Pădurile montane dispar într-un ritm tot mai alert

Pădurile montane dispar într-un ritm tot mai alert, arată un studiu publicat în revista One Earth. Exploatarea forestieră, incendiile şi agricultura provoacă dispariţia acestor păduri. Munţii găzduiesc 85% din păsările, mamiferele şi amfibienii lumii, în special în păduri, ceea ce face ca pierderea acestora să fie alarmantă pentru biodiversitate. Citește și: Virgil Popescu: România şi-a asumat, fără tăgadă, anul 2032 pentru scoaterea cărbunelui Pădurile montane dispar într-un ritm tot mai alert Pădurile montane acopereau 1,1 miliarde de hectare în anul 2000, potrivit autorilor acestui studiu publicat în revista One Earth. Cu toate acestea, cel puţin 78,1 milioane de hectare - o suprafaţă mai mare decât cea a statului american Texas, reprezentând 7,1% din total, au dispărut între 2000 şi 2018, au determinat cercetătorii folosind date din satelit. Iar ritmul dispariţiei pădurilor montane se accelerează: pierderile recente au fost de 2,7 ori mai mari decât la începutul secolului. Autorii acestui studiu avertizează în special asupra faptului că zonele cele mai afectate (42% din total), unde ritmul dispariţiei e cel mai accelerat, sunt pădurile tropicale montane, zone vitale pentru biodiversitate şi refugiul a numeroase specii ameninţate. Altitudinea şi pantele abrupte au limitat în trecut exploatarea acestor păduri de către oameni, notează cercetătorii. De la începutul secolului însă, ele au fost din ce în ce mai vizate pentru lemn şi agricultură. Exploatarea forestieră este responsabilă pentru 42% din pierderile de păduri montane, urmată de incendiile de pădure (29%), agricultura itinerantă (15%) şi agricultura permanentă sau semipermanentă (10%), se arată în studiu. Potrivit cercetării, dispariţia pădurilor montane este cea mai pronunţată în Asia: 39,8 milioane de hectare, adică puţin peste jumătate din totalul pierderilor. America de Sud, Africa, Australia şi Europa au înregistrat, de asemenea, pierderi semnificative. În unele zone, oamenii de ştiinţă au observat o regenerare a pădurilor montane, dar nu întotdeauna şi a speciilor locale şi, mai ales, fără a fi compensate pierderile, a subliniat Xinyue He, coautoare a studiului.