Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț. Alegerile prezidențiale din Turcia vor avea, în premieră, un al doilea tur de scrutin. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdoğan, este un model de islamo-naționalism despre care analiștii spun că e un amestec „uluitor” de succese diplomatice și eșecuri economice.
Adversarul său, Kemal Kılıçdaroğlu, este lider de cincisprezece ani al Partidului Popular Republican (CHP), partidul fondat de Mustafa Kemal.
A renunțat la funcții publice în 1999
Kemal Kılıçdaroğlu s-a născut în 1948 în districtul Nazımiye din Tunceli, al patrulea dintre cei șapte copii, având o mamă casnică și un tată, funcționar public. Provine dintr-o familie alevi – sectă islamică, o minoritate religioasă în Turcia, în mare parte sunită.
Și-a terminat studiile primare și secundare în diferite orașe din Anatolia, dovedindu-se a fi un elev eminent. În 1971 a absolvit Academia de Științe Economice și Comerciale din Ankara, iar după terminarea facultății s-a angajat în cadrul Ministerului Finanțelor, ca asistent contabil.
A făcut un stagiu de un an în Franța, iar în 1983 a fost numit în cadrul Direcției Generale a Venituri, mai întâi ca șef al departamentului, apoi, director general adjunct.
În 1992 a fost numit director general al instituției de asigurări sociale a statului. În 1999, s-a pensionat, din proprie inițiativă.
Președintele CHP din 2010
Pentru o perioadă, a susținut prelegeri pe teme economice, la Universitatea Hacettepe, apoi a devenit membru al Consiliului de Administrație la Banca Türkiye İş.
În 2002 a devenit membru al Parlamentului, în calitate de deputat al Partidului Popular Republican.
În 2009 a candidat pentru primăria Istanbulului, a pierdut alegerile, însă a câștigat simpatie pentru campania sa, fiind luat în vizor, pentru conducerea CHP.
În 2010, după ce liderul CHP a demisionat, în urma unui scandal legat de o aventură extra-conjugală, Kılıçdaroğlu a devenit principalul candidat pentru funcție. Inițial a refuzat să candideze, nedorind să profite de acest scandal, însă s-a lăsat convins, fiind ales președinte al Partidului Popular Republican la cel de-al 33-lea Congres ordinar al CHP.
„Gandhi Kemal”
I se spune Gandhi Kemal – firea blândă, calmul, și o oarecare asemănare fizică cu fostul lider spiritual dând naștere acestei porecle. Potrivit prietenilor și colegilor de partid, când cineva intră în cameră, se ridică și dă mâna, nu vorbește niciodată cu oamenii care sunt ocupați și nu întrerupe niciodată pe nimeni.
„Când l-am cunoscut prima dată, am crezut că nu e un lider revoluționar, ci unul evoluționist”, a declarat pentru BBC, o coleg de partid, Melda Onur, care crede că meticulozitatea și tenacitatea au fost motivele pentru care a durat 13 ani pentru a-și remodela partidul și a-și asigura sprijinul pentru a candida la președinție.
„Își propune o țintă, se ține de ea cu o seninătate incredibilă și, până la urmă, reușește. Este foarte hotărât și meticulos când crede că face ceea ce trebuie făcut.”, a mai spus Onur.
Fidel formării sale profesionale de economist, a menținut o disciplină financiară strictă. „Este foarte atent să nu cheltuiască nimic în plus pentru ceva inutil”, a spus un apropiat, Okan Konuralp, adăugând: „Uneori lucrurile ne înnebunesc și nu putem să nu țipăm. Chiar și atunci, își păstrează calmul. N-am auzit niciodată un cuvânt plin de ură din gura lui. Ar putea fi supărat pe cineva, dar își păstrează calmul și apoi iartă ușor. Așa a putut lucra împreună cu politicienii care i s-au opus ferm în trecut.”.
„Helalleșme”, reconcilierea
În cei 13 ani de conducere, Kılıçdaroğlu a condus o revoluție „liniștită” în cadrul partidului, încercând să facă pace cu islamiștii prin gesturi precum participarea la cine Iftar (masa luată în fiecare seară, de către musulmani, după apusul soarelui în timpul postului din luna Ramadan) și a șters vechile coduri militariste ale partidului. În timp, a inclus în partid personalități religioase, activiști kurzi și activiști pentru drepturile femeilor în partid, pentru a demonstra societății turce că CHP s-a schimbat.
Sub Kılıçdaroğlu, CHP s-a deplasat de la o poziție ideologică etatistă, la o viziune mai liberală și orientată spre reformă. Chiar de a doua zi după ce a fost ales lider, delegații de partid au înlocuit o mare parte din vechea gardă cu membri mai tineri, ceea ce i-a adus critici, în anii următori, că a diluat valorile CHP și a admis în rândul partidului membri controversați – de exemplu, un activist kurd și un lider de sindicat în 2011 – într-un moment în care partidul era deja vulnerabil la alegeri.
Însă deschiderea partidului către alte medii, puncte de vedere și stiluri de viață a devenit o componentă definitorie a conducerii lui Kılıçdaroğlu, pe care acesta a denumit-o „helalleşme” (reconciliere).
Una dintre cele mai vizibile transformări a vizat problema persistentă a acoperirii capului femeilor, despre care Kılıçdaroğlu a declarat, în iulie, 2020: „Am făcut din problema basmalei principala problemă în Turcia. Ce ne pasă de basma? Lăsați femeile să poarte ceea ce își doresc.”. În aceeași lună, delegații au ales pentru prima dată o femeie în adunarea partidului. Femeia era însă purtătoare de hijab.
Marșul de 480 de mile
În 2017, Kılıçdaroğlu i-a convins pe susținătorii săi să nu protesteze față de referendumul controversat, care i-a acordat lui Erdoğan puteri vaste. Criticat fiind pentru pasivitate, Kılıçdaroğlu a explicat că aflase că susținătorii lui Erdoğan sunt înarmați și nu a vrut să fie responsabil pentru violențele care ar fi putut avea loc.
Pentru a contracara criticile, Kılıçdaroğlu a organizat un amplu marș, denumit „Marșul pentru Justiție”, de la Ankara la Istanbul, pentru a protesta împotriva condamnării lui Enis Berberoğlu – un parlamentar CHP, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că ar fi dezvăluit secrete de stat jurnaliştilor despre transportul de arme către jihadişti în Siria.
Marșul de 480 de mile nu doar că i-a adus o vizibilitate internațională, dar a arătat că, deși Kılıçdaroğlu nu era revoluționarul dorit de opoziție, ar putea fi o forță liniștită de schimbare.
Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț
Se spune că Kılıçdaroğlu a fost ținta mai multor atacuri fizice și tentative de asasinat decât oricare alt politician din Turcia.
În 2014, în timp ce susținea un discurs în Parlamant, a fost atacat și lovit de mai multe ori de un intrus.
În 2016, la o lună după lovitura de stat eșuată, pe care de altfel Kılıçdaroğlu și partidul CHP au condamnat-o, convoiul său a fost atacat de o rachetă de către gruparea militantă kurdă PKK.
În 2019, a supraviețuit unei tentative de linșaj, survenită la înmormântarea unui soldat. Când a fost atacat, a fost dus într-o casă din apropiere, unde o femeie îndemna mulțimea să incendieze clădirea.
La mitingul electoral, de dinaintea primului tur al alegerilor, vineri, a purtat o vestă antiglonț, ca măsură de precauție, primindu-se informații că ar putea fi atacat.
Vrea mai mult Occident în Turcia
Kılıçdaroğlu este în favoarea rolului consolidat al Turciei în NATO. Într-un interviu pentru The Wall Street Journal, Kılıçdaroğlu a declarat: „Turcia este membră a Alianței Occidentale și a NATO, iar Putin știe bine acest lucru. Turcia trebuie să respecte deciziile luate de NATO.”.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, Kılıçdaroğlu a declarat că, dacă va fi ales președinte, va urma o politică mai orientată spre Occident, transmițând mesaje pozitive Uniunii Europene.
La sfârșitul anului trecut, în timpul unei conferințe la Universitatea Johns Hopkins, din Washington, Kılıçdaroğlu a declarat că, deși există probleme dificile pentru admiterea Turciei, „Aderarea deplină la UE este un obiectiv comun al tuturor celor șase lideri ai opoziției. Vom implementa reformele noastre democratice fără a aștepta ca UE să deschidă capitole de negociere, căci acestea vor aduce regulile democratice în țara noastră.”.
Kılıçdaroğlu i-a etichetat pe Erdoğan și Mitsotakis drept „populiști care joacă cărți de război în timp ce voturile lor sunt în scădere” pe fondul tensiunii din ce în ce mai mari dintre două țări cu privire la Insulele Egee. Deși și-a declarat scopul de a îmbunătăți relațiile cu Grecia, Kılıçdaroğlu s-a opus cu fermitate militarizării insulelor grecești.
Poziții foarte nuanțate în legătură cu Rusia
Dacă ar fi ales președinte, una dintre provocările imediate ale lui Kılıçdaroğlu pe plan extern ar fi gestionarea relației cu Rusia. Din toate declarațiile, se pare că va urma politica lui Erdoğan, menținând legăturile atât cu Moscova, cât și cu Kievul, neavând o politică anti-rusă, ci o abordare nuanțată.
„În timp ce țările occidentale nu au furnizat multe tehnologii Turciei, Rusia a făcut-o”, a spus Kılıçdaroğlu în octombrie, în timpul unei vizite la Washington, adăugând: „De exemplu, Rusia a furnizat tehnologie în domenii precum aluminiul, industria sticlei, industria petrochimică. (…) Ne vom menține relațiile economice cu Rusia.”.
În plus, Kılıçdaroğlu a aprobat gestionarea „echilibrată” de către Erdoğan a războiului Rusia-Ucraina și Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră. El a promis că va continua construcția centralei nucleare Akkuyu, construită de antreprenori ruși.
Totuși, mesajele pe care le transmite sunt confuze. Pe de o parte, Kılıçdaroğlu a afirmat: „Ne vom dezvolta relația cu Rusia. (…) Nu există nici o logică în lupta împotriva Rusiei”. Pe de alta, a spus: „Credem că ar trebui să fim alături de Ucraina în războiul Rusia-Ucraina. (…) Nu e corect ca o țară cu arme nucleare să invadeze teritoriul unei țări fără arme nucleare, să înceapă un război.”.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
Ultima oră