Birchall dă în judecată secția de judecători a CSM pentru că a pus-o pe lista neagră a celor care ar fi atacat Justiția
Foastul ministru al Justiției Ana Birchall a anunțat că a dat în judecată secția de judecători a CSM pentru că a inclus-o pe lista neagră a celor care ar fi atacat Justiția și, astfel, ar fi subminat-o. „Consider că această hotărâre mi-a vătămat grav drepturile nepatrimoniale, inclusiv dreptul la reputație și la imagine, și m-a sancționat fără judecată pentru exercitarea unor drepturi fundamentale, între care dreptul la liberă exprimare”, a scris ea, pe Facebook. Citește și: „Un sindicat din Sănătate atacă dur PSD după ce a respins proiectul Bolojan al legii salarizării: «Luptă împotriva creșterilor salariale»” „Nu este o poziție împotriva justiției. Este o poziție PENTRU justiție” „Am decis astăzi să fac următorul pas firesc și necesar: acționez în judecată Secția pentru Judecători a CSM pentru anularea hotărârii prin care am fost inclusă pe așa-zisa „listă neagră”. Nu pot accepta ca exercitarea unor drepturi constituționale, inclusiv dreptul la liberă exprimare și dreptul la protest, să fie sancționată prin derapaje instituționale inacceptabile într-un stat de drept. Nicio autoritate nu este mai presus de lege. Pe 16 iunie 2026, am depus plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 1348/2026, cea prin care Secția pentru Judecători a CSM m-a inclus pe această „listă neagră” pentru cinci postări publicate pe pagina mea. Ce am făcut, de fapt? Am criticat o numire în fruntea ÎCCJ pe care o consider inadecvată și nelegitimă. Am participat la un protest împotriva acestei numiri. Am propus soluții concrete pentru o justiție funcțională, în slujba cetățenilor. Am cerut responsabilitate politică. Am susținut ceea ce am afirmat cu argumente, hotărâri judecătorești, decizii ale CCR și documente oficiale. Pentru toate acestea, am ajuns pe o „listă neagră” într-o hotărâre oficială a unei instituții constituționale. În vară, Secția pentru Judecători a CSM a avut posibilitatea să își corecteze decizia. Ar fi fost nevoie de un singur lucru: să recunoască faptul că a greșit. Cu atât mai mult cu cât în spațiul public apăruseră serioase semne de întrebare privind adoptarea și validarea acestei liste. Nu a făcut-o. Plângerea mea prealabilă a fost respinsă cu un vot de 1 la 7. Nu am fost invitată să îmi susțin punctul de vedere. Am aflat despre ședință de pe site-ul CSM. Nu voi comenta aici motivarea prin care Secția a încercat să își justifice decizia. O voi contesta pe căile legale, în instanțele naționale și, dacă va fi cazul, în cele internaționale. Judecătorii nu sunt mai presus de lege. Independența justiției nu înseamnă lipsa răspunderii, iar calitatea de judecător sau apartenența la CSM nu conferă nimănui imunitate în fața legii. Într-un stat de drept, orice autoritate trebuie să răspundă legal pentru propriile decizii și acțiuni. Consider că această hotărâre mi-a vătămat grav drepturile nepatrimoniale, inclusiv dreptul la reputație și la imagine, și m-a sancționat fără judecată pentru exercitarea unor drepturi fundamentale, între care dreptul la liberă exprimare. Când taci în fața “listelor negre”, le legitimezi. Dacă astăzi accepți ca o opinie să fie trecută pe o listă, mâine poți descoperi că nu mai ai voie să ai una. Eu nu tac. Pentru că tăcerea nu este neutră. Tăcerea costă. România a plătit prea mult pentru drepturile pe care unii par să le considere astăzi privilegii revocabile. Libertatea nu se pierde într-o singură zi. Se pierde atunci când oamenii încep să accepte ceea ce ieri ar fi considerat inacceptabil. Astăzi se fac liste cu cei care vorbesc. Mâine se poate ajunge la o țară în care nimeni nu mai îndrăznește să vorbească. O instituție democratică nu are nevoie de aplauze. Are nevoie să accepte critica. Dacă nu suportă critica, problema nu este cetățeanul. SUNTEM ÎN ANUL 2026 SAU NE-AM ÎNTORS ÎN ANII 1938, 1950 SAU 1989? Au murit oameni în Decembrie 1989 pentru ca noi, astăzi, să putem spune ce gândim fără teamă. Pentru ca un cetățean să poată critica o instituție, să conteste o decizie, să protesteze și să ceară demisia unui funcționar public fără să fie pus la zid pentru opiniile sale. În 1989, românii au ieșit în stradă pentru libertate și împotriva unui regim care le refuza drepturi fundamentale. Tocmai de aceea, în 2026, orice instituție a statului care întocmește liste cu persoane pentru pozițiile lor publice trebuie să înțeleagă gravitatea unui asemenea gest. Nu am câștigat libertatea în 1989 pentru ca, astăzi, să ajungem să ne întrebăm dacă avem voie să criticăm o instituție a statului. Drepturile fundamentale nu sunt privilegii pe care puterea le acordă și le retrage după bunul plac. Sunt drepturi câștigate cu sacrificii și pe care nicio instituție nu are dreptul să le transforme în instrumente de intimidare. Nu spun toate acestea doar ca fost ministru al Justiției sau ca jurist. Le spun și din perspectiva celor peste 25 de ani în care am reprezentat România în plan internațional. Știu cât de mult contează reputația unei țări și cât de mult o pot afecta derapajele instituționale. Am studiat la Yale Law School, unde am obținut atât diploma de Master of Laws (LL.M.), cât și doctoratul în drept (J.S.D.). Am reprezentat România în foruri internaționale și am apărat statul de drept inclusiv atunci când ar fi fost mai simplu să tac. Voi continua să spun adevărul, în România și în afara ei. Voi informa partenerii europeni, instituțiile internaționale și interlocutorii din rețelele diplomatice cu care am colaborat despre ceea ce consider a fi un derapaj grav. Reputația internațională a României nu se construiește cu comunicate. Dar poate fi afectată serios de astfel de decizii. Este dreptul meu constituțional să afirm public că: Există în România judecători corecți, profesioniști și integri care ar putea conduce Înalta Curte de Casație și Justiție. Funcția de președinte al ÎCCJ nu este proprietatea personală a nimănui. Procedurile de numire trebuie să fie transparente, legitime și respectate. Aceasta nu este o poziție împotriva justiției, așa cum o califică Secția pentru Judecători a CSM. Este o poziție PENTRU justiție. Dacă și tu consideri că drepturile fundamentale trebuie apărate, nu trece mai departe. Distribuie această postare. Drepturile și libertățile câștigate de români nu sunt privilegii acordate de stat. Sunt drepturi care trebuie apărate în fiecare zi, de fiecare dintre noi, în țară și în afara granițelor”, a scris Birchall.
