Politicienii români au imitat plagiatori europeni. Nu doar la noi politicienii au plagiat. Germania, Austria, Italia, Spania, Luxemburg – sunt câteva dintre țările ale căror politicieni de top au fost acuzați și dovediți plagiatori. Ce s-a întâmplat cu aceștia după ce adevărul a ieșit la iveală? Cât de mult le-a fost știrbită reputația și cât le-a păsat? Au rămas în funcție, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, au continuat să-și vadă de viața politică, s-au reprofilat sau, pur și simplu, au dispărut de pe scena publică?
Politicienii români au imitat plagiatori europeni
Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul german al Apărării (28 octombrie 2009 – 1 martie 2011) a fost cu siguranță cel mai mediatizat caz de plagiat din Guvernul Merkel (zguduit, de altfel, de o suită de asemenea acuzații).
Pe 16 februarie 2011, la fix un minut după miezul nopții, Süddeutsche Zeitung a aruncat bomba în spațiul public. „Se pare că Guttenberg și-a copiat teza de doctorat”, își intitulau jurnaliștii articolul care avea să declanșeze întregul scandal. „Există indicii că Guttenberg a preluat pasaje de text în disertația sa, uneori de peste o pagină, fără a indica sursa. Lucrarea de doctorat, depusă în 2006, a primit note maxime de la Universitatea din Bayreuth și a fost publicată în 2009 de editorii de specialitate Duncker & Humblot (…). Acum Universitatea va trebui să examineze acuzația de plagiat.”.
Karl-Theodor zu Guttenberg – pe atunci un politician de 39 de ani, aflat pe valul carierei sale – , a negat în primă instanță acuzațiile, acceptând totuși faptul că „poate” au existat erori în ceea ce privește notele de subsol. Pe 23 februarie, Universitatea din Bayreuth i-a retras titlul de doctor, iar în aceeași zi Guttenberg și-a cerut scuze, în parlament, pentru acele erori, negând totodată că ele ar fi fost deliberate. O săptămână mai târziu, pe 1 martie 2011, Guttenberg a demisionat din toate funcțiile pe care le deținea, părăsind, inclusiv, funcția de ministru al Apărării.
Altă țară, alt doctorat
Două luni mai târziu, comisia Universității din Bayreuth, însărcinată cu investigarea disertației lui Guttenberg, a conchis și că plagiatul lui Guttenberg a fost o „înșelăciune intenționată”, încălcând standardele de bună practică academică – după cum consemna, la vremea respectivă, Der Spiegel.
Pe 23 noiembrie, Tages Anzeiger titra: „Guttenberg își cumpără libertatea cu 20 de mii de euro”. Anunțând că, deși nu va exista o urmărire penală împotriva fostului ministru german al Apărării, acesta va trebuie să doneze 20.000 de euro unei asociații non-guvernamentale: „Fostul ministru al Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg nu va fi urmărit în instanță, din cauza tezei sale de doctorat pe care și-a anulat-o. Parchetul din Hof a întrerupt ancheta împotriva politicianului, în schimb, Guttenberg va trebui să plătească 20.000 de euro unei organizații de caritate împotriva cancerului pentru copii. Banii au fost deja transferați, după cum a anunțat procuratura”.
La scurt timp, Guttenberg a părăsit țara, mutându-se cu familia în Statele Unite, anunțând public că se va retrage din viața politică. După șapte ani, acesta și-a luat doctoratul, pe bune, din câte se pare, de data aceasta, la British Southampton Business School.
De la speranță de cancelar, la podcaster
În 2017, revenit în Germania în timpul campaniei electorale, a ținut un discurs elogiator la adresa Angelei Merkel, gest interpretat ca o încercare de revenire pe scena politică. „Cel despre care se credea odată, înainte de brusca sa cădere în dizgrație, că va fi următorul cancelar al Germaniei, și-a refăcut apariția, de mult așteptată, în politica germană, cu un discurs în care a salutat-o pe Angela Merkel”, potrivit Reuters (30 august 2017).
Totuși, Guttenberg n-a mai revenit în politică. Potrivit unui articol recent, ambițiile fostei speranțe politice germane s-au diminuat, azi cochetând mai degrabă cu o carieră de jurnalist de podcast.
„Soții Guttenberg s-au întors în Germania de ceva vreme, încercând cu greu să-și restabilească reputația. Au fost considerați «familia Kennedy» germană și, prin urmare, un adevărat cuplu politic glamour, până când scandalul tezei de doctorat a spulberat toate astea. Dar acum cuplul e din nou foarte prezent în viața socială și la evenimente mondene. Karl-Theodor zu Guttenberg și-a găsit, de asemenea, o nouă pasiune: își încearcă mâna să fie prezentator TV, mărturisindu-i lui Thomas Gottschalk, în timpul unei emisiuni RTL din decembrie 2022, că își dorește o a doua carieră, cea de Podcaster”.
După 32 de ani
A avut ambiții pentru președiția Germaniei: în 2004, Annetta Schavan și-a depus candidatura pentru a fi luată în considerare din partea creștin-democraților pentru alegerile prezidențiale, însă a pierdut în fața contracandidatului Horst Köhler. A avut ambiții să devină ministru-președinte al Baden-Württemberg, în 2005, sperând să-i succeadă lui Erwin Teufel, însă a fost învinsă de Günther Oettinger la alegerile interne.
Totuși, în 2005 Anette Schavan a fost numită ministru federal al Educației, unde a activat până în februarie 2013, când, în urma acuzațiilor de plagiat, dovedite a fi adevărate, a fost nevoită să demisioneze.
Acuzele au apărut inițial în 2012, pe un blog, sub pseudonimul Robert Schmidt, un membru al rețelei de cercetare VroniPlag Wiki. În articol, se susținea că Schavan a plagiat în teza sa de doctorat, depusă la Facultatea de Filosofie a Universității din Düsseldorf în 1980: „Sunt în total 97 de pagini în textul principal al lucrării de la pagina 11 la 335, unde texte din 45 de surse nu sunt marcate sau sunt indicate insuficient.”
Trimisă la Vatican, să se căiască
Universitatea din Düsseldorf a efectuat o investigație, iar pe 6 februarie, Der Spiegel consemna declarația făcută de Bruno Bleckmann, profesor de istorie antică la Universitatea din Düsseldorf: „Consiliul facultății (…) a ajuns la decizia de a declara doctoratul ministrului german al Educației, Annette Schavan invalid, drept urmare i se revocă titlul de doctor. (…) În calitate de candidat la doctorat, pe parcursul întregii disertații, Schavan a prezentat în mod sistematic și deliberat opinii intelectuale care nu îi aparțineau. (…) Secțiuni mari ale lucrării au fost luate din alte părți, fără o atribuire adecvată. Ca atare, se face vinovată de «înșelăciune intenționată prin plagiat»”.
După trei zile, pe 9 februarie 2013, cancelarul Angela Merkel a acceptat, cu tristețe, demisia Annettei Schavan, în timp ce aceasta continua să nege plagiatul. De altfel, a făcut și recurs, care i-a fost respins pe 20 martie 2014.
Însă, în același an, în 2014, Universitatea din Lübeck i-a acordat lui Schavan un titlul de „doctor onorific” pentru „Servicii speciale aduse științei medicale”. Potrivit site-ului universității „Președintele Universității din Lübeck, Prof. Dr. Peter Dominiak, a rostit laudatio în aplauze publicului. În discursul de acceptare, dr. h.c. Annette Schavan a afirmat că «în această Universitate se poate respira în voie»”.
Tot în 2014, Schavan a fost numită ambasadoare la Vatican, unde a rămas în funcție până în 2018.
Din 2019 este președinta Consiliului de administrație a fundației „Remembrance, Responsibility and Future”.
Freie Universität a picat de fraieră
În luna februarie a anului 2019, acuzațiile de plagiat au determinat Freie Universität Berlin să revizuiască doctoratul acordat Franziskăi Giffey în 2010. Din 2018, Giffey era la conducerea Ministerului Familiei, din partea social-democraților.
Acuzațiile au venit din partea site-ului „VroniPlag” – după cum relata, la vremea respectivă, tagesschau.de. „Potrivit acuzelor, 76 de pagini, din 205 au fost plagiate. (…). Giffey și-a luat doctoratul în științe politice la Institutul Otto Suhr din cadrul Freie Universität Berlin. (…) Ministrul Muncii a declarat că «Pentru mine, o platformă anonimă de internet nu e autoritatea care să ia decizia, acea autoritate e universitatea mea»”.
Pe 10 mai 2021, Freie Universität Berlin revoca doctoratul Franziskai Giffey. Potrivit Der Spiegel, „Universitatea a declarat că acesta a fost dobândit prin «înșelăciune cu privire la autenticitatea realizărilor sale științifice»”.
Comunicatul de presă, publicat pe site-ul universității, a precizat că decizia Comitetului Executiv a fost unanimă, iar plângerea depusă de Giffey, respinsă.
Un șut în ministru, un primar înainte
Pe 20 mai 2021, Giffey a demisionat din funcția de ministru. Însă, câteva luni mai târziu, pe 21 decembrie, 2021, a fost aleasă ca primar al Berilinului.
Comentând, ironic, această întorsătură de situație, tagesschau.de nota într-un articol: „Acuzații de plagiat și demisie? Acesta nu trebuie să fie sfârșitul carierei tale politice. Franziska Giffey a demisionat din funcția de ministru pentru Afaceri Familiei din cauza plagiatului doctoratului, doar ca mai apoi să fie aleasă primar al Berlinului. Mulți berlinezi au fost surprinși că demisia nu înseamnă neapărat și retragerea din politică.”.
Întrebat despre alegerea ei ca primar al Berlinului, Falko Liecke (CDU), consilier districtual Neukölln, a declarat pentru Welt că „Giffey are strategia de a vehicula subiectele populare, însă când vine vorba de munca grea, o lasă pe seama altora”.
Carieră înclinată pentru plagiat la Pisa
În Italia, pe 10 ianuarie 2020, Lucia Azzolina a fost numită ministru al Educației, în Guvernul Conte II. La o zi după numire, cotidianul La Repubblica publica un articol în care susținea că unele paragrafe ale lucrării pe care aceasta a prezentat-o pentru gradul de specializare în 2009, la Universitatea din Pisa, ar fi fost copiate din manuale de specialitate, care nu apar menționate ca sursă, nici în notele de subsol, nici marcate în bibliografie.
După ce știrea a fost publicată, partidele de opoziție i-au cerut imediat demisia din funcție, însă Azzolina a răspuns acuzațiilor menționând că nu este vorba despre nici o lucrare academică, ci despre un simplu raport de final de curs, deci acuzele de plagiat nu se susțin.
Totuși, Azzolina a demisionat un an mai târziu, (pe 12 februarie 2021) însă nu s-a retras din politică, încercând să candideze în 2022, la alegerile parlamentare, din partea formațiunii Impegno civico (Angajamentul Civic).
Plagiat offline, victimizare online
„Lucia Azzolina, refuzată la urne”, a titrat ulterior site-ul Today.it, scriind despre înfrângerea zdrobitoare suferită de fosta ministră, dar menționând și planurile ei de viitor: se va întoarce în orașul natal, ca manager la Universitatea Syracuse, și, în special, al Istituto Comprensivo Emanuele Giaracà. Angajările pentru aceste posturi fuseseră „înghețate”, potrivit Today.it, pentru că Lucia Azzolina spera totuși să obțină un loc de parlamentar.
„Ce s-a întâmplat cu fostul ministru Azzolina?”, a fost întrebată de viața ei actuală într-un recent interviu. Azzolina a mărturisit tgcom.24 groaza ei de hărțuitorii online: „Îngrozitor este că majoritatea folosesc insulte sexiste, în special legate de femei. Și ideea bolnavă pe care o au unii dintre ei, cum că o femeie – în ciuda studiilor, diplomelor, experiențelor acumulate de-a lungul anilor – care este în politică sau care face alte meserii și care și-a construit singură cariera, a făcut-o, nu într-un mod cinstit, studiind, angajându-se, chiar făcând sacrificii, ci într-un mod cu totul diferit”.
„Spălată” oficial ca să plece
În Austria, mandatul de ministru al Muncii a durat pentru Christine Aschbacher doar un an – din ianurie 2020 până în ianuarie 2021, când Stefan Weber, un cunoscut vânător de plagiatori, a expus grave deficiențe de autenticitate și de calitate academică în lucrarea de masterat depusă de Aschbacher la Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt. „Greșeli de gramatică, plagiat – teza de master a ministrului Muncii Aschbacher subminează toate standardele academice”, scria Stefan Weber, citat de Kurier.
Dezvăluirile lui Weber au produs un ecou atât de mare, inclusiv pe rețelele de socializare, încât Aschbacher a decis să demisioneze imediat, motivând că vrea să-și protejeze familia, subliniind totuși că nu vrea ca demisia ei să fie interpretată ca o recunoaștere a vinei.
Chiar în acea lună, o investigație a fost inițiată de Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt, iar în urma anchetei, potrivit unui articol din Der Standard, comisia a conchis că Aschbacher poate păstra titlul de masterat, deoarece deficiențele semnalate de Weber erau „în limitele standardelor de bună practică științifică” și nu au fost făcute cu „nu intenția de a înșela”.
Stefan Weber a criticat decizia, publicând o scrisoare deschisă în care a acuzat Universitatea de Științe Aplicate Wiener Neustadt de „corupție universitară” și „înșelăciune”.
În urma scandalului, Christine Aschbacher s-a retras, atât din viața politică, cât și din cea publică.
Duios, Bettel trecea
Xavier Bettel, de profesie avocat, este din 2013 prim ministrul Luxemburgului. În 27 octombrie, 2021, o investigație a Reporter.lu a scos la iveală faptul că acesta a plagiat în așa măsură lucrarea de doctorat, susținută la Universitatea din Lorraine (Franța), încât doar două pagini erau contribuția personală. „Mentalitatea copy-and-paste străbate întreaga teză. Din câte se pare, Xavier Bettel nu s-a deranjat prea mult să evite evidența plagiatului. (…) a copiat 20 de pagini de pe site-ul web al Parlamentului European, care conținea în mod clar o notificare privind drepturile de autor – fără a cita sursa”, se specifică în investigație.
În ziua dezvăluirilor, Bettel și-a recunoscut greșeala, acceptând acuzele de plagiat, spunând că „ar fi trebuit să procedeze în cu totul alt mod”, că, de fapt, atât l-a dus capul când a scris-o, cu mai bine de 20 de ani în urmă, și că a decis să se lasă pe mâna deciziei universității.
În urma investigației demarate de conducerea Universității, lui Bettel i s-a oferit totuși ocazia de a-și revizui și de a retrimite teza, însă acesta a refuzat s-o facă, cerând, mai bine, să i se revoce tilul, prezentând, totodată, scuze publice.
Astfel, spiritele s-au calmat. În prezent, Bettel își exercită în continuare funcția de prim ministru. Potrivit unui comunicat, pe 31 ianuarie, 2023, Bettel a inaugurat noul sediu al companiei Artec 3D din Senningerberg.
Nimic nu se pierde, totul se câștigă
În prezent, Carmen Montón Giménez, de profesie medic, este observator permanent al Ambasadei Spaniei la Organization of American States. A ajuns în această funcție în urma scandalului de plagiat care i-a întrerupt scurtul mandat de ministru al Sănătății în guvernul Spaniei (7 iunie – 12 septembrie 2018).
Confruntată cu acuzele, Montón Giménez a negat vehement. Potrivit El Dario, aceasta a încercat să justifice plagiatul prin „regulile vremii” și „neregulile universități” – fiind vorba despre Universitatea Regele Juan Carlos, implicată în mai multe scandaluri de acordare de diplome false politicienilor: „Argumentele slabe ale lui Montón au crescut dezolarea în rândul liderilor socialiști care au văzut amenințat unul dintre principalele semne distinctive ale proiectului lor, botezat «Guvernul demnității»”.
Cu toată susținerea pe care a avut-o din partea președintelui Pedro Sánchez, Montón Giménez a fost nevoită să demisioneze. Totuși, n-a rămas prea mult pe tușă: în martie 2020, guvernul a numit-o ca nou ambasador permanent, observator al Spaniei la Organizația Statelor Americane. „Este o onoare să reprezint Spania în calitate de ambasador permanent observator la Organizația Statelor Americane. Apreciez încrederea președintelui Guvernului și a ministrului Afacerilor Externe, Uniunii Europene și Cooperării”, a declarat aceasta pentru El Mundo.
Masterat în parvenire publică
Pe 23 octombrie 2022, o investigație a ABC Spania a scos la iveală dovezi potrivit căreia Montón Giménez are trei credite nedeclarate, în valoare de 600.000 de euro: „Montón a trebuit să demisioneze din funcția de ministru al Sănătății când au fost descoperite nereguli flagrante și jenante în obținerea unei diplome de master. Acest comportament nu l-a împiedicat pe Pedro Sánchez, să o instaleze în funcția de ambasador al Spaniei la Organizația Statelor Americane, cu sediul la Washington, în ciuda lipsei experienței diplomatice. Imediat, și soțul ei, despre care se știe că la vremea lui a încălcat reguli obligatorii pentru toți deputații, ascunzând informații despre bunuri foarte valoroase, a fost plasat în Ambasada Spaniei din capitala SUA.”.
După o zi, Montón a anunțat deja acțiuni în justiție împotriva ABC, pentru a-și proteja „onoarea și bunul renume”. Potrivit elplural.com, aceasta a negat toate acuzațiile jurnaliștilor de la ABC.
În prezent, continuă să fie observator permanent al Ambasadei Spaniei la Organization of American States.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.