David Popovici a revenit la București cu aur și bronz olimpice.
Sunt sigur că mulți consultanți politici, ba chiar și unii dintre angajatorii lor, s-au uitat afișând un rictus nervos la conferința de presă a tânărului înotător.
Citește și: Ce ne-a învățat pe toți David Popovici
Dorindu-și, evident, ca sportivul să vorbească despre orice, dar nu despre bazinele părăginite de înot ale țării și lipsa de investiții în baze sportive (altele decât eternele stadioane de fotbal).
Dar curând le-a fost clar că vorbele lui Popovici de după finalul cursei de 100 m liber nu au fost întâmplătoare.
În câteva fraze, sportivul a rostit unele din cele mai tăioase replici pe care un politician în an electoral le poate auzi.
Și nu de la oricine, ci de la un erou național.
Pentru că, cu alura lui longilină și zâmbetul de adolescent, David Popovici a devenit cu adevărat un erou de care s-a auzit în orice colțișor al României.
Și nu doar un erou de PR, nu un „protejat” de diverse clanuri de partid, nu o figură de mucava promovată de filiere subterane interesate să vândă ceva, orice (de la un produs comercial la o ideologie sau vreun partid).
Provocarea pe care David Popovici le-a aruncat-o politicienilor („dacă vor să își întrețină imaginea și să își respecte promisiunile, vor face ceva în legătura cu asta (investițiile în sport – n.r.)”) este implacabilă.
În primul rând, pentru că nici un consultant din lume nu poate inventa un contraargument pe fond la ce cere sportivul. Mai ales într-o țară în care nu poți invoca lipsa banilor, când sportul național practicat de politicieni este furtul din bani publici.
Să nu ne facem iluzii: unii inconștienți vor încerca să-l atace la persoană pe Popovici după aceste declarații, dar chiar și politicienii cei mai frustrați de declarațiile sportivului știu că o astfel de abordare nu doar că nu are conținut, ba chiar i-ar îngropa într-o avalanșă de indignare publică.
Zilele acestea, politicienii vor tăcea. Vor încerca să ascundă subiectul. Îl vor ignora.
Ce nu știu ei este că David Popovici nu se va opri aici: tsunami-ul a pornit.
P.S. Ce face David Popovici zilele acestea nu e o surpriză pentru cei care au citit interviul acordat de sportiv publicației spaniole El Pais acum un an. Un interviu pe care vi-l recomand, o bijuterie. Unde veți găsi și acest pasaj:
„Dacă ar exista opțiuni mai bune, m-aș putea gândi să plec în altă țară”, a declarat Popovici. „Dar vreau să păstrez chimia pe care o am cu antrenorul meu. Îmi plac oamenii din jurul meu și atmosfera.
Îmi place acest oraș, Bucureștiul. Este ciudat și îmi place să mă plimb cu bicicleta prin el, dar este atât de mare încât mă tot pierd. Dai peste clădiri gigantice și frumoase, palate vechi, ruinate, clădiri clasice și latine, dar și unele din perioada comunistă din care nu ne-am revenit pe deplin.
Există multă opulență și apoi vezi toți acești oameni fără adăpost care nu au unde să-și petreacă noaptea. Toți acei oameni bogați care încearcă să își etaleze averile ca și cum ar însemna ceva… Vezi mai multe supermașini în București decât în Milano!
Sunt o mulțime de lucruri care trebuie reparate aici. În cele din urmă, mi-ar plăcea să fiu o voce care să ajungă la oamenii care au nevoie de ajutor. Cred cu adevărat că îmi pot folosi imaginea pentru a avea un impact pozitiv în țara mea.”
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
As vrea sa se schimbe ceva, dar sunt extrem de sceptic. Atata vreme cat oamenii onesti, pregatiti, cu un caracter frumos si o educatie pe masura (atatia cati mai sunt) nu se baga in politica din motive de scarba („Nu intru eu in troaca asta de porci”), de comoditate, de lehamite si de teama („Daca intru nu voi face decat sa ma murdaresc”), si atata vreme cat lumea se indarjeste sa voteze mereu si mereu cu aceeias ticalosi (pe principiul binecunoscut „dar a si facut) chiar daca din intamplare ar avea o alternativa mai buna la vot, nu vom scapa din mizeria asta. Si, stiti ce ? O meritam. Acesti „politicieni” nu au fost parasutati acolo de catre martieni. Ei sunt noi. Ei ne reprezinta. Acestia suntem noi, atata putem. Din grupa mea de la facultate marea majoritate (cam 85%) nu mai sunt in tara. Si atunci cine ramane ? In majoritate manliesti, cocalari, amarati, lenesi, ingoranti. Sunt teribil de pesimist. Asa ca cinste acestui baiat, si respect, dar din pacate cu o floare nu se face primavara.
PS. Ar trebui totusi sa existe o metoda de „EDIT” – descopar in comentariul meu cate o eroare (o „typo”, cum se zice in engleza) si nu pot decat eventual sa „public” o erata.