Peste 1,7 milioane de români își serbează onomastica de Florii. Cele mai populare prenume
Peste 1,7 milioane de români își celebrează onomastica de Florii, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin. Potrivit datelor Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, numărul total al celor sărbătoriți este de 1.774.826. Dintre aceștia, majoritatea sunt femei, 1.169.568, în timp ce 605.258 sunt bărbați care poartă nume inspirate din flori. Cele mai frecvente nume de flori în România În rândul femeilor, cel mai întâlnit prenume este Florentina, purtat de 134.696 de persoane. Urmează Viorica, cu 125.495, și Liliana, cu 99.514. Citește și: Suveraniștii sponsorizați de PSD își acuză colegii de ideologie că vor să trădeze la Bolojan Lista este completată de nume precum Anemona, Angela, Angelica, Brândușa, Crina, Dalia, Gențiana, Gherghina, Hortensia, Narcisa sau Steluța, fiecare evocând delicatețea și simbolistica lumii florale. La bărbați, clasamentul este dominat de Florin, purtat de 343.630 de români. Pe următoarele poziții se află Viorel, cu 131.260 de sărbătoriți, și Florian, cu 50.947. Alte nume întâlnite sunt Bujor, Crin, Mugurel, Mărgărit, Narcis sau Trandafir. Semnificația religioasă a Floriilor Credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc în această zi Intrarea Domnului în Ierusalim, un moment cu o profundă încărcătură spirituală. Potrivit tradiției Bisericii, acesta este singurul moment din viața pământească în care Iisus Hristos acceptă să fie aclamat ca Împărat. Intrarea Sa în Ierusalim are loc în împlinirea profețiilor din Vechiul Testament, pentru a fi recunoscut drept Mesia, Mântuitorul lumii. Mulțimea îl întâmpină cu ramuri de finic și măslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, expresie a credinței că Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea. Prin această intrare solemnă, este anticipată biruința asupra morții și speranța Învierii, care va urma. Originea și evoluția sărbătorii Primele mențiuni despre sărbătoarea Floriilor datează din secolul al IV-lea. Sărbătoarea este evocată de personalități precum Sfântul Epifanie și de pelerina apuseană Egeria, care descrie modul în care era celebrată la Ierusalim. De asemenea, mari părinți ai Bisericii – Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie și Sfântul Chiril al Alexandriei – au lăsat predici memorabile dedicate acestei zile. În trecut, această duminică mai era cunoscută și sub denumirea de „Duminica aspiranților”, când catehumenii cereau să fie primiți la botez, dar și „Duminica grațierilor”, deoarece împărații acordau iertări în cinstea ei. Tradiții și obiceiuri de Florii Una dintre cele mai răspândite tradiții este sfințirea ramurilor de salcie. Credincioșii le duc la biserică, iar apoi le așază la icoane, ferestre sau uși, considerând că acestea protejează locuința de rele. Salcia simbolizează fertilitatea și renașterea naturii și amintește de ramurile cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea în Ierusalim. În unele zone ale țării, oamenii se încing cu ramuri de salcie, în credința că vor fi feriți de boli și vor avea parte de sănătate tot anul. Apicultorii folosesc aceste ramuri pentru a înconjura stupii, iar gospodarii le îngroapă în pământ, convinși de puterea lor protectoare. O legendă populară spune că salcia a fost binecuvântată de Maica Domnului, după ce s-a transformat într-o punte pentru a o ajuta să traverseze un râu. De unde vine denumirea de „Florii” Denumirea populară a sărbătorii provine de la Flora, zeița romană a florilor și a primăverii. În timp, această tradiție s-a suprapus peste semnificația creștină a Intrării Domnului în Ierusalim. În folclor există și obiceiuri mai puțin cunoscute, precum arderea mugurilor de salcie în timpul furtunilor, pentru a alunga norii și grindina. Dezlegarea la pește și începutul Săptămânii Patimilor Floriile marchează un moment important în Postul Paștelui: este ziua în care credincioșii au dezlegare la pește. Totodată, această sărbătoare deschide Săptămâna Patimilor. Începând din seara de duminică, în biserici sunt oficiate deniile – slujbe speciale care rememorează ultimele zile din viața lui Iisus Hristos, până la momentul Învierii.
