Fără să-l întrebe cineva, președintele Franței, Emmanuel Macron, a dat o probă de îndemânare în chestiuni de politică externă pe 27 martie a.c. Când a spus că nu va folosi la adresa omologului său rus calificativele pe care președintele de peste ocean, Joe Biden, i le-a lipit lui Putin: „măcelar”, „criminal de război”, „dictator sângeros”.
În același timp, cu consecvența aristocratului pomădat și parfumat care se scarpină apăsat din cauza mâncărimilor produse de păduchii bine hrăniți sub peruca bogată, Macron a dat asigurări că pregătește o misiune umanitară în Mariupol.
Te poți întreba cam ce/cine crede președintele francez că a provocat tragedia din Mariupol: o cometă, dinozaurii, King Kong, buba neagră, un tsunami din Marea Azov? Orice răspuns și-ar da la întrebarea asta Macron, e clar că nici unul nu e „Putin”. Deși, evident, acesta e și singurul răspuns corect în viziunea a nu mai puțin de 39 de state care au sesizat Curtea Penală Internațională în legătură cu crime de război în Ucraina executate de forțele ruse de ocupație. Culmea, Franța e una din țările care au reclamat aceste crime de război.
Dar președintele Franței, care a organizat recent o ediție informală a Consiliului European la Versailles, rămâne un politicos. Un soi de terapeut neutru care la câteva zile vorbește la telefon cu Vladimir Putin. Potrivit chiar declarațiilor post-factum ale lui Macron, fără nici un efect. Sau poate că vorbesc despre profiturile companiilor franceze care se încăpățânează să părăsească Rusia.
Ce vrea, așadar, Emmanuel Macron să obțină din acest balet ridicol? În chestiunea invadării Ucrainei, dacă președintele francez vrea să pozeze în mediator, nu-i iese. A mai încercat și în 2019, în format „Normandia”, fără succes. Sigur, au ieșit niște poze frumoase, folosite acum de toată presa care vrea să ilustreze o posibilă întâlnire Zelenski – Putin. În plus, acum Turcia s-a poziționat mult mai bine pentru acest rol.
Poate că, pentru electoratul francez, procedurile la care apelează Macron au succes. Actualul președinte al Franței își dorește un nou mandat și are șanse, arată sondajele, să-l câștige. Este foarte posibil ca locurile de muncă asigurate de companiile franceze care au operațiuni în Rusia să conteze în balanța alegerilor prezidențiale. Probabil că Macron se uită acum la Ucraina având în gând strategia prin care să o învingă pe Marine Le Pen, principala lui piedică în calea unui nou mandat. Ciudat este, tocmai pentru că Le Pen este suspectată (și, uneori, chiar cu probe) că este finanțată tocmai de Moscova, o distanțare a lui Macron de Kremlin ar fi părut mai logică decât luarea în brațe a lui Putin cu instrumentele psihologului diplomatic de dimanche.
Pe de altă parte, ultimii ani ne-au arătat că Franța a fost la un pas să uite că este țară NATO: după presiuni enorme, a acceptat în ultima clipă să nu îi vândă Rusiei două nave de război Mistral. Sigur, nu Macron era atunci președinte al Franței, dar ce vedem azi arată că relația ruso-franceză este adâncă.
Iar frustrarea că Franța a pierdut chiar în mandatul actualului președinte contracte uriașe cu Australia pentru submarine nucleare, după încheierea pactului AUKUS, ne poate da o indicație despre motivele care stau în spatele acțiunilor uneori pompieristice ale lui Emmanuel Macron.
În ce ne privește, comportamentul liderului francez poate genera, informal, o prelungire la nesfârșit a incertitudinii afacerii corvetelor. Deși tranșată de mai bine de doi ani atât tehnic, cât și financiar, în favoarea companiei statului francez Naval Group, licitația pentru patru corvete destinate Armatei române nu a dus nici până azi la semnarea unui contract.
Anularea licitației ar fi un dezastru: termenul de livrare ar fi prelungit încă și mai mult iar România, cel mai probabil, ar plăti penalități care pot ajunge până la jumătate de miliard de euro către Naval Group. Iar România aproape că nu există militar în Marea Neagră. Însă mișcările strategice ale lui Emmanuel Macron din această perioadă pot duce, în subterane, și la acest verdict. Da, în ciuda faptului că grupul de luptă al NATO constituit în România se va afla sub comandă franceză.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
bosanceanu a lucrat in securitate si de aia are si acces in paradisuri fiscale…e uluitor, cum se incalta armata romana cu panarame securiste, care lucreaza cu rusii, cot la cot….