Internațional
Mai mult sprijin pentru regiunile de la frontiera estică a UE afectate de războiul din Ucraina, cere PPE
Politica de coeziune finanțează investiții menite să reducă diferențele de dezvoltare dintre regiunile Uniunii Europene.
În negocierea bugetului pentru 2028–2034, discuția privește atât volumul resurselor, cât și puterea autorităților locale și regionale de a decide cum sunt folosite.
Grupul PPE susține păstrarea unei politici distincte, cu finanțare identificabilă și participarea regiunilor. Comisia propune reunirea mai multor intervenții în planuri naționale și regionale de parteneriat.
Pentru România, dezbaterea are relevanță prin amploarea investițiilor susținute de această politică. La aprobarea acordului de parteneriat pentru 2021–2027, Comisia a anunțat o alocare de 31,5 miliarde de euro din politica de coeziune.
Suma privește perioada actuală și reprezintă finanțare programată, nu dovada că toate fondurile au fost deja absorbite. Ea nu trebuie prezentată drept alocare confirmată pentru bugetul care va începe în 2028.
De ce coeziunea este și o politică economică
Investițiile regionale pot sprijini transportul, serviciile publice, digitalizarea, cercetarea sau dezvoltarea întreprinderilor. În cazul României, acordul actual prevede finanțări pentru competitivitatea IMM-urilor și colaborarea dintre întreprinderi și universități.
Sunt vizate și tranziția energetică, infrastructura de mediu și mobilitatea urbană. Efectul urmărit este dezvoltarea capacității economice a teritoriilor, împreună cu îmbunătățirea condițiilor de viață.
O analiză realizată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, JRC, și de serviciile pentru politică regională estimează efecte economice care depășesc regiunile beneficiare.
Modelarea investițiilor de coeziune din perioadele 2014–2020 și 2021–2027 indică aproximativ 1,3 euro de PIB suplimentar până în 2030 pentru fiecare euro investit și aproape trei euro până în 2043. Sunt rezultate ale unui model economic, nu randamente garantate pentru fiecare proiect.
Studiul explică faptul că beneficiile se pot transmite prin relațiile comerciale dintre regiuni. O investiție într-o zonă mai puțin dezvoltată poate genera cerere pentru produse și servicii din alte state.
Efectele diferă însă în funcție de structura economiei și de calitatea implementării. De aceea, justificarea politicii de coeziune trebuie însoțită de evaluarea proiectelor și de verificarea modului în care acestea răspund nevoilor locale.
Ce propune reorganizarea fondurilor
Noua arhitectură discutată pentru 2028–2034 ar reuni într-un plan al fiecărui stat intervenții care sunt acum organizate separat: coeziune, agricultură, pescuit, migrație și securitate, alături de Fondul social pentru climă.
Consiliul a convenit o poziție parțială asupra regulamentului planurilor naționale și regionale la 16 iunie 2026. Scopul declarat este simplificarea finanțării și corelarea mai bună a investițiilor cu reformele.
Caracterul parțial al poziției este important: acordul respectiv exclude chestiuni financiare și orizontale negociate în cadrul bugetului general. Prin urmare, existența unui mandat al Consiliului asupra unor reguli nu înseamnă că sunt fixate definitiv sumele pentru toate regiunile.
O autoritate locală trebuie să urmărească atât cadrul european, cât și modul în care viitorul plan național va reflecta prioritățile teritoriului său.
La 29 iunie 2026, Consiliul a adoptat și poziții parțiale asupra regulilor pentru Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Fondul social european. Mandatul clarifică domeniile de sprijin și urmărește păstrarea vizibilității politicii de coeziune.
Aceste documente permit avansarea negocierilor legislative, însă bugetele programelor rămân dependente de acordul asupra cadrului financiar multianual.
Ce cere PPE pentru autoritățile locale
Documentul PPE privind politica regională susține menținerea coeziunii ca pilon distinct al viitorului buget, cu resurse și mecanisme de administrare dedicate.
Grupul cere ca nevoile să fie identificate pornind de la situația teritoriilor și ca autoritățile locale și regionale să participe la proiectarea și implementarea programelor. Sunt susținute gestionarea partajată și implicarea partenerilor economici și a societății civile.
Pentru o primărie sau o administrație regională, participarea poate influența alegerea investițiilor eligibile, calendarul apelurilor și adaptarea condițiilor de finanțare. O regiune afectată de depopulare are alte nevoi decât un centru urban în creștere.
Poziția PPE pledează tocmai pentru posibilitatea diferențierii intervențiilor, în limitele obiectivelor europene. În acest model, simplificarea trebuie să reducă dificultățile administrative fără a îndepărta deciziile de comunitățile vizate.
Regiunile de frontieră și cooperarea între state
PPE solicită sprijin adaptat regiunilor de la frontiera estică a Uniunii, afectate de consecințele războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Poziția grupului menționează presiuni economice și nevoia unor instrumente flexibile pentru stabilitate și dezvoltare.
Pentru România, această orientare este relevantă în evaluarea proiectelor din teritoriile de frontieră, dar nu stabilește, prin ea însăși, o alocare financiară pentru un anumit județ.
Cooperarea teritorială are și reguli specifice. În mandatul Consiliului din iunie 2026, Interreg ar dispune de un plan separat de planurile naționale și regionale, deoarece implică mai mulți parteneri și, în unele cazuri, cooperarea cu state din afara UE.
Această particularitate arată că proiectele transfrontaliere necesită proceduri adaptate organizării lor. Bugetul și forma finală a regulilor rămân subiecte ale procesului legislativ.
Ce ar trebui să arate rezultatele finanțării
Pentru cetățeni, relevanța fondurilor se vede în serviciile și capacitățile create: acces mai bun, infrastructură utilizabilă, întreprinderi mai productive sau competențe care permit ocuparea unui loc de muncă. Modelarea JRC arată că administrarea politicilor influențează efectele investițiilor.
În termeni practici, capacitatea instituțiilor de a pregăti și urmări proiecte contează alături de dimensiunea alocării. Cheltuirea fondurilor trebuie legată de obiectivul pentru care au fost acordate.
Negocierile vor decide câtă autonomie vor avea regiunile și cât de clar vor fi protejate finanțările dedicate. Pentru beneficiarii români, este necesară diferențierea între proiectele actuale, finanțate în cadrul 2021–2027, și oportunitățile viitoare.
Mureșan vrea șase miliarde de euro în plus pentru România
„Fondurile europene au schimbat atât de mult în bine România, încât a devenit noua normalitate să vedem autostrăzi noi, blocuri reabilitate și școli modernizate, împreună cu plăcuța aferentă care arată sursa banilor: bugetul Uniunii Europene.
Beneficiile sunt atât de evidente, încât nici euroscepticii nu le pot nega, oricât și-ar dori.
România gri, a subdezvoltării, a rămas în trecutul anilor ’90 și, din fericire, noua generație nici nu a cunoscut-o.
Nivelul de trai din România, deși nu este încă la nivelul celui din vestul Europei, este mult mai aproape de cel din Germania sau Austria decât de cel din multe state europene care încă nu au aderat la UE.
Beneficiile vor continua și în anii următori, dar trebuie să ne asigurăm că vor fi la același nivel.
De aceea, în aceste săptămâni, prioritatea zero este să apărăm un nivel cât mai ridicat al viitorului buget al Uniunii Europene, care să poată finanța adecvat politica de coeziune, prin care s-au construit drumuri și s-au modernizat școli în România.
Ca negociator-șef al Parlamentului European, obiectivul meu este să apăr fondurile europene și poziția Parlamentului, care prevede o creștere cu 10% a bugetului, ceea ce ar însemna, doar pentru România, șase miliarde de euro în plus.”, a scris recent pe Facebook europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan, vicepreședinte al Grupului PPE din parlamentul European.
Articol publicat în cadrul unei campanii a Grupului PPE în Parlamentul European
