Secretul chimic al mierii: de ce nu se strică aproape niciodată
Mierea, un aliment cu longevitate excepțională. Mierea este un îndulcitor natural adorat de bacterii, în teorie. În practică, acest aliment remarcabil rezistă în mod surprinzător la alterare, chiar și după ani întregi. Cum reușește mierea să „păcălească” timpul și microbii? Mierea, un aliment cu longevitate excepțională Spre deosebire de alte produse alimentare care dezvoltă rapid mucegai sau colonii de bacterii după deschiderea borcanului, mierea poate rezista ani întregi fără să se strice. Citește și: Megașpaga acordată pe șest de guvernul Ciolacu poliției, serviciilor secrete și Armatei în 2024 și care a aruncat în aer deficitul bugetar Deși se poate cristaliza și îngroșa în timp, nu devine improprie consumului dacă este păstrată corespunzător. Când mâncarea se strică, microorganismele sunt de vină Alterarea alimentelor apare atunci când microorganismele – bacterii, mucegaiuri sau fungi – încep să consume produsul. De aceea, metodele tradiționale de conservare (gătire, refrigerare, uscare, murare, ambalare ermetică) sunt menite să împiedice dezvoltarea acestor organisme. Mierea, un caz rar în lumea alimentelor Mierea pornește dintr-o substanță aparent ideală pentru dezvoltarea bacteriilor: nectar de flori, cald, lichid și bogat în zahăr. Însă procesul prin care albinele transformă nectarul în miere modifică radical acest potențial. Transformarea miraculoasă: cum lucrează albinele Pe drumul spre stup, albinele încep deja să deshidrateze nectarul, iar în stup adaugă enzime care acidifică lichidul și descompun zaharurile complexe. Apoi, mierea este turnată în faguri, unde albinele o ventilează cu aripile, evaporând progresiv apa rămasă. Concentrație scăzută de apă: cheia rezistenței Mierea matură are un conținut de apă de doar 15-18%. Proporția de zahăr este atât de mare, încât nu ar putea fi reprodusă artificial fără ajutorul albinelor. În acest mediu hiperosmotic și acid, microorganismele pur și simplu nu pot supraviețui. Ce înseamnă „activitate scăzută a apei” În termeni științifici, mierea are o activitate scăzută a apei, adică prea puțină apă liberă pentru ca microbii să o folosească în metabolismul lor. Acest principiu este utilizat și în industria alimentară, unde sare sau zahărul sunt folosite pentru a „lega” apa și a conserva produsele. Protecția nu este absolută: ce se întâmplă după deschidere După deschiderea borcanului, mierea este expusă oxigenului și contaminării cu bacterii din mediul înconjurător – mai ales prin introducerea de linguri ude sau deja folosite. Aceste obiceiuri pot compromite rezistența naturală a mierii.
