Nu plătiți în grabă o datorie veche către ANAF: poate fi prescrisă, iar banii nu se mai restituie
O notificare primită de la ANAF pentru o datorie veche de mai mulți ani nu înseamnă automat că suma trebuie achitată imediat. În anumite situații, dreptul organului fiscal de a stabili datoria sau de a o recupera prin executare silită poate fi prescris. Calculul nu se face însă doar privind anul înscris pe hârtie. Trebuie verificate data de la care a început să curgă termenul, actele comunicate între timp și eventualele perioade în care prescripția a fost suspendată sau întreruptă. O datorie veche nu este automat prescrisă În materie fiscală există două termene diferite, care nu trebuie confundate: Citește și: Proprietarii de apartamente cu termopan pot rămâne fără gaze: când este obligatoriu detectorul și cât costă montarea în 2026 - termenul în care ANAF poate stabili creanța fiscală, de exemplu printr-o decizie de impunere; - termenul în care ANAF poate recupera prin executare silită o creanță deja stabilită. În ambele situații, termenul general este de cinci ani, dar momentul de la care începe să curgă este diferit. De aceea, simplul fapt că datoria provine dintr-un an îndepărtat nu este suficient pentru a concluziona că s-a prescris. Regulile se găsesc în Codul de procedură fiscală, în special la articolele 110–112, referitoare la stabilirea creanțelor, și articolele 215–218, privind executarea silită. Cât timp are ANAF să stabilească o datorie fiscală Dreptul organului fiscal de a stabili o creanță se prescrie, ca regulă generală, în cinci ani. Citește și: Proprietarii care vând sau închiriază locuințe riscă amenzi de până la 7.500 de lei: obligativitatea certificatului energetic Termenul începe să curgă de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu prevede altfel. De exemplu, pentru o obligație fiscală aferentă anului 2020, termenul general începe la 1 iulie 2021 și, dacă nu intervine nicio cauză de suspendare sau de întrerupere, se împlinește la 30 iunie 2026. După expirarea termenului, ANAF nu mai poate emite legal o decizie prin care stabilește pentru prima dată acea creanță. Dacă organul fiscal constată împlinirea prescripției, trebuie să înceteze procedura de emitere a titlului de creanță. Există și o excepție importantă: termenul este de zece ani atunci când creanța fiscală rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În această situație, și momentul de la care începe calculul este diferit. O decizie mai veche poate avea propriul termen de executare Dacă datoria a fost deja stabilită printr-o declarație fiscală, o decizie de impunere sau un alt titlu de creanță, trebuie verificată prescripția executării silite. Dreptul ANAF de a cere executarea silită se prescrie în cinci ani, calculați de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut acest drept. Să presupunem că o obligație a devenit exigibilă în cursul anului 2021. În principiu, termenul de executare începe la 1 ianuarie 2022 și s-ar împlini la 31 decembrie 2026. Calculul este valabil numai dacă în intervalul respectiv nu a intervenit niciun eveniment care să suspende sau să întrerupă prescripția. Așadar, anul la care se referă impozitul, data deciziei de impunere și momentul de la care ANAF a putut începe executarea sunt repere diferite. Somația sau plata parțială pot relua calculul Termenul de cinci ani nu curge întotdeauna fără întrerupere. Pot exista acte sau împrejurări care modifică data prescripției. În cazul executării silite, termenul poate fi întrerupt, printre altele, prin: - efectuarea unui act de executare silită; - plata voluntară a unei părți din datorie; - recunoașterea datoriei de către contribuabil; - comunicarea unui act privind acordarea unei înlesniri la plată; - alte situații prevăzute expres de lege. Întreruperea este foarte importantă: după producerea ei începe, în principiu, să curgă un nou termen de prescripție. O somație valabil comunicată sau o poprire înființată în interiorul termenului poate schimba complet calculul. Prescripția poate fi și suspendată. În acest caz, perioada de suspendare nu este inclusă în termen, iar calculul continuă după încetarea cauzei respective. Suspendarea poate apărea, de exemplu, pe durata unei eșalonări la plată sau în alte situații prevăzute de lege. Nu orice hârtie emisă intern de ANAF întrerupe automat prescripția. Trebuie verificat ce fel de act este, când a fost emis și, mai ales, dacă a fost comunicat legal contribuabilului. Cum verifici dacă datoria este prescrisă Primul pas este să nu te limitezi la suma afișată în Spațiul Privat Virtual. Pentru un calcul corect trebuie reconstituit întregul traseu al datoriei. Verifică următoarele documente și date: - Natura obligației. Este vorba despre impozit pe venit, contribuții sociale, TVA, accesorii sau o amendă transmisă spre recuperare? - Perioada fiscală. Pentru ce an sau lună este solicitată suma? - Titlul de creanță. Datoria provine din propria declarație fiscală sau dintr-o decizie de impunere emisă de ANAF? - Data comunicării. Când a fost comunicată decizia și prin ce metodă: în SPV, prin poștă, prin remiterea directă sau prin publicitate? - Data scadenței. De când putea ANAF să ceară plata și să înceapă executarea? - Actele de executare. Au existat somații, titluri executorii, popriri sau sechestre? - Plățile și cererile depuse. Ai plătit o parte din sumă, ai cerut eșalonare sau ai semnat un document prin care ai recunoscut datoria? Din SPV pot fi consultate obligațiile fiscale, mesajele și actele comunicate electronic. Contribuabilul poate solicita și situația analitică a obligațiilor, copii ale documentelor din dosarul fiscal sau un certificat de atestare fiscală. Pentru prescripție contează însă istoricul complet, nu doar soldul afișat în prezent. Ce faci dacă ANAF nu mai are voie să stabilească datoria Dacă primești o decizie de impunere după ce consideri că s-a împlinit termenul de prescripție, actul nu trebuie ignorat. Prescripția trebuie invocată în cadrul contestației fiscale. Contestația împotriva unui act administrativ fiscal se depune, ca regulă, în termen de 45 de zile de la comunicarea actului, la organul fiscal emitent. În document trebuie indicate actul contestat, motivele de fapt și de drept și dovezile pe care se bazează contribuabilul. Este important ca data comunicării să fie verificată atent. O simplă solicitare de explicații adresată ANAF nu înlocuiește contestația și nu trebuie considerată, în lipsa unei prevederi exprese, o modalitate de prelungire a termenului de 45 de zile. Ce faci dacă ai primit somație sau poprire pentru o datorie prescrisă Dacă datoria fusese deja stabilită, dar ANAF începe ori continuă executarea după expirarea termenului, poate fi formulată contestație la executare. Termenul este mult mai scurt: în principiu, 15 zile de la data la care contribuabilul a luat cunoștință de actul de executare sau de executarea pe care o consideră nelegală. Contestația se adresează instanței judecătorești competente. Contestația fiscală împotriva deciziei de impunere și contestația la executare au obiecte și termene diferite. Contestarea somației nu repară automat pierderea termenului pentru atacarea deciziei prin care a fost stabilită datoria. Prescripția ar trebui constatată și de organul fiscal Codul de procedură fiscală prevede că, atunci când constată împlinirea termenului de prescripție a executării, organul fiscal trebuie să înceteze măsurile de recuperare și să scoată creanța din evidență. În practică, dacă suma continuă să apară în evidențe, contribuabilul poate depune o cerere scrisă prin care solicită: - constatarea prescripției; - încetarea executării silite; - ridicarea popririi sau a altor măsuri; - scoaterea creanței prescrise din evidența fiscală; - comunicarea actelor despre care ANAF susține că au întrerupt ori suspendat termenul. Cererea trebuie înregistrată, iar contribuabilul trebuie să păstreze dovada depunerii. Dacă există deja o somație sau o poprire, simpla cerere administrativă nu trebuie să ducă la pierderea termenului de 15 zile pentru contestația la executare. Banii plătiți din greșeală nu se recuperează O plată parțială sau recunoașterea expresă a datoriei poate întrerupe prescripția executării silite. Din acest motiv, atunci când există indicii că termenul s-a împlinit, este prudent ca situația să fie verificată înainte de semnarea unei eșalonări ori de efectuarea unei plăți „simbolice”. Dacă o datorie era prescrisă, iar contribuabilul o plătește din greșeală, banii nu mai pot fi recuperați. ANAF va reține suma în mod legal, deoarece legea fiscală (la fel ca și Codul Civil) prevede că plata făcută de bunăvoie pentru o datorie prescrisă nu dă dreptul la restituire. Potrivit art. 218 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, „sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie”. Cu alte cuvinte, ANAF nu va aproba nicio cerere de compensare sau restituire pentru acea sumă, deoarece datoria, deși prescrisă, exista în evidențele lor. Exemplu de calcul O persoană primește în septembrie 2026 o somație pentru o obligație fiscală aferentă anului 2019. Faptul că au trecut mai mult de cinci ani nu este suficient pentru a stabili prescripția. Trebuie aflat: - când a fost stabilită creanța; - când a fost comunicată decizia; - când a devenit exigibilă suma; - dacă au fost comunicate somații anterioare; - dacă a existat o poprire, o plată parțială sau o eșalonare; - dacă termenul a fost suspendat pentru o anumită perioadă. Abia după verificarea acestor elemente poate fi stabilită data exactă la care s-a împlinit sau nu prescripția. Ce trebuie să rețină contribuabilul Termenul general este de cinci ani, dar nu orice datorie mai veche de cinci ani este automat prescrisă. Pentru creanțele rezultate din fapte penale, termenul poate fi de zece ani. Cel mai important este să fie separate cele două situații: dreptul ANAF de a stabili datoria și dreptul de a o recupera prin executare silită. Apoi trebuie identificate data de început, toate actele comunicate și eventualele întreruperi sau suspendări. Dacă contribuabilul primește o decizie, o somație ori o poprire pentru o datorie veche, nu trebuie să ignore documentul și să se bazeze doar pe o discuție la ghișeu. Trebuie solicitat istoricul creanței, verificarea dovada comunicării actelor și respectarea termenului de contestare. Într-un caz cu poprire, sume importante sau mai multe acte succesive, calculul ar trebui verificat rapid împreună cu un consultant fiscal ori un avocat specializat.
