Cine va finanța bugetul european și cum vor fi protejați banii publici. Grupul PPE susține introducerea unor resurse proprii suplimentare
Negocierea bugetului Uniunii Europene pentru 2028–2034 presupune stabilirea veniturilor care vor susține cheltuielile comune. Agricultura, dezvoltarea regională, cercetarea și securitatea concurează pentru resurse, iar următorul exercițiu va include obligații legate de finanțarea redresării după pandemie. Grupul PPE susține introducerea unor resurse proprii suplimentare. Miza este împărțirea costurilor între bugetele naționale și veniturile colectate prin mecanisme europene, concomitent cu menținerea controlului asupra utilizării fondurilor. Vicepreședintele PPE Siegfried Mureșan a insistat că Parlamentul European are o poziție unitară și fermă pe acest subiect. De unde provin veniturile actuale Bugetul european este finanțat în principal prin patru categorii de resurse: taxe vamale, contribuții calculate pe baza TVA, contribuții raportate la venitul național brut și contribuții asociate deșeurilor de ambalaje din plastic nereciclate. Potrivit Consiliului, resursele proprii reprezintă peste 90% din veniturile bugetului UE. Există și alte încasări, precum amenzi aplicate companiilor pentru încălcarea regulilor de concurență. Contribuția bazată pe venitul național brut acoperă diferența dintre cheltuielile bugetare și celelalte venituri. Dacă o sursă suplimentară nu este aprobată, necesarul de finanțare nu dispare. El trebuie compensat prin alte venituri sau prin ajustarea cheltuielilor. Acest mecanism explică de ce negocierile despre nivelul fondurilor și cele despre proveniența banilor sunt strâns legate. O resursă proprie europeană poate proveni din transferarea unei părți a veniturilor deja colectate național sau dintr-un mecanism nou. Denumirea nu înseamnă automat că fiecare cetățean va primi o obligație fiscală directă către Bruxelles. Efectul concret depinde de baza de calcul, de entitatea care plătește și de deciziile prin care mecanismul este introdus. În forma actuală, numeroase contribuții sunt vărsate de statele membre. Cele cinci surse propuse de Comisie Pachetul Comisiei prevede cinci resurse noi. Prima ar transfera bugetului UE o parte din veniturile sistemului existent de comercializare a certificatelor de emisii, ETS1. A doua ar proveni din mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, CBAM. Comisia estimează venituri medii anuale de aproximativ 9,6 miliarde, respectiv 1,4 miliarde de euro, în prețurile anului 2025. Acestea sunt estimări pentru propuneri aflate în negociere. A treia resursă ar fi calculată în funcție de cantitatea de deșeuri electrice și electronice necolectate, cu un venit estimat la aproximativ 15 miliarde de euro anual. A patra ar fi legată de accizele pe tutun, cu aproximativ 11,2 miliarde. A cincea, denumită CORE, ar presupune o contribuție anuală a companiilor mari vizate de sistem, cu o cifră de afaceri de cel puțin 100 de milioane de euro; estimarea este de aproximativ 6,8 miliarde anual. Prezentarea Comisiei indică aproximativ 58,5 miliarde de euro pe an pentru întregul pachet de venituri, exprimat în prețurile anului 2025. Totalul include și ajustări ale resurselor existente, astfel că nu trebuie confundat cu suma exclusivă a celor cinci categorii noi. Pentru bugetele naționale, rezultatul urmărit este limitarea presiunii generate de contribuțiile bazate pe venitul național brut. Estimările de venit sunt medii pentru un interval de șapte ani. Ele nu înseamnă că aceeași sumă va fi încasată în fiecare exercițiu sau că toate mecanismele vor fi aprobate exact în forma inițială. Pentru compararea propunerilor trebuie păstrate aceleași prețuri de referință și același perimetru al veniturilor. O modificare a bazei de calcul poate schimba atât încasările europene, cât și distribuția contribuțiilor între state sau între entitățile vizate. În consecință, evaluarea pachetului presupune examinarea fiecărui mecanism, nu numai a totalului anunțat. Veniturile legate de emisii, de colectarea deșeurilor ori de activitatea companiilor au baze distincte. Obiectivul finanțării comune trebuie transpus în reguli de calcul și colectare care pot fi aplicate și verificate. Rambursarea finanțării din perioada pandemiei NextGenerationEU a permis Uniunii să împrumute bani pentru redresarea economică. Comisia indică anul 2028 pentru începerea rambursării împrumuturilor alocate instrumentului, pe un orizont care se întinde până în 2058. Componenta acordată statelor sub formă de împrumuturi trebuie diferențiată de finanțarea nerambursabilă susținută prin bugetul european. O subvenție pentru beneficiar poate fi finanțată printr-o datorie contractată la nivelul Uniunii. Această distincție explică solicitarea PPE pentru venituri suplimentare. În poziția sa bugetară, grupul leagă noile resurse atât de acoperirea obligațiilor financiare, cât și de păstrarea capacității de finanțare a politicilor comune. Obiectivul politic este ca rambursarea datoriei să nu reducă automat resursele disponibile pentru programe și nici să se traducă integral în contribuții naționale mai mari. Cine poate aproba noile venituri Procedura pentru resursele proprii este diferită de cea pentru cadrul financiar. Decizia privind resursele necesită unanimitate în Consiliu, consultarea Parlamentului European și aprobarea fiecărui stat membru conform cerințelor sale constituționale. Pentru regulamentul CFM (Cadrul Financiar Multianual - n.r.), Consiliul decide tot în unanimitate, dar Parlamentul trebuie să își dea consimțământul. Prin urmare, sprijinul unui grup parlamentar nu poate introduce singur o nouă sursă de venit. Parlamentul susține diversificarea veniturilor și a propus examinarea unor alternative dacă pachetul Comisiei nu obține acordul necesar. Acestea includ o contribuție pentru serviciile digitale, una pentru jocurile de noroc online și o prelevare legată de câștigurile din criptoactive. Sunt opțiuni politice pentru negociere, fără a echivala cu obligații fiscale deja aplicabile contribuabililor din România. Controlul cheltuielilor și protejarea beneficiarilor Un buget mai mare presupune și reguli verificabile privind utilizarea banilor. Regulamentul european de condiționalitate permite măsuri atunci când încălcarea principiilor statului de drept afectează sau riscă grav să afecteze, într-un mod suficient de direct, buna gestiune financiară ori interesele financiare ale UE. Comisia poate propune măsuri proporționale, iar Consiliul decide. Mecanismul urmărește protecția bugetului, în condițiile stabilite de legislație. Comisia precizează că beneficiarii finali își păstrează dreptul la plățile datorate, iar statul vizat trebuie să continue să le achite. Distincția este relevantă pentru un student, o întreprindere sau o organizație care respectă condițiile finanțării. Responsabilitatea autorităților pentru încălcări nu anulează automat obligațiile acestora față de beneficiari. Protecția respectivă nu înlocuiește verificarea eligibilității fiecărui proiect. Curtea de Conturi Europeană avertizează, în analiza sa din aprilie 2026, că neaprobarea noilor venituri ar crea un deficit de finanțare care ar impune contribuții naționale mai mari sau obiective bugetare reduse. Curtea identifică și riscuri privind trasabilitatea cheltuielilor și măsurarea rezultatelor. Așadar, adoptarea unui mecanism de venit trebuie însoțită de posibilitatea de a verifica ce rezultate produce finanțarea publică. Pentru contribuabili, evaluarea viitorului buget depinde de legătura dintre sursa banilor, regulile programelor și rezultatele obținute. Un mecanism nou poate reduce necesarul contribuțiilor naționale, dar presupune propriile costuri și condiții. Dezbaterea parlamentară include tocmai cerințe privind transparența și controlul democratic. Forma finală va rezulta din acordul instituțiilor și al statelor membre, nu din simpla publicare a propunerilor. Articol publicat în cadrul unei campanii a Grupului PPE în Parlamentul European
