Reacție dură a unui medic la promovarea lui Ciolacu Jr. în umefistan: „Baronii și-au scos odraslele la catedră”
Un medic român aflat în Franța, Ciprian Maxim, critică dur faptul că Filip Andrei Ciolacu, fiul lui Marcel Ciolacu, a devenit asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Carol Davila” din București. Citește și: Ciucu: „USR este un partid de agitați”. Mureșan: Vor încerca să divizeze PNL-ul și USR-ul Filip Ciolacu a obținut postul în timp ce se află în anul al doilea de rezidențiat, a arătat o investigație Snoop.ro. Alți medici rezidenți citați în anchetă au subliniat că este extrem de neobișnuit și dificil ca un rezident în anul doi să ajungă asistent universitar, majoritatea accesând aceste posturi mult mai târziu în carieră. La examenul de rezidențiat din noiembrie 2024, acesta a obținut un punctaj considerat modest, motiv pentru care fusese repartizat inițial în afara Bucureștiului. Ulterior, transferul (detașarea) sa la București, la Institutul „Matei Balș”, a fost aprobat de Alexandru Rafila, fostul ministru al Sănătății. „Alții ajung să beneficieze de trasee profesionale facilitate de apropierea de puterea politică” Acum, Ciprian Maxim scrie, pe Facebook, scrie despre aceste fapte: „Baronii și-au scos odraslele la catedră”. „Baronii și-au scos odraslele la catedră Se miră unii cum a ajuns fiul lui Marcel Ciolacu asistent universitar, de parcă ar fi câștigat un post la Sorbona, iar noi ar trebui să leșinăm colectiv de admirație. Numai că tocmai asemenea trasee profesionale, în care apropierea de puterea politică ridică suspiciuni privind avantajele obținute, au contribuit la compromiterea prestigiului unor poziții universitare care, în mod normal, ar trebui să reprezinte o realizare profesională respectabilă. Băiatul a obținut 579 de puncte la rezidențiat, insuficiente pentru a prinde Microbiologie în București, a fost repartizat la Târgu Mureș, după care a ajuns prin detașare în Capitală, cu aprobarea lui Alexandru Rafila, ministru al Sănătății în guvernul condus de tatăl său. Ulterior, doctorat și post de asistent universitar la UMF „Carol Davila”, în urma unui concurs la care a fost singurul candidat pentru postul respectiv. Frumos, elegant, fără prea multe bătăi de cap. Un traseu profesional pe care mulți rezidenți cu punctaje mai mari, dar fără părinți influenți, nici nu îndrăznesc să și-l imagineze. Unii se luptă luni întregi pentru aprobarea unui transfer sau a unei detașări, în timp ce alții par să găsească toate ușile deschise. Iar coincidența dintre numele de familie, funcțiile politice și rapiditatea ascensiunii academice merită examinată până la ultimul document. Cunosc oameni pentru care am tot respectul, care au muncit extraordinar, au făcut sacrificii imense și au dedicat ani întregi studiului și cercetării pentru a ajunge doctoranzi sau asistenți universitari. Oameni foarte bine pregătiți, care și-au câștigat locul prin competență și care merită să fie susținuți și promovați. Iar când vezi cum alții ajung să beneficieze de trasee profesionale facilitate de apropierea de puterea politică, înțelegi de ce prestigiul acestor funcții s-a depreciat atât de mult. O întreagă categorie de profesioniști onești ajunge să suporte consecințele unui sistem în care relațiile pot cântări mai mult decât meritele. Au reușit să transforme, în percepția publică, doctoratul și funcția de asistent universitar în ceva aproape derizoriu. Nu pentru că ar fi lipsite de valoare, ci pentru că accesul la ele a ajuns, în prea multe situații, să ridice suspiciuni de favoritism. Iar cei care au muncit cinstit pentru asemenea poziții ajung să fie puși în aceeași categorie cu beneficiarii unor relații politice, deși între parcursurile lor profesionale pot exista diferențe uriașe. Dar priviți cât de relaxați au devenit oamenii ăștia. Baronii PSD de altădată măcar încercau să păstreze aparențele. Își ascundeau privilegiile, își mascau relațiile și aveau grijă ca aranjamentele de familie să nu fie chiar atât de vizibile. Astăzi, asemenea preocupări par să fi dispărut complet”, a scris Maxim.