Mâna dreaptă a lui Maduro a negociat în secret cu SUA în 2025. Delcy Rodriguez conduce azi Venezuela
În primele zile ale lui ianuarie 2026, după capturarea lui Nicolás Maduro de către forțe americane și instalarea rapidă a lui Delcy Rodríguez ca lider interimar, în spațiul public au reapărut relatări despre negocieri discrete purtate la Doha (Qatar) între reprezentanți ai guvernului venezuelean și persoane asociate administrației SUA. În centrul acestor relatări se află Delcy Rodríguez, vicepreședinta Venezuelei și ministru al petrolului, descrisă de mai multe surse media drept actorul care ar fi folosit canale secrete („backchannel”) pentru a discuta o posibilă reconfigurare a relației cu Washingtonul. Delcy Rodriguez, negocieri secrete cu SUA Este important de precizat din start: nu există, în acest moment, o confirmare publică completă și oficială (de tip comunicat guvernamental detaliat) din partea SUA, Venezuelei sau Qatarului despre conținutul exact al acestor discuții. Citește și: ANALIZĂ România închide ochii la cocaina intermediată de Venezuela, deși drogul inundă toată Europa Dar există investigații jurnalistice și declarații atribuite unor surse apropiate discuțiilor, plus elemente publice care sugerează că Doha a fost folosită ca spațiu de intermediere în diverse dosare internaționale și că Venezuela a avut contacte diplomatice cu Qatar în mod repetat. Unul dintre materialele care au alimentat discuția despre așa-numitul „pact de la Doha” este un articol care susține că Delcy Rodríguez și fratele ei, Jorge Rodríguez, ar fi participat la întâlniri discrete în Doha, fără ca Maduro să fie parte directă a acestor reuniuni. Potrivit acestui articol, întâlnirile ar fi urmărit o înțelegere menită să reducă riscurile pentru nucleul de putere chavist într-un scenariu de tranziție, în timp ce SUA ar fi obținut o schimbare de conducere (sau cel puțin o schimbare de comportament) la Caracas. Această interpretare se bazează pe surse anonime și pe analize ale dinamicii politice interne. Negocieri în schimbul garanțiilor Un alt material, publicat de Miami Herald, afirmă că Delcy și Jorge Rodríguez ar fi folosit „Doha backchannels” pentru a comunica Washingtonului un plan de tranziție „gestionată”, în care persoane din aparatul actual ar rămâne relevante politic, în schimbul unor garanții și al unei resetări treptate a relației cu SUA. Articolul descrie această idee ca o ofertă politică făcută prin intermediari, într-un context în care sancțiunile și dosarele judiciare internaționale cresc costurile menținerii suveranității statului venezuelean. Și aici, elementul central este că discuțiile ar fi fost neoficiale și purtate într-un cadru care permite negarea plauzibilă a părților implicate. „Ziua de după” În același registru se înscriu și texte care invocă o investigație publicată în octombrie (fără ca în materialul de sinteză să fie reproduse integral probele), potrivit căreia Delcy Rodríguez ar fi intrat încă din 2025 în discuții cu reprezentanți ai SUA despre „ziua de după” și despre condiții minimale pentru cooperare. Aceste relatări tind să lege „canalul Doha” de ideea că o parte din elita de la Caracas ar fi căutat o ieșire negociată, în eventualitatea unui colaps politic sau a unei intervenții externe. „Trădarea” lui Maduro Pot fi interpretate drept „trădare” a lui Maduro aceste întâlniri ale vicepreședintei de ieri Delcy Rodríguez, actuala președintă de azi? Ce se poate spune este că s-a vehiculat ipoteza că o parte din cercul de putere ar fi preferat o tranziție controlată (cu Delcy Rodríguez în frunte) în locul unui scenariu de prăbușire totală sau de înlăturare violentă a întregii structuri. Poziția centrală a lui Rodríguez Contextul din ianuarie 2026 amplifică această ipoteză. Delcy Rodríguez a fost învestită formal ca președinte interimar, după îndepărtarea lui Maduro, și subliniază poziția ei centrală în arhitectura chavistă și în dosarul energetic. În paralel, presa internațională a observat o schimbare de ton: Rodríguez a adoptat mesaje mai conciliatoare față de SUA, sugerând disponibilitate pentru „o agendă de cooperare” — un semnal care, într-un astfel de moment, este interpretat inevitabil ca parte dintr-o negociere politică mai largă.
