Eveniment
Medicul gardă refuzat intervină, asistentele băteau joc
Presa locală publică o nouă mărturisire dramatică de la Maternitatea Botoșani, unde medicul de gardă a refuzat să intervină pentru că nu era „pacienta lui”, iar asistentele își băteau joc de viitoarea mamă, probabil pentru că nu primiseră șpagă.
Cel care a relatat această situație, pentru stiri.botosani.ro, este un preot, prieten de familie cu Alexandra Ivanov, mama a trei copii decedată la maternitate din Botoșani după ore de chinuri, timp în care a așteptat un medic.
Citește și: Experiențele prin spitale ale unei profesoare: urletele medicului trezit din somn, scuze fiindcă mama ei n-a murit când se prezisese, un rezident „sictirit” era să ducă la pierderea ochiului
„Vai de toți cei care practică meserii de vocație, dar au mânjit şi ultimul strop de chemare, de cei care mai sunt motivați doar de interese meschin-egoiste! Vai de cei care se joacă cu viețile pacienților, elevilor, enoriaşilor sau alegătorilor, neavând nici măcar o picătură de compasiune şi empatie, din cauză că nebunia puterii, a averii și a plăcerii le-a confiscat omenia!”, este concluzia tânărului preot.
Medicul de gardă a refuzat să intervină, asistentele își băteau joc
Tânărul preot, identificat de știri.botosani.ro doar cu inițialele „D.A.”, relatează ce a pățit soția sa la prima naștere, la Maternitatea Botoșani.
Citește și: Caz la indigo, în Botoșani: gravidă disperată, cu dureri cumplite, apeluri zadarnice către medici. Mama și copilul au supraviețuit, dar fetița era să moară la naștere și a rămas cu afecțiuni serioase
„Soția mea a născut în maternitate cu ceva vreme în urmă. Era pandemie, nu aveam voie să urc. O aduc cu apa ruptă și dilatație de 8, parcă, o las, fac o rugăciune și plec în parohie să fac o agheasmă în casa unor oameni cărora le trecuse la Domnul recent cineva drag. Sună telefonul după câteva ore. Ea plânge în hohote. Eu, la volan arzând inima în mine. Tremur. Trag pe dreapta de emoție. Întreb cu inima cât un purice: «ești bine? E bine fetița?» Ea: «Da. Suntem bine, e sănătoasă, îți seamănă!» Ce ușurare! Totuși, simt că ceva nu a fost ok.
Urmează o discuție în care soția îmi povestește cum a decurs. Medicul care a urmărit sarcina era plecat din localitate, medicul de gardă nici nu s-a apropiat măcar de salon (nu era clienta lui) iar asistentele (mai ales una dintre ele, puțin mai veche pe acolo) au asistat-o la naștere într-un mod absolut inuman, strigător la cer.
Un singur exemplu: prima ei experiență în maternitate, dilatație mare, stă pe jos chircită de durere. Ele pe sală, glume, fente... nimic, nicio explicație, încurajare, atingere... ”Stai acolo că mai ai până naști!". Ok. După ceva vreme, ea țipă la ele, spunându-le înfricoşată că vrea la toaletă. Ele aruncă jos o pătură și îi spun în sictir: ”fă acolo!".
Ea, singură în salon, după alte câteva minute urlă după ele că naște. Intră duduia, durdulia, spune pe ton imperativ: ”suie-te pe masă!". Soția URLÂND: ”NU POT!". Ea, asistenta sictirită, ieșind din salon (!) zice colegelor de glume de pe culoar: ”uite, îi spun să se suie pe masă, dar nu vrea. Cum s-o ajut?!". Urmează niște urlete ale soției rămasă din nou singură, o urcă pe masă, o asistă la naștere, timp în care o vorbesc de rău, malițioasele, pe doamna doctor care a avut grijă de evoluția sarcinii. Trece peste asta, se naște copilul. Ghiciți ce urmează! I se taie cordonul imediat, copilul este dus în altă cameră plângând și ținut acolo 4 ore (!) până să vină rezultatele de la testul covid. Vezi, Doamne, să nu aibă covid copilul ieşit din pântecele ei (protocolul, dle, protocolul!).
Problema lor era alta. Nu primiseră nimic de la nimeni. Doar salariul. Eu cotizez de vreo zece ani la asigurarea de sănătate. Ea, asigurată ca masterand. Dar nu contează astea... noi suntem urmașii celor care au trăit sub Semilună. Acolo trebuia să mergi umil cu peșcheșul, nu cu figuri de suveran.
Am fost fericit că a ieșit soția cu bine din asta, deşi nu se pot cuantifica trauma, depresia, anxietatea, frica, sechelele rămase. Eu însumi nu am fost om câteva luni. A fost o luptă crâncenă în interiorul meu. M-am rugat enorm să uit asta şi să îi pot ierta. Credeam că am reușit parțial, mai ales că Nectaria e bine acum, iar Alexandra e vindecată parțial. Dar, uite că Alexandra cealaltă, prietena noastră dragă, mamă a 3 copii, soție, soră, fiică… nu mai este deloc printre noi!”, relatează preotul.
