30 de ani de la agresiunea rusă
Se împlinesc, azi, 30 de ani de la agresiunea rusă asupra Moldovei, în Transnistria. La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva separatiștilor de pe malul stîng al Nistrului. Încă din septembrie 1990, Tiraspolul proclamase independența regiunii, după un așa-zis referendum. Conflictul militar a început, de facto, la 1-2 noiembrie 1990, când au avut loc ciocniri pe podul de la Dubăsari și au murit primii polițiști din această localitate. 30 de ani de la agresiunea rusă asupra Moldovei Tot la Dubăsari au început luptele și la 2 martie 1992: efective ale gărzii transnistrene și unități de cazaci au atacat postul de poliție din Dubăsari. În acest oraș, consiliul orășenesc susținea separatiștii, iar consiliul raional regimul de la Chișinău. Separatiştii îşi organizaseră formaţiuni paramilitare de gardişti, cazaci (veniţi din Rusia) şi miliţie, iar autorităţile legitime erau reprezentate de poliţie. În 2 martie 1992 poliţiştii din Dubăsari, lipsiţi de sprijinul Chişinăului şi cu armament insuficient în dotare (doar cîteva pistoale), acceptă să predea sediul în schimbul promisiunii că vor fi lăsaţi să plece, totuși vor fi arestați și duși la Tiraspol. Republica Moldova nu avea armată, așa că a ripostat cu efective de polițiști și cu voluntari. De cealaltă parte, separatiștii erau sprijiniți de Armata a 14-a rusă, armată care avea în zonă circa 6.500 de militari. La acel moment, această armată era compusă din o divizie motorizată, 2 regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, 2 regimente de pontonieri, un regiment de rachete, o escadrilă de elicoptere. Generalul Lebed intervine decisiv Armata a 14-a, în perioada în care era condusă de generalul Netkaciov, se limita doar la furnizarea armamentului pentru separatiști și mercenari, însă după sosirea generalului Lebed în fruntea acestei armate rusești, s-a implicat direct în conflict. Tancurile ei au contribuit decisiv la ocuparea Tighinei. În timpul conflictului armat de la Nistru din 1992 au murit aproape 400 de luptători moldoveni, 40 de oameni au fost daţi dispăruţi şi 3500 de persoane au fost rănite. Numărul victimelor de partea transnistreană au rămas necunoscute, ele variază între peste 300 și peste 1.000. La 21 iulie 1992, președintele Federației Ruse, Boris Elțin, și președintele Moldovei, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Documentul prevedea crearea a trei zone de securitate și prezența unor forte mixte de menținere a păcii. Redenumită ”Grupul Operativ al Trupelor Ruse”, rămășițe ale Armatei a 14-a rămân pe teritoriul Transnistriei până în prezent. România, exclusă de la negocierile privind soarta Moldovei Pentru reglementarea conflictului transnistrean în anul 2005 a fost creat formatul de negocieri „5+2” care include părțile: Republica Moldova și administrația de la Tiraspol, mediatorii - Rusia, Ucraina și OSCE - și observatorii, SUA și UE. România nu face parte din acest format de negocieri. La Chișinău, 2022 a fost declarat Anul Recunoștinței față de veteranii de război participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova. Statisticile demografice relevă că în Transnistria au rămas puţin peste 300 de mii de locuitori, față de peste 700 de mii acum trei decenii. Și populaţia Republicii Moldova a scăzut cu aproape 1,5 milioane de persoane în acest interval. Numărul cetăţenilor republicii este acum de 2,9 milioane, incluzând populația regiunii separatiste. Citește și: FOTO Putin arestează acum și copiii care protestează: la Moscova au fost reținuți cinci minori între 7 și 11 ani
