Antreprenorul Cosmin Alexandru povestește o zi de mobilizare: arme din 1963 și multă hârțogărie
Antreprenorul Cosmin Alexandru relatează, pe Facebook, cum a decurs o zi de mobilizare în Armata Română, după ce a primit un ordin de chemare pe 5 octombrie, pentru 7 octombrie. El relatează că a petrecut trei ore cu îmbrăcarea și a mâncat fasole cu cârnați. Citește și: Suma astronomică pe care viitorul Guvern va trebui să o plătească magistraților. CCR a respins sesizarea lui Bolojan privind conflictul cu ICCJ Ecusoane cu cod QR, dar și registre pe hârtie, unde se semna cu pixul “Altminteri, pentru trageri am folosit pistoale model 1933 și puști semiautomate model 1963. N-arătau rău. Pentru 1963. Cred. Că încă nu mă născusem“, scrie antreprenorul. “Am terminat și ziua de mobilizare. Cel puțin mi-a făcut bine la siluetă. Am intrat pe poarta unității la 8.30 și am primit de mâncare la 18.00. Fasole cu cârnați, ca să nu ieșim cumva din stereotipuri. Între timp am executat îmbrăcarea (vreo 3 ore), ședință de trageri (vreo 3 ore) și drum cu autocarul la și de la poligon (vreo 3 ore). Am fost foarte plăcut surprins de amabilitatea personalului militar. Mi-a adus aminte de o experiență la un SPA din Mauritius. “Domnule Alexandru, dacă nu vă deranjează și aveți amabilitatea, când aveți un pic de timp disponibil, vă rog să avansați în poziția de tragere. Aveți vreo problemă, vă jenează ceva? Domnul vă ajută cu vesta, domnul cu casca, domnul vă ține pușca. Apoi vin domnii și strâng cartușele goale.”. Eu am făcut armata în 1994. Nu erau așa amabili. Și totuși, unele lucruri nu s-au schimbat. Spre exemplu, la trageri, am semnat într-un, nu mai știu exact cum se numește, cred că borderou sau registru. Care avea câteva sute de pagini, fiecare cu câteva zeci de nume pe ea, toate scrise cu pixul de cineva. Asta, în timp ce fiecare dintre noi am avut atârnat de gât toată ziua un cod QR. Noaptea inteligenței naturale în România, 2026. Deși ar mai fi o ipoteză plauzibilă. E un nene care are contract pe 99 de ani cu armata română să-i vândă pixuri și registre. Ceea ce a ridicat automat caligrafia la gradul de competență critică pentru succesul operațiunilor militare. Bănuiesc că la scris batem la cur orice dușman. Altminteri, pentru trageri am folosit pistoale model 1933 și puști semiautomate model 1963. N-arătau rău. Pentru 1963. Cred. Că încă nu mă născusem. La început am completat multe formulare. Pe unul trebuia să semnez că sunt de acord să folosească poze și filmări cu mine pentru promovare. I-am întrebat ce trebuie să fac dacă nu sunt de acord. Mi-au zis să scriu lângă semnătură. Cu pixul. Și am mai aflat că am fost privilegiat că am fost anunțat luni că sunt mobilizat miercuri. Tot luni au aflat și cei de marți. Intens. Bineînțeles că oamenii erau cam nemulțumiți de graba asta nejustificată de nimic, însă alt lucru care nu s-a schimbat în ultimii 30 de ani e că fiecare ofițer care ne-a făcut vreun instructaj de ceva ne-a zis că nu e vina lui pentru ce se întâmplă, ei doar execută ce s-a decis mai sus. Și adevărul e că executau cu o preocupare autentică pentru ca nouă să ne fie, totuși, cât e posibil de bine, în ciuda degringoladei în care erau obligați să execute. Jos pălăria pentru ei! Believe it or not, la finalul experienței oamenii au insistat sincer să completăm un formular de feedback cu 25 de întrebări. De data asta, direct pe calculator. Deci există speranță“, a scris Cosmin Alexandru.
