Desigur, nu există nici o scuză pentru situația de la spitalul Sf. Pantelimon. Dar s-a ajuns acolo din vina directă a ministrului Rafila. Și nu e vorba doar de Sf: Pantelimon: de la declanșarea acestei crize, am citit nenumărate opinii ale unor medici care justificau oprirea medicamentației pentru bolnavii fără șanse, pentru a face loc celor care puteau fi salvați. Putem bănui că au mai fost situații precum cea de la Pantelimon, dar cu mai puține victime și…nimeni nu a vorbit.
Medicii nu ar trebui să ia astfel de decizii. Există soluții, iar ministrul Rafila ar fi trebuit să știe asta.
Eu știu fiindcă m-am confruntat direct cu această problemă.
În primăvara acestui an, soacra mea a fost dusă cu salvarea la Elias, unde a fost diagnosticată cu un cancer într-o formă finală. Medicii de acolo, impecabili. Și, ca să fie clar, nu știau că e soacra mea. Însă noi, înțelegând că nu mai era nimic de făcut, am vrut să o mutăm la un spital de îngrijiri paliative.
Și aici începe coșmarul.
În ditamai Bucureștiul, există un singur spital de stat de îngrijiri paliative. Cum să internezi pe cineva acolo, este un mister: pe site nu aveau informații clare (la ora la care scriu, pagina de internări este virusată).
Ne-am dus direct acolo, de bună credință (aveam resurse pentru o clinică privată, dar nu ne așteptam să intrăm într-un așa coșmar) și ne-au cerut niște documente. Cei de la Elias au spus că ei nu au cum să elibereze ce cer cei de acolo și ne-au dat…alte documente medicale care atestau situația soacrei mele. La spitalul de îngrijiri paliative ne-au refuzat actele trimise de Elias. Deci, noi fugeam din Berceni la Domenii și înapoi, cerșind acte medicale și înțelegere, când și așa eram la pământ cu nervii.
Norocul a fost că, repet, cei de la Elias – și nu un medic de acolo, ci toți – au fost hiper-amabili și…s-a sfârșit relativ repede.
În noiembrie 2023, Pro TV estima că sunt aproape 200.000 de persoane care aveau nevoie de îngrijiri paliative. Însă, potrivit ministrului Rafila, sunt doar 3.300 de paturi pentru îngrijiri paliative la nivel naţional, dintre care 3.000 sunt în contract cu casele de asigurări de sănătate, atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat
Ce ar fi trebuit să facă ministrul Rafila:
- să se asigure că există protocoale de transfer a bolnavilor spre spitale îngrijiri paliative – așa nu mai eram în situația ca medicii să „curețe” secția ATI ca să facă loc celor de la UPU cu șanse mai mari de a trăi și nici familia mea să plângă și să se roage de medicii de la Sf. Luca să o primească pe soacra mea.
- să asigure un program/proiect prin care să se știe clar, printr-o simplă căutare pe un computer, unde sunt disponibile paturi de îngrijiri paliative (la stat sau la privat) și să crească numărul acestora. Putea să propună facilități fiscale companiilor private/ONG-urilor care oferă astfel de îngrijiri
- să susțină familiile care vor să îngrijească acasă rudele aflate într-o fază finală (noi am fi dorit asta, dar cum să administrăm morfină?). Abia după drama de la Sf. Pantelimon, în iunie 2024, Rafila a vorbit despre „opt spitale pilot din ţară pot să asigure persoanelor în vârstă servicii de îngrijire la domiciliu”. Nu am reușit să identific aceste opt spitale. Dacă eu nu le pot identifica rapid, cum le pot găsi oamenii obișnuiți, când au nevoie de aceste servicii?
Rafila și consilierul său care făcea apologia eutanasierii știu mult mai bine decât mine despre aceste probleme. Știu că nu trebuie să decidă medicul cine trăiește sau nu, și că, în lumea civilizată, există aceste spitale de îngrijiri paliative. Dar nu au făcut nimic.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.