Eveniment
Un membru CSM, frustrat că magistrații pot pierde privilegii, îl critică dur pe Nicușor Dan
Membru CSM, atac la Nicușor Dan. Într-o postare pe Facebook, Alin Ene, judecător și membru ales în Consiliul Superior al Magistraturii, denunță folosirea recurentă a temei pensiilor de serviciu ale magistraților ca instrument politic și populist.
Membru CSM, atac la Nicușor Dan
În postarea sa, Alin Ene avertizează asupra riscurilor pe termen lung ale acestei retorici: demotivarea sistemului judiciar, destabilizarea statului de drept și sacrificarea independenței Justiției în numele câștigului politic imediat.
Citește și: EXCLUSIV „Bomba” pusă de Tîlvăr sub scaunul lui Moșteanu: sistemul de rachete SHORAD-VSHORAD de 2,2 miliarde de euro care nu respectă cerințele de licitație
„Pensia de serviciu și statutul magistraților – eternul cui al lui Pepelea pentru Justiția din România
Știm cu toții deja că tema pensiilor magistraților și a statutului acestora este una recurentă, scoasă la mezat la fiecare ciclu electoral sau ori de câte ori trebuie evitate alte subiecte fierbinți.
O temă recurentă, folosită ca armă de manipulare
Sigur că tehnica este una foarte bună, din punct de vedere al încercării de manipulare a opiniei publice.
Ce contează independența justiției? Ce contează statul de drept ori statutul magistratului?
Trebuie să livrăm ceva.
Si ce livrăm? Măsuri populiste împotriva magistraților.
Un dușman comun pe care tot noi l-am portretizat în acest fel în mentalul colectiv, pentru a distrage atenția de la noi și de la adevăratele probleme.
Reforma din 2023, acceptată de Comisia Europeană
Este modificarea vârstei de pensionare a magistraților necesară pentru atingerea jaloanelor din PNRR? NU!
Reforma pensiilor de serviciu ale magistraților a fost efectuată în 2023 și acceptată de Comisia Europeană.
Ce economii se fac la bugetul de stat? NESEMNIFICATIVE!
Ce efecte sunt în planul calității actului de justiție și al bunei funcționări a sistemului judiciar? DEVASTATOARE!
Dar nu-i problemă, acestea nu se văd peste noapte.
Ce dacă riscăm sa părăsească sistemul aproape 1000 din cei 5000 de magistrați? Nu mai angajam alții și astfel facem o economie și mai mare.
Azi, statul suntem noi și după noi potopul! Justiția independentă și statul de drept sunt noțiuni prea abstracte și prea îndepărtate de meandrele concretului în care ne desfășurăm.
Populismul de azi, costurile de mâine
Nu avem timp să facem strategii pe termen mediu și lung și nici nu ne dorim.
Vrem sânge azi și acum! Pentru că știm foarte bine relația poporului român cu capra vecinului. Deci trebuie să îi livrăm această satisfacție azi.
Așa că îi oferim pe tavă capul lui Moțoc, în speranța că asta va muta atenția dinspre adevăratele probleme ale țării și ale poporului și va face mai ușor de asimilat alte măsuri, nepopulare.
O egalitate mimată: fără interdicții, dar cu pretenții
Declarăm populist cum toate categoriile profesionale au același stres și aceeași responsabilitate, deci trebuie să aibă aceleași condiții de pensionare și în bună măsură aceeași remunerație.
Omitem să analizăm și interdicțiile, desigur.
Magistrații nu pot avea nicio altă sursă de venit, cu excepția activității didactice.
Dacă tot ne apucăm de egalizat profesii și meserii de la judecător până la fochist, nu egalizăm și interdicțiile și incompatibilitățile?
Vânătoarea de vrăjitoare
Ce rezolvăm prin această vânătoare de vrăjitoare? Vor crește pensiile și salariile din sistemul public? Se vor construi mai multe spitale și autostrăzi?
Vom investi mai mult în educație, în sănătate ori în apărare? NU, desigur că nu.
Niciuna din toate acestea, pentru că, astfel cum am arătat, nu există o economisire reală a banului public, ci doar speranța unui capital politic, care să fie apoi valorificat.
Si încercarea de capitalizare a sentimentului denumit schadenfreude (chiar dacă o anumită acțiune nu ne aduce niciun câștig, obținem satisfacție din suferința pe care le-o aduce altora).
Justiția, tot mai fragilă
Și iată că, ușor-ușor, nu facem decât să ne asigurăm că Justiția din România devine din ce în ce mai demotivată, mai încărcată, mai epuizată și deci mai supusă erorilor.
Dar poate ca acesta nu este doar un efect pervers, ci chiar asta ne dorim.
În definitiv, statul de drept se bazează pe echilibrul celor 3 puteri (legislativă, executivă și judecătorească).
Așadar, Justiția este ultima și singura stavilă în fața dorinței si acțiunilor discreționare ale puterilor executive și legislative.
Și atunci, care dintre ele nu și-ar dori un echilibru cât mai firav și o Justiție cât mai slabă?
Așa că ori de câte ori ne dorim destabilizarea Justiției, n-avem decât să revizităm problema statutului magistraților, reformat și răs-reformat, după bunul plac al fiecăruia, astfel cum Pepelea își vizita cuiul din peretele casei vândute.
Promisiuni politice și realitatea post-electorală
Altfel, bine că ne-am bucurat de marea victorie a candidatului pro-european, democratic și interesat de bunul mers al justiției.
În numai câteva săptămâni, justiția e ca și rezolvată, ceea ce era și de așteptat, că doar a fost prezentată ca o prioritate. Țineți aproape, urmează democrația!”