Cum a scăpat băiețelul pierdut în pădure de urși și mistreți timp de două nopți
Alex, băiețelul de numai cinci ani pierdut în pădure în zona Sebeșu de Jos din județul Sibiu, a supraviețuit două nopți fără să fie atacat de urși sau mistreți, animale sălbatice prezente în regiune. Cum a fost posibil că Alex să scape cu viață, singur? Urșii au dat târcoale zonei Dan Popescu, șeful Salvamont Sibiu, a declarat că un urs a fost chiar în preajma echipelor de căutare în prima noapte: „Am fost atenționați în prima noapte, din dronă, ca deasupra noastră într-o poiană se află un urs la câteva sute de metri. Am început să facem un zgomot și după care ne-au confirmat din dronă că acesta s-a îndepărtat.” Citește și: VIDEO Pîslaru spune, la podcastul „Cum e, de fapt?”, că PSD a fost de acord cu tăieri. Dar „i s-a tăiat filmul” când a fost vorba de interesele sale George Pascaru, fost vânător de munte, în prezent organizator de tabere pentru copii, crede că o explicație este că Alex și-a găsit un adăpost: „Și-a găsit un loc, și-a găsit un culcuș unde a stat ghemuit, unde a avut un adăpost deasupra capului. E posibil ca să fi băut apă dintr-o baltă, unde a găsit el.” În mod normal, ursul evită contactul Există mai multe explicații plauzibile, susținute de etologi și specialiști în fauna sălbatică, pentru supraviețuirea lui Alex. Cea mai importantă concluzie din literatura de specialitate este că atacurile animalelor mari asupra oamenilor — mai ales asupra copiilor pierduți, care nu provoacă și nu urmăresc animalele — sunt mult mai rare decât percepția publică. În cazul urșilor, consensul specialiștilor este că ursul brun evită, în mod normal, contactul cu oamenii. Organizații și experți în comportamentul urșilor arată că majoritatea urșilor percep omul ca pe un potențial pericol și încearcă să se retragă înainte de contact direct. Un copil mic nu e perceput ca o amenințare În practică, un copil mic rătăcit într-o pădure poate să nu reprezinte pentru urs nici amenințare, nici concurență, nici pradă. Atacurile de urs apar cel mai frecvent în câteva situații specifice: surprinderea unui urs de foarte aproape; apropierea de o ursoaică cu pui; existența unei surse de hrană pe care ursul o apără; animale obișnuite cu oamenii și hrănite artificial; reacții umane agresive sau fugă panicată. Un copil pierdut, speriat și probabil nemișcat sau retras într-un loc ferit poate să nu declanșeze niciun comportament agresiv. Din contră, lipsa mișcărilor bruște și a zgomotului poate reduce probabilitatea unui contact apropiat. Mai există și un factor important: densitatea reală a întâlnirilor directe este mult mai mică decât cred oamenii. Chiar în zone cu populații mari de urși, animalele și oamenii folosesc pădurea diferit, la ore diferite și pe trasee diferite. Multe studii despre monitorizarea faunei arată că mamiferele mari detectează prezența umană înainte ca omul să le observe și se retrag discret. Când mistreții devin periculoși În cazul mistreților, situația este similară. Mistrețul poate deveni extrem de periculos, dar atacurile sunt de regulă defensive: când animalul este rănit; când este încolțit; când o femelă își apără puii; când apare contact foarte apropiat și brusc. Un copil mic, singur și tăcut are șanse relativ reduse să provoace o reacție defensivă a unui mistreț. În multe cazuri, animalul preferă să evite complet contactul. Cheia: comportamentul lui Alex Mai există și explicații legate de comportamentul concret al copilului: dacă a rămas într-un singur loc; dacă s-a ascuns; dacă a dormit; dacă nu a alergat prin vegetație densă; dacă nu a ajuns între animale și puii lor; dacă nu avea mâncare cu miros puternic. Toate acestea scad semnificativ riscul unei întâlniri agresive.
