Viața ucrainenilor sub bombardamentele pro-rușilor
Viața ucrainenilor sub bombardamentele pro-rușilor, lângă linia frontului, se reduce la groază și trăit printre clădirile găurite de gloanțe și obuze, relatează Al Jazeera. Mulți dintre cei rămași în regiunea bombardată sunt vârstnici, bolnavi și n-au bani să se mute. „Țineam în mână o plasă și am simțit dintr-o data o durere scurtă, apoi am văzut sângele curgându-mi pe plasă”, povestește Valentina Gordeieva, o femeie de 65 de ani, rănită în confruntările iscate de separatiștii pro-ruși începând cu joia trecută. Patru civili au fost răniți în ultimele zile. Citește și: România promite că primește refugiați ucraineni, dar nu știe câți Viața ucrainenilor sub bombardamentele pro-rușilor: 2,9 milioane de oameni au nevoie de ajutor umanitar Orașul Marinka, cu 10.000 de locuitori, este chiar lângă linia frontului, lângă Donețk, una din cele două regiuni controlate de pro-rușii din Ucraina. După opt ani de conflicte, în care au murit peste 14.000 de civili, mulți ucraineni, care n-au putut fugi din calea conflictului, s-au obișnuit să trăiască sub amenințarea gloanțelor. „Am rude în Donețk și tot ce vreau este să fie pace”, spune, pentru Al Jazeera, Blinova Tetiana Anatolivna, de 46 de ani. Ea a plecat spre Mariupol sâmbătă, după bombardamente. Mulți dintre cei care au rămas sunt vârstnici, bolnavi sau nu au destui bani ca să se mute. Organizațiile umanitare estimează că 2,9 milioane de ucraineni, de ambele părți ale frontului, au nevoie de asistență. Citește și: Rusia pregătește asasinate și răpiri după invadarea Ucrainei. Pe lista neagră, politicieni, jurnaliști, activiști, potrivit SUA „Nu știm ce se va întâmpla, dar suntem extrem de speriați” Valentina Gordeieva locuiește singură în centrul orașului Marinka. S-a mai mutat o dată, când a izbucnit prima dată conflictul, în 2014, dar acum n-ar vrea să-și părăsească din nou casa. Nici nu le-a spus copiilor că a fost rănită. „Ceva important se va întâmpla. Nu știm ce, dar suntem extrem de speriați”, adaugă femeia. Olena Ivanivna, de 65 de ani, stă cu cei trei nepoți mai mult prin adăposturi. Acoperișul locuinței a ajuns „ca o sită” de cât de mult a fost lovit în ultimii ani. În ultima săptămână, a rămas și fără current electric și acum se teme că va fi întreruptă și furnizarea apei potabile. Totuși, n-are unde să se ducă. „Nu mai bombardaseră de un an, era mai bine. Acum, și-au pierdut mințille. Nu vrem să ne părăsim casele. Ei trag și noi ne ascundem. Asta e”, le-a spus femeia.
