Și eu l-aș fi huiduit pe Babasha
Noaptea trecută, pe la două dimineața, ascultam manele. De la vecini! Erau vreo zece case mai încolo, dar se auzea perfect. Au dat și cu petarde, iar motanul meu se ascunsese în debara. Nimeni n-a chemat poliția, fiindcă ne era frică: ne sparge mașina, ne calcă pisica sau ne fac ei „ceva”. Dacă eu puneam la boxe niște Bach și dansam o gigă sau o sarabandă în stradă, chemau imediat jandarmii și mă duceau direct la balamuc. Să fie clar: nu toți ascultăm manele! Ca să-și justifice agresivitatea, ne tot spun: „Las că știm noi, la toți vă plac manelele, dansați la nuntă”! Eu nu ascult manele. Nu de snob, dar nu îmi plac. Nici nu dansez pe manele. La nunțile la care am fost eu nu s-a ascultat așa ceva. Și, oricum, n-aș fi participat. Ca să fiu 100% deschis, vă spun că acum mulți ani mi-au plăcut 2-3 piese cântate de Damian Drăghici și Mahala Rai Banda. Ascult tot felul de muzică, de la Taylor Swift la operă baroc și Claudio Monteverdi. Ce mi s-a părut mie a fi interesant, atât cât să ascult de vreo câteva ori, nici nu știu dacă erau „manele” fiindcă erau complet diferite de muzica monotonă, cu mesaje stupide și agresive, pe care o aud din boxe date la maximum. Nu fac spectacol cu muzica pe care o prefer, fiindcă știu că fiecare are propriile evaluări. Niciodată n-am băgat pe gâtul nimănui piesele care îmi plac mie. Când conduc, nu țin geamul deschis și muzica dată la maximum - cum fac sistematic maneliștii care trec pe strada mea. Și nu i-aș fi judecat niciodată pe maneliști, dacă nu erau atât de agresivi. Dacă nu simțeau ei nevoia să umple tot cartierul cu muzica lor. Dacă nu ne spuneau că toți suntem ca ei, dar suntem niște prefăcuți și nu o recunoaștem. De frica ăstora am ajuns să anunțăm pe Facebook că am mers în vacanță într-un loc în care „nu sunt români”. Nu fiindcă nu ne iubim țara, ci fiindcă nu vrem să mai stăm pe o plajă pe care te calcă BMW-ul X6 al vreunui cocalar. Problema mea nu este, deci, muzica. Problema este stilul de viață al celor care ascultă manele. Al unei prea mari părți, ca să nu generalizez. Habar nu am cine este Babasha, n-am auzit de el până ieri seară. Dar l-aș fi huiduit! L-aș fi huiduit, fiindcă m-am săturat să mi se bage pe gât manele, să ni se spună că suntem un popor de maneliști și să fiu agresat cu niște imbecilități care amuză niște inși care nu pot citi prefața unei cărți. Desigur, sunt și oameni care ascultă manele în intimitatea lor, decent, și care au tot dreptul să se bucure de orice fel de muzică. Dar eu încă nu am ajuns să-i cunosc. Pe scurt, da, aș profita de orice moment ca să-mi exprim dezacordul față de manelizarea României. Pentru că, de exemplu, ceea ce vedeți acum la conducerea țării - niște primitivi cu studii făcute la o (universitate) privată din fundul curții - tot o formă de manelizare este. Citește și: Babasha, impresariat de o firmă care are zeci de contracte anual cu instituții publice pentru concerte. Primăria Sectorului 3 (Robert Negoiță), printre cele mai mari contracte Iar oamenii de la concertul Coldplay, nu, nu cred că l-au huiduit pe numitul Babasha. Au huiduit un fenomen, manelizarea țării, de la educație la politică. Au huiduit pentru că s-au săturat de agresivitatea, mitocănia și incultura care au invadat tot spațiul public. Aplauzele mele pentru cei care l-au huidit pe Babasha. Citește și: Ce salariu imens îi plătesc contribuabilii lui Toni Greblă, autorul haosului de la alegeri, dublu pensionar special și revoluționar de Gorj
