Eveniment
O lovitură dată Chinei: SUA nu au intervenit în Venezuela pentru petrol, ci pentru „aurul albastru”
SUA nu au intervenit în Venezuela pentru petrol sau droguri, ci pentru așa-numitul „aur albastru”, coltan - prescurtarea de la columbit-tantalit, un minereu metalic de culoare neagră mată din care se extrag tantalul și niobiul. Coltanul este esențial pentru fabricarea condensatoarelor cu tantal utilizate în toate sistemele electronice avansate, inclusiv echipamente de comunicații militare, computere de ghidare a rachetelor și sisteme radar.
Citește și: Incredibila lovitură a Delta Force: securiștii cubanezi, paranoia și sutele de gărzi personale nu l-au salvat pe Maduro
Dar coltan nu este singurul mineral considerat „critic” pentru tehnologiile moderne și care este exploatat în sudul Venezuelei. Arcul minier Orinoco, care se întinde pe o suprafață de 111.843 km² în statele Bolívar și Amazonas, conține zăcăminte documentate de coltan (minereu de tantal), casiterit (minereu de staniu), elemente rare, bauxită, aur și posibile rezerve de litiu. Casiteritul, de exemplu, furnizează staniu pentru lipirea tuturor componentelor electronice, inclusiv pentru sistemele de apărare.
O lovitură dată Chinei: SUA nu au intervenit în Venezuela pentru petrol, ci pentru „aurul albastru”
Tracy Shuchart, analist economic la NinjaTrader, cu peste 300.000 de urmăritori pe Twitter, a explicat că, preluând controlul acestor minerale rare, SUA dă o lovitură dură Chinei. Ea mai arată interesul pentru rezervele de petrol din Venezuela este limitat.
„Narațiunea predominantă în jurul operațiunii se concentrează pe traficul de petrol și narcotice. Această abordare este convenabilă din punct de vedere politic, dar incompletă din punct de vedere strategic (...)
Venezuela reprezintă o producție prăbușită (700.000 de barili pe zi față de potențialul de peste 3 milioane al Irakului), o locație în emisfera vestică fără control asupra punctelor strategice, o infrastructură degradată și o țară deja sancționată și marginalizată de piețele globale (...)
Ceea ce justifică această acțiune, din perspectiva strategică a Pentagonului, este convergența a trei amenințări existențiale din partea celor trei adversari principali ai Americii.
China a integrat controlul operațional în extracția mineralelor critice care alimentează producția de arme.
Iranul a înființat facilități de producție de drone în raza de acțiune a continentului american.
Rusia a desfășurat consilieri militari și a integrat sisteme de apărare aeriană în Caraibe.
Venezuela reprezintă singura locație în care toți cei trei adversari operează simultan. Petrolul este secundar. Prioritare sunt ruperea dominației lanțului de aprovizionare chinez, eliminarea capacității de producție iraniene și expulzarea prezenței militare ruse”, arată Shuchart, într-un articol.
„China a integrat controlul operațional în minele din Venezuela, unde se extrag minerale esențiale pentru fabricarea armelor. Cumpărătorii chinezi coordonează direct cu grupurile armate și securitatea statului, nu prin tranzacții de piață la distanță. Aceste materiale trec prin rețele de spălare de bani către instalațiile de prelucrare chineze care controlează 91% din capacitatea globală de rafinare a pământurilor rare.
China și-a demonstrat disponibilitatea de a transforma această dominare a lanțului de aprovizionare într-o armă prin restricțiile de export impuse până în aprilie 2025. Rezultatul este controlul complet al Chinei, de la extracție până la prelucrarea materialelor care alimentează sistemele de armament ale Pentagonului, controlul fiind exercitat pe teritoriul emisferei occidentale”, mai scrie ea.
Echipamentele militare furnizate de China lui Maduro, „paralizate”
O jurnalistă de origine chineză, Jennifer Zang, cu peste 250.000 de urmăritori pe X/Twitter, a arătat că nucleul sistemului venezuelean de apărare antiaeriană - complet depășit în fața atacului SUA - era de origine chineză.
„Timp de ani de zile, armata venezueleană a investit sume uriașe în achiziționarea de echipamente militare fabricate în China, construind ceea ce pretindea a fi „cel mai modern” sistem de apărare din America de Sud. La baza acestuia se afla o rețea de apărare aeriană centrată pe radarul anti-stealth JY-27, considerat odată capabil să contracareze eficient avioanele stealth americane, precum F-22. În același timp, Corpul de Marină al țării, echipat cu vehicule blindate amfibii VN-16 și VN-18, era considerat pe scară largă o forță blindată redutabilă în regiune.
Cu toate acestea, în timpul ultimei operațiuni militare americane, aceste sisteme fabricate în China au suferit ceea ce a fost descris ca o „paralizie catastrofală”. Sistemele radar au fost orbite în prima fază a războiului electronic, în timp ce echipamentele terestre grele – lipsite de superioritate aeriană și acoperire protectoare – nu au reușit să ofere performanțele de luptă așteptate și au fost distruse sau abandonate. Analiștii militari spun că acest lucru evidențiază decalajul tehnologic semnificativ care există încă atunci când sistemele de arme chinezești se confruntă cu adversari de top, precum armata americană, în medii electromagnetice complexe și de atac de precizie”, a scris ea.
