joi 05 noiembrie
Login Contact
DeFapt.ro

termen de prescripție

2 articole
Eveniment

Pensionarii pot pierde bani definitiv din greșeala Casei de Pensii: cum evitați termenul de prescripție

O cifră introdusă greșit în calculul pensiei poate însemna, lună după lună, bani mai puțini. Dacă eroarea este descoperită târziu, pensionarul ar putea pierde banii. Legea prevede o excepție pentru anumite greșeli ale Casei de Pensii. Esențial este motivul pentru care pensia a fost calculată greșit: o eroare la prelucrarea datelor sau, de exemplu, lipsa unei adeverințe depuse prea târziu. Ce prevede legea despre corectarea pensiei Articolul 94 din Legea nr. 360/2023 permite revizuirea pensiei atunci când se constată că suma stabilită ori plătită diferă de cea cuvenită. Citește și: Poprirea pe pensie are limite: cât poate reține executorul și cum se recuperează banii reținuți nelegal Verificarea poate porni din inițiativa Casei de Pensii sau la solicitarea pensionarului. Regula generală pentru diferențele rezultate din revizuire este termenul de prescripție de trei ani, care limitează perioada pentru care pot fi recuperate sumele. Totuși, alineatul (4) stabilește o excepție: limita nu se aplică sumelor neplătite pensionarului din cauza unor erori materiale sau de calcul produse în prelucrarea și redactarea datelor pentru stabilirea, recalcularea ori plata pensiei. Așadar, vechimea de peste trei ani nu exclude, singură, recuperarea banilor. Ce fel de greșeli pot intra în această categorie Pentru a înțelege diferența, ne putem imagina un document existent în dosar, în care apare corect o sumă, dar din care o cifră a fost transcrisă greșit în evidența folosită la calcul. Citește și: O declarație greșită a angajatorului îți poate micșora pensia: cum descoperi lunile lipsă și ce faci pentru recunoașterea lor Un alt exemplu posibil este o operațiune aritmetică efectuată greșit. În fiecare dosar trebuie verificat ce s-a întâmplat, când a apărut eroarea și cum a influențat pensia. Nu orice neînțelegere cu instituția reprezintă o eroare materială. Dacă disputa privește interpretarea unei prevederi legale sau recunoașterea unui drept, nu trebuie presupus automat că se aplică excepția de la cei trei ani. Explicațiile oficiale ale caselor de pensii leagă această excepție de greșelile intervenite în prelucrarea administrativă a datelor. Când se aplică termenul de prescripție: un exemplu concret Limita de trei ani se aplică, în principiu, atunci când pensia este revizuită pentru motive care nu intră în excepția privind erorile materiale sau de calcul. Citește și: Pensia mică nu mai garantează ajutorul pentru energie: salariile copiilor sau nepoților pot anula beneficiul De exemplu, Casa de Pensii poate avea toate datele corecte în dosar, dar poate interpreta greșit legea și considera că pensionarului nu i se cuvine un anumit drept. Într-o cauză prezentată de Curtea de Apel Iași, neacordarea indicelui de corecție, un element care influența valoarea pensiei, a fost considerată o greșeală de interpretare a legii, nu una materială. Instanța a reținut că, prin revizuire, diferențele puteau fi acordate pentru cei trei ani anteriori constatării. Cazul privea vechea lege a pensiilor, care prevedea o distincție similară. Așadar, nu este suficient să se constate că instituția a greșit: trebuie stabilit și ce fel de greșeală a făcut. O cifră transcrisă eronat și un drept refuzat prin interpretarea greșită a legii pot avea consecințe diferite asupra perioadei pentru care se recuperează banii. De ce o adeverință nouă nu aduce automat bani pentru anii trecuți Revizuirea și recalcularea sunt proceduri diferite, chiar dacă ambele pot schimba pensia. Citește și: Bani din urmă pentru pensionari: când se plătesc diferențele după recalculare și de ce contează data cererii Dacă aduceți acum o adeverință cu venituri sau perioade de muncă nevalorificate, poate fi vorba despre recalculare. CNPP precizează că drepturile rezultate din această procedură se acordă, în mod obișnuit, din luna următoare înregistrării cererii. De exemplu, un pensionar obține pentru prima dată o adeverință de venituri și cere recalcularea în octombrie. Dacă documentul justifică o majorare, regula este acordarea drepturilor din noiembrie, nu de la pensionare. Situația trebuie analizată diferit dacă documentul corect fusese deja depus, iar datele sale au fost transcrise greșit de instituție. Tocmai de aceea, sunt utile dovezile depunerii actelor: numere de înregistrare, confirmări de primire și copii ale cererilor. Cum verificați dacă există o problemă în dosar Porniți de la decizia de pensie și de la anexele sale. Citește și: Recalcularea arată o pensie mai mică: în ce condiții păstrezi suma anterioară și de ce trebuie să verifici punctajul Comparați informațiile cu documentele pe care le aveți: carnetul de muncă, adeverințele, deciziile mai vechi și taloanele de pensie. Urmăriți neconcordanțe concrete: o perioadă care apare diferit, un venit transcris cu altă valoare sau o sumă care nu corespunde explicațiilor primite. O pensie mai mică decât a unui fost coleg nu dovedește, singură, existența unei greșeli. Dacă nu aveți suficiente informații, solicitați Casei de Pensii explicațiile și documentele de calcul necesare pentru a înțelege situația. Nu trebuie să refaceți singuri întregul calcul al pensiei pentru a semnala o neconcordanță. Verificați și dacă suma comparată este cea stabilită prin decizie sau cea efectiv încasată. Reținerile înscrise pe talon pot explica unele diferențe, fără să existe o eroare în calculul pensiei. Ce solicitați în cererea adresată Casei de Pensii Adresați o cerere scrisă casei teritoriale care vă gestionează dosarul. Includeți datele de identificare, numărul dosarului sau al deciziei, problema observată și documentele pe care vă bazați. Citește și: Cât costă actele pentru recalcularea pensiei: ce verifici înainte să plătești și când poți primi bani în plus Explicația poate fi simplă: „În documentul depus la data de… este înscrisă suma…, iar în datele folosite la calcul apare suma… Solicit verificarea acestei diferențe”. Cereți verificarea dosarului, corectarea eventualei erori și stabilirea sumelor restante. Dacă apreciați că este o greșeală de transcriere sau de calcul, solicitați și analizarea aplicării art. 94 alin. (4), pentru întreaga perioadă afectată. Este util să cereți explicit o explicație scrisă despre natura greșelii și despre perioada pentru care se acordă diferențele. Astfel, veți putea înțelege de ce instituția a plătit anumite luni și a exclus altele. Depuneți cererea la registratură sau transmiteți-o printr-un canal oficial al instituției, cu dovada trimiterii. Păstrați un exemplar și numărul de înregistrare. O discuție la ghișeu poate lămuri situația, dar nu înlocuiește dovada solicitării scrise. Cum se calculează banii rămași de primit Într-un exemplu strict orientativ, dacă verificarea stabilește o diferență constantă de 100 de lei pentru 48 de luni, totalul diferențelor este de 4.800 de lei. Exemplul arată de ce contează perioada recunoscută. Nu înseamnă că orice eroare dă automat dreptul la patru ani de restanțe. Într-un dosar real, diferența poate varia de la o lună la alta. Cereți o situație detaliată cu pensia cuvenită, suma plătită și diferența pentru fiecare perioadă. Nu înmulțiți automat majorarea de astăzi cu toate lunile trecute. Ce faceți dacă primiți un refuz Dacă apreciază că solicitarea de revizuire este neîntemeiată, Casa de Pensii o soluționează potrivit regulilor pentru petiții. Acestea prevăd, în general, un răspuns în 30 de zile de la înregistrare, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 15 zile pentru cercetări suplimentare, cu notificarea petentului. Dacă primiți o decizie cu care nu sunteți de acord, termenul legal de contestare este de 45 de zile de la comunicare. Păstrați plicul, confirmarea de primire sau dovada comunicării electronice. Nu confundați termenul de contestare a deciziei cu perioada pentru care cereți restanțe. Și nu presupuneți că o nouă petiție prelungește termenul pentru instanță. Dacă primiți doar o adresă de refuz, cereți îndrumare juridică privind demersul potrivit documentului primit. Când instituția limitează plata la trei ani, întrebarea concretă este de ce nu consideră aplicabilă excepția pentru erori materiale sau de calcul. Documentele din dosar și explicația scrisă a Casei de Pensii sunt punctul de plecare pentru verificarea răspunsului.

Pensionarii pot pierde bani definitiv din greșeala Casei de Pensii: cum evitați termenul de prescripție
Nu plătiți în grabă o datorie veche către ANAF: poate fi prescrisă, iar banii nu se mai restituie
Eveniment

Nu plătiți în grabă o datorie veche către ANAF: poate fi prescrisă, iar banii nu se mai restituie

O notificare primită de la ANAF pentru o datorie veche de mai mulți ani nu înseamnă automat că suma trebuie achitată imediat. În anumite situații, dreptul organului fiscal de a stabili datoria sau de a o recupera prin executare silită poate fi prescris. Calculul nu se face însă doar privind anul înscris pe hârtie. Trebuie verificate data de la care a început să curgă termenul, actele comunicate între timp și eventualele perioade în care prescripția a fost suspendată sau întreruptă. O datorie veche nu este automat prescrisă În materie fiscală există două termene diferite, care nu trebuie confundate: Citește și: Proprietarii de apartamente cu termopan pot rămâne fără gaze: când este obligatoriu detectorul și cât costă montarea în 2026 - termenul în care ANAF poate stabili creanța fiscală, de exemplu printr-o decizie de impunere; - termenul în care ANAF poate recupera prin executare silită o creanță deja stabilită. În ambele situații, termenul general este de cinci ani, dar momentul de la care începe să curgă este diferit. De aceea, simplul fapt că datoria provine dintr-un an îndepărtat nu este suficient pentru a concluziona că s-a prescris. Regulile se găsesc în Codul de procedură fiscală, în special la articolele 110–112, referitoare la stabilirea creanțelor, și articolele 215–218, privind executarea silită. Cât timp are ANAF să stabilească o datorie fiscală Dreptul organului fiscal de a stabili o creanță se prescrie, ca regulă generală, în cinci ani. Citește și: Proprietarii care vând sau închiriază locuințe riscă amenzi de până la 7.500 de lei: obligativitatea certificatului energetic Termenul începe să curgă de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu prevede altfel. De exemplu, pentru o obligație fiscală aferentă anului 2020, termenul general începe la 1 iulie 2021 și, dacă nu intervine nicio cauză de suspendare sau de întrerupere, se împlinește la 30 iunie 2026. După expirarea termenului, ANAF nu mai poate emite legal o decizie prin care stabilește pentru prima dată acea creanță. Dacă organul fiscal constată împlinirea prescripției, trebuie să înceteze procedura de emitere a titlului de creanță. Există și o excepție importantă: termenul este de zece ani atunci când creanța fiscală rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În această situație, și momentul de la care începe calculul este diferit. O decizie mai veche poate avea propriul termen de executare Dacă datoria a fost deja stabilită printr-o declarație fiscală, o decizie de impunere sau un alt titlu de creanță, trebuie verificată prescripția executării silite. Dreptul ANAF de a cere executarea silită se prescrie în cinci ani, calculați de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut acest drept. Să presupunem că o obligație a devenit exigibilă în cursul anului 2021. În principiu, termenul de executare începe la 1 ianuarie 2022 și s-ar împlini la 31 decembrie 2026. Calculul este valabil numai dacă în intervalul respectiv nu a intervenit niciun eveniment care să suspende sau să întrerupă prescripția. Așadar, anul la care se referă impozitul, data deciziei de impunere și momentul de la care ANAF a putut începe executarea sunt repere diferite. Somația sau plata parțială pot relua calculul Termenul de cinci ani nu curge întotdeauna fără întrerupere. Pot exista acte sau împrejurări care modifică data prescripției. În cazul executării silite, termenul poate fi întrerupt, printre altele, prin: - efectuarea unui act de executare silită; - plata voluntară a unei părți din datorie; - recunoașterea datoriei de către contribuabil; - comunicarea unui act privind acordarea unei înlesniri la plată; - alte situații prevăzute expres de lege. Întreruperea este foarte importantă: după producerea ei începe, în principiu, să curgă un nou termen de prescripție. O somație valabil comunicată sau o poprire înființată în interiorul termenului poate schimba complet calculul. Prescripția poate fi și suspendată. În acest caz, perioada de suspendare nu este inclusă în termen, iar calculul continuă după încetarea cauzei respective. Suspendarea poate apărea, de exemplu, pe durata unei eșalonări la plată sau în alte situații prevăzute de lege. Nu orice hârtie emisă intern de ANAF întrerupe automat prescripția. Trebuie verificat ce fel de act este, când a fost emis și, mai ales, dacă a fost comunicat legal contribuabilului. Cum verifici dacă datoria este prescrisă Primul pas este să nu te limitezi la suma afișată în Spațiul Privat Virtual. Pentru un calcul corect trebuie reconstituit întregul traseu al datoriei. Verifică următoarele documente și date: - Natura obligației. Este vorba despre impozit pe venit, contribuții sociale, TVA, accesorii sau o amendă transmisă spre recuperare? - Perioada fiscală. Pentru ce an sau lună este solicitată suma? - Titlul de creanță. Datoria provine din propria declarație fiscală sau dintr-o decizie de impunere emisă de ANAF? - Data comunicării. Când a fost comunicată decizia și prin ce metodă: în SPV, prin poștă, prin remiterea directă sau prin publicitate? - Data scadenței. De când putea ANAF să ceară plata și să înceapă executarea? - Actele de executare. Au existat somații, titluri executorii, popriri sau sechestre? - Plățile și cererile depuse. Ai plătit o parte din sumă, ai cerut eșalonare sau ai semnat un document prin care ai recunoscut datoria? Din SPV pot fi consultate obligațiile fiscale, mesajele și actele comunicate electronic. Contribuabilul poate solicita și situația analitică a obligațiilor, copii ale documentelor din dosarul fiscal sau un certificat de atestare fiscală. Pentru prescripție contează însă istoricul complet, nu doar soldul afișat în prezent. Ce faci dacă ANAF nu mai are voie să stabilească datoria Dacă primești o decizie de impunere după ce consideri că s-a împlinit termenul de prescripție, actul nu trebuie ignorat. Prescripția trebuie invocată în cadrul contestației fiscale. Contestația împotriva unui act administrativ fiscal se depune, ca regulă, în termen de 45 de zile de la comunicarea actului, la organul fiscal emitent. În document trebuie indicate actul contestat, motivele de fapt și de drept și dovezile pe care se bazează contribuabilul. Este important ca data comunicării să fie verificată atent. O simplă solicitare de explicații adresată ANAF nu înlocuiește contestația și nu trebuie considerată, în lipsa unei prevederi exprese, o modalitate de prelungire a termenului de 45 de zile. Ce faci dacă ai primit somație sau poprire pentru o datorie prescrisă Dacă datoria fusese deja stabilită, dar ANAF începe ori continuă executarea după expirarea termenului, poate fi formulată contestație la executare. Termenul este mult mai scurt: în principiu, 15 zile de la data la care contribuabilul a luat cunoștință de actul de executare sau de executarea pe care o consideră nelegală. Contestația se adresează instanței judecătorești competente. Contestația fiscală împotriva deciziei de impunere și contestația la executare au obiecte și termene diferite. Contestarea somației nu repară automat pierderea termenului pentru atacarea deciziei prin care a fost stabilită datoria. Prescripția ar trebui constatată și de organul fiscal Codul de procedură fiscală prevede că, atunci când constată împlinirea termenului de prescripție a executării, organul fiscal trebuie să înceteze măsurile de recuperare și să scoată creanța din evidență. În practică, dacă suma continuă să apară în evidențe, contribuabilul poate depune o cerere scrisă prin care solicită: - constatarea prescripției; - încetarea executării silite; - ridicarea popririi sau a altor măsuri; - scoaterea creanței prescrise din evidența fiscală; - comunicarea actelor despre care ANAF susține că au întrerupt ori suspendat termenul. Cererea trebuie înregistrată, iar contribuabilul trebuie să păstreze dovada depunerii.  Dacă există deja o somație sau o poprire, simpla cerere administrativă nu trebuie să ducă la pierderea termenului de 15 zile pentru contestația la executare. Banii plătiți din greșeală nu se recuperează O plată parțială sau recunoașterea expresă a datoriei poate întrerupe prescripția executării silite. Din acest motiv, atunci când există indicii că termenul s-a împlinit, este prudent ca situația să fie verificată înainte de semnarea unei eșalonări ori de efectuarea unei plăți „simbolice”. Dacă o datorie era prescrisă, iar contribuabilul o plătește din greșeală, banii nu mai pot fi recuperați. ANAF va reține suma în mod legal, deoarece legea fiscală (la fel ca și Codul Civil) prevede că plata făcută de bunăvoie pentru o datorie prescrisă nu dă dreptul la restituire. Potrivit art. 218 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, „sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie”. Cu alte cuvinte, ANAF nu va aproba nicio cerere de compensare sau restituire pentru acea sumă, deoarece datoria, deși prescrisă, exista în evidențele lor. Exemplu de calcul O persoană primește în septembrie 2026 o somație pentru o obligație fiscală aferentă anului 2019. Faptul că au trecut mai mult de cinci ani nu este suficient pentru a stabili prescripția. Trebuie aflat: - când a fost stabilită creanța; - când a fost comunicată decizia; - când a devenit exigibilă suma; - dacă au fost comunicate somații anterioare; - dacă a existat o poprire, o plată parțială sau o eșalonare; - dacă termenul a fost suspendat pentru o anumită perioadă. Abia după verificarea acestor elemente poate fi stabilită data exactă la care s-a împlinit sau nu prescripția. Ce trebuie să rețină contribuabilul Termenul general este de cinci ani, dar nu orice datorie mai veche de cinci ani este automat prescrisă. Pentru creanțele rezultate din fapte penale, termenul poate fi de zece ani. Cel mai important este să fie separate cele două situații: dreptul ANAF de a stabili datoria și dreptul de a o recupera prin executare silită. Apoi trebuie identificate data de început, toate actele comunicate și eventualele întreruperi sau suspendări. Dacă contribuabilul primește o decizie, o somație ori o poprire pentru o datorie veche, nu trebuie să ignore documentul și să se bazeze doar pe o discuție la ghișeu. Trebuie solicitat istoricul creanței, verificarea dovada comunicării actelor și respectarea termenului de contestare. Într-un caz cu poprire, sume importante sau mai multe acte succesive, calculul ar trebui verificat rapid împreună cu un consultant fiscal ori un avocat specializat.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră