Strategia SUA-Israel în Iran funcționează, explică un expert în securitate la Al Jazeera
Strategia SUA-Israel în Iran funcționează, explică un expert în securitate la Al Jazeera: „Dacă analizăm ce s-a întâmplat de fapt cu principalele instrumente de putere ale Iranului – arsenalul său de rachete balistice, infrastructura nucleară, sistemele de apărare aeriană, marina și structura de comandă a forțelor sale proxy – imaginea care se conturează nu este una a unui eșec al Statelor Unite. Este vorba, dimpotrivă, de o reducere sistematică și treptată a unei amenințări pe care administrațiile anterioare au lăsat-o să se amplifice timp de patru decenii”, scrie Muhanad Seloom. Citește și: Bolojan sugerează că corupția Transelectrica, condusă de clientul PSD, blochează piața de energie. Plus un atac la Hidroelectrica: „N-a făcut nimic să facă stocare” Acesta este profesor asistent în politică internațională și securitate la Doha Institute for Graduate Studies. Strategia SUA-Israel în Iran funcționează, explică un expert în securitate la Al Jazeera Seloom arată cum a distrusă, sistematic, apărarea Iranului: „Lansările de rachete balistice iraniene au scăzut cu peste 90% de la 350 pe 28 februarie la aproximativ 25 pe 14 martie, potrivit datelor disponibile public. Lansările de drone arată aceeași tendință: de la peste 800 în prima zi la aproximativ 75 în a 15-a zi” „Forțele navale ale Iranului, ambarcațiunile de atac rapid, submarinele miniaturale și capacitățile de minare sunt în curs de lichidare. Sistemele sale de apărare aeriană au fost neutralizate până la punctul în care SUA zboară acum cu bombardiere B-1 vizibile pe rdar peste spațiul aerian iranian, o decizie care denotă o încredere aproape totală în supremația aeriană” În această fază a campaniei sunt atacate instalațiile de producție a rachetelor, centrele de cercetare cu dublă utilizare și complexele subterane în care sunt depozitate stocurile rămase. Saleem susține că Iranul mai avea doar două săptămâni și producea o bombă nucleară. El spune că criticii acțiunii din Iarn fac o greșeală: „Tratează costurile acțiunii ca și cum costurile inacțiunii ar fi zero”. „Nu este așa. Acestea (Nota redacției: costurile) s-au măsurat prin acumularea lentă a unei amenințări care, lăsată nesupravegheată, ar fi generat exact criza de care toată lumea pretinde că se teme: un Iran dotat cu arme nucleare, capabil să închidă Strâmtoarea Hormuz după bunul său plac, înconjurat de forțe proxy care ar putea ține întreaga regiune ostatică pe termen nelimitat. După 17 zile, liderul suprem al Iranului este mort, succesorul său este, se pare, rănit, iar toate instrumentele principale de proiecție a puterii iraniene – rachete, infrastructură nucleară, apărare aeriană, marina, rețelele de comandă ale forțelor proxy – au fost degradate într-o măsură care nu permite o recuperare pe termen scurt. Execuția campaniei a fost imperfectă, comunicarea publică a fost slabă, iar planificarea post-conflict este incompletă. Războiul nu este niciodată curat. Dar strategia – strategia reală, măsurată în capacități degradate mai degrabă decât în ciclurile de știri de la televizor – funcționează”, a apreciat expertul în securitate.
