar, în prima sa apariţie publică după aproape o săptămână, în urma speculaţiilor cu privire la starea de sănătate a liderului belarus în vârstă de 68 de ani. A "înviat" Lukașenko, bandajat, la cazarmă Canalul Telegram Pul Pervogo, canal de stat ce informează despre activităţile lui Lukaşenko, a anunţat că preşedintele belarus a întreprins o vizită de lucru la o bază a comandamentului central al forţelor aeriene. În fotografie, Lukaşenko apare cu un bandaj la mâna lui stângă. Aceeași sursă a publicat și un video de la același eveniment. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Lukaşenko, care conduce cu o mână de fier Republica Belarus de trei decenii, a apărut slăbit în timpul ceremoniilor militare de la Moscova, pe 9 mai, şi nu a participat la un dineu oferit de Vladimir Putin. De atunci, el nu a fost văzut în public şi chiar a lipsit de la festivităţile naţionale din Belarus, duminică, iar aceasta a alimentat speculaţii, neconfirmate oficial, că Lukaşenko ar fi fost internat într-un spital. Lukaşenko, în vârstă de 68 de ani, conduce Belarus din 1994. După o amplă mişcare de contestare declanşată de realegerea sa marcată, potrivit ONG-urilor, de fraude masive în 2020, regimul de la Minsk a lansat o represiune implacabilă care continuă şi în prezent. Citește și: Ucigașii ruși din închisori care au fost recrutați de Wagner și au supraviețuit în Ucraina s-au întors acasă ca „eroi”. Unul din ei a ucis din nou În paralel, în timp ce relaţiile cu Europa s-au tensionat, Lukaşenko s-a apropiat de preşedintele rus Vladimir Putin, a cărui ofensivă împotriva Ucrainei el a susţinut-o chiar de la declanşarea ei, în februarie 2022.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră