Politica BOR pe donații de la dubioși: „Doamne, ajută să fie!”. Cazul Tate - 50.000 de dolari
La începutul acestui an, o biserică cu peste 200 de ani de istorie din satul Lada, județul Teleorman, a fost mistuită de flăcări. Comunitatea mică, îmbătrânită și lipsită de resurse nu a reușit să strângă banii necesari pentru reconstrucție. Salvarea a venit rapid și spectaculos: Tristan Tate a anunțat public că donează 50.000 de dolari pentru refacerea lăcașului de cult, invocând credința creștină și datoria celor „binecuvântați cu succes” de a da înapoi. Gestul a fost prezentat drept unul pur altruist și a fost primit cu emoție și recunoștință de preotul paroh Florin Danu și de comunitatea locală. Dincolo de dimensiunea umană a donației, cazul ridică însă o întrebare: Poate Biserica Ortodoxă Română să primească donații din partea unor persoane atât de controversate precum frații Tate? Cine sunt frații Tate: între notorietate și acuzații penale Frații Andrew și Tristan Tate sunt doi influenceri britanico-americani controversați, deveniți cunoscuți printr-o combinație de carieră sportivă, prezență online și dispute juridice internaționale. Citește și: Propuneri-șoc ale PSD pentru șefia SRI: plagiator, premierul lui Dragnea, și soțul Olguței Vasilescu - surse presă Andrew Tate a fost campion internațional la kickboxing și s-a remarcat ulterior ca influencer în „manosferă”, promovând opinii criticate pe scară largă ca fiind misogine și radicale, atrăgând un public numeros de bărbați tineri. În România, frații Tate au fost arestați în decembrie 2022 într-un dosar instrumentat de DIICOT, iar procurorii i-au trimis în judecată pentru presupuse fapte penale grave, printre care constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și viol, acuzații pe care ei continuă să le nege. Procesul este în desfășurare la instanțele din București, după ce judecătorii au respins arestul preventiv și au dispus aplicarea controlului judiciar. 21 de acuzații și în Marea Britanie Și procurorii britanici au confirmat în mai 2025 autorizarea unui pachet de 21 de acuzații penale împotriva fraților Tate în Marea Britanie, inclusiv viol, vătămare corporală efectivă, trafic de persoane și controlul prostituției în scopuri financiare, în urma unei anchete conduse de poliția din Bedfordshire. Mandatul european de arestare emis de autoritățile britanice prevede extrădarea lor din România spre justiția britanică după finalizarea procedurilor penale românești. Procurorii din Regatul Unit au precizat că acuzațiile britanice se bazează pe dosare de probe transmise de poliție, dar că „chestiunile penale interne din România trebuie soluționate mai întâi”, ceea ce a întârziat orice procedură de extrădare imediată. Frații Tate neagă în totalitate toate acuzațiile formulate atât în România, cât și în Marea Britanie, iar cazurile continuă să fie urmărite cu atenție de instanțe și de media internațională, generând dezbateri ample despre impactul influenței online și alegerile instituțiilor judiciare în dosare transnaționale. Ce donații poate primi BOR Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române stabilește o ierarhie clară a competențelor. Permanența Consiliului Național Bisericesc, prezidată de Patriarh, are atribuții privind donațiile făcute „în favoarea Patriarhiei Române”, adică acele donații care vizează instituția centrală, patrimoniul general al BOR sau proiecte aflate sub autoritatea directă a Patriarhiei. O parohie, însă, este o unitate de sine stătătoare din punct de vedere administrativ, cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea episcopiei sau arhiepiscopiei de care aparține. În mod obișnuit, donațiile primite de o parohie sunt aprobate la nivel local, prin consiliul parohial și cu avizul ierarhului locului, mai ales dacă este vorba despre sume mari, donații cu destinație precisă sau donații care pot genera vulnerabilități de imagine ori juridice. Intervenția Permanenței CNB nu devine necesară pentru orice donație, ci în situații precum: - donații excepționale ca valoare; - donații care implică transfer de bunuri importante; - donații care pot afecta imaginea publică a Bisericii la nivel național; - donații care sunt percepute public ca având o semnificație simbolică sau politică. Ce NU spune Statutul Statutul Bisericii Ortodoxe Române reglementează strict administrarea fondurilor, responsabilitățile clerului și organizarea internă. Însă, în întreg textul Statutului nu există nicio referire explicită privind proveniența etică a donațiilor. Nu există obligația explicită de a respinge donații pe criterii morale sau reputaționale. Nu este prevăzut un mecanism de „due diligence” moral asupra donatorilor. Aceasta lasă decizia în zona discernământului ierarhic și instituțional, nu a unei obligații juridice stricte. Cu alte cuvinte, dacă o donație este legală și conformă din punct de vedere fiscal și contabil, ea poate fi acceptată. Moralitatea donatorului rămâne o chestiune de conștiință individuală, nu de politică instituțională. Legal nu înseamnă legitim Din punct de vedere juridic, acceptarea unei donații de către o parohie nu ridică probleme, atâta timp cât banii provin din surse licite, sunt declarați și nu sunt condiționați de foloase nelegitime. Dreptul românesc nu impune instituțiilor religioase obligația de a evalua reputația publică sau profilul moral al unui donator. Această limitare este însă esențială pentru înțelegerea dilemei actuale. Legea stabilește minimul acceptabil într-o societate, nu maximul moral. Faptul că o donație este legală nu o face automat compatibilă cu valorile pe care o instituție le proclamă. În acest sens, Biserica nu este constrânsă juridic să refuze banii, dar nici absolvită de responsabilitatea simbolică a acceptării lor. Invocarea prezumției de nevinovăție, perfect legitimă în plan juridic, protejează persoana în fața statului, nu impactul social al unui gest mediatizat. „Spălarea” reputației prin donații În ultimele decenii, conceptul de „spălare” a reputației (reputation laundering), folosirea donațiilor sau a actelor filantropice pentru a îmbunătăți imaginea publică a unor persoane controversate, a devenit un subiect de interes pentru experți în etică și sociologie. Cercetările arată că finanțarea unor cauze vizibile, precum universități, spitale sau instituții culturale, poate funcționa ca un mecanism de resetare a percepției publice, fără a clarifica problemele de fond. Acest fenomen nu presupune neapărat spălarea ilegală a banilor, ci „curățarea” reputației prin gesturi de binefacere publicizate, care pot crea o impresie pozitivă superficială și pot transfera capital simbolic instituțiilor beneficiare. Biserica și sponsorii cu probleme penale În România, mai mulți politicieni și oameni de afaceri cu probleme penale au fost asociați de-a lungul timpului cu finanțarea sau ctitorirea de biserici, fapt care a generat controverse publice. Gigi Becali, condamnat definitiv pentru corupție, este unul dintre cei mai cunoscuți donatori ai Bisericii Ortodoxe Române, fiind implicat în construirea sau renovarea a zeci de biserici și mănăstiri, subiect documentat de presa națională. Adrian Năstase, fost prim-ministru condamnat definitiv în dosare de corupție, a sprijinit financiar mai multe lăcașuri de cult, inclusiv după condamnare. Liviu Dragnea, fost lider PSD și fost deținut, a fost prezentat în presă drept susținător al unor biserici din Teleorman, fiind fotografiat alături de ierarhi locali. De asemenea, omul de afaceri Ioan Niculae, condamnat în mai multe dosare penale, a fost menționat de presă ca donator pentru biserici din zonele unde avea interese economice. Milostenia și discernământul moral În tradiția morală creștină, însă, nu doar gestul contează, ci și sursa și intenția. Teologi și texte patristice avertizează împotriva milosteniei făcute din „bogății nedrepte”, subliniind că binele lipsit de discernământ poate deveni prilej de „sminteală” pentru comunitate. Sfântul Ioan Gură de Aur afirma că „jertfele celor fără de lege sunt urâte lui Dumnezeu”, sugerând că milostenia nu poate fi separată de responsabilitatea morală a celui care o face. Această perspectivă contrastează cu abordarea pur administrativă a donațiilor și readuce în discuție rolul Bisericii ca autoritate morală, nu doar ca beneficiar al unor fonduri necesare. Tăcere selectivă și mesaj public Biserica Ortodoxă Română s-a exprimat frecvent, în spațiul public, asupra unor teme precum educația sexuală, ideologia de gen, influența rețelelor sociale asupra tinerilor sau „criza valorilor morale”. Recent, Patriarhia Română a condamnat ferm legalizarea prostituției, pe care a descris-o drept o formă gravă de exploatare și tranzacționare a trupului omenesc, incompatibilă cu demnitatea persoanei umane. Însă nu există nici o poziție oficială a BOR față de fenomenul Tate, nici în legătură cu acuzațiile penale, nici cu discursurile misogine extrem de populare în rândul tinerilor, devine cu atât mai vizibilă. În acest context, lipsa unor criterii etice asumate și a unei poziții publice clare, fiecare donație controversată riscă să devină nu doar un act de caritate, ci o oglindă a valorilor BOR.
