Opinii

O lecție de etică de la multinaționalele

Acum câteva zile, când Jeffrey Sonnenfeld de la Universitatea Yale a redactat prima listă a companiilor mari care au plecat din Rusia lui Putin, erau circa 100 de nume pe listă. Peste circa o săptămână, erau aproape 200. Azi, depășesc 300. Pe măsură ce presiunea publicului din țările democratice creștea, multinaționalele se grăbeau să rupă orice legături cu regimul unui dictator dezechilibrat care amenință omenirea cu folosirea bombei atomice. Aceste companii pierd sume uriașe părăsind Rusia. Putin a anunțat deja că planul este să le confiște afacerile. British Petroleum, una din primele companii care și-au abandonat legăturile cu firmele rusești, anticipa faptul că va pierde circa 25 de miliarde de dolari - adică aproximativ 10% din PIB-ul României. Equinor, o companie norvegiană de petrol și gaze, are în Rusia investiții pe termen lung de 1,2 miliarde de dolari. Pleacă și ei, va pierde enorm. Mult hulita companie australiană de minerit, Rio Tinto, rupe orice legături cu firme rusești, deși îi va cauza uriașe probleme financiare și logistice. Exemple ar mai fi, dar cred că este clar ce am vrut să arăt. Mult hulitele naționale au dezvoltat o anume etică profesională - inclusiv sub presiunea propriilor angajați, tinerii „corporatiști”...- și se tem de reacția consumatorilor. Politicienii, nu. Ei se tem și nu prea de electorat...Politicienii sunt aleși la patru ani și, mai ales în țările estice, speră ca orice măgărie pe care o fac să se uite sau să o acopere cu ajutorul presei aservite. Cel mai bun exemplu în acest sens este premierul Ungariei, Viktor Orban. Prietenul lui Putin. Singura țară NATO de la granița Ucrainei care n-a permis tranzitarea armamentului către Kiev. România și Polonia au permis acest tranzit, iar Slovacia a livrat armament. Va trebui să nu-l uităm pe acest laș care, din păcate, controlează politic UDMR-ul. Al doilea exemplu este al localnicului George Simion. Care ar putea să intre în istorie cu „protestul” ridicol de 35 de secunde în fața Ambasadei Rusiei de la București. Simion a scris, miercuri, pe Facebook că românii n-ar trebui să-și apere țara fiindcă nu dețin „nimic”. În primul rând că este o minciună: resursele naturale aparțin statului, conform Constituției. Ele pot fi concesionate. În al doilea rând, ce dețineau soldații români care au plecat la război în 1877 sau 1916? Cu adevărat nimic, mulți dintre ei. Abia în 1917 s-a dus regele Ferdinand pe front și le-a promis pământ. Vizunea liderului AUR, pe Facebook: „Cine deține petrolul și restul bogățiilor Țării să angajeze și armate. Noi, românii, nu avem nimic deci nu avem pentru ce lupta”. Este bine că domnul Simion ne-a arătat că el unul nu face nimic fără să primească ceva în schimb. În loc de concluzie: dacă domnul Simion era, prin absurd, la putere, azi companiile de stat românești ar fi fost băgate până peste cap în afaceri dubioase cu Rusia lui Putin. Exact asta se întâmplă în Ungaria lui Viktor Orban, nu-i o speculație lipsită de temei. Naționalizarea auristă ar însemna întoarcerea României în epoca ceaușistă, într-un CAER al loserilor strânși în jurul lui Putin. Pentru România, sărăcie crâncenă și lipsuri. Pentru domnul Simion și clica din jurul său, averi uriașe, exact așa cum se întâmplă în Rusia lui Putin și a oligarhilor săi.