Armata sceleraților lui Putin: corupție, minciuni. Războiul se decide în birouri, dar se duce pe teren. Deficienţele armatei ruse de la începutul conflictului ucrainean relevă neajunsuri frapante în ceea ce priveşte managementul trupelor, subliniază vineri France Presse într-o amplă analiză.
Armata sceleraților lui Putin: corupție, minciuni
Încă din primele zile ale invaziei ruse declanşate în 24 februarie se crease impresia că soldaţii trimişi pe front nu-şi cunoşteau obiectivele. Unele unităţi chiar credeau că merg la manevre.
„Armata rusă este armata minciunii”, declara în luna mai şeful Statului Major al armatei franceze, generalul Thierry Burkhard. „Oamenii au minţit spunând că armata ucraineană nu va lupta, că forţele ruse sunt pregătite de război, că şefii ştiu să comande”, adaugă el.
Şase luni mai târziu, analiştii occidentali descriu în continuare o armată cangrenată de minciuni şi corupţie.
Nimeni nu-l confruntă pe Putin
„Ofiţerii superiori nu râvnesc decât la medalii şi se îngrijesc de cariera lor. Iar soldaţii nu vor decât să supravieţuiască”, afirmă Alexandre Grinberg, analist la Institutul pentru Securitate şi Strategie din Ierusalim (JISS).
La vârful ierarhiei, preşedintele „Putin cere rezultate nerealizabile. Şi nimeni nu-i poate spune adevărul, nici măcar în privat”, adaugă acest fost membru al serviciului israelian de informaţii militare. „Este oare posibil ca un ofiţer curajos să gândească în afara cadrului? Da, dar va rămâne o excepţie care nu va schimba lucrurile pe teren” în afară „să limiteze pagubele şi să salveze vieţi”.
Subofițerii, soldați care nu se pricep la nimic
În faţa unui conflict extrem de devastator în echipamente şi oameni, armata rusă – ale cărei pierderi exacte rămân necunoscute – s-a confruntat rapid cu probleme de gestiune a trupelor. Dezertări, refuz de a respecta ordinele, moral scăzut, notează AFP.
Mai mulţi generali şi un număr mare de ofiţeri au căzut pe câmpul de luptă, paralizând şi mai mult lanţul de comandă deja apreciat ca necorespunzând cerinţelor. Or, înlocuirea lor este cu atât mai complicată cu cât diferite eşaloane ale armatei sunt neglijent formate.
„Există o problemă de formare a cadrelor, în special absenţa corpului de subofiţeri în armata rusă”, apreciază un înalt responsabil militar francez, indicând că subofiţerii sunt aleşi dintre soldaţii cu cea mai mare vechime.
Or, „un subofiţer este un expert în domeniul său”, susţine acesta. Şi „când singura relaţie cu subordonaţii săi este raportul de forţă, când doar cel mai în vârstă şi cel mai puternic ajunge subofiţer” este complicat să „ataci inamicul frontal”.
Deficiențe de recrutare/instruire/inovare
Beneficiind de imaginea măgulitoare moştenită din timpurile de glorie ale Armatei roşii, uneori văzută chiar şi de statele majore occidentale prin prisma bătăliei de la Stalingrad din 1943-1944, armata rusă apare în realitate desigur puternică prin număr, dar slabă în privinţa calităţii sale.
Iar deficienţele sale se înmulţesc pe măsură ce conflictul se prelungeşte, iar pierderile se măresc.
„O armată este o sumă de competenţe şi de abilităţi. În lipsa unei infrastructuri solide de recrutare/instruire/inovare, suma rusă se diminuează constant”, afirmă fostul colonel şi istoric de război Michel Goya. „Forţa de manevră rusă a slăbit, fiind prost înlocuită cu unităţi şi mai puţin numeroase şi de o calitate inferioară”, potrivit acestuia.
Minciuna ca ordin
Chiar şi mai rău, armata rusă este subminată de minciuna instituţionalizată.
Istoricul şi autorul independent Chris Owen a publicat pe Twitter afirmaţii ale unor soldaţi ruşi, difuzate în anumite scopuri de propagandă de către ucraineni, dar cu toate acestea revelatoare. Ei vorbesc despre manevre reduse pentru a deturna bugete, evaluări false privind starea unor unităţi de luptă, rapoarte obiectiv false asupra rezultatelor unei operaţiuni.
„Planificarea se bazează pe rapoarte. Iar rapoartele diferă de realitate”, rezumă Chris Owen, care afirmă că caracterul mincinos al documentelor care circulă în armată a fost documentat „în unităţi ruse de pe toate fronturile şi din toate categoriile, de la paraşutişti la infanteria mecanizată”.
Mobilizarea generală, imposibilă. Apar pușcăriașii
De la primele eşecuri suferite în primăvară de către ruşi a apărut ipoteza unei mobilizări generale. Aceasta este însă puţin probabilă, căci este susceptibilă să întoarcă opinia publică rusă împotriva autorităţilor şi, în plus, l-ar obliga pe Putin să numească „război” ceea ce el denumeşte „operaţiune specială”.
Prin urmare, Moscova recurge la voluntari şi mercenari, în special la cei ai dubioasei societăţi private Wagner.
Într-un videoclip devenit viral pe reţelele de social media, un bărbat prezentat ca fiind miliardarul rus Evgheni Prigojin, un apropiat al lui Putin şi presupus finanţator al societăţii de mercenari Wagner, este filmat în curtea unei închisori propunând contracte deţinuţilor.
AFP nu l-a putut identifica oficial, dar afirmaţiile sale sunt clare. „Dacă faceţi şase luni în Wagner, veţi fi liberi”, spune el. „Dar dacă sosiţi în Ucraina şi decideţi că nu este pentru voi, veţi fi executaţi!”, mai explică acesta.
„Nu numai că este complet sinistru”, comentează Phillips O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea din Saint Andrews (Scoţia), dar este şi o dovadă a „crizei masive” în privinţa recrutării de soldaţi în Rusia, afirmă el.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
[…] Citește și: Cum a ajuns armata rusă o adunătură de scelerați neinstruiți în slujba lui Putin: corpul milit… […]
[…] Citește și: Cum a ajuns armata rusă o adunătură de scelerați neinstruiți în slujba lui Putin: corpul milit… […]
Cred că nu ar strica dacă ați inroduce în text niște hiperlinkuri cu sursele pe care le citați. Sau la sfârșit, referiri bibliografice – autorul, titlul, link.